Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cauzele alcoolismului
Cauze ereditare:
În sens direct alcoolismul nu este ereditar, dar toţi care ştiu că a existat o problemă de
alcoolism în familia lor, ar trebui să abordeze alcoolul cu aceeaşi vigilenţă pe care o are un
diabetic ereditar faţă de zahar. Conform unui studiu american, copiii din familiile de alcoolici
au un risc de patru ori mai mare de a deveni dependenţi de alcool. Se pare că unii oameni
reacţionează diferit faţă de alcool în comparaţie cu alţii şi că această sensibilitate poate fi
transmisă ereditar aşa cum au arătat unele studii făcute pe gemeni, studii extinse asupra mai
multor rase umane.
Conform unor studii, cercetătorii americani susţin că adulţii care au părinţi alcoolici se
deosebesc de ceilalţi prin următoarele caracteristici:
- Nu ştiu ce înseamnă comportament normal şi se orientează după alţii.
- Au dificultăţi în a urmări un plan de la început pană la sfârşit
- Mint şi în situaţii în care ar fi la fel de simplu să spună adevărul.
- Se iau foarte în serios.
- Caută mereu apreciere şi confirmare.
- Sunt impulsivi, au tendinţa de a se încurca în acţiuni fără a fi analizate în prealabil
alternativele şi consecinţele.
Aceasta nu înseamnă însă că toţi copiii de alcoolici vor deveni la rândul lor dependenţi.
Cauze organice:
Nu există trăsături universale valabile, dar din acest punct de vedere anumite
caracteristici sunt mai des întâlnite la persoanele dependente de alcool :
-Nesiguranţa de sine şi inhibiţie;
-Dependenţa de ceilalţi;
-Autostăpânire exagerată şi refuzare a sentimentelor;
- Adesea o proastă dispoziţie şi o stare de confort psihic redus.
Dar aceste trăsături pot fi la fel de bine şi consecinţe ale consumului abuziv de alcool. Se pare
însă ca, în multe cazuri, nu însuşirile de personalitate îl fac pe om mai vulnerabil la consumul
de alcool, ci întreaga atitudine faţă de viaţa fiecăruia dintre noi. O trăsătură deosebit de
pregnantă la aceste persoane este faptul că stau în aşteptarea a ceva mai bun. Fie că speranţa
lor este reală sau nu, ei cred că viaţa lor trebuie să fie o continuă ascensiune. Dar în realitate
viaţa decurge după o sinusoidă mai mult sau mai puţin pronunţată, iar dispoziţia este o suită
de urcuşuri şi coborâşuri într-o alternanţă continuă. Alcoolicul încearcă să niveleze această
sinuozitate a vieţii pe cale chimică sau pe cât posibil chiar să-i reduce nivelul.
Cauze profesionale:
Cauze educative:
Părinţii care nu au avut nici un rol sau doar unul neînsemnat în evoluţia dependenţei
de alcool a copilului lor sunt chinuiţi de îndoieli şi de sentimente de vinovăţie. Unii cred că l-
au răsfăţat prea mult, că au sufocat copilul cu prea multă dragoste şi căldura sufletească, alţii
cred că au fost prea severi, prea reci, că i-au îngăduit prea puţină libertate şi l-au respins prea
tare. Dăunătoare este şi educaţia în care copilul este supraăngrijit şi nu este lăsat să devină
independent.
Fiecare dintre aceste moduri de comportament ar putea constitui un element în construirea
zidului numit dependenţă. De regulă nu se va găsi un răspuns simplu de genul cauza-efect. De
aceea aceste îndoieli şi temeri îşi au rostul lor atâta vreme cât ajută la înţelegerea şi rezolvarea
problemei.
Mai simplu este răspunsul în acele cazuri în care unul dintre părinţi este alcoolic, când
cea mai importanta influenţă este probabil aceea că fiul său fiica nu a învăţat de la părinţi cum
să biruie o problemă în mod corect.
Deşi tânărul a trăit experienţa negativă a alcoolismului părintelui său poate prelua el însuşi
exemplul acestuia pentru a-şi rezolva propriile probleme, o învăţare după model.
Cauze conflictuale:
Fiecare conflict în familie sau la locul de muncă poate fi declanşant pentru abuzul de
alcool. Dar şi consumul ridicat de alcool este la rândul său cauza pentru dificultăţi familiale şi
probleme profesionale, astfel încât conflictele cresc şi se complică. Devine din ce în ce mai
puternică dorinţa de a evita aceste conflicte şi astfel putem constata cum se închide acest cerc
vicios, care după un timp nu mai poate fi rupt decât cu foarte mult efort. Analizând mai
îndeaproape situaţia, de fapt nu conflictul este cel care determina dependenţa, ci modul cum
este abordat, cel în cauză putând să-l rezolve sau să-l evite. În acest sens nu conflictul este
problema, ci modul de abordare. Un lucru e cert alcoolul nu ajută la evitarea conflictelor.
Cauze sociale:
Atitudinea publicului larg faţă de alcool şi implicit faţă de alcoolic este echivocă. În
timp ce alcoolicul este dispreţuit ca fiind beţiv, sunt admiraţi toţi cei care la un chef reuşesc să
bea cât mai mult. Un bărbat adevărat este cel care suportă cât mai mult alcool şi dimpotrivă
cel ce nu bea de loc sau puţin este considerat slab sau spărgător de chef. Societatea
minimalizând consumul crescut de alcool îl ajută de fapt pe cel ameninţat de a deveni alcoolic
să se amăgească multă vreme ca pericolul în care se află nu este atât de mare.
Efectele consumului de alcool la nivelul organismului
După ce alcoolul a fost băut, acesta ajunge în stomac şi în intestine de unde prin
absorbţie este preluat de sânge şi transmis prin aparatul circulator în tot organismul. Din
această cauză sunt afectate cu precădere ţesuturile puternic irigate de sânge. Din punct de
vedere al efectului general al alcoolului asupra organismului acesta este în primul rând un
toxic celular. El acţionează ca o otravă pentru celule datorită efectului său higroscopic, adică
alcoolul în concentraţi mari sustrage apa. Acest lucru duce la nivel celular la separarea
albuminelor aflate în stare coloidală în protoplasma şi în final la coagularea acesteia
distrugând astfel celula. Din acest punct de vedere nu este de mirare ca celulele corpului
omenesc vor fi grav deteriorate în urma unui consum abuziv şi îndelungat de alcool. Pe de altă
parte alcoolul este un factor de stres pentru tot organismul producând o creştere a tensiunii
arteriale şi sunt eliberate în organism în măsură mult mai mare substanţe ca lipide, zaharuri şi
cortizon în circulaţia sanguină. Abuzul de alcool duce de asemenea la malnutriţie, lipsind
organismul de proteine, minerale şi vitamine. Excesul de etanol are ca efect reducerea
progresivă a capacităţii intestinului subţire de a resorbi substanţe ca proteine şi vitaminele A,
B1 si C. Incapacitatea progresivă a intestinului subţire de a absorbi substanţe vitale este
responsabilă şi de tulburările nervoase de origina somatică. S-au observat la alcoolici
concentraţii sanguine scăzute de calciu, fosfaţi şi vitamina D, care se asociază cu pierderea
însemnată de masa osoasă. Ca urmare creşte pericolul apariţiei fracturilor. Organismul
foloseşte o mare cantitate de energie pentru înlăturarea alcoolului din organism, energie care
ar fi fost necesară organelor pentru buna lor funcţionare. Pentru metabolizarea alcoolului la
nivelul ficatului poate fi consumat pană la 80% din oxigenul disponibil acestui organ. Deci
alcoolul devine un "paralizant metabolic". Celulele cardiace şi cele cerebrale care au de
asemenea un consum ridicat de oxigen suferă cel mai mult datorită alcoolului.
După cum se poate observa alcoolul afectează toate organele organismului
Deşi rinichii şi plămânii sunt bine irigaţi de sânge, pericolul de a fi lipsiţi de oxigen nu este
atât de mare, fiind astfel mai puţin vulnerabili la alcool.
Organul care întotdeauna este afectat de abuzul de alcool este ficatul. Afecţiunile acoperă o
paletă largă de boli începând de la steatoza hepatică, cronică, până la ciroza hepatică.
Atrofierea ficatului poate fi adusă la stagnare prin abstinenţă, dar nu este reversibilă. Cam
15% dintre alcoolici suferă de această tulburare gravă. Complicaţiile ei sunt:hemoroizi, varice
esofagiene (care prin ruptură duc adesea la moarte) şi ascită (colectarea de lichide în cavitatea
abdominală). Deoarece ficatul nu doare, leziunile nu sunt observate decât târziu şi uneori doar
întâmplător la analize de rutină. La început se observă doar o stare de balonare şi eructaţii
(râgâieli) frecvente. De asemenea, apare o presiune sub arcada coastelor drepte sau
meteorism, iar mai târziu se înregistrează pierderea poftei de mâncare,epuizare rapidă, uneori
tulburări de potenţa şi de apetit sexual, precum şi stare de greaţă şi vomă. Prin lezarea
progresivă a celulelor hepatice este prejudiciată sinteza proteinelor, ceea ce duce printre altele
la probleme de sângerare şi la scăderea imunităţii. Traumatismele mici pot declanşa sângerări
interne şi externe intense, alcoolicul devenind tot mai expus infecţiilor.
Afecţiunile pancreatice sunt destul de dureroase. De aceea persoana în cauză se prezintă rapid
la medic şi îşi impune pauze în consumul de băuturi alcoolice. De asemenea, se poate ajunge
la diabet. În general, întregul apărat digestiv - de la cavitatea bucală, esofag stomac şi până la
intestin poate fi lezat grav. De exemplu, consumul permanent de alcool inducând un risc de
zece ori mai mare de îmbolnăvire de cancer esofagian. Şi alte forme de cancer apar mai des la
persoanele care abuzează de alcool. Este vorba de cancerul bucal, laringian, intestinal, iar la
femei cel mamar. Incapacitatea progresivă a intestinului subţire de a absorbi substanţe vitale
(proteine, vitaminele A si C) este responsabilă şi de tulburările nervoase de origina somatică.
S-au observat la alcoolici concentraţii sanguine scăzute de calciu, fosfaţi şi vitamina D, care
se asociază cu pierderea însemnată de masa osoasă. Ca urmare creste pericolul de apariţie a
unor fracturi.
Afectarea nervilor membrelor (polineuropatie) se exteriorizează prin furnicături, înţepături
sau arsuri la nivelul membrelor inferioare sau superioare. Sub incidenta suferinţei intră şi
muşchiul cardiac (cardiomiopatie). De patru ori mai mulţi alcoolici mor din cauza tulburărilor
cardiace decât de ciroza. Trebuie ţinut cont de faptul că majoritatea alcoolicilor sunt şi mari
fumători, astfel încât cauzele mortalităţii sunt complexe. Cel mai important organ afectat la
fiecare abuz de alcool este creierul. Celulele nervoase nu se regenerează. La fiecare consum
puternic de alcool se distrug câteva mii. Deoarece omul dispune de câteva miliarde de
neuroni, distrugerea acestora se face resimţită abia după câtva timp şi este observata mai ales
de cei din jurul alcoolicului.
Toţi cunoaştem că adesea ni se face poftă de anumite lucruri. Când ne este foame, ne
sar în ochi peste tot alimente pe care altfel nici nu le-am fi observat, sau mirosul de pâine
proaspătă dintr-o brutărie ne poate determina să cumpărăm o pâine chiar dacă n-am avea
nevoie de ea. Dar, de obicei nu ne urmăm fiecare impuls care ne-ar împinge să ne satisfacem
o poftă imediata, mai ales dacă ne-ar dăuna sau dacă nu se potriveşte situaţiei. Fiecare are
strategiile sale de a rezista unor asemenea impulsuri. Este adevărat că există persoane mai
impulsive care au dificultăţi mai mari în a se stăpâni, în timp ce altele nu par să facă mari
eforturi pentru a se abţine.
Fiecare alcoolic trebuie să ştie că dorinţa de a bea este un lucru normal, că poate fi declanşată
de stări psihice sau de evenimente exterioare. Adesea dorinţa de a bea este comparată cu un
val care poare creşte repede dar care se nivelează apoi treptat. Este greu să te opui valului
când şi-a atins forţa maximă. Este mai uşor, mai elegant şi mai puţin periculos, la fel ca la înot
sau la surf, să rămâi pe coama valului până când el se epuizează. La fel şi în cazul dorinţei de
a bea, ea trece de la sine dacă nu i te opui. Deci este mult mai profitabil să-ţi spui: "Observ că
mi se face poftă să beau. Poate că se va înteţi încă puţin pofta asta, dar o să-mi treacă.". Pe
parcursul terapiei alcoolicul învaţă cum poate preveni sau reduce o asemenea poftă. Sunt
prezentate în continuare câteva metode utile în astfel de situaţii:
Mai întâi trebuie să-şi reamintească mereu de ce vrea să reziste poftei şi de ce nu-şi
poate permite o asemenea slăbiciune. El trebuie să-şi consulte lista de argumente pro şi contra
consumului de alcool, pe care singur şi-a stabilit-o.
În al doilea rând se poate apela la o metodă de relaxare ce a fost în prealabil învăţată în
terapie. Se cunosc multe metode de relaxare de la simple exerciţii de respiraţie la metode mai
complexe în care sunt corelate imagini plăcute, pozitive.
În al treilea rând, in momentele când alcoolicul se simte copleşit de griji, pot fi utile
monologurile interioare pozitive, în care vor fi reamintite punctele sale forte. De asemenea
caută să-ţi descarci energia printr-o activitate sportivă. O alergare în aer liber sau un urlet într-
o pernă pot fi de folos. Muţi dintre oameni consideră că cea mai mare înfrângere personală pe
care o pot suferi este atunci când trebuie să meargă într-un centru de consiliere sau de
recuperare pentru persoane dependente de alcool. Prin aceasta este evident că au devenit
dependenţi. După ce a trecut perioada de îndoială de sine şi de neacceptare a destinului şi nu
se mai pune problema diagnosticului greşit, alcoolicul va vedea şi reversul medaliei, va
înţelege că boala este de fapt un semnal, că trebuie să schimbe ceva în modul său de viaţă.
Ieşirea din dependenţă poate avea loc fie prin forţe proprii, fie cu ajutorul grupelor de
întrajutorare sau prin asistenţă de specialitate. Cercetătorii americani Prochaşka şi Di
Clemente au observat şi înregistrat cum se eliberează un dependent din boala sa, indiferent de
ce cale a ales şi au constatat o structură de bază comună . Astfel ei au identificat patru faze de
evoluţie:
Faza premeditativă în care se consuma alcool refuzându-se orice observaţie pe
această temă care poate da de gândit.
Faza meditativă în care după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp realitatea
mult evitată pătrunde totuşi în subconştient.
Faza de acţiune în care alcoolicul după o perioada mai lungă sau mai
scurtă de căutări găsind nişte soluţii se hotărăşte să acţioneze chiar dacă soluţiile găsite sunt
pentru început modificări mici şi simple ale stilului de viaţă.
Faza de perseverenţă în care alcoolicul menţine acele soluţii găsite care îl ajută şi se
potrivesc capacităţilor sale personale şi condiţiilor de mediu.
De regulă dependentul are nevoie de mai multe încercări serioase de a se elibera definitiv din
boală. Din păcate aceste eşecuri de multe ori sunt păstrate în secret. Pericolul este că fiecare
eşec al acestor încercări secrete scade şansa că alcoolicul să mai încerce odată revenirea.
Devine demoralizat şi respinge unele informaţii utile sau oferte de ajutor. Pentru mulţi
alcoolici prima încercare se limitează la nivelul simptomatic, impunându-şi doar să nu mai
bea.
Abia apoi realizează că trebuie să modifice şi anumite convingeri şi atitudini din viaţa lor, să
rezolve situaţii sociale, eventuale conflicte şi să îmbunătăţească relaţiile cu persoanele
apropiate sau importante. Vor constata că şi aceste aspecte au influenţat nereuşitele
premergătoare. Vor ajunge la concluzia că trebuie să-şi analizeze felul trăirilor, că trebuie să
se schimbe mai profund.
Abstinenţa este definită ca fiind abţinerea voluntară de la satisfacerea unor necesităţi
fiziologice sau a unor plăceri. În cazul alcoolismului abstinenţa este noţiunea prin care se
defineşte renunţarea definitivă la consumul de băuturi alcoolice sau orice preparat care
conţine alcool, constituind o premisă indispensabilă vindecării şi din această cauză reprezintă
o măsură terapeutică de bază.
Pentru terapia alcoolismului abstinenţa este condiţia de bază, iar capacitatea de a duce o viaţă
împlinită şi sănătoasă este telul ei.
Tratamentul dependenţei de alcool are loc în patru etape distincte la care participă
membrii ai diferitelor categorii profesionale, cel mai adesea asistenţi sociali, medici,
psihologi, preoţi şi chiar foşti dependenţi, succesiunea acestor faze constituind un lanţ
terapeutic.
Etapa de contact
Etapa de dezintoxicare.
Etapa de dezobişnuire
Etapa de readaptare
Cel mai important element al tratamentului alcoolismului sau a altor dependenţe este discuţia
în grup - terapia de grup. Oricât de diferit ar fi de la o clinică la alta, acest element nu lipseşte
din nici o clinică de specialitate.
Importanţa terapiei de grup provine în primul rând din mişcarea de autoajutorare care
se bazează pe întâlnirea între persoane care au aceeaşi problemă. Un alt aspect constă în
accentuarea acţiunii pacientului în eliberarea sa din dependenţă. Grupul reduce din
responsabilitatea terapeutului pentru schimbările ce urmează să aibă loc şi stimulează
capacitatea de autovindecare a membrilor acestuia.
Şansele de succes ale tratamentului sunt considerate de mulţi dintre concetăţenii noştri
în mod eronat ca fiind reduse, însă situaţia nu stă de loc aşa. Pe termen lung rămân abstenenţi
circa 50% dintre pacienţii unei clinici de recuperare cu terapie de lungă durată. Alţii 15% au o
recidivă din care îşi revin prin propriile forţe. Cele mai mari şanse de succes terapeutic le au
pacienţii care s-au hotărât să facă o terapie pe termen lung, pe care o încheie, după care se
ataşează unui grup de întrajutorare. 70,5% dintre pacienţii care au frecventat un grup rămân
abstenenţi faţă de numai 45,5% dintre cei care n-au contactat un asemenea grup.
Succes mai mare înregistrează cei care trăiesc încă într-un cuplu intact, cu copii, au un
loc de munca şi o vârstă de circa 40 de ani.
Aceste date statistice confirmă ceea ce poate fi lesne dedus: pacientul păstrează
comportamentul schimbat cu atât mai multă perseverentă cu cât este mai convins de
necesitatea lui, observă avantajele sale, este sprijinit de alte persoane, trăieşte în condiţii
stabile, nu se orientează după valori străine şi îşi încadrează noul comportament într-o anume
finalitate. Dacă un alcoolic nu vrea să primească ajutor, este vreo posibilitate sa-l tratam ?
Tratarea dependenţei de alcool poate fi o situaţie dificilă. Un alcoolic nu poate fi forţat
să fie ajutat cu excepţia unor circumstanţe, ca de exemplu când se petrece un incident violent
ce se termină cu chemarea poliţiei sau a cadrului medical. Însă asta nu înseamnă că trebuie să
aştepţi o criză pentru a face ceva. Bazându-se pe experienţe clinice, mulţi specialişti în
tratamente pentru alcoolism recomandă următorii paşi pentru a convinge un alcoolic să
accepte tratamentul:
Membrii familiei încearcă deseori să protejeze un alcoolic de consecinţele purtării sale
inventând scuze pe care le prezintă celorlalţi. Este foarte important să se oprească orice fel de
încercări de "salvare" imediat, ca alcoolicul să poată "simţi pe pielea sa" efectele dăunătoare
ale alcoolismului, şi astfel să poată fi motivaţi să se lase de băutură
Vorbeşte cu membrul familiei cu probleme pentru care eşti îngrijorat şi explică-i că vrei să îl
ajuţi în căpătarea ajutorului necesar. Susţine-ţi afirmaţia amintindu-i de ultima problemă
cauzată de consumul exagerat de alcool. Un prieten care a fost alcoolic dar şi-a revenit poate
să fie foarte convingător explicându-i ce face alcoolul din viaţa unui om, sau mai bine zis cum
o distruge încetul cu încetul
Cu ajutorul unui terapist profesionist, ceilalţi membri ai familiei, împreună cu alte rude si
prieteni îl pot confrunta pe alcoolic ca grup. Această abordare poate fi foarte eficientă, dar
numai sub îndrumarea unui terapist cu experienţă în genul acesta de intervenţii
Există o multitudine de teorii explicative ale acestui fenomen social. Spre exemplu,
perspectiva funcţionalistă considera că, de vreme ce drogurile şi alcoolul continuă să fie
consumate, înseamnă că satisfac anumite nevoi sociale.
O altă teorie este cea a imitaţiei. Există un ansamblu de asemănări între anumite
comportamente sociale. De exemplu într-o familie dacă unul dintre părinţi este alcoolic există
posibilitatea ca unul dintre copii să încerce să imite ceea ce vede la tatăl sau mama sa. În
unele familii unde unul sau ambii părinţi sunt alcoolici exista posibilitatea ca şi copii lor să
devina alcoolici sau sa devină nişte copii ai străzii.
În teoria pierderii practic vorbind nu există om care să nu piardă ceva sau pe cineva
foarte drag, foarte apropiat sufleteşte, de-a lungul vieţii sale, pierdere care să-i provoace
dureri căderi în depresie şi stări afective foarte puternice necunoscute până atunci. Mulţi
oamenii intră intr-o stare de şoc, de disperare, deprimare, retragere în sine, se simte vinovat si
nu acceptă faptul că a pierdut ceva sau pe cineva drag şi cade în patima alcoolului,
consumului de droguri. Teoria pierderii este puternic implicată în ansamblu afectivităţilor,
întrucât cea mai mare parte a oamenilor care au suferit pierderi afective cad într-o stare de
depresie ori cea de persoană vulnerabilă.
Teoria schimbului social consideră că ceea ce este profitabil din punct de vedere
psihologic va fi repetat. Cum consumul de droguri şi alcool produce modificări ale senzaţiilor,
percepţiilor (elimină inhibiţiile, anxietatea, teama), imaginaţiilor şi comportamentului
(încredere exagerată în propria persoană), persoana va tinde ca în situaţii similare de
disconfort psihologic să apeleze din nou la drog sau alcool.
CONCLUZII
În urma cercetărilor făcute am ajuns la concluzia că consumul şi dependenţa de droguri şi
alcool reprezintă o problema sociala reala şi devastatoare ce afectează în mod special
persoanele tinere . El este o forma falsă de adaptare socială ce conduce în cele din urmă la
excluderea socială şi chiar la deces.
România se confrunta la ora actuală cu nu număr relativ mare de persoane dependente de
droguri şi alcool,înregistrate medical, dar numărul real al consumatorilor este mult mai mare ,
în special în zonele defavorizate din marile oraşe. Alcoolul creează senzaţii şi sentimente
(încredere de sine exagerată, detaşare, euforie) cu urmări uneori grave:depresii, accidente
rutiere, crime, violuri, abuzuri şi hărţuire sexuală. Cercetările realizate de Roy (1986) arată că
80% dintre criminali provin din rândul celor care abuzează de alcool, aproximativ 33% dintre
violuri sunt comise de către alcoolici, iar 60-80% dintre omoruri şi 35% dintre sinucideri
aparţin alcoolicilor.
INTERVIUL NUMARUL 1
-Î.18: Aţi fost vreodată internat sau închis din motive de ebrietate?
-R.18:Nu, nu am fost internat, dar am avut probleme cu justiţia. Mi s-a ridicat carnetul de
conducere pentru că eram în stare de ebrietate.
INTERVIUL NUMĂRUL 2
-Î.13: Consumul de alcool vă poate afecta într-un fel cariera si viaţa personală?
-R.13: Da.
-Î.18: Aţi urmat vreodată sau aţi fi de acord să urmaţi un tratament împotriva consumului de
alcool?
-R.18: Am urmat un tratament dar nu am rezistat tentaţiei şi am început din nou să beau. Am
fost într-un centru timp de trei luni,nu sunt vindecat complet,însă mă simt mult mai bine
acum. Dependenţa de alcool este foarte greu de vindecat dacă nu ai voinţă.
Concluzie:
Intrebari:
Si inca ceva as mai avea de adugat, inafara de faptul ca alcoolul paote distruge un om sau o
familie:
paradoxal, la noi in Romania oamenii cu venituri mici/medii beau mult mai mult decat cei cu
venituri mai ridicate, preferand sa renunte pentru bautura (asociata de obicei si cu tutunul) la
mancare, imbracaminte si etc. Si nu in ultimul rand, faptul ca mie mi se pare mult prea ieftin
alcoolul si se gaseste peste tot.
Iar sloganul "nu vindem bautura si tigari minorilor sub 18 ani" mi se pare ca nu se aplica
• Dependenta fizica: se manifesta sub forma unor stari patologice care constau in necesitatea
organica de a folosi alcoolul / droguri pentru a evita tulburarile ce apar la incetarea utilizarii.
Nu apare la toate tipurile droguri, dar apare mai frecvent la alcool si foarte repede la consumul
de heroina si morfina.
Dependenta de alcool
Dependenta fizica este o consecinta unui consum frecvent si abuziv de substante nocive si a
adaptarii organismumui prin modificari metabolice la acesta, obtinindu-se o crestere a
tolerantei. Drept urmare organismul are nevoie de respectiva substanta ca sa functioneze.
Dependenta fizica se manifenta intotdeauna la intreruperea consumului cind apar o serie de
fenomene neplacute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj..
Despre dependenta psihica se vorbeste atunci cand exista dorinta interioara, iar apoi cerinta
obsesiva de a consuma in continuare substanta nociva, fie pentru a-si procura din nou placere,
fie pentru a evita neplacerile.
Depedentul psihic foloseste acea substanta pentru a obtine starea de confort psihic si pentru a
rezolva starile de stres sau indispozitiile. Atunci cand substanta nu este la indemana, apare
disconfortul psihic sau chiar frica.
Este foarte posibil ca dependenta psihica si cea fizica sa apara independent una fata de alta.
Caracteristica pentru dependenta este dorinta nestavilita, continua sau temporara, de procurare
si ingerare a alcoolului, precum si tendinta de crestere a dozei.
Faptul ca dependentul de alcool este bolnav este evident pentru cei din jur insa nu si pentru el.
El crede multa vreme ca nu se comporta altfel decat semenii sai sau cauta vina ca bea in alta
parte. Face parte din tabloul bolii faptul ca cel in cauza nu accepta sa fie ajutat nici atunci
cand apar complicatii organice grave.
Sunt oameni pe care consumul de alcool i-a adus in dependenta psihica si/sau fizica, care nu
mai pot sa controleze cat beau, nici sa judece felul cum se comporta atunci cand beau. Cel
putin temporar, daca nu permanent, ei simt o dorinta de nestapanit de a consuma alcool.
Aceasta dorinta dobandeste o importanta cerscuta in viata lor, pana cand devine dominanta.
Sunt oameni care la un moment dat in viata lor au inceput sa bea la fel cum o face fiecare
dintre cei care beau in societate. Cu timpul, pentru ei, a bea nu mai este o chestiune de
autodeterminare, ci o obsesie.
Dependenta de alcool se inscrie in linia generala a dependentei de substante nocive insa are si
unele particularitati.
In general se vorbeste de dependenta fizica abia atunci cand apar fenomenele de sevraj, dar
modificarile metabolice si procesele biochimice cerebrale au loc mult mai devreme. Din
aceasta cauza delimitarea dependentei fizice de cea psihica este destul de arbitrara.
Cauze ereditatare
In sens direct alcoolismul nu este ereditar, dar toti care stiu ca a existat o problema de
alcoolism in familia lor, ar trebui sa abordeze alcoolul cu aceeasi vigilenta pe care o are un
diabetic ereditar fata de zahar.
In mod sigur alcoolismul nu se mosteneste atat de evident ca si culoarea albastra a ochilor sau
anumite boli ereditare. Este insa cunoscut faptul ca in unele familii cazurile de alcoolism sunt
mai dese.
Conform unui studiu american, copiii din familiile de alcoolici au un risc de patru ori mai
mare de a devenii dependenti de alcool. Se pare ca unii oameni reactioneaza diferit fata de
alcool in comparatie cu altii si ca aceasta sensibilitate poate fi transmisa ereditar asa cum au
aratat unele studii facute pe gemeni, studii extinse asupra mai multor rase umane.
De asemenea putem vorbi si de asa numita mostenire sociala, adica de anumite procese de
invatare care probabil nu sunt constientizate vreodata. Copiii din familiile de alcoolici sunt
expusi unor conditii pe care ei le considera a fi normale, iar o persoana din afara poate avea
impresia ca nu il afecteaza. Aparentele insala.
Unele cercetari arata ca fiii alcoolicilor pot suporta in general mai mult alcool decat alte
persoane, inainte de a simti un efect clar sau de a manifesta modificari de comportament.
Deasemenea, se pare ca in familiile din care au provenit alcoolici mamele suferisera de
depresii intr-o masura mai mare.
Conform unor studii, cercetatorii americani sustin ca adultii care au parinti alcoolici se
deosebesc de ceilati prin urmatoarele caracteristici:
Aceasta nu inseamna insa ca toti copiii de alcoolici vor deveni la randul lor dependenti.
Cauze organice
Mai periclitate sunt persoanele care reactioneaza pozitiv fata de efectele alcoolului fara a
resimti urmari neplacute.
Rezultatele unor studii arata ca persoanele care au din nastere o cantitate mai redusa de
endorfina, substanta de tipul morfinei sintetizata de organism si care influenteaza dispozitia,
reactioneaza pozitiv fata de alcool si de aceea il apreciaza mai mult.
Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea in functiune la nivelul
ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului si anume sistemul
microzonal de oxidare a etanolului (SOME) care va prelua pana la doua treimi din
catabolizarea cantitatii crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza si suporta cantitati
mai mari de alcool. Dar SOME este declansat, chiar si dupa perioade lungi de intrerupere a
consumului, de cantitati mici de alcool, declansindu-se o dorinta puternica de a ingera mai
multa bautura. Aceasta impiedica revenirea la consumul controlat.
O alta explicatie relevata de cercetari recente ar fi faptul ca in anumite etape ale metabolizarii
alcoolului, rezulta asa numitii produsi de condensare dintre acetaldehida si adrenalina sau
dopamina, care actioneaza la nivel cerebral asupra acelorasi receptori ca si opiaceele. Partile
cerebrale asupra carora acestea actioneaza infuenteaza dispozitia si starea de confort psihic -
inca un indiciu important pentru semnificatia sentimentelor in procesul de instalare al
dependentei de alcool.
Abuzul cronic de alcool poate reduce cu pana la 50% concentratia endorfinelor, care sunt atat
de necesare pentru instalarea unei stari generale tonice. Acest lucru poate fi o explicatie
pentru dorinta puternica de a consuma inlocuitorul alcool, intrandu-se de fapt intr-un cerc
vicios.
Cauze psihice
Nu exista trasaturi universal valabile, dar din acest punct de vedere anumite caracteristici sunt
mai des intalnite la persoanele dependente de alcool:
In multe cazuri, dependenta are la baza automedicatia nereusita a golurilor sufletesti. La femei
se intalnesc des rani psihice din cauza unor abuzuri sexuale sau unor agresiuni.
Frecventa dependentilor este mai mare printre cei care provin din orfelinate sau din familii
dezorganizate. Dar ranile sufletesti nu sunt o conditie necesara sau suficienta pentru instalarea
dependentei.
Se pare insa ca, in multe cazuri, nu insusirile de persoalitate il fac pe om mai vulnerabil la
consumul de alcool, ci intreaga atitudine fata de viata a fiecaruia dintre noi. O trasatura
deosebit de pregnanta la aceste persoane este faptul ca stau in asteptarea a ceva mai bun. Fie
ca speranta lor este reala sau nu, ei cred ca viata lor trebuie sa fie o continua ascensiune. Dar
in realitate viata decurge dupa o sinusoida mai mult sau mai putin pronuntata, iar dispozitia
este o suita de urcusuri si coborasuri intr-o alternanta continua. Alcoolicul incearca sa
niveleze aceasta sinuozitate a vietii pe cale chimica sau pe cat posibil chiar sa-i riduce nivelul.
Pe termen
lung, efectul este exact invers.
Cauze profesionale
Exista diferente considerabile intre frecventa cu care alcoolismul apare in cadrul diferitelor
grupe profesionale. Cei care au asa numitele meserii alcoolice adica producatorii si
distribuirorii de bauturi alcoolice sunt deosebit de periclitati.
De asemenea sunt periclitati angajatii in constructii, angajatii in transporturi in special in
transporturi maritime, dar si liberii profesionisti fara program de lucru clar definit, precum si
meseriile cu multa rutina si fara program de lucru clar definit si meseriile cu multa rutina si
fara supervizare tehnica.
S-a constatat ca solicitatea si suprasolicitarea la locul de munca este adesea biruita cu ajutorul
alcoolului.
Este foarte important sa ai o pregatire de specialitate si sa dispui de un loc de munca ce-ti
corespunde si este sigur. Somajul este un factor de stres cu risc foarte mare.
La femei un grup de risc este cel al sotiilor fara servici, mai ales cand conditia lor economica
si sociala este buna.
Cauze educative
Parintii care nu au avut nici un rol sau doar unul neinsemnat in evolutia dependentei de alcool
a copilului lor sunt chinuiti de indoieli si de sentimente de vinovatie. Unii cred ca l-au rasfatat
prea mult, ca au sufocat copilul cu prea multa dragoste si caldura sufleteasca, altii cred ca au
fost prea severi, prea reci, ca i-au ingaduit prea putina libertate si l-au respins prea tare.
Daunatoare este si educatia in care copilul este supraingrijit si nu este lasat sa devina
independent.
Fiecare dintre aceste moduri de comportament ar putea constitui un element in construirea
zidului numit dependenta.
De regula nu se va gasi un raspuns simplu de genul cauza-efect. De aceea aceste indoieli si
temeri isi au rostul lor atata vreme cat ajuta la intelegerea si rezolvarea problemei.
Mai simplu este raspunsul in acele cazuri in care unul dintre parinti este alcoolic, cand cea
mai importanta influenta este probabil aceea ca fiul sau fiica nu a invatat de la parinti cum sa
biruie o problema in mod corect. Desi tanarul a trait experienta negativa a alcoolismului
parintelui sau poate prelua el insusi exemplul acestuia pentru a-si rezolva propriile probleme,
o invatare dupa model.
Cauze conflictuale
Fiecare conflict in familie sau la locul de munca poate fi declansant pentru abuzul de alcool.
Dar si consumul ridicat de alcool este la randul sau cauza pentru dificultati familiale si
probleme profesionale, astfel incat conflictele cresc si se complica. Devine din ce in ce mai
puternica dorinta de a evita aceste conflicte si astfel putem constata cum se inchide acest cerc
vicios, care dupa un timp nu mai poate fi rupt decat cu foarte mult efort.
Analizand mai indeaproape situatia, de fapt nu conflictul este cel care determina dependenta,
ci modul cum este el abordat, cel in cauza putand sa-l rezolve sau sa-l evite. In acest sens nu
conflictul este problema, ci modul de abordare. Un lucru e cert alcoolul nu ajuta la evitarea
conflictelor.
Cauze sociale
Atitudinea publicului larg fata de alcool si implicit fata de alcoolic este echivoca. In timp ce
alcoolicul este dispretuit ca fiind betiv, sunt admirati toti cei care la un chef reusesc sa bea cat
mai mult. Consumul temporar excesiv de alcool, de exemplu cu ocazia diferitelor sarbatri,
este considerat un semn al barbatiei. Un barbat adevarat este cel care suporta cat mai mult
alcool si, dimpotriva, cel ce nu bea de loc sau putin este considerat slab sau spargator de chef.
Prin aceasta larga acceptanta fata de alcool, opinia publica sprijina consumul de alcool si
promoveaza involuntar pericolul instalarii alcoolismului. Societatea minimalizand consumul
crescut de alccol il ajuta de fapt pe cel amenintat de a deveni alcoolic sa se amageasca multa
vreme ca pericolul in care se afla nu este atat de mare.
Efectele consumului de alcool la nivel organismului
Dupa ce alcoolul a fost baut, acesta ajunge in stomac si in intestine de unde prin absorbtie
este preluat de singe si transmis prin aparatul circulator in tot organismul. Din aceasta cauza
sunt afectate cu precadere tesuturile puternic irigate de sange.
Din punct de vedere al efectului general al alcoolului asupra organismului acesta este in
primul rand un toxic celular. El actioneaza ca o otrava pentru celule datorita efectului sau
higroscopic, adica alcoolul in concentrati mari sustrage apa. Acest lucru duce la nivel celular
la separarea albuminelor aflate in stare coloidala in protoplasma si in final la coagularea
acesteia distrugand astfel celula. Din acest punct de vedere nu este de mirare ca celulele
corpului omenesc vor fi grav deteriorate in urma unui consum abuziv si indelungat de alcool.
Pe de alta parte alcoolul este un factor de stres pentru tot organismul producand o crestere a
tensiunii arteriale si sunt eliberate in organisn in masura mult mai mare substante ca lipide,
zaharuri si cortizon in circulatia sanguina.
Organismul foloseste o mare cantitate de energie pentru inlaturarea alcoolului din organism,
energie care ar fi fost necesara organelor pentru buna lor functionare. Pentru metabolizarea
alcoolului la nivelul ficatului poate fi consumat pana la 80% din oxigenul disponibil acestui
organ. Deci alcoolul devine un "paralizant metabolic".
Celulele cardiace si cele cerebrale care au deasemenea un consum ridicat de oxigen sufera cel
mai mult datorita alcoolului.
Organul care este intotdeauna afectat de abuzul de alcool este ficatul. Afectiunile acopera o
paleta larga de boli incepand de la steatoza hepatica, hepatita cronica, pana la ciroza
hepatica. Atrofierea ficatului poate fi adusa la stagnare prin abstinenta, dar nu este
reversibila. Cam 15% dintre alcoolici sufera de aceasta tulburare
grava. Complicatiile ei sunt:hemoroizi, varice esofagiene (care prin ruptura duc adesea la
moarte) si ascita (colectarea de lichide in cavitatea abdominala).
Deoarece ficatul nu doare, leziunile nu sunt observate decat tarziu si uneori doar intamplator
la analize de rutina. La inceput se observa doar o stare de balonare si eructatii (ragaieli)
frecvente. De asemenea, apare o presiune sub arcada coastelor drepte sau meteorism, iar mai
tarziu se inregistreaza pierderea poftei de mancare,
epuizare rapida, uneori tulburari de potenta si de apetit sexual, precum si stare de greata si
voma. Prin lezarea progresiva a celulelor hepatice este prejudiciata sinteza proteinelor, ceea
ce duce printre altele la probleme de singerare si la scaderea imunitatii. Traumatismele mici
pot declansa sangerari interne si externe intense, alcoolicul devinind tot mai expus infectiilor.
Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea in functiune la nivelul
ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului si anume sistemul
microzonal de oxidare a etanolului SOME, care va prelua pana la doua treimi din
catabolizarea cantitatii crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza si suporta cantitati
mai mari de alcool. Dar SOME este declansat, chiar si dupa perioade lungi de intrerupere a
consumului, de cantitati mici de alcool, declansindu-se o dorinta puternica de a ingera mai
multa bautura. Aceasta impiedica revenirea la consumul controlat.
Sub incidenta suferintei intra si muschiul cardiac (cardiomiopatie). De patru ori mai multi
alcoolici mor din cauza tulburarilor cardiace decat de ciroza. Trebuie tinut cont de faptul ca
majoritarea alcoolicilor sunt si mari fumatori, astfel incat cauzele mortalitatii sunt complexe.
La toate acestea se adauga proprietatea de a crea hipertensivitatea alcoolului. Aceasta devine
periculoasa de la 240g pe saptamana in sus, adica peste un litru de bere pe zi.
La barbati se reduce cantitatea de hormon sexual testosteron produsa, astfel incat lipsa
apetitului sexual si impotente ii tulbura viata sexuala. Pierde astfel un intreg domeniu de
placeri din viata si se simte si mai legat de drogul sau.
La femei apare alt pericol grav, alcoolul provoaca leziuni grave fatului producand
embriopatia alcoolica. Chiar si "inofensivul" paharel inainte de masa este mult mai periculos
decat se estima. Fatul este cel mai periclitat in primele luni de sarcina. Aproximativ una din
trei femei care abuzeaza episodic de alcool in aceasta perioada, naste un copil cu malformatii.
Malformatiile constau in debilitatea mintala, nanism, modificari ale cutiei craniene. In schimb
femeile dependente de alcool care traiesc abstinent nu trebuie sa se teama pentru zestrea lor
genetica. Ele pot aduce pe lume copii sanatosi la fel ca orice alta femeie, daca nu consuma
alcool.
Cel mai important organ afectat la fiecare abuz de alcool este creierul. Celulele nervoase nu
se regenereaza. La fiecare consum puternic de alcool se distrug cateva mii. Deoarece omul
dispune de cateva miliarde de neuroni, distrugerea acestora se face resimtita abia dupa catva
timp si este observata mai ales de cei din jurul alcoolicului. Psihosindromul organic, cum este
denumita aceasta tulburare, decurge in cele mai multe cazuri nespectaculos, performantele
creierului se reduc treptat, ceea ce se concretizeaza in scaderea capacitatii de memorizare, de
intelegere, precum si de pierderea spiritului critic si discernamantului. Modificarea
caracterului se concretizeaza prin alterarea sentimentelor, prin indispozitii frecvente si o
schimbare brusca a placerilor. Miscarile trupului devin neajutorate si rigide. Expresia fetei
este nemiscata, ca o masca.
Tulburarile cerebrale apar la unii pacienti intr-o masura mai acentuata, sub forma de convulsii
si de Delirum tremens. Aceste tulburari apar mai ales in timpul dezintoxicarii.
Este de la sine inteles ca nici sistemul nervos nu este ocolit si din pacate asupra acestuia
alcoolul isi exercita cel mai nociv efect. Datorita complexitatii fenomenelor desfasurate la
nivelul acestuia va propun sa le analizam in pagina urmatoare.
Strategii de evitare a consumului de alcool
Toti cunoastem ca adesea ni se face pofta de anumite lucruri. Cand ne este foame, ne sar in
ochi peste tot alimente pe care altfel nici nu le-am fi observat, sau mirosul de paine proaspata
dintr-o brutarie ne poate determina sa cumparam o paine chiar daca n-am avea nevoie de ea.
Dar, de obicei nu ne urmam fiecare impuls care ne-ar impinge sa ne satisfacem o pofta
imediata, mai ales daca ne-ar dauna sau daca nu se potriveste situatiei. Fiecare are strategiile
sale de a rezista unor asemenea impulsuri. Este adevarat ca exista persoane mai impulsive
care au dificultati mai mari in a se stapani, in timp ce altele nu par sa faca mari eforturi pentru
a se abtine.
Fiecare alcoolic trebuie sa stie ca dorinta de a bea este un lucru normal, ca poate fi declansata
de stari psihice sau de evenimente exterioare. Adesea dorinta de a bea este comparata cu un
val care poare creste repede dar care se niveleaza apoi treptat. Este greu sa te opui valului
cand si-a atins forta maxima. Este mai usor, mai elegant si mai putin periculos, la fel ca la
inot sau la surf, sa ramai pe coama valului pana cand el se epuizeaza. La fel si in cazul
dorintei de a bea, ea trece de la sine daca nu i te opui. Deci este mult mai profitabil sa-ti spui:
"Observ ca mi se face pofta sa beau. Poate ca se va inteti inca putin pofta asta, dar o sa-
mi treaca."
Pe parcursut terapiei alcoolicul invata cum poate preveni sau reduce o asemenea pofta. Sunt
prezentate in continuare cateva metode utile in astfel de situatii.
Mai intai trebuie sa-si reaminteasca mereu de ce vrea sa reziste poftei si de ce nu-si poate
permite o asemenea slabiciune. El trebuie sa-si consulte lista de argumente pro si contra
consumului de alcool, pe care singur si-a stabilit-o. Aceasta lista poate exista fizic sub forma
unei carti de credit a abstinentului, un cartonas de marimea unei carti de vizita sau cartele
telefonice usor de pastrat asupra sa, ce are pe o parte avantajele renuntari la butura si pe
cealalta parte riscurile unui eventual consum.
In al treilea rand, in momentele cand alcoolicul se simte coplesit de griji, pot fi utile
monologurile interioare positive, in care vor fi reamintite punctele sale forte.
In al patrulea rand in cazurile cand apare asa numita dorinta rece, adica gindurile se invartesc
meru in jurul alcoolului, se poate folosi stoparea gandurilor, prin ciupituri puternice,
pleznituri peste coapse sau prin a-ti poruncii stop imaginandu-ti indicatorul de circulatie
STOP.
Iesirea din dependenta poate avea loc fie prin forte proprii, fie cu ajutorul grupelor de
intrajutorare sau prin asistenta de specialitate.
De regula dependentul are nevoie de mai multe incercari serioase de a se elibera definitiv din
boala.
Avantajul acestui model consta in faptul ca incercarile esuate, obisuite la iesirea din
dependenta, sunt prezentate ca surse de invatare si nu ca obiceiuri proaste care nu mai ofera
perspectiva progresului. Din pacate aceste esecuri de multe ori sunt pastrate in secret.
Pericolul este ca fiecare esec al acestor incercari secrete scade sansa ca alcoolocul sa mai
incerce odata revenitea. Devine demoralizat si respinge unele informatii utile sau oferte de
ajutor.
Pentru multi alcoolici prima incercare se limiteaza la nivelul simptomatic, impunandu-si doar
sa nu mai bea. Abia apoi realizeaza ca trebuie sa modifice si anumite convingeri si atitudini
din viata lor, sa rezolve situatii sociale, eventuale conflicte si sa imbunatateasca relatiile cu
persoanele apropiate sau impotrante. Vor constata ca si aceste aspecte au infuentat nereusitele
premergatoare. Vor ajunge la concluzia ca trebuie sa-si analizeze felul trairilor, ca trebuie sa
se schimbe mai profund.
In cazul alcoolismului abstinenta este notiunea prin care se defineste renuntarea definitiva
la comsumul de bauturi alcoolice sau orice preparat care contine alcool, constituind o
premisa indispensabila vindecarii si din aceasta cauza reprezinta o masura terapeutica de
baza.
Pentru terapia alcoolismului abstinenta este conditia de baza, iar capacitatea de a duce
o viata implinita si sanatoasa este telul ei.
Tratamentul dependentei de alcool are loc in patru etape distincte la care participa
membrii ai diferitelor categorii profesionale, cel mai adesea asistenti sociali, medici,
psihologi, preoti si chiar fosti dependenti, succesiunea acestor faze constituind un lant
terapetic.
Cel mai important element al tratamentului alcoolismului sau a altor dependente este discutia
in grup - terapia de grup. Oricat de diferit ar fi de la o clinica la alta, acest element nu
lipseste din nici o clinica de specialitate.
Importanta terapiei de grup provine in primul rand din miscarea de autoajutorare care se
bazeaza pe intalnirea intre persoane care au aceasi problema. Un alt aspect consta in
accentuarea actiunii pacientului in eliberarea sa din dependenta. Grupul reduce din
responsabilitatea terapeutului pentru schimbarile ce urmeaza sa aiba loc si stimuleaza
capacitatea de autovindecare a membrilor acestuia. Un alt motiv pentru cresterea ponderii
terapiei de grup il constiruie tendinta de tagaduire a problematicii. Aceasta poate fi diminuata
de prezenta altor persoane afectate de aceleasi griji. Intelegerea manifestata de ceilalti
contracareaza in mare masura risinea care se ascunde in spatele tagaduirii si care ar inhiba
altfel orice proces.
Sansele de succes ale tratamentului sunt considerate de multi dintre concetatenii nostri in mod
eronat ca fiind reduse, insa situatia nu sta de loc asa.
Pe termen lung raman abstinenti circa 50% dintre pacientii unei clinici de recuperare cu
terapie de lunga durata. Alti 15% au o recidiva din care isi revin prin propriile forte.
Prin comparatie, daca s-ar aplica aceleasi etaloane severe la verificarea masurii in care s-a
schimbat viata unui cardiac sau a unui diabetic de exemplu, am inregistra mult mai multe
recidive. Recidiva alcoolicului este insa mai evidenta, deoarece au loc modificari de
personalitate si este mult mai dramatica.
Cele mai mari sanse de succes terapeutic le au pacientii care s-au hotarat sa faca o terapie pe
termen lung, pe care o incheie, dupa care se ataseaza unui grup de intrajutorare. 70,5% dintre
pacientii care au frecventat un grup postcura raman abstinenti fata de numai 45,5% dintre cei
care n-au contactat un asemenea grup.
Succes mai mare inregistreaza cei care traiesc inca intr-un cuplu intact, cu copii, au un loc de
munca si o varsta de circa 40 de ani.
Aceste date statistice confirma ceea ce poate fi lesne dedus: pacientul pastreaza
comportamentul schimbat cu atat mai multa perseverenta cu cat este mai convins de
necesitatea lui, observa avantajele sale, este sprijinit de alte persoane, traieste in conditii
stabile, nu se orienteaza dupa valori straine si isi incadreaza noul comportament intr-o
anume finalitate.