capacităţii contractile cardiace sau redistribuirii sângelui rezultând un volum circulant efectiv inadecvat. 1. Şocul cardiogenic a. Insufucienţa pompei cardiace – IM, aritmii, tamponada cardiacă; b. Insuficienţa circulaţiei cardio-pulmonare – embolism; 2. Şocul hipovolemic – hemoragii, plasmoragie – arsuri, traumatisme; 3. Şoc septic – bacterii gram negative, şoc endotoxic; 4. Şoc neurogenic – accidente anestezice, leziuni medulare – vasodilataţie masivă; 5. Şoc anafilactic – reacţia I de hipersensibilitate. 1. Faza nonprogresivă – mecanismele compensatorii sunt activate perfuzia tisulară fiind asigurată. 2. Faza progresivă – hipoperfuzia tisulară progresează. 3. Faza ireversibilă – hipoxia celulară induce leziuni ireversibile urmate de moarte celulară. Insuficienţă hipoxică multiplă de organ. Cele mai afectate organe sunt: 1. Creierul - encefalopatia ischiemică Macroscopie. Tumefacţia creierului cu girii aplatizaţi, şanţurile îngustate. Pe secţiune o mai slabă demarcare între substanţa albă şi cenuşie. Microscopie. Leziuni - neuroni, astrocite, oligodendroglie – acute, la 12 – 24 de ore. Microvacuolizări, eozinofilie citoplasmatică, picnoză – kariorexis. Celulele piramidale din hipocamp, celulele Purkinje din cerebel şi neuronii piramidali din neocortex – cei mai sensibili la hipoxie. Modificări subacute – 24 h la 2 săptămâni – arii de necroză, influx de macrofage, proliferare vasculară, glioză reactivă. În cortexul cerebral se produce distrucţia neuronilor în unele straturi cu conservarea altora – necroza (pseudo)laminară. 2. Cordul - a. Hemoragii subendocardice b. Leziuni necrotice focale Hipercontracţia unor miocite induce scurtarea sarcomerelor, fragmentarea benzilor Z, distorsiunea miofilamentelor şi deplasarea mitocondrilor spre discurile intercalare. 3. Rinichiul – necroză tubulară acută, oligurie – anurie. Multiple puncte de necroză de-a lungul nefronului, mai ales TCP şi ansa ascendentă Henle, cu zone conservate, acompaniată de ruptura MB tubulare – tubulorexis şi ocluzia lumenului cu cilindrii hialini şi granulari pigmentaţi, constituiţi din glicoproteine normal secretate de celulele tubulare în conjuncţie cu hemoglobina, mioglobina şi alte proteine plasmatice. Edem interstiţial cu acumularea de leucocite prin vasa recta dilatată. 3. Plămânul - puţin afectat în şocul hipovolemic pur fiind rezistent la hipoxie. În şocul septic sau traumatic – plămânul de şoc cu detresă respiratorie acută. Stază acută, edem interstiţial şi intraalveolar cu depozite de fibrină , resturi lipidice celule epiteliale necrotice – membrane hialine. Posibil suprainfecţie – focare de bronhopneumonie. 4. Suprarenalele – răspuns de stress – depleţie precoce, focală de lipide la nivelul corticalei. Stressul prelungit – liza medularei. 5. Ficat – steatoză, necroză hemoragică centrală. 6. Tractul gastro-intestinal – hemoragii mucoasă, enteropatie necrotico-hemoragică.