Pseudomonas aeruginosa este o bacterie des întâlnită în mediu care
poate provoca infecții în sânge, la nivelul plămânilor sau în alte părți ale corpului, mai ales după intervenții chirurgicale. Pneumonia cu Pseudomonas aeroginosa este o pneumonie rara la persoanele anterior sanatoase, reprezentand mai putin de 10% din pneumoniile cu germeni gramnegativi. Ea este frecventa la persoanele cu imunitate compromisa si reprezentand o a doua sau a treia forma etiologica, ca frecventa, de pneumonie nosocomiala. Pneumonia este importanta prin particularitatile sale terapeutice si prin gravitate, mortalitatea atingand procente intre 30-80%, in special in formele bacteriemice. De obicei, această bacterie nu cauzează infecții la persoanele sănătoase sau provoacă doar infecții ușoare, însă persoanele care sunt spitalizate cu o altă boală, precum și cele care au un sistem imunitar slăbit pot dezvolta infecții grave. De altfel, bacilul piocianic este destul de frecvent implicat în infecțiile dobândite în spital (așa-numitele infecții nosocomiale). Pseudomonas Aeruginosa este cel mai important patogen din genul Pseudomonas. El contamineaza mediile umede din spital, aparatura din unitatile intesive, aparatura de endoscopie , nebulizatoare, dispozitive si solutii pentru aerosoli. Germenul se gaseste, de asemenea, tranzitor, pe tegumente si in tractul gastrointestinal la persoanele sanatoase. Pseudomonas Aeruginosa devine agresiv si patogen cand bariera mucoasa este depasita (intubatie traheala, sonda urinara, etc.), dupa tratamente antibiotice necontrolate care scad functia de protectie a florei bateriene normale sau in conditii de scadere severa a apararii imunitate (SIDA, chimioterapie, hipogamaglobulinemie etc). Pneumonia produsa de P. Aeruginosa servine, astfel, in special in mediul de spital, la bolnavii cu afectiuni severe tratati in unitatile intesive, la neoplazici tratati cu citostatice, hemopatii maligne- cu sau fara chimioterapie- hipogamaglobulinemii, arsuri intinse, infectii urinare. Infectarea plamanului cu P. Aeruginosa se face prin aspiratie sau aerosolizare. Germenul adera prin pilii sai de epiteliul respirator si produce un numar de enzime ca elastaze, fosfolipaze, citotoxine si, foarte important , exoenzime (exoenzima A si S). In afara efectului inflamator si necrotizant local, proliferarea germenilor se poate continua cu bacteriemie, mai ales in conditii de imunitate compromisa. Sindromul septic produs de P. Aeruginosa este similar septisul produs de alti germeni gramnegativi. Morfologia leziunilor pulmonare se caracterizeaza prin construirea unei bronhopneumonii, cu necroze parenchimatoase si formarea de microabcese. Leziunea microscopica consta inntr-o alveolita exsudativa cu infiltrat de polinucleare neutrofile sau mononucleare, necroza septala alveolara si vasculita (arteriolara, venulara) necrotizanta cu tromboza secundara. Tabloul clinic este al unei bronhopneumonii sau pneumonii cu stare toxica. Bolnavii au torpoare sau confuzie, dispnee severa si cianoza progresiva. Febra poate fi invers. Semnele clinice pulmonare sunt necaracteristice, si in 30-50% din cazuri infectia pulmonara evolueaza cu empiem pleural. Formele de pneumonie bacteriemica, favorizate de neutropenie severa, imbraca un spect de boala fulminanta, cu toate semnele unei stari septice si eventual cu insuficinete acute de organ. Aspectul radiologic se aseamana cu cel produs de edemul pulmonar. Diagnosticul se bazeaza pe date clinice si pe istoric, si pe explorarea radiologica si examenul bacteriologic. Examenul radiologic releva aspect de bronhopneumonie, cu interesare predominanta in lobii inferiori, evolutia leziunilor este spre necroza si constituirea de microabcese sau abcesecu diamentrul peste 1 cm. Pot fi prezente si leziuni infiltrative interstitiale si aspecte de revarsat pleural. Examenul bacterilogic al sputei evidentiaza germenul, dar frecvent microorganismul este prezent comensual la bolnavii care primesc tratament atibiotic. Diagnosticul bacteriologic are valoare mult mai mare, daca germenul este identificat in secretia obtinuta prin punctie transtraheala, in exudatul pleural sau in hemocultura. Evolutia pneumoniei cu Pseudomonas aeruginosa este severa, in avsenta unui tratament antibiotic prompt si tinta. Mortalitatea variaza intre 30-100% in forma focala si este aproximativ 80% in forma bacteriemica. Tratamentul pneumoniei cu pseudomonas cuprinde, de asemenea, ca si la alte pneuminii toxice, tratament antibiotic si masuri terapeutice generale. In tratamentul infectiilor cu Pseudomonas Aeruginosa sunt eficace: peniciline noi, cu aspect larg de actiune (canamicina, ticarcilina, piperacilina, azlocilina, mezlocilina), aminoglicozide (gentamicina, tobramicina, amikacina), unele cefalosporine din a treia generatie (ceftazidine, cefoperazone), carbepeneme (imipenem), monobactami (aztreonam), fluoroquinolone. In formele focale, nonbacteriene se poate folosi monoterapie: de exemplu imipenem. Carbenicilina, ticarcilina sau alte peniciline noi antupseudomonale. In pneumonia severa bacteriemica, este necesara asocierea cu antibiotice, ca de exemplu peniciline noi aminoglicozide, fluoroquinolone si aminoglicozide, imipenem si aminoglicozide etc. O schema obisnuita cuprinde azlocilina intravenoas cate 2g la 8 ore sau ticarcilina/clavulanat intravenos cate 3g la 4 ore sau aztreonam intravenos 2g la 8 ore, si dupa caz, asociere cu aminoglicozide, in doze uzuale. Microorganismul Pseudomonas poate persista timp mai indelungat in leziunile pulmonare necrotice, mai ales daca tratamentul a fost mai scurt de 3 saptamani, si poate fi astfel prezent in sputa. In aceasta situatie trebuie precizat daca persistenta germenilor de sputa se explica prin evolutia prelungita a pneumoniei sau prin persistenta colonizarii microbiene in tractul respirator. Separarea celor doua situatii se face pe datele clinico-radiologice (persistenta leziunilor infiltrative si/sau microabceselor). Masurile de tratament general sunt similare cu cele folosite in pneumonia severa Klepsiella Pneumoniae. BIBLIOGRAFIE
MEDICINA INTERNA VOL. I, editia a II-a- Bolile aparatului
respirator sub redacta prof. Dr. L. GHERASIM; www. cdc.gov/hai/organisms/pseudomonas.html