Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fiziologie- MG anul II
GLANDELE SUPRARENALE
1
2
Fiziologie- MG anul II
CORTICOSUPRARENALA
Corticosuprarenala reprezintă cea mai mare parte din glanda suprarenală. La
nivelul ei se sintetizează trei mari categorii de hormoni steroizi, în funcție de
acțiunea lor: hormoni glucocorticoizi, hormoni mineralocorticoizi și hormoni
sexosteroizi.
2
3
Fiziologie- MG anul II
clivaj a citocromului P-450 [clivantul lanțului colesterolic lateral (SCC) sau
20,22- desmolaza sau P-450SCC];
2. Pregnenolonul părăsește mitocondriile și pătrunde în REN unde sub
acțiunea enzimei 3β-HSD (nu este enzimă a P-450) se oxidează gruparea
hidroxil din poziția 3 a inelului A la cetonă și rezultă progesteronul;
3. sub acțiunea 17α-hidroxilazei (enzimă a P-450) în REN se adaugă apoi o
grupare hidroxil în poziția 17 a progesteronului pentru a forma 17α-
hydroxiprogesteron;
4. în REN, sub acțiunea 21α-hidroxilazei (enzimă a P-450) se mai adaugă un
hidroxil la carbonul 21 al 17α-hydroxiprogesteronului pentru a produce 11-
dezoxicortizol;
5. în mitocondrii, sub acțiunea 11β-hidroxilazei (enzimă a P-450) se adaugă un
alt hidroxil, de data aceasta la poziția 11, pentru a produce cortizolul.
3
4
Fiziologie- MG anul II
Aldosteron-sintetaza este o enzimă mitocondrială a citocromului P-450,
denumită și 18-methyloxidaza. Ea este o izoformă a 11β-hidroxilazei care
catalizează etapa transformării DOC în corticosteron. De fapt, aldosteron-sintaza
poate cataliza toate cele trei etape dintre DOC și aldosteron: 11β-hidroxilarea, 18-
metil-hidroxilarea și 18-metil-oxidarea.
Celulele din zona reticulară ale CSR sunt în principal responsabile pentru
sintetiza hormonilor sexosteroizi (hormonii androgeni). Aceste celule transformă
17α-hydroxipregnenolonul și 17α-hydroxiprogesteronul în hormonii androgeni
suprarenali: dehidroepiandrosteron (DHEA) și androstendion. Enzima care
catalizează această reacție se numește 17,20-desmolază. Androgenii secretați de
CSR sunt mult mai puțin potenți decât testosteronul sau decât dihidrotestosteronul.
Cu toate acestea, alte țesuturi (ficat, rinichi, țesut adipos) pot utiliza 17β-
hydroxisteroid dehidrogenaza pentru a converti androstendionul la testosteron.
În acest mod, CSR poate contribui semnificativ la concentrația plasmatică de
androgeni, în special la femei.
4
5
Fiziologie- MG anul II
REGLAREA SINTEZEI ȘI SECREȚIEI DE HORMONI
GLUCOCORTICOIZI
5
6
Fiziologie- MG anul II
fasciculată și reticulară ale CSR au 17α-hidroxilaza necesară sintezei de cortizol,
aceste celule sunt singurele care secretă cortizol ca răspuns la ACTH.
Cuplarea ACTH cu receptorul specific determină activarea proteinei Gαs
care activează AC cu eliberarea AMPc ca mesager de ordinul II intracitoplasmatic.
Se activează PKA care fosforilează mai multe proteine care determină conversia
colesterolului în hormoni steroizi.
ACTH crește sinteza mai multor proteine necesare sintezei de cortizol:
1) fiecare dintre enzimele P-450 implicate în sinteza cortizolului,
2) receptorii pentru LDL necesari absorbției colesterolului din sânge și
3) 3-hidroxi-3-metilglutaril-coenzima A (HMG-CoA reductaza) care este
enzima ratei de limitare pentru sinteza de colesterol din CSR.
Hormonul adrenocorticotrop stimulează direct zonele fasciculată și
reticulară pentru a sintetiza și secreta cortizol.
Creșterea concentrației plasmatice de cortizol exercită un mecanism de
feedback negativ asupra axului hipotalamo-hipofizar, inhibând fie secreția
hipotalamică de CRH, fie direct secreția adenohipofizară de ACTH.
Stimularea îndelungată a CSR de către ACTH produce hipertrofia CSR.
6
7
Fiziologie- MG anul II
EFECTELE HORMONILOR GLUCOCORTICOIZI
7
8
Fiziologie- MG anul II
A. EFECTELE METABOLICE ALE HORMONILOR
GLUCOCORTICOIZI
8
9
Fiziologie- MG anul II
creşterea beta-oxidării celulare a acizilor graşi (în scop energetic) realizând o
reducere importantă a consumului tisular de glucoză.
Hormonii glucocorticoizi stimulează lipoliza prin mecanism direct, dar și
printr-un mecanism indirect: prin potențarea efectelor lipolitice ale
catecolaminelor circulante, favorizând astfel mobilizarea acizilor grași din țesutul
adipos.
10
11
Fiziologie- MG anul II
C. ACȚIUNILE CARDIOVASCULARE ALE HORMONILOR
GLUCOCORTICOIZI
11
12
Fiziologie- MG anul II
E. ACȚIUNILE HORMONILOR GLUCOCORTICOIZI ASUPRA
MUȘCHIULUI STRIAT SCHELETIC
12
13
Fiziologie- MG anul II
G. ACȚIUNILE HORMONILOR GLUCOCORTICOIZI ASUPRA
ELEMENTELOR FIGURATE SANGUINE
13
14
Fiziologie- MG anul II
I. ACȚIUNILE HORMONILOR GLUCOCORTICOIZI ASUPRA
SISTEMULUI NERVOS
14
15
Fiziologie- MG anul II
HORMONII MINERALOCORTICOIZI
ALDOSTERONUL
15
16
Fiziologie- MG anul II
EFECTELE ALDOSTERONULUI
În celulele țintă din tubii renali, aldosteronul crește activitatea mai multor
proteine cheie implicate în transportul de Na+:
crește transcripția pompelor de Na+/K+ din membranele bazo-laterale ale
celulelor, stimulând astfel reabsorbția distală de Na+,
crește expresia canalelor apicale de Na+,
crește expresia unui cotransportor de Na+/K+/Cl-.
Aldosteronul își exercită acțiunea la nivel renal pe celulele tubulare renale
din structura tubilor contorți distali și colectori:
1. aldosteronul acționează în special la nivelul celulelor principale ale tubilor
colectori producând creșterea reabsorbției tubulare de sodiu (reabsorbția de
sodiu pe cale transcelulară) și creșterea secreției de K+ (secreția de potasiu
pe cale transcelulară).
După fixarea pe receptori specifici aldosteronul determină:
creșterea numărului de canale epiteliale de Na+ de tip ENaC la nivelul
membranelor apicale (crește astfel permeabilitatea membranei apicale
pentru ionul de sodiu) ale celulelor,
activarea simultană a pompelor de Na+/K+ din membranele bazo-
laterale ale celulelor,
activarea canalelor apicale de K+ și
creșterea metabolismului mitocondrial cu creșterea producției de ATP.
16
17
Fiziologie- MG anul II
2. Aldosteronul acționează la nivelul TCD unde stimulează reabsorbția sodiului
favorizând în același timp secreția ionilor de K+ și H+ de la acest nivel. La acest
nivel aldosteronul stimulează reabsorbția sodiului cu ajutorul cotransportorului
de tip NCC (acronim de la "Na+/Cl- cotransporter") (ionii de sodiu traversează
membrana apicală a celulelor tubulare renale pasiv; ionii de clor traversează
membrana apicală a celulelor tubulare renale prin transport activ secundar cu
ajutorul cotransportorului electroneutru de tip NCC).
17
18
Fiziologie- MG anul II
1. Presiunea sanguină sistemică scăzută. Scăderea volumului circulant
determină scăderea presiunii arteriale cu creșterea consecutivă a activității
simpatice asupra aparatului juxtaglomerular, care crește eliberarea de renină.
2. Scăderea concentrației de NaCl la nivelul maculei densa (senzor pentru
NaCl). Scăderea volumului circulant efectiv are tendința să crească fracția
de filtrare, crescând astfel reabsorbția de sodiu și fluide din tubul proximal.
Consecutiv, se va reduce fluxul prin ansa Henle cu scăderea reabsorbției de
sodiu la nivelul porțiunii ascendente groase a ansei Henle. Scăderea
concentrației luminale de NaCl la nivelul maculei densa va stimula
eliberarea de renină.
3. Scăderea presiunii de perfuzie renală (stimularea baroreceptorilor renali).
Receptorii de întindere din celulele granulare ale arteriolei aferente sesizează
scăderea distensiei vasculare ca urmare a scăderii volumului circulant
efectiv. Această scădere a distensiei va scădea calciul ionic intracelular
(mesager de ordinul II intracitoplasmatic), care va crește eliberarea de
renină.
Eliberată în circulația sanguină, renina acționează asupra
angiotensinogenului (sintetizat de ficat și eliberat în plasmă) și-l transformă în
angiotensină I (decapeptid, AT I- biologic inactivă).
Angiotensina I în prezența enzimei de conversie a angiotensinei
(angiotensinază sau convertază) se transformă în angiotensină II (AT II), un
octapeptid foarte activ biologic care are efecte puternice vasoconstrictoare asupra
mușchiului neted vascular și stimulatoare ale secreției de aldosteron.
Enzima de conversie este prezentă pe suprafața luminală a endoteliului
vascular la nivelul întregului organism, însă abundentă în circulația pulmonară.
Enzima de conversie de la nivel renal (localizată în mod deosebit în endoteliul
arteriolelor aferente și eferente, precum și în tubul contort proximal) poate produce
cantități suficiente de AT II, cu efecte vasculare locale.
2. NIVELUL POTASEMIEI.
Creșterea concentrației extracelulare a ionilor de K+ are o acțiune directă
asupra celulelor din zona glomerulară a CSR. Creșterea concentrației extracelulare
de K+ determină activarea canalelor de Ca2+-voltaj-dependente membranare. Ca
urmare crește influxul de Ca2+, iar creșterea concentrației intracelulare de Ca2+
stimulează producția de pregnenolon din colesterol și respectiv, conversia
corticosteronului în aldosteron.
3. HORMONUL ADRENOCORTICOTROP
ACTH stimulează secreția de aldosteron. ACTH are numai un efect minor
asupra secreției de aldosteron la nivelul zonei glomerulare a CSR.
4. NIVELUL SODEMIEI.
Depleția sodată de diferite cauze (alimentară, renală, sudorală, etc.) reduce
volumul lichidelor extracelulare și volumul sanguin, reducând presiunea și fluxul
sanguin renal. Ca urmare este activat sistemul renină-angiotensină-aldosteron care
stimulează secreția glomerulară de aldosteron.
19
20
Fiziologie- MG anul II
HORMONII SEXOSTEROIZI CORTICOSUPRARENALIENI
20