C3 – VIRUSOLOGIE. BACTERIOLOGIE.

PARAZITOLOGIE

COCII PATOGENI
COCI GRAM –POZITIVI
1. STAFILOCOCUL
 stafilococul saprofit este larg răspândit în mediul înconjurător –apă, aer, pământ, este însă întâlnit
şi pe tegument şi în cavităţile naturale ale omului şi animalelor, făcând parte din flora normală a
organismului
 stafilococii rezistă expunerii la temperaturi de 60 º Cşi al acţiunea alcoolului de 70 º timp de o oră
 sub aspect clinic, infecţiile stafilococice pot îmbrăca mai multe forme: foliculită, furuncul,
sinuzită, otită, pneumonii, infecţii uterine, meningită, endocardită, septicemie şi toxiinfecţii
alimentare
 sursa de infecţie este reprezentată atât de omul bolnav cât şi de omul sănătos, purtător de stafilococ
 transmiterea se realizează în mod direct sau indirect prin lenjerie şi obiecte contaminate, praf, etc.

2. STREPTOCOCUL
 streptococii sunt coci Gram-pozitivi, sferici sau ovali, izolaţi şi grupaţi în lanţuri de diferite
lungimi sau perechi, imobili, nesporulaţi, aerobi, facultativ anaerobi
 sunt prezenţi pe tegumente şi în cavităţile naturale ale omului şi animalelor
 dintre infecţiile streptococice amintim: faringite, sinuzite, scarlatină, peritonite, erizipel,
pericardite, endocardite, artrite, abcese, septicemii, pneumonii.
 tratamentul infecţiilor streptococice indică administrarea de antibiotice

3. PNEUMOCOCUL
 sunt coci Gram-pozitivi, aerobi, facultativ anaerobi, capsulaţi, aşezaţi de obicei în perechi şi de
aceea mai sunt cunoscuţi sunt numele de diplococi
 pneumococii sunt distrunşi în 10 minute la temperatura de 50 º C şi sunt sensibili la acţiunea
penicilinei, sulfamidelor şi la majoritatea antibioticelor cu spectru larg
 principalele produse patologice în care poate fi identificat pneumococul sunt: sputa, exudatul
faringian, secreţia otică, hemocultura, LCR.
 germenul va fi izolat şi identificat şi apoi se va face antibiograma

COCI GRAM-NEGATIVI
1. GONOCOCUL
 este strict patogen pentru om , având tropism pentru mucoasa genitourinară, rectală, faringiană,
conjunctivală
 netratate, infecţiile gonococice duc la cronicizare cu apariţia fibrozelor
 gonococul este agentul etiologic al gonoreei sau al blenoragiei, fiind după sifilis, a doua boală
venerică bacteriană
 tratamentul este individualizat în funcţie de rezultatele antibiogramei

2. MENINGOCOCUL
 sunt coci Gram-negativi, aerobi, sferici sau ovalari, nesporulaţi, cu aspect de boabe de cafea,
întâlniţi la nivelul nazofaringelui, la 10-25 % din populaţie
 meningita meningococică este o cauză importantă de morbiditate şi mortalitate
 calea de infecţie este respiratorie
 manifestările bolii cuprind: stare generală alterată, febră, frison,cefalee severă, graţă, vărsături,
fotofobie, apatie, redoare de ceafă
 în absenţa tratamentului, boala evoluează spre deces
 printre factorii favorizanţi ai îmbolnăvirilor se numără: extremele de vârstă, sezonul rece, oboseala
fizică, deprimarea sistemului imunitar
 tratamentul este dependent de rezultatele antibiogramei; meningococii sunt sensibili la penicilină,
cefalosporine, cloramfenicol, macrolide, sulfamide şi la alte antibiotice.
 BACILII PATOGENI
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE
GENERALITĂŢI
 este o familie bacteriană care cuprinde un număr mare de specii de bacili Gram-negativi, mobili
sau imobili, care trăiesc în intestinul omului şi animalelor
 enterobacteriile se găsesc în mod obişnuit în aer, apă, sol, plante, unde sunt eliminate de oameni şi
animale odată cu materiile fecale
 familia cuprinde mai multe genuri dintre cele mai importante sunt: genul Escherichia, genul
Shigelle, genul Salmonella, genul Klebsiella, genul Proteus

GENUL ESCHERICHIA
ESCHERICHIA COLI
 este un bacil Gram-negativ, nesporulat, aerob, facultativ aerob
 este saprofit al tubului digestiv al omului şi animalelor, de unde este eliminat în mediu odată cu
materiile fecale
 din punct de vedere clinic poate determina: infecţii urinare, gastroenterite, peritonită, meningită,
endocardite, afecţiuni urogenitale şi infecţii de plagă
 tratamentul se face conform antibiogramei

GENUL KLEBSIELLA
 cuprinde specii saprofite ale tubului digestiv şi aparatului respirator; aceste specii sunt patogene,
deoarece în condiţii favorizante, pot duce la apariţia unor infecţii urinare, otite, meningite
 sunt bacili Gram-negativi, imobili, nesporulaţi, încapsulaţi
 tratamentul cuprinde administrarea unor antibiotice cu spectru larg, în conformitate cu rezultatele
antibiogramei

GENUL PROTEUS
 grupează bacilii Gram-negativi, foarte mobili, nesporulaţi, necapsulaţi, care nu fermentează
lactoza: sunt aerobi, facultativ anaerobi şi se dezvoltă uşor pe medii simple
 sunt răspândiţi pe sol, gunoaie, alimente alterate, ape poluate unde se găsesc materii organice aflate
în descompunere
 bacilii din genul Proteus sunt frecvent implicaţi în: infecţii urinare, infecţii genitale, toxiinfecţii
alimentare, otite, sinuzite, peritonite, infecţii ale plăgilor, septicemie, pneumonie, meningite şi
enterocolite acute.
 tratamentul se face conform antibiogramei

GENUL SALMONELLA
 salmonelele sunt bacili Gram-negativi, mobili, neîncapsulaţi, aerobi, facultativi anaerobi
 bolile produse poartă numele de salmoneloze
 salmonella typhi produce febră tifoidă, în timp ce salmonella paratyphi A, B şi C produc febrele
paratifoide
 sursa de infecţie este reprezentată în primul rând de animalele domestice şi apoi de omul bolnav
sau purtător de salmonele
 transmiterea se face în primul rând prin intermediul produselor aniamle infectate, dar şi prin apa de
băut contaminată, obiecte contaminate

GENUL SHIGELLA
 cuprinde bacilii Gram-negativi, imobili, nesporulaţi, necapsulaţi, imobili
 cuprinde bacili care produc la om dezinteria bacilară şi toxiinfecţiile alimentare
 dezinteria se transmite pe cale fecal-orală, de obicei de la purtătorii sănătoşi, însă există şi epidemii
produse de apă şi alimente contaminate
 din punct de vedere clinic, dezinteria bacilară se manifestă prin febră, frisoane, dureri abdominale,
scaune diareice frecvente însoţite de mucus, puroi şi sânge
 boala este localizată la nivelul intestinului gros, unde determină leziuni inflamatorii ale peretelui şi
ulceraţii ale mucoasei intestinale.