Monoamine şi peptide ce influenţează aportul alimentar

Creştere
Neuropeptid Y este un neurotransmițător peptidic specific sistemului nervos (SNC și SNV simpatic). Acesta reglează
metabolismul organismului, și este implicat în procesul de învățare, de procesare a memoriei, și în epilepsie. Principalul său efect
este creșterea aportului alimentar și scăderea activității fizice. NPY este secretat de hipotalamus, și, în plus față de creșterea
ingestiei de alimente, crește cantitatea de energie stocată sub formă de lipide, și blochează semnalele nociceptive ajunse la creier.
NPY mărește efectele vasoconstrictoare ale neuronilor noradrenergici.
Au fost efectuate studii privind relația dintre aportul alimentar și concentrația NPY, fiind folosite atât NPY exogen, cât și un
agonist al NPY, cum este dexametazona, care au fost injectate fie în ventriculul al treilea, fie la nivelul hipotalamusului cu o
canulă. Mai mult, aceste studii demonstrează în unanimitate, că stimularea activității NPY-ergice crește aportul alimentar. În urma
blocării receptorilor NPY (Y1 și Y5) scade aportul alimentar. Efectele nu sunt de lungă durată, organismul având o capacitate
excelentă de a regla și a normaliza concentrațiile anormale de NPY și, prin urmare, consumul de alimente.
Ca urmare a aportului alimentar, creste concentrația insulinei in ser. Odată cu creșterea acesteia, are loc creșterea tesutului adipos,
care stimulează secreția de leptină. Leptina secretată ajunge la hipotalamus, unde aceasta inhibă secreția de NPY, inhibând astfel
aportul alimentar. Invers, scăderea glicemiei inhibă secreția de leptină, ceea ce duce la creșterea secreției de NPY, si respectiv, a
aportului alimentar.
Dereglări ale acestei bucle feed-back a NPY pot duce la tulburări precum obezitatea sau anorexia.

Agouti related peptide precursor Neuropeptid Y

MCH
Orexinele A, B
Galaninaβ-endorfinele
GH-RH
Ghrelina hormon orexigen care crește aportul de hrană prin mecanisme periferice și centrale este paradoxal mai scăzut, explicația
poate fi ori existența unei rezistențe la grelină, ori o activitate supraexprimată a receptorului grelinei
Corticosteron
Noradrenalina (receptori α2)
Dopamina
Acidul γaminobutiric

Scădere
αMSH
CART
CRH
TRH
Neurotensina
CCK Colecistokinina (CCK sau CCK-PZ, sau pancreozimina) este un hormon peptidic al sistemului gastro-intestinal responsabil
de stimularea digestiei grăsimilor și proteinelor. Colecistokinina este sintetizată de celulele I ale epiteliului mucoasei intestinului
subțire și secretată în duoden. Aceasta stimulează secreția de enzime pancreatice și bilă. CCK acționează și ca un supresor al
foamei.
GLP-1
Bombesina
Leptina hormonul anorexigen ce reglează metabolismul lipidic, apare pe fondul unei concentrații crescute care face ca nivelul
crescut să fie inutil în reducerea apetitului și obezității. O altă explicație poate fi că principalul rol al leptinei nu este acela de a
suprima pofta de mâncare atunci când depozitele de grăsime cresc, ci de a semnaliza epuizarea energiei în timpul unui bilanț
energetic negative
Insulina
Amilina
Noradrenalina (receptorii β)
Serotonina
Citokinele sunt molecule de natură proteică ce transmit informații între celule diferite. Au rolul important de a transmite informații
între celulele sistemului imunitar - leucocitele. Citokinele intervin și în mecanismele inflamației și în apărarea contra agenților
infecțioși, în apărarea antitumorală, în șocul septic.

Printre cele mai importante se numară:

interleukinele - care se notează de la 1 la 13

factorii de stimulare a hematopoiezei
interferonii
factorii de necroză tumorală
factorii de creștere
factori supresori
The adipokines, or adipocytokines (Greek adipo-, fat; cytos-, cell; and -kinos, movement) are cytokines (cell signaling proteins)
secreted by adipose tissue. The first adipokine to be discovered was leptin in 1994.[1] Since that time, hundreds of adipokines have
been discovered.[2]
Members include:

 Leptin
 Adiponectin
 Apelin[3]
 chemerin[4]
 interleukin-6 (IL-6)[5]
 monocyte chemotactic protein-1 (MCP-1)[6]
 plasminogen activator inhibitor-1 (PAI-1)
 retinol binding protein 4 (RBP4)
 tumor necrosis factor-alpha (TNFα)
  visfatin
 omentin
 vaspin (SERPINA12)
 progranulin
 CTRP-4
In addition, interleukin 8 (IL-8), interleukin 10 (IL-10), interferon gamma (IFN-γ) and inducible protein 10 (IP-10 or CXCL10)
have been shown to be associated with excessive body weight.[7]
Adiponectin (also referred to as GBP-28, apM1, AdipoQ and Acrp30) is a protein hormone and adipokine, which is involved in
regulating glucose levels as well as fatty acid breakdown. In humans it is encoded by the ADIPOQ gene and it is produced in
primarily in adipose tissue, but also in muscle, and even in the brain
Adiponectina este un hormon proteic care modulează o serie de procese metabolice, inclusiv reglarea glucozei și oxidarea acizilor
grași. [8] Adiponectina este secretată din țesutul adipos (și, de asemenea, din placentă în timpul sarcinii [9]) în sânge și este foarte
abundentă în plasmă față de mulți hormoni. Multe studii au descoperit că adiponectina este invers corelată cu indicele de masă
corporală la populațiile de pacienți. [10] Cu toate acestea, o meta-analiză nu a reușit să confirme această asociere la adulții
sănătoși. [11] Concentrațiile adiponectinei circulante cresc în timpul restricției calorice la animale și la oameni, cum ar fi la
pacienții cu anorexie nervoasă. Mai mult, un studiu recent sugerează că țesutul adipos brun, care crește în timpul restricției
calorice, contribuie la creșterea adiponectinei circulante în acest context. [12]

Șoarecii transgenici cu adiponectină crescută prezintă o diferențiere redusă a adipocitelor și cheltuieli energetice crescute asociate
cu decuplarea mitocondrială. [13] Hormonul joacă un rol în suprimarea tulburărilor metabolice care pot duce la diabet de tip 2,
[10] obezitate, ateroscleroză, [8] boală a ficatului gras nealcoolic (NAFLD) și un factor de risc independent pentru sindromul
metabolic. [14] ] S-a demonstrat că adiponectina în combinație cu leptina inversează complet rezistența la insulină la șoareci. [15]
Adiponectina sporește sensibilitatea la insulină în primul rând prin reglarea oxidării acizilor grași și suprimarea producției hepatice
de glucoză. [16]

Adiponectina este secretată în fluxul sanguin, unde reprezintă aproximativ 0,01% din totalul proteinelor plasmatice la aproximativ
5-10 μg / ml (mg / L). La adulți, concentrațiile plasmatice sunt mai mari la femei decât la bărbați și sunt reduse la diabetici
comparativ cu non-diabetici. Reducerea greutății crește semnificativ concentrațiile circulante. [17]
Adiponectina se auto-asociază în structuri mai mari. Inițial, trei molecule de adiponectină se leagă împreună pentru a forma un
homotrimer. Trimerele continuă să se auto-asocieze și să formeze hexameri sau dodecamere. La fel ca concentrația plasmatică,
nivelurile relative ale structurilor de ordin superior sunt dimorfice sexual, unde femelele au proporții crescute ale formelor cu
greutate moleculară mare. Studii recente au arătat că forma cu greutate moleculară ridicată poate fi cea mai activă formă biologică
în ceea ce privește homeostazia glucozei. [18] Adiponectina cu greutate moleculară ridicată s-a dovedit în continuare asociată cu
un risc mai scăzut de diabet cu o asociere similară cu cea a adiponectinei totale. [19] Cu toate acestea, sa constatat că boala
coronariană este asociată pozitiv cu adiponectina cu greutate moleculară mare, dar nu și cu adiponectina cu greutate moleculară
mică. [20]

Adiponectina exercită unele dintre efectele sale de reducere a greutății prin creier. Acest lucru este similar cu acțiunea leptinei;
[21] adiponectina și leptina pot acționa sinergic.

Adiponectina a promovat funcția sinaptică și de memorie în creier. [22] Oamenii cu niveluri mai scăzute de adiponectină au funcții
cognitive reduse. [22]
Hypoadiponectinemia
A low level of adiponectin is an independent risk factor for developing:

Metabolic syndrome[14]
Diabetes mellitus[21][29][31][33][34]
Efectele adiponectinei:

Reglarea glucozei
scăderea gluconeogenezei
creșterea absorbției de glucoză [8] [21] [32]
catabolism lipidic [32]
β-oxidare [21]
clearance-ul trigliceridelor [21]
protecție împotriva disfuncției endoteliale (fațetă importantă a formării aterosclerotice)
sensibilitate la insulină
pierdere în greutate
controlul metabolismului energetic. [32]
reglarea în sus a proteinelor decuplate [13]
reducerea TNF-alfa
promovarea transportului invers al colesterolului [40]
Regulation of adiponectin

Obesity is associated with decreased adiponectin.

The exact mechanism of regulation is unknown, but adiponectin could be regulated by post-translational mechanisms in cells.
gena a fost investigată pentru variante care predispun la diabetul de tip 2. [21] [29] [31] [32] [33] [34] Mai multe polimorfisme
nucleotidice unice în regiunea de codificare și secvența înconjurătoare au fost identificate din mai multe populații diferite, cu
prevalențe variate, grade de asociere și putere de efect asupra diabetului de tip 2. S-a demonstrat că berberina, un alcaloid
izochinolinic, crește expresia adiponectinei [35], ceea ce explică parțial efectele sale benefice asupra tulburărilor metabolice.
Șoarecii hrăniți cu acizi grași omega-3 acid eicosapentaenoic (EPA) și acid docosahexaenoic (DHA) au prezentat adiponectină
plasmatică crescută. [36] S-a descoperit că curcumina, capsaicina, gingerolul și catechinele cresc expresia adiponectinei. [37]