Hormonii tiroidieni

1.Baze biochimice
Tiroida, cea mai voluminoasa glanda endocrina (25-30 g), este situata in partea anterioara a gatului, intr-o loja fibroasa. Este formata din 2 lobi uniti intre ei printr-o portiune de tesut glandular numit istm. Structural, tesutul glandular tiroidian este format dintr-un numar mare de foliculi sau acini secretori, care secreta un lichid vascos denumit coloid folicular ( acesta contine tiroglobulina, glicoproteina cu greutate moleculara mare si cu continut crescut in tirozina, principalul substrat al sintezei hormonilor tiroidieni). Tiroida secreta zilnic 2 categorii de hormoni: levotiroxina si liotironina, cu rol esential in metabolismul energetic si in procesele de crestere. Secretia zilnica este de aproximativ 0.08 mg hormoni. Etapele biosintezei hormonilor tiroidieni sunt: -captarea iodului ionic in sange, de catre celulele foliculare; -oxidarea enzimatica a iodului cu formare de radicali liberi sau ioni iodinium; -iodarea tirozinei si formarea monoiodtirozinei si diiodtirozinei; -condensarea celor 2 combinatii organice ale iodului cu formarea tetraiodtirozinei sau levotiroxina si triiodtironinei sau liotironina; cuplarea este catalizata de peroxidaza tiroidiana; -legarea hormonilor tiroidieni de tiroglobulina, care reprezinta o forma de depozit a acestor hormoni. Sinteza normala a hormonilor tiroidieni necesita la adult un aport zilnic de 0.06-0.1 mg de iod anorganic. Aceste necesitati pot fi acoperite prin ingestia a 0.25-0.3 mg de iod in 24 ore (din iodul ingerat zilnic, doar o treime participa la sinteza hormonilor tiroidieni, excesul se elimina pe cale renala sau se depune in muschi, oase si piele). Reglarea secretiei tiroidiene, in functie de necesitatile metabolice ale organismului, se realizeaza prin interventia sistemului hipotalamo-hipofizar, pe de o parte si a hormonilor tiroidieni circulanti, pe de alta parte. Hipofiza secreta hormonul tireotrop denumit tireotrofina(TSH), care activeaza captarea iodului in celulele gladulare si intervine in toate etapele biosintezei hormonilor tiroidieni; in plus, stimuleaza proteoliza tiroglobulinei, favorizand eliberarea liotironinei si levotiroxinei in circulatie. Autoreglarea secretiei tiroidiene in functie de concentratia hormonilor circulanti, se pace prin mecanism de feed-back negativ (cresterea concentratiei de liotironina si levotiroxina duce la scaderea secretiei de tireotrofina).

2.Baze fiziopatologice si farmacodinamice

Actiuni fiziologice si farmacodinamice Hormonii tiroidieni actioneaza in principal asupra proceselor metabolice pe care le intensifica si stimuleaza procesele de crestere si dezvoltare a organismului. Pe plan metabolic, cresc consumul de oxigen si metabolismul energetic al tuturor tesuturilor si organelor, exceptie facand creierul, splina, plamanii, retina si gonadele. Cresc activitatea enzimelor microzomale, iar la doze mari are loc decuplarea fosforilarii oxidative cu degajare de caldura (acest efect explica interventia lor in termoreglare). Ca urmare a intensificarii reactiilor oxidative celulare, pot creste metabolismul bazal cu 60-100% peste valorile normale atunci cand secretia tiroidiana este in exces. Cresc termogeneza avand actiune calorigena. Metabolismul protidic este stimulat la doze mici prin cresterea sintezei proteice a unor proteine sau enzime, iar la doze mari este crescuta dezaminarea, balanta azotata devening negativa. Metabolismul lipidic este stimulat, cu cresterea lipolizei, scaderea rezervelor de lipide si a colesterolului. Asupra metabolismului glucidic actioneaza in sens hiperglicemiat. Cresc absorbtia intestinala a glucozei prin stimularea hexokinazei intestinale care conjuga glucoza exogena, au actiune glicogenolitica hepatica si stimuleaza arderea periferica a glucozei cu eliberare de energie.

Hormonii tiroidieni stimuleaza cresterea si dezvoltarea prin 2 tipuri de actiuni: -stimuleaza formarea si eliberarea hormonilor de crestere -efect direct stimulant asupra tesuturilor. Stimuleaza maturarea sistemului nervos (in special a unor regiuni din scoarta cerebrala si cerebel), cresc activitatea spontana a neuronilor corticali. Stimuleaza cresterea oaselor si procesul de osteoliza. Pe aparatul cardiovascular au efect stimulator crescand frecventa cardiaca, forta de contractie, debitul cardiac, tensiunea arteriala si consumul de oxigen al miocardului. La nivelul aparatului digestiv cresc secretia de acid clorhidric si pepsina si peristaltismul. Deficitul productiei de hormoni tiroidieni sau rezistenta tesuturilor la acestia determina aparitia unui complex de manifestari clinice care poarta numele de hipotiroidism. Insuficienta tiroidiana severa poarta numele de mixedem si se caracterizeaza prin: Tulburari cardiace: scaderea fortei de contractie si a frecventei cardiace, scaderea debitului cardiac, cresterea rezistentei vasculare prin vasoconstrictie (consecinta a scaderii termogenezei), scaderea fluxului sanguin al tesuturilor, in special la nivelul tegumentelor, cardiomegalie datorita edematierii si infiltrarii fibrelor miocardice cu mucopolizaharide. Tulburari digestive: are loc o crestere moderata in greutate, scaderea peristaltismului digestiv care poate mima ileusul mecanic. Tulburari neurologice: scade fluxul sanguin cerebral, iar consumul de oxigen este normal, ceea ce poate duce la fenomene de ischemie cerebrala; la adult scade capacitatea intelectuala, diminua memoria recenta, apar defecte de vorbire, predomina somnolenta si letargia. Tulburari ale functiei de reproducere: la barbat se inregistreaza impotanta sexuala si oligospermie, iar la femei fertilitatea este redusa si frecventa avorturilor creste. Tulburari metabolice: scade sinteza si metabolizarea proteinelor, scade absorbtia glucozei din intestin si intrarea ei in tesuturi, scade metabolizarae lipidelor cu cresterea nivelului seric al colesterolului si aparitia dislipidemiei. Prin cresterea secretiei de tireotrofina apare hiperplazia tiroidiana si aparitia gusei, care poate fi insotita sau nu de mixedem. Absenta congenitala a tiroidei sau incapacitatea genetica a glandei de a secreta hormoni tiroidieni duce la aparitia cretinismului guogen, caracterizat prin: dezvoltare fizica si psihica deficitara, piele uscata si ingrosata, gusa endemica, deformari osoase si ale dentitiei, dezvoltare intarziata a organelor genitale. Interrelatii hormonale: La doze mari inhiba secretia de tirotropina hipofizara (mecanism de autoreglare a functiei tiroidiene). Adrenalina stimuleaza sinteza de liotironina si levotiroxina prin activarea receptorilor beta adrenergici (intre aceste doua categorii de substante apare sinergism de potentare). Excesul de cortizol (eliberat mai ales in stres) inhiba secretia de tireotrofina si hormoni tiroidieni. Mecanism de actiune Hormonii tiroidieni actioneaza la trei nivele: a. pe receptori nucleari prezenti in tesuturile cele mai reactive: hipofiza, ficat, miocard, rinichi, muschi striati, plaman si creier. Complexul format intre hormonii tiroidieni si receptori actioneaza in nucleu, prin legarea de secvente specifice ale AND, unde se moduleaza transcriptia unor gene; b. pe receptori din membrana mitocondriala, cu rol important in reglarea oxidarilor celulare; c. pe receptori din membranele celulare cu cresterea captarii glucozei si aminoacizilor in celule.

3.Farmacotoxicologie (reactii adverse, contraindicatii, precautii) si farmacoepidemiologie

In general, hormonii tiroidieni la doze mari produc fenomene de hipertiroidie caracterizate prin exacerbarea actiunilor farmacodinamice la nivelul aparatelor si sistemelor. La nivel SNC produc: hiperexcitabilitate, insomnie, ameteli, tulburari. Pe aparatul cardiovascular produc tahicardie, palpitatii, crize de angor; la bolnavii cu mixedem sau afectiuni cardiace produc reactii adverse, uneori letale. La nivel digestiv se inregistreaza anorexie, diaree, scadere in greutate, iar la nivel cutanat congestie cutanata, transpiratii. Contraindicatii: Hormonii tiroidieni sunt contraindicati in: -afectiuni tiroidiene: tireotoxicoza, cancer tiroidian, tirodita; -afectiuni cardiace: cardiopatie ischemica, insuficienta cardiaca, tahicardie, hipertensiune arteriala; -alte afectiuni: tuberculoza evolutiva, osteoporoza, denutritie, insuficienta corticosuprarenala; -intoleranta la iod. Precautii: -diabet zaharat (este necesara ajustarea dozelor de hipoglicemiante).

4.Farmacoterapie
Indicatia principala a hormonilor tiroidieni este ca medicatia de substitutie in hipotiroidism. La bolnavii cu mixedem produc cresterea consumului de oxigen si a metabolismului bazal, normalizand temperatura corpului. Cresc frecventa cardiaca si normalizeaza miscarile respiratorii. Cresc diureza cu disparitia edemelor, scad greutatea corporala. La nivel SNC, hormonii tiroidieni cresc tonusul cortical, aducand la normal activitatea psihica. La copii cu hipotiroidism intensitatea efectelor este dependenta de momentul inceperii tratamentului si de regularitatea administrarii. Astfel, administrarea in primele 3 luni de viata asigura in majoritatea cazurilor dezvoltarea fizica si psihica normala. Terapia de supstitutie se face cu trei tipuri de preparate: levotiroxina, liotironina si pulbere de glanda tiroida.

5.Interactiuni medicamentoase
Hormonii tiroidieni potenteaza efectele farmacodinamice si/sau farmacotoxicologice pentru urmatoarele grupe de medicamente: -anticoagulante cumarinice, cu riscul aparitiei hemoragiilor, deoarece hormonii tiroidieni cresc catabolismul factorilor coagularii dependenti de vitamina K; -antidepresive triciclice, le potenteaza efectele adverse cardiace; Hormonii tiroidieni, scad efectele, pentru: -glicozide cardiotonice prin favorizarea epurarii si scaderea sensibilitatii miocardului la acestea (este necesara cresterea dozei de glicozid cardiotonic); -insulina si antidiabetice orale (deoarece stimuleaza metabolismul glucidic), fiind necesara cresterea dozelor de antidiabetic. Efectul hormonilor tiroidieni poate fi scazut la asociere cu: -colestiramina, antiacide cu aluminiu, sulfat feros, sucralfat, care scad absorbtia hormonilor tiroidieni;

-fenitoina, carbamazepina, rifampicina cresc metabolizarea tiroxinei, datorita efectului lor inductor enzimatic; -amiodarona scade conversia liotironinei si levotiroxinei si poate inhiba actiunea liotironinei.