Stadiile burnout-ului

Procesul care duce la burnout este relativ lent și insidios. Acesta evoluează în etape
succesive: entuziasm, stagnare, frustrare, apatie și în cele din urmă disperare:

1. Entuziasm: Angajatul își cultivă speranțele și așteptările nerealiste față de muncă. El

este entuziast, excesiv de motivat și plin de energie. El se suprainveste și lucrează ore
lungi de șase sau șapte zile pe săptămână, luand acasa sarcini de lucru, în detrimentul
timpului liber. Se identifică cu victimele pe care le ajută, ceea ce duce la confuzarea
nevoilor sale cu ale lor. Complet preluat de cauza profesională, își neglijează viața privată
și nevoile personale.

2. Stagnare: Angajatul realizează, fie încet, fie brusc, că munca nu-i va satisface toate
nevoile. El dorește, de exemplu, să aibă mai mult timp să petreacă împreună cu familia și
prietenii, să-și dedice timpul pentru un hobby, să fie plătit la un nivel corespunzător
eforturilor sale etc. Satisfacția pe care o câștigă de la serviciu scade treptat și primele
semne de burnout începe să se arate.

3. Frustrare: Angajatul realizează că este frustrat de incapacitatea lui de a schimba

sistemul (birocrație, lipsă sau prea multă responsabilitate, domeniu insuficient de a lua
decizii etc.), pentru a elibera pacienții de problemele lor, a le ușura suferința, a-i convinge
să urmeze tratamentul etc. Oboseala, nemulțumirea și starea proastă devin cronice.
Angajatul devine iritabil, se retrage în sine, se îndoiește de competența proprie, resimte
un eșec personal și se plânge de diferite probleme fizice. Unii dintre aceștia își părăsesc
locul de muncă, alții se luptă pentru a-și îmbunătăți situația (solicită superiorilor, solicită
ajutor și instruire, sprijin pentru echipă, audit etc.); alții se strecoară în apatie.

4. Apatie: Angajatul devine din ce în ce mai puțin

interesat de muncă și se detașează emoțional de la pacienți. El se protejează prin evitarea
conflictelor și provocărilor și face efortul minim posibil. Nu mai este îngrijorat de propria
sa sănătate fizică și mentală. Unii oameni își dau demisia în timp ce alții se agață de slujba
lor, de obicei pentru că sunt bine plătiți sau pentru că le oferă o securitate financiară
imediată sau eventuală (de exemplu, cineva la sfârșitul carierei care urmărește o pensie
completă). Această perioadă de apatie poate dura mult timp.
5. Disperarea: Etapa finală a burnout-ului. Angajatul își pierde toată speranța de a vedea
situația rezolvată printr-o poziție pozitivă și își pierde încrederea în viitor. Unii își părăsesc
locul de muncă, în timp ce alții se comportă ca și cum ar controla perfect situația ca și
cum totul este bine