În principiu acidul acetoacetic s-ar putea forma prin dezactivarea acetoacetil-CoA

rezultat prin β-oxidarea incompletă a oricărui acid gras. Chiar dacă această reacţie are loc ea justifică
numai formarea unor cantităţi mici de acetoacetat. Materia primă pentru sinteza corpilor cetonici
este de fapt acetil-CoA, produsul β-oxidării complete a acizilor graşi. Atfel toţi atomii de carbon ai
unei molecule de acid gras pot fi convertiţi în acetoacetat. Acetoacetatul este redus la D(-)-β-
hidroxibutirat în reacţia catalizată de βhidroxibutiratdehidrogenază. Echilibrul acestei reacţii este
controlat de raportul mitocondrial

[NAD+]/[NADH], deci de starea redox. Raportul

[β−hidroxibutirat]/[acetoacetat] în sânge variază între 1:1 şi 10:1. De notat că D-β−hidroxibutiratul

este stereoizomer al L-β-hidroxiacil-CoA care

se formează în β-oxidare. Acetoacetatul fiind un β-cetoacid se decarboxilează neenzimatic la acetonă

şi

CO2. Acetona se elimină la nivel pulmonar. În diabetul zaharat netratat, producţia de corpi cetonici
poate fi extrem de mare, şi mirosul de acetonă în aerul expirat, pregnant. Relaţia dintre sinteza
corpilor cetonici şi metabolizarea acizilor graşi, hidraţilor de carbon şi aminoacizilor, în hepatocit este
reprezentată în Fig.14.14.

14.4.3.Oxidarea corpilor cetonici Ficatul nu este apt să metabolizeze acetoacetatul neavând

capacitatea de a-l activa

la acetoacetil-CoA (cu excepţia citosolului unde acetoacetatul este precursor în sinteza

colesterolului), formă obligatorie pentru reacţiile β-oxidării. Acidul acetoacetic din ficat trece în sânge
de unde este preluat de ţesuturile extrahepatice şi activat. a.Activarea acetoacetatului şi D-β−hidroxi
butiratului în ţesuturile

extrahepatice: Una dintre căile posibile necesită succinil-CoA care furnizează coenzima şi

succinil-CoA-acetoacetat-CoA transferază, enzimă prezentă în majoritatea mitocondriilor ţesuturilor

extrahepatice, dar absentă în ficat. Acetoacetatul reacţionează cu succinil-CoA, cu formarea
acetoacetil-CoA şi acid

succinic: