Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tema
Echimozele şi leziunile purpurice la vârstnic
AUTOR:
CÎLŢEA CLAUDIA-IULIANA
Leziunile purpurice
Termenul de „purpură” se referă la coloraţia roşie-violacee a tegumentelor produsă de
ruperea vaselor mici de sânge de la suprafaţa pielii. Purpura poate apărea şi la nivelul
mucoaselor sau organelor interne. Reprezintă un simptom, nu o boală propriu-zisă, însă
indică prezenţa unei patologii subiacente.1
Leziunile purpurice cu dimensiuni mai mici de 3 mm se numesc peteşii, iar cele cu
dimensiuni mai mari de 5 mm, echimoze.
Purpura se produce prin ruperea vaselor mici de sânge şi extravazarea sângelui la nivelul
epidermului şi poate apărea în orice zonă a corpului, dar mai ales la nivelul feţei anterioare a
gambelor.2
Erupţiile purpurice pot fi palpabile (reliefate, de obicei indicând o origine
inflamatorie, cum ar fi vasculita) sau nepalpabile (plane sau maculare, de regulă cu origine
non-inflamatorie).
O caracteristică comună a tuturor formelor de purpură este că nu dispar la presiune,
păstrându-şi culoarea roşie-violacee. Astfel, prin diascopie (presiune aplicată asupra leziunii
cu o lamă de sticlă sau material transparent) leziunile purpurice pot fi uşor diferenţiate de
leziunile eritematoase, produse de vasodilataţie, ce dispar la presiune.
O altă clasificare a erupţiilor purpurice împarte aceste leziuni în alte două tipuri, în
funcţie de numărul trombocitelor: purpură trombocitopenică şi purpură non-
trombocitopenică.
Cauze posibile:
1
Purpuric Rashes, link http://patient.info/doctor/purpuric-rashes
2
What is purpura?, link http://www.netdoctor.co.uk/conditions/skin-and-
hair/a3636/purpura/
1
• Tusea violentă;
• Episoade repetate de vărsături;
• Hemangiomul;
• Inflamaţia vaselor de sânge (vasculita), aşa cum este purpura Henoch-Schonlein care
determină pete palpabile, ridicate (supradenivelate);
• Modificările de presiune care apar în timpul naşterii vaginale;
• Scorbutul (deficitul de vitamină C).
Cauzele purpurei trombocitopenice:
• Medicamente care scad sinteza de trombocite: acetaminofen (paracetamol), naproxen,
carbamazepină, cimetidină, clorotiazidă, rifampicina, fenitoina, heparinele;
• Purpura trombocitopenică idiopatică;
• Trombocitopenia imună neonatală (care poate apărea la copii din mame cu purpură
trombocitopenică idiopatică);
• Meningococemia (infecţie meningococică a sângelui) – formă de purpură palpabilă.
2
Anomalii ale trombocitelor: în această categorie intră anomalii cantitative
(trombocitopenia) şi anomalii calitative (afectarea funcţiei trombocitelor, congenitală sau
dobândită). Trombocitopenia are trei cauze principale:
distrugerea accelerată a trombocitelor, cel mai frecvent prin mecanism imun, cel mai
reprezentativ exemplu fiind purpura trombocitopenică idiopatică
producere scăzută a trombocitelor, întâlnită în cazul unor sindroame congenitale rare,
precum anemia Fanconi, sindromul Wiskott – Aldrich sau trombocitopenia
amegacariocitară.
sechestrarea trombocitelor, în cazul splenomegaliei sau hemangioamelor gigante.
Dintre deficienţele factorilor de coagulare, congenitale sau dobândite, cele mai
frecvente sunt deficitul de factor VIII, deficitul de factor IX şi boala von Willebrand.
Factori vasculari. Printre anomaliile vasculare congenitale implicate în apariţia
leziunilor purpurice se numără telangiectazia hemoragică ereditară şi tipul IV al sindromului
Ehlers-Danlos. Cauzele dobândite includ purpura Henoch-Schonlein, infecţii, cauze mecanice
sau cauze psihogene.
Prima linie de tratament este reprezentată standard de corticoterapie. În general, 60-
70% din adulţii cu PTI nou diagnosticat răspund la acest tratament, dar numai jumătate dintre
pacienţi prezintă un răspuns susţinut la 6 luni de la diagnostic. În prezent nu există un
tratament curativ definitiv, iar episoadele acute ale bolii pot să reapară şi după intervale lungi
de timp în care terapia a fost eficientă. Există însă și situaţii în care se obţin remisiuni
spontane ale afecţiunii dar acestea sunt foarte rare.
În funcţie de boala care a cauzat-o, tratamentul şi monitorizarea pacientului cu
purpură vor fi individualizate de la caz la caz, după confirmarea diagnosticului.
Tratamentul purpurei trombocitopenice autoimune este bazat pe cuantificarea
sângerărilor şi pe frecvenţa acestora. În unele cazuri, tratamentul poate să nu fie necesar,
pacientul necesitând doar monitorizare.
Se va avea în vedere, în primul rând, întreruperea oricăror tratamente suspecte de a
induce apariţia leziunilor purpurice, în special antiinflamatoare nesteroidiene şi aspirina,
eventual substituirea acestora cu produse a căror utilizare este sigură.
Formele foarte grave beneficiază de tratament cu corticosteroizi intravenos
(metilprednisolon). Imunoglobulinele intravenoase sunt, de asemenea, indicate în cazul
3
sângerărilor masive. Splenectomia este considerată opţiune terapeutică în cazul ineficienţei
tratamentului cu corticosteroizi.3
În unele cazuri poate fi necesară transfuzia de masă trombocitară sau administrarea de factori
ai coagulării.
Tratamentul purpurei Henoch-Schonlein este important, cu toate că afecţiunea este în
general autolimitată, deoarece boala poate avea consecinţe importante pe termen lung asupra
sistemului digestiv şi a rinichilor.
Tratamentul va fi ghidat de forma de prezentare clinică a bolii. În toate cazurile se
recomandă repaus la pat şi hidratare corespunzătoare. Pentru ameliorarea durerilor articulare
sunt indicate antiinflamatoarele nesteroidiene, (aspirină sau ibuprofen). Formele cu afectare
renală severă, implicând sindrom nefritic, beneficiază de tratament
cu imunosupresoare (ciclofosfamidă, azatioprină sau micofenolat de mofetil). În prezenţa
infecţiilor, se vor administra antibiotice.
Tratamentul PTI
Clasa de medicamente agoniştii de receptor de trombopoietină se regăsește în schema
terapeutică a PTI. Mecanismul lor de acţiune este diferit: ei stimulează producţia de
trombocite la nivelul măduvei osoase. „Datele din studii au demostrat că această clasă de
medicamente, disponibilă şi la noi în ţară, este foarte eficientă, cu potenţialul de a minimiza
mortalitatea şi morbiditatea pacienţilor. Datorită mecanismului de acţiune este o terapie pe
termen lung, pentru că odată întrerupt tratamentul numărul trombocitelor scade din nou,
uneori chiar sub valoarea iniţială”, explică dr. Pătrînoiu.
Prognosticul este variabil, în funcţie de patologia ce a cauzat apariţia leziunilor.
Purpura limitată la nivelul tegumentelor are un prognostic bun, cu remisiune pe parcursul
unei perioade de câteva săptămâni sau luni, însă cu posibilitatea recidivelor.
Formele însoţite de afectarea organelor interne (rinichi, creier sau plămâni) au, de
regulă, un prognostic rezervat, cu posibila ameninţare a vieţii.
Este important ca medicul curant să indice medicamentele ce trebuie evitate de
pacient şi să îl consilieze pe acesta în vederea evitării traumatismelor ce ar putea provoca
sângerări şi în vederea prevenirii eficiente a infecţiilor.4
Ce este echimoza?
Echimoza este definită ca o decolorare care apare la nivelul tegumentelor din cauza
sângerării sub piele ca rezultat al traumatismului vaselor de sânge din straturile superficiale
3
http://www.bloodjournal.org/content/106/7/2244?sso-checked=true
4
Cutaneous vasculitis, link http://www.dermnetnz.org/vascular/vasculitis.html
4
ale pielii. La nivelul pielii se vede ca o modificare a culorii în roşu-violet care nu se albeşte la
presiune. Vânătăile se însoţesc de edem (acumulare excesivă de lichid seros în spațiile
intercelulare ale organelor și țesuturilor) şi durere datorită răspunsului inflamator al
organismului ca urmare a loviturii.
Gravitatea loviturii care poate produce o vânătaie variază cu vârsta. Vânătăile apar cu
mai multă uşurinţă la bătrâni. În timp ce la copii este nevoie de o lovitură destul de puternică
pentru a apărea o vânătaie, la vârstnici sunt de ajuns lovituri minore sau zgârieturi pentru a
produce o vânătaie extinsă. Vasele sangvine devin mai fragile odată cu înaintarea în vârstă şi
astfel echimozele apar mult mai uşor la persoanele în vârstă.
Gravitatea echimozei este de asemenea influenţată şi de medicamente care interferă
cu coagularea sângelui şi astfel determină o sângerare mai puternică la nivelul ţesuturilor
pielii. Aceste medicamente includ multe dintre cele folosite pentru a trata artrita care sunt
antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu, ibuprofen, naproxen sau aspirină). Warfarina
este de multe ori prescrisă pentru a preveni coagularea sângelui la pacienţii care au cheaguri
de sânge la nivelul membrelor inferioare sau al inimii. Ea poate produce echimoze severe,
mai ales atunci când nivelul de medicament în sânge este foarte mare. Corticosteroizii, cum
ar fi prednisonul, favorizează echimozele prin creşterea fragilităţii vaselor mici din piele.
Pacienţii cu tulburări de coagulare moştenite (cum ar fi hemofilia) sau dobândite (cum
sunt afecţiunile hepatice ca ciroza) pot dezvolta echimoze extinse, inexplicabile sau chiar
hemoragii care să ameninţe viaţa.
Echimoza nu este în principiu o boală în sine, ci un simptom care indică una sau mai
multe boli subiacente. Ea nu este o condiție care pune viața în pericol și nu este un motiv de
îngrijorare cel mai adesea. Există însă unele afecțiuni medicale grave care cauzează
echimoze. Cauzele comune ale echimozei sunt:
5
· Mielom multiplu: este un tip de cancer care afectează celulele plasmatice prezente în
măduva osoasă. Creșterea necontrolată a acestor celule se numește mielom multiplu și
este o afecțiune care pune viața în pericol. Celulele plasmatice sunt precursorii
celulelor albe din sânge, astfel încât o creștere anormală modifică imunitatea și duce
la vase fragile de sânge și echimoze.
· Leucemia: Leucemia este o formă de cancer de sânge care afectează celulele sângelui
și țesuturilor. Acesta poate fi acut sau cronic în natură. Există două tipuri de leucemie
– limfoidă și mieloidă. În leucemia cronică, de multe ori diagnosticul este dificil,
deoarece simptomele nu sunt atât de proeminente. Simptomele comune sunt sângerări
și vânătăi. Creșterea nivelurilor de WBC (globule albe) mărește echimozele.
· Insuficiența renală acută: insuficiența renală acută este eșecul funcțiilor renale care
cauzează o perturbare a funcționării organismului. Rinichiul nu poate expulza
deșeurile și astfel duce la acumularea acestora în sânge rezultând echimoze.
Alte afecțiuni care pot provoca apariția la niveul pielii a echimozelor sunt:
· Reacțiile alergice;
· Septicemia.
6
inferior sau superior acesta se poate ridica deasupra nivelului inimii, pentru a favoriza
resorbţia edemului.
7
Aloe vera - Studiile au arătat că aloe vera reduce durerea şi inflamaţia. Dacă ai
echimoze ori vânătăi, poţi aplica aloe vera pe zona afectată. Trebuie să te asiguri, însă, că
foloseşti un gel care este făcut din aloe vera pură. Întreabă medicul sau farmacistul ce fel de
produs îţi recomandă.
Arnica este o plantă medicinală despre care se ştie că reduce inflamaţia şi edemul,
prin urmare, este un aliat ideal pentru a trata vânătăile de pe piele. Un studiu 5 din 2010 a
arătat că un unguent pe bază de arnica, aplicat extern, local, a redus în mod eficient
echimozele apărute în urma unui tratament cu laser.
Dacă vrei, poţi folosi o cremă cu arnica ori un gel cu arnica, pe vânătaie, de câteva ori
pe zi, până când zona începe să se vindece, conform recomandărilor medicului tău.
O cremă pe bază de vitamina K - Aceasta vitamină este un nutrient esenţial, care ajută
la coagularea sângelui. Există creme pe bază de vitamina K ce reduc severitatea echimozelor
după un tratament cu laser, arata un mic studiu 6 din anul 2002. În cadrul acestui tratament,
este suficient să aplici cu mişcări blânde crema cu vitamina K pe vânătaie, de cel puţin două
ori pe zi.
5
Accelerated resolution of laser‐induced bruising with topical 20% arnica: a rater‐blinded randomized
controlled trial", publicat in august 2010, in British Journal of Dermatology.
6
The effects of topical vitamin K on bruising after laser treatment.", publicat in 2002, in Journal of the
Amercian Academy of Dermatology.
8
În concluzie echimozele si leziunile purpurice reprezintă acelaşi lucru, doar ca
echimozele sunt de dimensiuni mai mari.
Ele apar la suprafaţa pielii sau a mucoaselor, inclusiv la nivelul mucoasei bucale.
Tratamentul lor poate fi atat natural cât si medicamentos.
Apar mai ales la oamenii în vârstă.
Se poate aplica gheaţă pentru reducerea dimensiunii echimozei, dar doar cu o
protecţie, de ex un prosop.
Atât echimozele cât şi leziunile purpurice nu reprezintă o boală în sine, ci un
simptom.
Apar mai ales daca ai şi alte probleme de sănătate, cancer de exemplu.
9
Bibliografie:
Singerariexcesive,link:
http://www.merckmanuals.com/professional/hematology_and_oncology/hemostasis/excessiv
e_bleeding.html#v971904
Vânătăile,link: http://www.drweil.com/drw/u/ART02931/Bruises.html
Fragilitatea capilară,link;
http://www.aurorahealthcare.org/yourhealth/healthgate/getcontent.asp?URLhealthgate=
%2221437.html%22
NHS Choices:
https://www.nhs.uk/common-health-questions/accidents-first-aid-and-treatments/what-are-
bruises/
10