Antioxidantii

Antioxidantii sunt substante de natura andogena (produse ale organismului) sau exogena, adica
introduse cu alimentele, capabile sa opreasca actiunea radicalilor liberi, responsabili pentru procesul de
imbatranire celulara, care reprezinta originea degenerarii tesuturilor. Cunoscuti si sub numele de
“salvatori ai celulelor”, antioxidantii sunt substante care neutralizeaza radicalii liberi nocivi.

Radicalii liberi

Sunt compusi chimici instabili si foarte reactivi de tip toxic care actioneaza distructiv asupra
structurilor celulare din organism. Ei sunt produsi prin metabolismul aerobic normal (oxigenul din
aer), fie datorita factorilor ambientali, ca fumul si radiatiile, datorita unui exces de medicamente si a
unui stil incorect de nutritie.

Radicalii liberi dauneaza AND-ului nuclear, proteinelor si matricei lipidice ale celulelor. Odata intrati
in organism, pot nu numai sa determine dezvoltarea aberanta a celulelor, dar pot provoca inclusiv
modificari genetice care stau la baza unor boli necrutatoare. Numeroase studii au evidentiat importanta
unei alimentatii bogate in compusi antioxidanti (polifenoli, tioli, vitaminele C si E, precum si unele
minerale) pentru prevenirea diverselor boli cronico-degenerative legate de o crestere a stresului
oxidative, provocat de insisi radicalii liberi.

Pe de alta parte, de mentionat ca organismul poseda sisteme enzimatice cu actiune antioxidanta

(superoxidul dismutasi, glutatione perossidasi si catalisi), coparticipante in dezactivarea unor radicali
liberi care se formeaza in organism.

Categorii de antioxidanti si functiile lor:

-    enzime si cofactori (glutation peroxidaza, coenzima Q10);

-    molecule cu capacitatea de a lega metalele (feritina, transferina, albumina);
-    saruri minerale (in particular selenium, zinc, magneziu);
-    vitamine (mai ales vitaminele A,C si E);
-    pigmenti (carotenoizi, polifenoli, cum sunt flavonoizii, antocianii, taninii si clorofila).

Actiunea antioxidantilor permite:

-    incetinirea proceselor degenerative ale tesuturilor, in particular a celor mai expuse, cum este pielea,
protejand-o impotriva arsurilor, impotriva aparitiei timpurii a ridurilor, inestetisme si impotriva
tumorilor;

-    prevenirea si combaterea infectiilor, stimuland sistemul imunitar;

-    prevenirea bolilor legate de fenomene de degenerare celulara, cum sunt bolile cardiovasculare,
ateroscleroza, poliartrita reumatoida, cataracta, boala lui Parkinson si tumorile.
 

Unii antioxidanti naturali sau de sinteza sunt amplu utilizati si in industria alimentara pentru a preveni
o reducere a oxidarii grasimilor sau altor componente prezente in alimente, in timpul perioadei de
conservare (aditivi alimentari).

Surse alimentare cele mai bune de antioxidanti se gasesc in:               

-    enzimele si coenzimele sunt prezente in carne, peste, lapte si derivati, fructe si verdeturi;
-    vitamina C este continuta in cantitate mare in ardei iute, kiwi, fragi, broccoli, varza, varza de
Bruxelles, ardei, rosii, spanac etc.;
-    vitamina E este continuta in special in uleiul extravirgin de masline, de porumb, de floarea-soarelui,
de soia, de arahide, in germenii de grau, in alune, in migdale si in avocado;
-    carotenoizii se gasesc in fructele si zarzavaturile de culoare galbena, portocalie, rosie si verde
inchis;
-    zincul este prezent in carne, peste, fructele de mare, in cerealele integrale / nedecorticate, in
legume, in fructele uleioase. Verdeata si fructele reprezinta surse modeste;
-    seleniul se gaseste in peste, in carnea de manzat, in lapte, in legume, in fructele uleioase, in
porumb, in legume, in mandarine, in napi, in spanac;
-    manganul este continut in fructele uleioase, in legume, in cerealele integrale;
-    polifenolii, in special flavonoizii, se gasesc in uleiul extravirgin de masline, vin rosu, citrice, prune,
miere, struguri, cirese, affine, coacaze, varza, ceapa, salata, rosii, ceai verde si cafea.

Combinatiile dintre o alimentatie echilibrata asociata cu suplimente antioxidante isi potenteaza efectul
reciproc, astfel ca boli precum cele cardiace, artritele, deficientele de vedere, accidentul vascular
cerebral si imbatranirea prematura a pielii pot fi chiar stopate.

Lecitina
In aceasta era a suplimentelor nutritive de înalta tehnologie nu prea mai auzim despre lecitina. In trecut însa
acest derivat din soia era popular atat din considerente de sanatate generala, cat si pentru considerente
culturistice.
Lecitina este o fosfolipida, ceea ce inseamna ca acizii grasi sunt atasati de un schelet de fosfor. Alimentele
bogate in lecitina in mod natural sunt ficatul, soia si in mod special galbenusurile de ou. Desigur, culturistii care
arunca galbenusurile, pentru a manca numai albusuri, elimina de asemenea valorosul continut in lecitina al
acestora. Cu ani în urma, cei preocupati de sanatatea alimentatiei notau ca inalta cantitate de lecitina continuta
de galbenus neutraliza cele 300 mg de colesterol continute de galbenus. Desi acum o jumatate de secol unele
studii prost interpretate ajunsesera la concluzia ca lecitina este solutia pentru reducerea nivelului inalt al
colesterolului in sange, mai tarziu s-a dovedit ca nu e chiar asa. S-a demonstrat, totusi, ca infuzia lecitinei direct
in intestine impiedica absorbtia colesterolului in intestinul subtire. Alt studiu din '86 sugera ca in locul impracticei
infuzii intestinale cu lecitina (ce poate avea loc doar cu ajutorul medicilor), indivizii pot lua suplimente cu lecitina
de cateva ori pe zi cu acelati efect de blocare a absorbtiei colesterolului. Lecitina are mai multe functii in
organism, printre care participarea la sinteza unor "carausi" ai grasimilor in sange - lipoproteinele de foarte
joasa densitate (VLDL). De aici s-a nascut ideea ca una din componentele lecitinei, colina, ajuta la arderea
grasimilor. Ceea ce face de fapt este sa ajute la transportul acestora, la fel ca si carnitina. Se poate spune ca
participa la slabire doar în momentul in care dv. desfasurati o activitate aerobica, caz in care organismul
apeleaza la rezervele de grasime pentru a putea mentine nivelul ridicat de consum energetic un timp mai
indelungat. Desi ficatul uman sintetizeaza lecitina, dieta are un mare efect asupra cantitatilor produse.
Popularitatea regimurilor sarace in grasimi a facut ca expertii sa traga un semnal de alarma asupra eventualei
carente de lecitina (si, in consecinta, de colina) ce se poate instala in organism ca urmare a unei astfel de diete,
intrucat organismul nici nu e stimulat sa produca si nici nu primeste lecitina din surse externe. Studii recente
arata ca lecitina poate oferi beneficii atat pentru adulti cat si pentru tineri. De exemplu, un studiu pe 61 de adulti
aflati între 50 si 80 de ani a dovedit ca 2 tablete de lecitina pe zi pentu 5 saptamani a redus semnificativ
lapsusurile in memorie - cu 48 de procente. Alte studii recente au aratat ca, daca se dau gravidelor suplimente
de lecitina sau colina, copiii nascuti de acestea au o putere a creierului (inteligenta - memorie - capacitate
asociativa) crescuta, care se mentine pe tot parcursul vietii (nu ati fi vrut ca aceasta informatie sa fi fost
disponibila mamelor dv.?). Colina este necesara pentru formarea neuronilor in zona creierului care guverneaza
memoria, inteligenta si un aport crescut de colina pare sa amplifice acest proces la fat.

Creatina monohidrat
Pentru cei care se intreaba ce este creatina, raspunsul este simplu "energie si forta". Pana in prezent creatina
este unul dintre cele mai studiate si mai testate suplimente din intreaga lume. Este substanta naturala fara de
care nu poate avea loc nici o contractie musculara, de la simpla clipire si pana la ridicarea greutatilor. In mod
obisnuit, creatina este produsa de ficat, pancreas si rinichi, fiind sintetizata din aminoacizii glicina, arginina si
metionina. 95% din creatina este depozitata in muschii scheletici, demonstrand astfel importanta acesteia in
performanta musculara. Cea mai rapida sursa de energie a organismului, la care acesta apeleaza in cazul unui
efort intens si brusc, este molecula ATP (adenozin trifosfat), care elibereaza energie in cursul reactiei de 
descompunere in ADP (adenozin difosfat) si o grupare fosfat. Performantele musculare sunt astfel limitate de
depozitele ATP din organism, care, in mod normal, sunt suficiente pentru 10 - 15 secunde. Fosfocreatina (forma
creatinei utilizata de corp), doneaza o grupare fosfat moleculei ADP, resintetizand molecula ATP si refacand
sursa de energie. Astfel, efortul de care sunteti capabili poate fi intens, iar antrenamentul poate fi de durata mai
lunga, facilitand si grabind dezvoltarea musculara. Totodata, creatina are importante efecte in hidratarea si
dezvoltarea celulei musculare, iar studiile au aratat ca hidratarea celulelor este indispensabila in cresterea
musculara.
 
Cromul
Cromul din organism scade proportional cu inaintarea in varsta, precum si in urma activitatilor fizice intense.
Lipsa cromului creste sensibilitatea la glucide si poate duce la cresterea in greutate sau la diabet zaharat.
 
Picolinatul de crom
determina o scadere in greutate prin intensificarea proceselor metabolice. Are efect hipoglicemiant. Specialistii il
recomanda: in tratamentul obezitatii asociat cu un regim hipocaloric, pentru mentinerea greutatii corporale in
limite normale, cresterea rezistentei la efort fizic, profilactic in cardiopatia ischemica, ca antioxidant. Pentru
sportivi, cromul ajuta la definirea masei musculare.
 
Glutamina
Glutamina este unul dintre cei mai frecvent folositi si versatili aminoacizi de elita atletica. Printre numeroasele
sale functii glutamina regleaza sinteza proteinelor, evita degradarea acestora, functioneaza ca un precursor al
nitrogenului, creste hidratarea celulelor musculare, stimuleaza productia hormonului de crestere, mentine
balanta aciditatii, imbunatateste sistemul imunitar, este un precursor energetic si ajuta la cresterea nivelului de
glicogen din ficat. Pe scurt, glutamina este un aminoacid puternic anabolic si anticatabolic. Aproximativ 60% din
continutul de glutamina din corp se regaseste in muschii scheletici. Glutamina reprezinta 20% din totalul
aminoacizilor liberi din organism. Spre deosebire de alti aminoacizi, glutamina contine 2 atomi de nitrogen pe
care il transporta acolo unde este nevoie

Taurina este un acid aminoetilsulfonic prezent în secreţia biliară. Împreună cu colina formează acidul
taurocolic. Se prezintă sub formă de cristale albe, solubile. Acest aminoacid este produs şi de
organismul nostru, în special în muşchi, creier, inimă şi sânge. O persoană care cântăreşte 70 kg are în
mod natural aproximativ 70 g de taurină distribuită în tot corpul, adică de 70 de ori mai multă taurină
decât o cutie de băutură energizantă, care conţine 1000 mg.

Uneori, în condiţii de stres sau de efort fizic, organismul uman elimină prin urină o cantitate mai mare
de taurină şi e posibil astfel ca această substanţă să nu mai fie sintetizată suficient. În acest caz putem
recurge la consumul unei băuturi energizante pentru a compensa deficitul de taurină.
Ceea ce poate nu toată lumea ştie este faptul că taurina din băuturile energizante este o substanţă
sintetică, produsă de companiile farmaceutice şi nu este derivată din produse animale, cum ar fi din
taur.

Printre beneficiile taurinei în corp: reglează temperatura atunci când este prea cald sau prea frig,
reduce stresul, creşte performanţa inimii, ajută la detoxifierea organismului.

Potrivit unor studii, taurina favorizează infarctul miocardic