Sunteți pe pagina 1din 5

SCOALA POSTLICEALA SANITARA

DAGOMIR HURMUZESCU

PNEUMONIA CU
PSEUDOMONAS AERUGINOSA

Elev: Putinelu Cristina


Clasa: II-B
PNEUMONIA CU PSEUDOMONAS AERUGINOSA

Pseudomonas aeruginosa este o bacterie des întâlnită în mediu care


poate provoca infecții în sânge, la nivelul plămânilor sau în alte părți ale
corpului, mai ales după intervenții chirurgicale.
Pneumonia cu Pseudomonas aeroginosa este o pneumonie rara la
persoanele anterior sanatoase, reprezentand mai putin de 10% din
pneumoniile cu germeni gramnegativi. Ea este frecventa la persoanele cu
imunitate compromisa si reprezentand o a doua sau a treia forma
etiologica, ca frecventa, de pneumonie nosocomiala. Pneumonia este
importanta prin particularitatile sale terapeutice si prin gravitate,
mortalitatea atingand procente intre 30-80%, in special in formele
bacteriemice.
De obicei, această bacterie nu cauzează infecții la persoanele
sănătoase sau provoacă doar infecții ușoare, însă persoanele care sunt
spitalizate cu o altă boală, precum și cele care au un sistem imunitar slăbit
pot dezvolta infecții grave. De altfel, bacilul piocianic este destul de
frecvent implicat în infecțiile dobândite în spital (așa-numitele infecții
nosocomiale).
Pseudomonas Aeruginosa este cel mai important patogen din genul
Pseudomonas. El contamineaza mediile umede din spital, aparatura din
unitatile intesive, aparatura de endoscopie , nebulizatoare, dispozitive si
solutii pentru aerosoli. Germenul se gaseste, de asemenea, tranzitor, pe
tegumente si in tractul gastrointestinal la persoanele sanatoase.
Pseudomonas Aeruginosa devine agresiv si patogen cand bariera
mucoasa este depasita (intubatie traheala, sonda urinara, etc.), dupa
tratamente antibiotice necontrolate care scad functia de protectie a florei
bateriene normale sau in conditii de scadere severa a apararii imunitate
(SIDA, chimioterapie, hipogamaglobulinemie etc). Pneumonia produsa
de P. Aeruginosa servine, astfel, in special in mediul de spital, la bolnavii
cu afectiuni severe tratati in unitatile intesive, la neoplazici tratati cu
citostatice, hemopatii maligne- cu sau fara chimioterapie-
hipogamaglobulinemii, arsuri intinse, infectii urinare. Infectarea
plamanului cu P. Aeruginosa se face prin aspiratie sau aerosolizare.
Germenul adera prin pilii sai de epiteliul respirator si produce un numar
de enzime ca elastaze, fosfolipaze, citotoxine si, foarte important ,
exoenzime (exoenzima A si S). In afara efectului inflamator si necrotizant
local, proliferarea germenilor se poate continua cu bacteriemie, mai ales
in conditii de imunitate compromisa. Sindromul septic produs de P.
Aeruginosa este similar septisul produs de alti germeni gramnegativi.
Morfologia leziunilor pulmonare se caracterizeaza prin construirea
unei bronhopneumonii, cu necroze parenchimatoase si formarea de
microabcese. Leziunea microscopica consta inntr-o alveolita exsudativa
cu infiltrat de polinucleare neutrofile sau mononucleare, necroza septala
alveolara si vasculita (arteriolara, venulara) necrotizanta cu tromboza
secundara.
Tabloul clinic este al unei bronhopneumonii sau pneumonii cu stare
toxica. Bolnavii au torpoare sau confuzie, dispnee severa si cianoza
progresiva. Febra poate fi invers. Semnele clinice pulmonare sunt
necaracteristice, si in 30-50% din cazuri infectia pulmonara evolueaza cu
empiem pleural. Formele de pneumonie bacteriemica, favorizate de
neutropenie severa, imbraca un spect de boala fulminanta, cu toate
semnele unei stari septice si eventual cu insuficinete acute de organ.
Aspectul radiologic se aseamana cu cel produs de edemul pulmonar.
Diagnosticul se bazeaza pe date clinice si pe istoric, si pe
explorarea radiologica si examenul bacteriologic.
Examenul radiologic releva aspect de bronhopneumonie, cu
interesare predominanta in lobii inferiori, evolutia leziunilor este spre
necroza si constituirea de microabcese sau abcesecu diamentrul peste 1
cm. Pot fi prezente si leziuni infiltrative interstitiale si aspecte de revarsat
pleural.
Examenul bacterilogic al sputei evidentiaza germenul, dar frecvent
microorganismul este prezent comensual la bolnavii care primesc
tratament atibiotic. Diagnosticul bacteriologic are valoare mult mai mare,
daca germenul este identificat in secretia obtinuta prin punctie
transtraheala, in exudatul pleural sau in hemocultura.
Evolutia pneumoniei cu Pseudomonas aeruginosa este severa, in
avsenta unui tratament antibiotic prompt si tinta. Mortalitatea variaza
intre 30-100% in forma focala si este aproximativ 80% in forma
bacteriemica.
Tratamentul pneumoniei cu pseudomonas cuprinde, de asemenea,
ca si la alte pneuminii toxice, tratament antibiotic si masuri terapeutice
generale.
In tratamentul infectiilor cu Pseudomonas Aeruginosa sunt eficace:
peniciline noi, cu aspect larg de actiune (canamicina, ticarcilina,
piperacilina, azlocilina, mezlocilina), aminoglicozide (gentamicina,
tobramicina, amikacina), unele cefalosporine din a treia generatie
(ceftazidine, cefoperazone), carbepeneme (imipenem), monobactami
(aztreonam), fluoroquinolone.
In formele focale, nonbacteriene se poate folosi monoterapie: de
exemplu imipenem. Carbenicilina, ticarcilina sau alte peniciline noi
antupseudomonale. In pneumonia severa bacteriemica, este necesara
asocierea cu antibiotice, ca de exemplu peniciline noi aminoglicozide,
fluoroquinolone si aminoglicozide, imipenem si aminoglicozide etc.
O schema obisnuita cuprinde azlocilina intravenoas cate 2g la 8 ore
sau ticarcilina/clavulanat intravenos cate 3g la 4 ore sau aztreonam
intravenos 2g la 8 ore, si dupa caz, asociere cu aminoglicozide, in doze
uzuale.
Microorganismul Pseudomonas poate persista timp mai indelungat
in leziunile pulmonare necrotice, mai ales daca tratamentul a fost mai
scurt de 3 saptamani, si poate fi astfel prezent in sputa. In aceasta situatie
trebuie precizat daca persistenta germenilor de sputa se explica prin
evolutia prelungita a pneumoniei sau prin persistenta colonizarii
microbiene in tractul respirator. Separarea celor doua situatii se face pe
datele clinico-radiologice (persistenta leziunilor infiltrative si/sau
microabceselor).
Masurile de tratament general sunt similare cu cele folosite in
pneumonia severa Klepsiella Pneumoniae.
BIBLIOGRAFIE

MEDICINA INTERNA VOL. I, editia a II-a- Bolile aparatului


respirator sub redacta prof. Dr. L. GHERASIM;
www. cdc.gov/hai/organisms/pseudomonas.html

S-ar putea să vă placă și