NOIUNI DE ANATOMIE I FIZIOLOGIE ALE TIROIDEI

Tiroida este cea mai mare gland din organism, situat in regiunea cerviala anterioar
median corespunzator proiectiei vertebrelor C5-C7 si T1, este nepereche si are aspect simetric.
Importanta ei este dat de secretia hormonilor tiroidieni, esentiali pentru dezvoltarea
sistemului nervos, cresterii si dezvoltrii staturale si sexuale optime.
Tiroida este o gland cu rol-cheie n funcionarea ntregului organism, un adevrat centru
de control al metabolismului, creterii i al dezvoltrii.

Anatomie si structura tiroidei

Macroscopic: tiroida este format din doi lobi uniti inferior prin intermediul unui istm,
uneori putand fi atasat si lobul piramidal.
Microscopic: tiroida este compus din foliculi tiroidieni care au aspect sferic, cu diametru
intre 200-300 micrometri.
Acestia prezinta la periferie tireocite si in centru coloid, o substant cu consistenta de gel.
Principala protein din coloid este tireoglobulina, aceasta fiind precursorul hormonilor
tiroidieni.
De asemenea, in structura tiroidei pot exista si celule C, secretoare de calcitonina.
Volumul tirocitelor este variabil, depinzand de starea de activitate: in repaus epiteliul are
aspect turtit iar in activitate este inalt.
Vascularizatia tiroidei este asigurata in principiu de patru trunchiuri
arteriale majore, uneori mai putand exista un trunchi arterial suplimentar:
- artera tiroid ima.
- arterele tiroidiene superioare (dreapta si stanga) provenite din artera
carotida externa
- artere tiroidiene inferioare (dreapta si stanga) derivate din trunchiul
tireo-cervico-scapular, ramur a arterei subclaviculare.
Inervatia simpatica a glandei tiroide este asigurata de ganglionii
simpatici cervicali, pe cand inervatia parasimpatic provine din nervul vag.
Fiziologia glandei tiroide
Glanda tiroid este singura structur din organism capabila sa acumuleze iod, acesta fiind
necesar sintezei hormonilor tiroidieni:T3 (tri-iodotironina) si T4 (tetra-iodotironina/tiroxina). Hormonii
tiroidieni sunt esentiali pentru dezvoltarea sistemului nervos, cresterii si dezvoltrii staturale si sexuale
optime.
Sinteza acestora depinde de aportul zilnic de iod, astfel ingestia adecvat de iod avand o
important deosebit in acest sens.
Surse majore de iod sunt: apa, sarea iodata dar si unele medicamente.
Epurarea plasmei de iod (clearence-ul iodului) e realizat de rinichi si glanda tiroid, o parte
fiind necesara pentru sinteza hormonilor tiroidieni, iar cealalata parte fiind eliminat prin urina.
Doza zilnic recomandat de iod este de 150 micrograme, totusi un aport de 75 micrograme
inca mai poate sustine secretia hormonilor tiroidieni. O scadere sub 50 micrograme duce la aparitia gusei
tiroidiene.
Tireoglobulina din coloid contine tirozina care este iodat pe parcursul a patru etape:
1. Iodocaptarea: transportul iodului din fluidul extracelular in celula folicular tiroidiana
2. Organificarea iodului adica oxidarea iodului sub actiunea unei tirod- peroxidaze.
3. Iodinarea tirozinei: se formaeaz monoiodtirozina si diiodtirozina in prezenta apei oxigenate.
4. Cuplarea tirozinelor iodate care conduce la formarea tironinelor: monoiodtirozina cu diiodtirozina
dormeaza triiodtionina (T3), diiodtirozina care se cupleaz tot cu diiodtirozina formeaza tetraiodtironina
(T4), iar diiodtirozina cu monoiodtirozina formeaz revers triiodtironina (r T3) care este inactiv.
Pentru producerea hormonilor tiroidieni, este necesar ca tiroglobulina sa reintre in celula
folicular si sa suporte un proces de proteoliza.
TSH este hormonul responsabil de stimularea tuturor etapelor de sintez si secretie a
hormonilor tiroidieni. Dupa ce hormonii au fost eliberati in sange, acestia sunt majoritar in forma legat
(de proteine TBG: thyroxine binding globulin si TBA: thyroxine binding albumin) si mai putini in form
liber; forma liber este ins cea activ care intra in celule si isi exercita functia.
T4 este principala forma de hormon plasmatic, reprezentand aproximativ 98,5%, pe cand T3
reprezinta doar 1,5%. Totusi T3 este mai activ decat T4, considerndu-se ca el este cel responsabil de
actiunile hormonale.
Timpul de injumtatire pentru T3 este de 24 ore iar pentru T4 este de 7 zile.
Catabolizarea hormonilor tiroidieni se realizeaza predominant la nivel hepatic si
renal prin parcurgerea mai multor etape:
1. Deiodare (T4 e transformat in T3) ;
2. Conjugare hepatic T3 si T4 cu acid glucuronic si sulfuric ;
3. Dezaminare oxidativ ;
4. Decarboxilare in urma creia rezult tiroxinamina;
5. Mieloperoxidaza leucocitar produce ruperea legaturii eterice dintre
cele doua cicluri fenolice.
O caracteristic a hormonilor tiroidieni este liposolubilitatea, acestia putnd traversa cu
usurint membranele celulare. Ei se pot lega de receptorii nucleari, la nivelul crora stimuleaz
expresia unor gene responsabile de transcriptia si translatia ADN. Urmeaz apoi sinteza ARN mesager,
care activeaz la nivelul ribozomilor sinteza proteic.
Afinitatea hormonului T3 fat de receptorii nucleari este de zece ori mai mare decat cea a
T4.
Efectele hormonilor tiroidieni:
- efect calorigen in toate celulele corpului (mai putin creier, testicul, uter si splin) datorat
cresterii ratei metabolismului bazal.
- cresc absorbtia intestinala a glucozei, gluconeogeneza si glicogenoliza avand un efect
hiperglicemiant.
- stimuleaz lipoliza si sinteza proteica.
- rol esential in dezvoltarea fetal, hormonii tiroidieni ai mamei fiind incapabili sa
traverseaza placenta in cantitatile necesare fatului, astfel tiroida proprie trebuie sa asigure secretia
hormonala incepand cu luna a IV-a de viata intrauterin.
- cresc forta de contractie a miocardului, frecventa cardiac si debitul cardiac.
- stimuleaza ventilatia pulmonar
- efect de stimulare a motilitatii intestinale
- efect asupra maturarii testiculare in perioada prenatala
- efecte asupra musculaturii scheletice prin cresterea tonusului si fortei de contractie.
- stimuleaza eritropoeza
Mecanisme de reglare:
- acestea se realizeaza prin intermediul axei hipotalamo-hipofizo-tiroidiene, prin feedback
negativ.
TRH stimuleaz secretia TSH-ului hipofizar, care la randul sau stimuleaza tiroida s produc T3
si T4 si s se dezvolte. Cresterea nivelului plasmatic al hormonilor tioridieni reprezint elementul care
determin inhibitia secretiei de TSH.
Tiroida are ins si capacitate de autoreglare, independent de TSH, aceasta putandu-si regla
iodocaptarea si sinteza hormonal cu ajutorul unor mecanisme intrinseci.

2. HIPOTIROIDISMUL

Cea mai frecventa boala a tiroidei este hipotiroidismul, care apare in momentul in care
glanda nu reuseste sa produca o cantitate suficienta de hormoni tiroidieni. In acest caz, metabolismul
este lent, motiv pentru care functiile organismului sunt incetinite.
Hipotiroidismul este o boala des intalnita la noi in tara, aproximativ 10% din femeile cu varsta
peste 65 de ani prezentand simptomele acestei afectiuni. Mai rar apare si la persoanele tinere. La copii,
aceasta afectiune se caracterizeaza printr-un retard de crestere si prin tulburari ale dezvoltarii
psihologice.

Factori care i pot deregla aciunea

Metalele toxice precum cadmiul i plumbul scad capacitatea organismului de a folosi
hormonii tiroidieni la nivelul esuturilor i afecteaz procesul de transformare a T4 n T3.
Sunt expui la cadmiu cei care lucreaz in industria prelucrrii metalelor sau cei care
locuiesc lng gropi de deeuri. Splarea vaselor cu prea puin ap crete riscul contaminrii cu
plumb, care se gsete, n cantiti mici, n detergentul de vase.
De asemenea, rujurile rezistente la transfer conin plumb. -Stresul scade nivelul de TSH
produs de hipofiz, astfel c n situaii de stres, funcia tiroidei poate fi afectat temporar. El poate duce
i la apariia unor boli mai severe, cum ar fi bolile tiroidiene autoimune i tiroiditele, care se pot
manifesta att prin hipo-, ct i prin hipertiroidism, i care necesit tratament medical.
Soluia: ndeprtarea factorilor de stres i controlul emoiilor cu ajutorul tehnicilor de relaxare.
Medicamente care scad nivelul de T3 sunt:
- amiodarona (folosit n tulburrile de ritm cardiac i n angine);
- propranololul (folosit n insuficiena cardiac);
- dexametazona (corticosteroid);
- interferonul (folosit n hepatitele B i C), litiul (utilizat pentru tratamentul tulburrilor bipolare);
- substanele de contrast pe baz de iod.
Soluia: supravegherea TSH-ului nainte, n timpul i dup tratamentele cu aceste medicamente.
Fumatul: sub influena nicotinei i substanelor toxice din tutun, tiroida se umfl. Gua este mai
mare n cazul femeilor cu caren de iod. Mai mult, fumatul n timpul sarcinii dubleaz riscul
tulburrilor tiroidiene dup natere i afecteaz ftul, care a fumat pasiv.
Soluia: limitarea numrului de igri fumate zilnic sau chiar renunarea la viciu.
Lipsa iodului face imposibil sintetizarea hormonilor tiroidieni, ducnd la hipotiroidism.
Iodul este foarte important mai ales pentru dezvoltarea neurologic i psihomotorie a ftului, pentru
copiii mici i pentru femeile nsrcinate. Fr tratament n prima lun de via, carena de iod
poate duce la retard psihic (cretinism) i la ntrzieri de dezvoltare fizic. Dac apare dup vrsta
de 3 ani, afectarea este reversibil, dar poate ntrzia instalarea pubertii. Femeile nsrcinate
sau cele care alpteaz cedeaz ftului o parte din minerale, astfel c sunt i mai predispuse la
carenele de iod. i deficitul de seleniu poate pune probleme de cretere. Alimente bogate n iod
i n seleniu sunt petele i fructele de mare, iar sarea iodat este la ndemna tuturor.
Simptomele hipotiroidismului
Pentru cei mai multi pacienti simptomele nu sunt intotdeauna evidente si pot fi confundate cu
alte afectiuni.
Acestea depind de severitatea deficientei hormonale si de timpul de cand s-a instalat.
Astfel, persoanele afectate de hipotiroidism prezinta urmatoarele simptome:
- oboseala si stare de slabiciune;
- par uscat si aspru, piele uscata la nivelul coatelor si a genunchilor;
- voce ingrosata, ragusita;
- crestere in greutate, apetit scazut si constipatie;
- scaderea puterii de concentrare, de atentie, de memorie si gandire greoaie;
- depresie si iritabilitate;
- crampe si dureri musculare;
- sensibilitate la frig;
- ciclu menstrual dereglat;
- incetinire a ritmului cardiac.
Daca hipotiroidismul nu este tratat, simptomele progreseaza, iar in unele cazuri evolueaza
intr-o forma grava a hipotiroidismului, numita mixedem.
De aici se poate ajunge la coma mixedemica, care poate fi declansata de o infectie, de
expunerea la frig, de un traumatism sau de ingerarea de sedative. Coma provoaca pierderea
constientei, convulsii, incetinirea respiratiei si irigarea insuficienta a creierului.
1. La examenul obiectiv se constata ca pacientul prezinta gusa tiroidiana,
bradilalie (vorbire lenta), bradipsihie (gandire lenta), bradicardie, frecventa cardiaca scazuta,
hipotensiune arteriala, hiporeflectivitate, somnolenta, oboseala
2. Pacientul acuza sensibilitate la frig, constipatie cronica
3. In cazul hipotiroidismului aparut din copilarie caracteristic este retardul
mintal, hipodezvoltare, mixedem congenital, surdo-mutism.
Cauzele hipotiroidismului
Cea mai frecventa cauza a hipotiroidismului la adult este tiroidita lui Hashimoto,
afectiune cauzata de o dereglare a sistemului imunitar, care produce anticorpi care, pur si simplu,
distrug tiroida.
De asemenea, aceasta afectiune poate sa se traga din familie sau poate fi asociata cu
unele anomalii genetice, cum ar fi sindromul Turner, sindromul Klinefelter
Sindromul Turner este o anomalie genetic relativ rar, ce afecteaz numai populaia
feminin i este caracterizat prin statura mic (o nlime sub medie) i lipsa dezvoltrii
caracterelor sexuale la pubertate (fetele au ovare care nu funcioneaz, ceea ce are ca efect
instalarea sterilitii). Boala este determinat de lipsa unui cromozom X.
Sindromul Klinefelter este o boala genetica care apare la baietei. Este o afectiune in
care bebelusul se naste cu o copie in plus a cromozomului X.
Este considerata una dintre anomaliile genetice cele mai comune la sexul masculin.
Simptomele la baietei mai mari si adolescenti se incadreaza in: o inaltime mai mare
decat media; picioare mai lungi, trunchi mai scurt si solduri mailate; pubertate intarziata;
dupa pubertate, baieteii pot manifesta masa musculara si par facial si corporal mai putin; testicule
mici si ferme; tesuturi mamare supradezvoltate (ginecomastie); o satura slab dezvoltata; penis mic;
timiditate; dificultati in exprimarea sentimentelor si in asocializa cu alte persoane; probleme cu
atentia; probleme cu cititul, scrisul si vorbitul.
Alte cauze care declanseaza aparitia acestei afectiuni sunt boli autoimune, adica:
- artrita reumatoida,
- vitiligo (portiuni ale pielii isi pierd culoare si devin albe),
- boala Addison (o tulburare a glandelor suprarenale), si diabetul;
-varsta, cu cat sunteti mai in varsta, cu atat tiroida mai produce mai putini hormoni;
- chirurgia, prin indepartare partiala sau totala a glandei tiroide;
iodul radioactiv, astfel, daca pacientul este supus la radioterapie cu iod radioactiv, fie pentru a
impiedica cresterea tiroidei, fie pentru a diminua producerea de hormoni, rezultatul este
distrugerea unui numar mare de celule tiroidiene si dezvoltarea hipotiroidismului;
- hipotiroidismul secundar, o cauza extrem de rara legata de boli cerebrale;
- tratamentul hipertiroidismului, prin indepartarea pe cale chirurgicala a tiroidei sau
prin administrarea pe cale externa de iod radioactive, determina o diminuare a functiei
tiroidiene, un deficit de hormoni tiroidieni, ajungandu-se la hipotiroidism.
Tratamentul hipotiroidismului
Acesta urmareste inlocuirea hormonilor tiroidieni cu hormonii de sinteza (levotiroxina).
Medicamentul este administrat pe cale orala si duce la reducerea simptomelor: pacientii
simtindu-se mai putin obositi, nivelul de colesterol din sange scade, la fel ca si greutatea corporala.
Tratamentul cu levotiroxina trebuie urmat toata viata, insa doza necesara este
modificata la sfatul medicului. Necesarul de hormoni substitutivi poate sa varieze cu varsta,
greutatea, starea aparatului cardiovascular sau din cauza altor boli sau tratamente medicamentoase.
Levotiroxina poate provoca reactii adverse atunci cand este administrata in doze prea
mari: cresterea exagerata a apetitului, insomnii, palpitatii si tremuraturi. De asemenea, la pacientii cu
boli cardiovasculare tratamentul va incepe cu doze mici, care vor creste progresiv, pentru a permite
inimii sa se adapteze la un metabolism crescut.
Pentru a functiona eficient tiroida are nevoie de iod, care se gaseste in peste, fructe de
mare, alge marine sau in plantele care cresc intr-un sol bogat in iod. Intrucat producatorii de sare
adauga si iod in preparat, aceasta forma de hipotiroidism este foarte rara, cu exceptia unor tari, in care
alimentatia prezinta un deficit de iod.
Metode imagistice
- ecografie tiroidiana
- CT
- RMN
- iodocaptare
- scintigrafie tiroidiana
Metode functionale
- dozari concentratii plasmatice a hormonilor tiroidieni totali si fractiilor libere
- dozare TSH
- test la TRH
- dozarea ATPO (anticorpi anti-tireoperoxidaza)
- EKG sau alte examinari necesare pentru evidentierea afectarii altor sisteme.

Prevenia
Pentru a evita apariia afeciunilor tiroidiene date de lipsa iodului n organism, trebuie
s consumm alimente ce conin iod: sare marin, pete, scoici, crevei, alge marine, legume,
fructe oleaginoase (nuci, lapte, carne i ou).
Persoanele alergice la fructe de mare (bogate n iod) trebuie s evite consumul
acestora.
De precizat este faptul c exist i alimente care conin substane antitiroidiene, ce
scad absorbia de iod: varza, soia, fasolea, lintea, conopida, broccoli i napii. Consumul acestor
alimente trebuie redus de ctre persoanele ce sufer de hipotiroidie. Necesarul zilnic de iod
depinde de vrst.
n primele luni de via, un copil are nevoie de 50 micrograme de iod zilnic. ntre 2 i 6 ani - 90 de
micrograme, 7-12 ani - 120 de micrograme, iar adulii au nevoie de 150 de micrograme.
Gravidele i persoanele care alpteaz au nevoie zilnic de 200 de micrograme de iod.
Cele mai ntlnite tulburri Tulburrile tiroidiene afecteaz mai ales femeile (raport 6:1 fa de
brbai).
Riscul de afeciuni tiroidiene, mai ales de hipotiroidism, crete odat cu vrsta. Aceste
afeciuni pot fi nsoite de creterea n volum a tiroidei, cu apariia unei gui.
Gua poate fi uniform sau s prezinte mai muli noduli. Deficitul de funcionare a
glandei poart numele de hipotiroidism, iar excesul, hipertiroidism.
Complicaii :
Netratat, hipotiroidismul evolueaz n mixedem, cu acumularea de lichid n esuturi, n jurul
inimii i al plmnilor, reflexe musculare lente i capacitate sczut de gndire. n faze avansate, se
poate ajunge la com mixedematoas, care poate pune n pericol viaa celui afectat.
Din cauza sensibilitii la schimbrile de temperatur, persoanele cu afeciuni ale tiroidei
resimt mai acut schimbrile de sezon. Hipotiroidienii pot fi afectai de astenia de toamn i de primvar
ntr-o mai mare msur dect restul populaiei.
Tot n sezonul rece, crete frecvena afeciunilor inflamatorii tiroidiene, precum tiroidita
subacut, urmnd unei infecii virale a cilor respiratorii superioare.
Boala Basedow Graves debuteaz sau se reactiveaz mai frecvent primvara sau toamna.
Nodulii pot duce la gu Cel mai frecvent, sunt nesesizabili i asimptomatici. Majoritatea
sunt benigni. Atunci cnd sunt mari, nodulii pot fi simii la palpare sau duc la mrirea n volum a gtului,
nsoit uneori de durere.
Din cauza vecintii cu esofagul i cu traheea, pot provoca dureri la nghiire, un uierat la
respiraie, tuse sau rgueal. n aceste cazuri, precum i n cele n care exist suspiciuni de
malignitate, se intervine chirurgical pentru ndeprtarea lor. Altfel, ei pot fi aspirai cu un ac fin sau pot fi
tratai cu iod radioactiv.
Unii noduli pot secreta hormoni tiroidieni n exces, ducnd astfel la hipertiroidism.
Iradierea capului, risc de cancer Cancerul tiroidian apare rar i se manifest printr-un nodul
tiroidian, cu simptomele aferente. Persoanele cu istoric de iradiere a capului i a gtului trebuie s
acorde o atenie sporit nodulilor tiroidieni, mai ales dac acetia au o cretere rapid.
Coma hipotiroidiana / mixedematoasa
O complicatie grava a hipotiroidismului este coma mixedematoasa in cazul unui
hipotiroidism netratat sau insuficient tratat. Poate fi precipitata de infectii, traumatisme, interventie
chirurgicala, boli cronice, alcool, frig, infarct miocardic, accident vascular.
Se caracterizeaza cu agravarea simptomelor si semnelor, cu hipotermie (reducerea
temperaturii corpului pana la 27 grade Celsius), hipotensiune arteriala, tulburari respiratorii,
hipoglicemie, tulburari electrolitice, convulsii, soc si coma.
Se trateaza intr-o unitate de terapie intensiva cu hormoni tiroidieni pe cale intravenoasa,
respiratie asistata mecanic, corectarea tulburarilor sus mentionate
Rolul asistentului medical n ngrijirea pacienilor cu hipertiroidie
Hipertiroidiile severe se pot nsoi de: delir, agitaie extrem, halucinaii motiv pentru
care trebuie supravegheat comportamentul pacienilor cu atenie
Pentru prevenirea hipotensiunii ortostatice (la pacienii care iau propranolol) se
sftuiesc pacienii s nu se ridice brusc din pat i trebuie controlat periodic tensiunea arterial.
Dac pacientul are febr se anun de ndat medicul, pentru c poate fi debutul unei complicaii
extrem de severe (criza tireotoxic).
Soluia Lugol se ia n amestec cu lapte sau suc de fructe pentru prevenirea tulburrilor
gastro-intestinale. Acest amestec se va administra cu paiul.
La cei aflai n tratament cu antitiroidiene de sintez se avertizeaz asupra
fenomenelor datorate leucopeniei: febr, inflamaia ganglionilor, infecii n sfera O.R.L. Tratamentul
trebuie ntrerupt imediat i pacientul se va prezenta la medic.
Erupiile cutanate pot fi semn de alergie la antitiroidienele de sintez.
Pacienii sunt sftuii s ia medicaia antitiroidian n timpul meselor pentru evitarea
tulburrilor n sfera digestiv.
Atenie la medicamentele utilizate n mod obinuit de pacieni . Siropurile pentru tuse
conin de obicei iod.
Dup tratamentul cu iod radioactiv pacientul va evita contactul cu alte persoane pentru
cteva zile datorit radioactivitii.
Hipotiroidia post tiroidectomie total i post radio-iod necesit tratament cu hormoni
tiroidieni toat viaa. Se avertizeaz pacienii asupra acestui fapt
Respectarea controalelor periodice este prima condiie pentru o bun evoluie a bolii
att la cei aflai n tratament medical ct i la cei operai sau care au primit iod radioactiv.