DUALITATE COMPORTAMENTALĂ ȘI PSIHO-EMOȚIONALĂ LA PERSOANELE

DEPENDENTE DE ALCOOL. STUDIU DE CAZ.

Lector univ. dr. Viorica-Cristina CORMOȘ

Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava
Email: cristinacormos@yahoo.com

REZUMAT
În societatea contemporană se identifică din ce în ce mai multe persoane dependente de
alcool. Cauzele sunt diverse, pornind de la ”cultura” consumului de alcool în familie și comunitate,
consumul în anturaje necorespunzătoare până la consumul în exces la momente dificile din viață.
Odată cu instalarea alcoolismului, sunt identificate consecințe la nivel individual, familial și la
nivel de comunitate. Cel mai mult suferă membrii din familia alcoolicului, care în toată perioada
consumului sunt implicați direct ca și codependenți, în toate etapele prin care trece acesta, fiind
afectați de reacțiile comportamentale și psiho-emoționale ale persoanei alcoolice.
Scopul acestui articol este de a evidenția reacțiile comportamentale și psiho-emoționale
care se manifestă de cele mai multe ori într-un mod ”dual”, șocând prin reacțiile acestuia membrii
familiei, prietenii și cunoscuții din comunitate. Alcoolicul apelează la diferite tertipuri pentru a-și
atinge scopul consumului, ceea ce poate afecta în mod direct sau indirect pe cei apropiați. Astfel,
pentru a evidenția și mai bine aceste aspecte, voi aduce în atenție un caz a unui tânăr de 26 ani,
care, într-o anumită perioadă de timp, a adus prejudicii atât propriei persoane, cât și familiei și
altor persoane apropiate.

Cuvinte cheie: dependență, alcool, alcoolism, reacții comportamentale, reacții psiho-

emoționale, dualitate, prejudicii

1
 Introducere
Realitatea socială din jurul nostru ne pune în faţa unei drame îngrijorătoare: consumul de
alcool a crescut foarte mult în ultimii ani ca volum şi frecvenţă, iar vârsta de la care se începe
consumul excesiv de alcool este în descreștere. Consumul de alcool este o intoxicaţie continuă şi
lentă, ca urmare apar: tremurul mâinilor, anemie, insomnie, coşmaruri, înşelare a simţurilor,
slăbirea memoriei, agitaţii nervoase; afectarea simţului moral, indiferenţă faţă de sine însuşi,
ţinută, profesie; indiferenţă faţă de familie: educaţie, fidelitate conjugală, responsabilităţi;
irascibilitate, lenevie, expunere la accidente etc. În cantităţi mari, compromite capacitatea
imunitară a organismului, gradul de îmbolnăvire este mult mai mare, iar mortalitatea în rândul
persoanelor care au probleme legate de consumul de alcool este în creștere.
Alcoolismul este considerat o boală de familie pentru că suferă mai întâi cel care este
consumator şi dependent de alcool, apoi, în egală măsură sau poate mai mult, suferă partenerul de
căsnicie, soţul sau soţia, şi nu în ultimul rând copiii din acea familie. Copiii părinţilor consumatori
de alcool, încă de la naştere vin pe lume cu un organism slăbit, predispus la îmbolnăvire. Alcoolul
paralizează puterea de creaţie, îngreunează asocierea de idei, tulbură înţelegerea, răpeşte puterea
de voinţă şi puterea de responsabilitate. Cea mai tristă consecinţă a consumului de alcool este
faptul că influenţează caracterul tuturor care ajung la stadiul de dependență. Consumul abuziv de
alcool duce la violenţa în familie şi ceea ce se întâmplă în unele familii este deosebit de grav.
Alcoolul presupune un cost financiar destul de semnificativ, iar acest lucru poate determina
ca familia să ajungă în prag de criză financiară. Acest fapt duce la certuri între soţi, între părinți și
copii, iar de cele mai multe ori duce la violenţă domestică asupra partenerului de viaţă şi asupra
copiilor. Persoana alcoolică îşi pierde controlul şi raţiunea, ceea ce va degenera în cele mai multe
cazuri la violenţă. Aşa se pot explica numărul crescut de divorţuri şi comiterea multor acte
infracţionale.
Toate aceste aspecte vor fi analizate în prezentul articol, pornind de la clarificarea
conceptului de dependență, analiza reacțiilor comportamentale și psiho-emoționale la
consumatorii de alcool, conceptul de codependență și raportul codependenților cu persoana
consumatoare de alcool și nu în ultimul rând prezentarea unui caz în care este analizată dualitatea
comportamentală și psiho-emoțională la un tânăr de 26 ani dependent de alcool.

Dependența de alcool. Forme și manifestări.

Potrivit definiției dată de Organizaţia Mondială a Sănataţii, ”folosirea excesivă continuă
sau sporadică a drogurilor, incompatibilă sau fără legătură cu practica medicală, este considerată
drept consum ori abuz.”(OMS) Dependenţa este o formă de consum voluntar, abuziv, periodic sau
cronic de substanţe dependogene, dăunătoare atât individului, cât şi societăţii, fără a avea la bază
o motivaţie medicală, spre deosebire de farmaco-dependenţele clasice, legitime, care sunt prin
originea lor terapeutice ori paramedicale. Din punct de vedere farmacologic, conform definiţiei
date de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, prin dependenţă înţelegem ”starea psihică sau fizică ce
rezultă din interacţiunea unui organism şi a unui medicament caracterizată prin modificări de

2
comportament şi alte reacţii, însoţite totdeauna de nevoia de a lua substanţa în mod continuu sau
periodic pentru a-i resimţi efectele sale psihice şi uneori pentru a evita suferinţele.” (OMS)
Cea mai răspândită toxicomanie, un adevărat flagel social mondial, unde exceptie fac doar
ţările de religie musulmană, considerată de OMS a patra problemă de sănătate publică, alcoolismul
este o pandemie care ameninţă sănătatea fizică şi mintală. Nu există o definiţie unanim acceptată
cu privire la alcoolism, dar în orice caz, în această categorie intră persoanele care consumă în mod
repetat, abuziv şi succesiv alcool, ajungând la dependenţa şi cu timpul instalându-se modificări
psiho-somatice care perturbă relaţiile individuale cu mediul social. Alcoolismul reprezintă
fenomenul complex, individual şi/sau social din marea grupa a toxicomaniilor, considerată în
prezent a patra problemă mondială de sănătate publică.
Alcoolismul poate fi definit ca un obicei de a consuma alcool mai mult şi mai des decât
tolerează organismul, determinând o obişnuinţă şi o dorinţă irezistibilă de a repeta ingestia. Unii
autori au propus ca alcoolismul să fie definit prin trei factori: deteriorare psihică şi fizică, comiterea
de acte antisociale şi consum excesiv de băuturi alcoolice. În definiția dată de Organizaţia
Mondială a Sănătăţii „alcoolicii sunt băutori excesivi a căror dependenţă faţă de alcool apare atunci
când ei prezintă fie o tulburare mentală decelabilă, fie manifestări afectând starea de sănătate fizică
sau mentală, relaţiile cu ceilalţi şi comportamentul lor social şi economic.” (OMS)
Alcoolismul este o boală cronică şi progresivă, caracterizată prin pierderea controlului
asupra consumului de alcool şi care are drept consecinţă apariţia unor probleme sociale, fizice şi
psihice, atât pentru persoana dependentă, cât şi pentru cei apropiați. Dependenţa de alcool
reprezintă nevoia imperioasă de a ingera băuturi alcoolice. Specific alcoolului este faptul ca el
produce dependenţa după trei zile de administrare cronică. Fenomenul se referă la două aspecte:
dependenţa psihică (impulsul psihic nestăpânit de a continua consumarea de alcool, deoarece sub
influenţa alcoolului apare relaxarea) şi dependenţa fizică ( care evoluează în paralel cu dezvoltarea
toleranţei şi se evidenţiază prin sindromul de abstinenţă). Adulții tineri (în special bărbații) prezintă
cel mai mare risc de deces datorită consumului în exces de alcool. ”Creierul adolescenților este în
mod particular sensibil la consumul de alcool și cu cât debutul consumului de alcool este mai
tardiv, cu atât este mai puțin probabil, ca ulterior în viața de adult să apară probleme legate de
consumul de alcool sau dependență de alcool.” (Norberg, Bierut & Grucza, 2009).
Erich Goode (apud. Rădulescu S.M., 2006) este de părere că există în general patru criterii
definitorii pentru alcoolism:
- cantitatea şi frecvenţa alcoolului consumat. Alcoolicii beau cantităţi mari de alcool într-o
anumită perioadă de timp;
- dependenţa psihologică, se referă la faptul că o persoană poate fi definită ca fiind alcoolică
dacă „necesită” alcool din punct de vedere psihologic, care nu poate activa fără a-l consuma
şi care suferă senzaţii pronunţate de disconfort şi anxietate dacă este privată de alcool;
- dependenţa fizică, un individ este alcoolic dacă odată cu întreruperea consumui de alcool,
suferă simptomele abstinenţei;

3
 - definirea problemelor de viaţă. Alcoolicii se confruntă, în general, cu serioase probleme de
viaţă, aşa cum sunt divorţul, şomajul, riscul de a fi arestaţi, riscul de a produce şi suferi
accidente. (p.47)
„În ultimii ani, o bogată literatură de specialitate şi numeroase întruniri medicale au început
să trateze tot mai insistent problemele sociale şi psihologice ale abuzului de alcool, cu atât mai
mult cu cât sub influenţa alcoolului se comit infracţiuni şi acte de o extremă violentă.” (Beliş V.,
1981, p.23) Abordarea alcoolismului din perspectiva dezvoltării arată că formele clinice ale acestei
afecţiuni corespund unor niveluri de dezvoltare diferite. Această concluzie este valabilă atât pentru
formele clinice propuse de Knight, cât şi pentru formele clinice mai recente, propuse de Morey.
Cercetătorul american de la Universitatea Yale, Jellinek E.M. (apud Boisteanu, P., 1993)
diferenţiază în evoluţia alcoolismului patru faze importante:
Faza prealcoolică, simptomatică: în această primă fază a evoluţiei „bolii” nimeni nu poate,
cu atât mai puţin viitorul toxicoman însuşi, să observe ceva ce să deosebească diferenţa între
consumul de alcool şi comportamentul persoanelor sănătoase. La început, alcoolicul bea numai
atât cât să stingă acel grad de mulţumire relaxantă, de curaj, de stimulare sau de uitare, care face
să dispară proasta sa dispoziţie, frica sau inhibiţia, ori chiar lipsa de iniţiativă. În momentul acesta
încă nu se observă semne ale declinului social sau familial, de aceea se vorbeşte despre „debutul
tăinuit” al toxicomaniei alcoolice.
Faza prodominală: la începutul acestei faze se află un indiciu care permite recunoaşterea
efectelor deja produse la nivelul sistemului nervos, un mod cu totul neasteptat pentru cel afectat,
el constată apariţia unor lacune ale memoriei, aşa-numitele amnezii.
Faza critică: este semnalată prin „pierderea controlului faţă de alcool”, sunt consumate
cantităţi mari de alcool şi sunt create raţionamente pentru justificarea propriului comportament
faţa de alcool şi rezistenţa împotriva presiunilor sociale ce se excercită asupra sa în legătură cu
acest comportament. Are loc modificarea raporturilor interpersonale, cu tendinţa la izolare sau
evadare din mediul familial, schimbarea prietenilor, abordarea serviciului, neglijarea alimentaţiei,
prima spitalizare, dar şi refuzul tratamentului, consumul matinal de alcool.
Faza cronică: este rezultatul acelor „beţii prelungite” şi se observă diminuarea treptată a
funcţiilor intelectuale; apare necesitatea obsesivă pentru ingestia de noi cantităti de alcool, se
instalează un fel de sentiment de „religiozitate pentru alcool”, moment în care orice sistem raţional
de gândire se diminuează sau chiar dispare. Caracteristicile se referă la scăderea toleranţei la
alcool, tremurături, inhibiţie psihomotorie, psihoze alcoolice etc. Faza cronică se împarte în două
categorii: prima este alcoolismul simplu în care se mai păstrează capacitatea limitată de abţinere,
iar cea de-a doua categorie, alcoolismul toxicomanic, când alcoolicul utilizează substanţe, uneori
şi de substituţie, în calitate de drog. (p.23)

Reacții comportamentale și psiho-emoționale la consumatorii de alcool

Abuzul de alcool are loc atunci când persoana în cauză a pierdut controlul în
autoadministrarea alcoolului, fapt ce se concretizează prin apariţia problemelor familiale,
profesionale şi dificultăţi de îndeplinire a rolurilor sociale. Istoria, simptomele şi semnele asociate

4
alcoolismului sunt în mare parte cele care definesc dependenţa fizică faţă de orice substanţă cu
efect sedativ; tulburări de caracter, scăderea puterii de concentrare şi a atenţiei, oboseala,
tremurături, insomnie, tulburări digestive, spasme musculare. Toate aceste tulburări pot afecta
într-o oarecare măsură relaţiile sociale, economice, familiale şi interpersonale. ”Un alcoolic este o
persoană care, în mod constant, nu reuşeşte să aleagă dacă va bea sau nu şi care, dacă bea, este
incapabilă să decidă dacă se va opri sau nu. Alcoolicii cu complicaţii sunt cei care, datorită
consumului de alcool excesiv şi prelungit, au tulburări fizice sau mentale.” (Frantz, F., p. 4)
Pentru a înțelege mai bine reacțiile comportamentale și psiho-emoționale la persoanele
consumatoare de alcool, este important de clarificat factorii determinanți ai consumului excesiv de
alcool. Dintre multitudinea de tentative de grupare relaţională a factorilor incriminaţi în
determinismul alcoolismului cronic, în conses cu numeroşi autori, pot fi analizaţi unii factori
iniţiali, şi pe care putem să-i numim factori predispozanţi, susceptibili de a favoriza alcoolismul.
Aceştia se pot grupa în: factori de ereditate; factori de personalitate; factori ocazionali; factori
socio-culturali şi economici.
Cercetările recente au încercat să răspundă la problema aspectului genetic al alcoolismului.
Unele studii vehiculează ideea cum că există un factor genetic care predispune la alcoolism, dar
acest lucru nu trebuie să ducă la subestimarea rolului pe care îl joacă mediul. Un exemplu poate
fi acela că descendenţii trăind în aceleaşi condiţii cu părinţii, aceştia învaţă un model de viaţă şi
reproduc o serie de condiţii similare de existenţă. Cu alte cuvinte „importanţa factorului ereditar
este amplificată de existenţa copilului alături de modelul parental afectat.” (Neamtu, G., Stan, D.,
2005, p. 405)
În ceea ce priveşte durata alcoolismului, precum şi efectele abuzului de alcool sau
mecanismul de acţiune a alcoolului asupra descendenţilor, există mai multe opinii şi păreri, chiar
o contradicție între autori. Pentru unii alcoolul alterează în anumite împrejurări fondul ereditar, iar
pentru alţi autori acţiunea alcoolului se limitează la prima generaţie. Astfel, cei care consideră
ereditatea ca fiind un factor determinant al alcolismului sunt de părere ca descendenţii din părinţi
alcoolici pot prezenta o serie de probleme de genul encefalopatiilor cu deficienţe de intensitate
valabilă în sfera cognitivă şi caracterială, cu intelect de limită şi tendinţa la structurarea
dizarmonică sau neurotică a personalităţii.
În ceea ce priveşte cea de-a doua categorie de factori, factorii de personalitate, numeroase
cercetări şi lucrări ştiinţifice au căutat să stabilească o legătură între tipul de personalitate şi
predispoziţia către alcoolism. ”În urma mai multor lucrări s-a constat că alcoolismul apare atât pe
fondul unei personalităţi normale, cât şi la indivizii cu tulburări de personalitate.” (Neamtu, G.,
Stan, D., 2005, p.405-406)
Factorii ocazionali sunt şi ei importanţi deoarece prin consumul repetat sub influenţa unor
factori şi condiţii de mediu se poate ajunge cu timpul la obişnuiţă şi dependenţă de alcool. După
Van Dijk, evoluţia băutorului de la primul contact cu alcoolul până la faza de dependenţă cuprinde
5 stadii: ”1) primul contact cu alcool; 2) stadiul de consum ocazional; 3) stadiul de consum integrat
social-moderat; 4) stadiul de consum excesiv în care insul consumă o cantitate de alcool care
depăşeşte rezistenţa individului, inclusiv starea de sănătate, precum şi deprinderile grupului social

5
din care face parte băutorul; 5) stadiul de dependenţă cu „pierderea libertăţii de a bea moderat
(Fauquet) cu pierderea controlului (Jellinek) manifestată prin incapacitatea de a stopa consumul
de alcool după ce deja a băut primul pahar.” (apud Boişteanu, P., 1993, p.127).
Factorii socio-economici şi culturali se referă la rolul alcoolului în diferite contexte
culturale. Aceşti factori deţin un rol specific: dezvoltarea socio-economică, precum şi educaţia şi
modelul cultural oficial se află în strânsă dependenţă cu gradul de acceptare socială a consumului
de alcool. Normele oficiale (legislaţia ce reglementează producerea şi desfacerea băuturilor
alcoolice), cât şi tradiţiile, obiceiurile, cutumele, adică normele informare dintr-o societate,
determină nivelul consumului și influenţează tipurile, modalităţile şi frecvenţa consumului de
alcool, ceea ce poate duce fie la o rată mai înaltă, fie la stoparea alcoolimului.
Astfel, putem spune că există o varietate de factori care determină consumul de alcool.
Diagnosticul de „alcoolism” nu spune mai nimic despre felul, cauza şi gradul acestui tip de
comportament: ”trebuie analizate şi identificate toate condiţiile toxicomanului şi apoi se poate face
o corelaţie cu posibilităţile de intervenţie.”(Neamţu, G., Stan, D., 2005, p. 407)
Cu privire la schimbările de comportament care apar la o persoană dependentă de alcool,
putem să ne referim la agresivitatea care apare de foarte multe ori pe fondul consumului.
Agresivitatea este acea stare particulară a unui individ ce este caracterizată printr-o tensiune acută
sau cronică, ce se satisface printr-o reacţie violentă asupra victimei. Agresivitatea este manifestată
în grade diferte, nu presupune întotdeauna un comportament antisocial, infracţional şi nu trebuie
neapărat asimilată cu o devianţă psihică sau considerată mereu un rezultat al consumului de alcool.
În proporţie de 90 % dintre indivizii care au un comportament agresiv ce a fost determinat
de alcoolism este latura masculină, iar în ce priveşte vârsta acestora în prima categorie se afla
grupa între 25-45 de ani, adică aproximativ 58,6% , apoi grupa cuprinsă între 18 si 25 de ani
aproximativ 29%. În urma acestor date putem sustine că alcoolismul reprezintă un mare pericol
social prin potenţialul său agresiv, sesizată în cazul formei cronice. Indiferent de structura psihică
a fiecărui individ, alcoolul este recunoscut ca fiind un factor declanşator al comportamentului
auto şi hetero-distructiv, al unor reacţii impulsive sau ca un dezinhibator al unor tendinţe potenţial
agresive. „Alcoolul, cauza de acte violente, creşte probabilitatea de producere dacă este consumat
de un individ cu comportament agresiv.”( Beliş, V., 1981 p.72) .
Alcoolul rămâne cunoscut ca toxicul care se asociază şi chiar izbucneşte comportamente
violente şi agresive în acelaşi timp, fie în sensul heterodisctrucţiei, fie în sensul autodistrucţiei.
Există o relaţie complexă între comportamentul deviant antisocial şi alcoolism cu toate că alcoolul
este considerat în multe dintre cazuri, ca declanşator al unor reacţii violente şi impulsive şi un
dezinhibator selectiv al unor instincte agresive.

Codependenții și raportul acestora cu persoana consumatoare de alcool

Structura familiei joacă un rol important în problema alcoolismului. Unele studii arată că
în cazul familiilor dezorganizate, în cele mai multe dintre cazuri unul din soţi, sau de ce nu chiar
ambii prezintă anumite inclinaţii spre consumul excesiv de alcool. Studiile realizate în cadrul
familiilor unde unul dintre soţi are probleme cu alcoolul, au arătat că natura relaţiilor între ei se

6
schimbă pe parcursul căsătoriei, apar noi relaţii de interacţiune pe care le stabilesc soţii, pentru a
putea trăi cu dependenţa existentă în familie. Se poate vorbi în aceste cazuri de condependenţă.
Prin codependenţă sau comportament codependent nu trebuie să întelegem că partenerul
de viaţa al persoanei dependente de alcool este în aceeaşi situaţie, ci faptul că acest comportament
se referă la reacţia pe care o are partenerul faţă de persoana dependentă, într-un mod în care îl face
pe acesta să fie scutit de consecinţele pe care le are consumul de alcool asupra sa şi asupra întregii
familii. Pe scurt, condependenţa constă în idei, sentimente, atitudini şi compotamente realizate de
partenerul de viaţa, reacţii care permit să încurajeze incoştient şi involuntar consumul de alcool al
celui în cauză. „Cea mai mare parte a cuplurilor afectate în care alcoolismul reprezintă un factor
cauzator al dizarmoniei, sunt caracterizate prin dezvoltări discomportamentale cu exacerbarea
trăsăturilor egofile, aici incluzându-se şi grupul celor ce imprima tendinţa de impunere a unor
raporturi de control omnipotent al unui partener asupra celuilalt.” (Boişteanu, P., 1993, p.140).
Alcoolismul intervine în viaţa de familie afectând şi relaţiile stabile de căsătorie sau adopţiune,
”afectând coabitarea şi comunicarea în cadrul unor relaţii modulate de rolul ce-l deţin membrii
familiei şi prin care se realizeză în mod normal liantul subiectiv informaţional.” (Ibidem, p.141)
Într-o familie unde alcoolul este prezent într-un mod frecvent, ca o regulă, condiţia
financiară suferă şi ea, în defavoarea partenerului şi a întregii familii. Un mariaj satisfacător în
aceste condiţii este, practic, imposibil, iar degradarea situaţiei familiale de acasă îi adâncesc
dependentului supărările şi negazurile, dându-i noi motive de îngrijorare.
O problemă mult discutată şi deseori controversată se referă la partenerii de viață a
persoanelor alcoolice. Multe femei care au soţii alcoolici tind să aibă o personalitate hipocondriacă
în măsura sa le duce la dependenţă faţă de soţul bolnav, iar atunci când acesta își îmbunătăţeşte
într-o oarecare măsura viaţa, soţia se poate prabuşi. Atunci când soţia este consumatoare de alcool,
se poate produce o reacţie socială negativă şi puternic emotională, pornindu-se de la ideea că o
femeie consumatoare de alcool nu se poate ocupa îndeajuns de copii şi nu îşi poate îndeplini rolul
în familie. „Femeia alcoolică este privită cu infinit mai puţin indulgentă decât bărbatul alcoolic,
ceea ce face să bea singură, pe ascuns, uneori împreună cu soţul, încercând să-şi mascheze pe cât
posibil acest viciu.” (Beliş, V., 1981, p.76)
Femeia în societate are rolul de soţie şi mama si faptul că unele comportări şi abuzuri (cum
ar fi alcoolismul) îi pot scădea capacitatea de a îndeplini aceste roluri, poate fi sancţionată mai dur
în societate decât în cazul unde dependentul este soţul. Toate aceste sancţiuni sociale sunt
destinate, în viziunea celor care le aplică să judece un astfel de comportament, deoarece se porneşte
de la ideea că ”e mai rău să ai o mamă care bea decât un tată alcoolic”, pentru că în lipsa mamei
copiii pot suferi prejudicii ireparabile, lipsa de afecţiune provocând copiilor ”reacţii durabile de
respingere şi se poate instala teama de abandon şi în cele din urmă se ajunge la o izolare
permanentă faţă de părinţi.’’(Boişteanu, P., 1999, p.142).
La unele familii cu astfel de probleme se poate instala şi sentimentul de gelozie, deoarece
alcoolul poate creşte libidoul, dar nu putem afirma că în aceeaşi măsură creşte şi potenţa sexuală.
Deşi nu este suficinet de clar rolul eredităţii în ceea ce priveşte moştenirea obiceiului de a consuma
băuturi alcoolice, se poate vorbi totuşi de un alcoolism în familie. În cele mai multe dintre cazuri,

7
factorii psihofamiliali sunt cei mai importanţi în motivarea instalării consumului abuziv de alcool:
neînţelegeri între parteneri, acte de violenţă şi agresivitate atât psihică, cât şi fizică, întreţinerea
sentimentelor de culpabilitate, părăsirea domiciliului conjugal, fie voluntar sau nu, divorţuri,
eşecuri profesionale etc.
În cele mai multe dintre cazuri, alcoolul este folosit ca un mijloc de a depăşi inhibițiile,
stări anxioase, fapt care poate conduce la un comportament agresiv şi la violenţa intrafamilială.
Alcoolul este aproape ominiprezent în conflictele dintre membrii unei familii, dar totuşi în cazul
în care ambii părinţii au probleme cu alcoolul, momentele de impact sunt generate şi de alte
subiecte cum ar fi: educaţia copiilor, probleme financiare, sexuale etc. Conflictul dintre părinţii
alcoolici joacă un rol foarte important asupra copiilor, aceştia încearcă să îşi modeleze propriul
comportament după cel al părintelui agresiv, ajungând să considere acest act ca fiind o soluţie
pentru rezolvarea probelemelor sau să controleze sentimentul de frustrare sau cel de ostilitate. Unii
dintre copiii care fac parte dintr-o familie consumatoare de alcool pot dezvolta sentimente de
frustrare generate de neputinţa de a opune rezistenţă părinţilor agresivi sau neputinţa de a proteja
un părinte împotriva violenţei celuilalt.

Metodele folosite
Pentru a evidenția comportamentul dual și nefiresc ca urmare a consumului în exces de
alcool, s-a realizat un studiu de caz a unui tânăr în vârstă de 26 ani, dependent de alcool care, într-
o anumită perioadă de timp, a adus prejudicii atât propriei persoane, cât și familiei și altor persoane
apropiate. În vederea culegerii de informații s-a folosit metoda interviului aplicată atât tânărului,
cât și unor membrii ai familiei. Tânărul a avut o atitudine recalcitrantă la început, însă pe parcursul
interviului și-a schimbat atitudinea și a oferit informațiile solicitate. De asemenea, s-a aplicat
interviul și unor membrii ai familiei (părinți, văr) care au cooperat și au oferit informații relevante.
Date despe subiectul investigat: nume, prenume - D.S.; domiciliu: Oraș Fălticeni, Jud.
Suceava; studii: 12 clase; stare civilă: necăsătorit; statul profesional: a schimbat mai multe locuri
de muncă în domenii precum construcție, protectie și pază, vânzări etc.
Am ales studiul de caz deoarece este o metodă care ”permite cercetătorilor să extragă
caracteristicile evenimentelor din viața reală.”(Yin, R., 2005, p.18) În vederea realizării studiului
de caz s-au stabilit un set de întrebări:
I. Întrebările studiului:
I1. Ce schimbări pot apărea ca urmare a consumului și dependenței de alcool asupra
comportamentului și stării sale psiho-emoționale a tânărului?
I2. Cum pot fi afectați membrii familiei și persoanele apropiate de dependența de alcool a
tânărului?
I3. Cum se poate interveni la nivel psiho-social și medical în privinta dependenței de alcool
a tânărului?
I4. Cum percepe tânărul situația lui de dependență și prejudiciile aduse în relația cu cei
apropiați?

II. Ghid de interviu cu tânărul de 26 ani:

1. Ce poti să spui despre consumul tău de alcool?

8
 2. Te consideri o persoană dependentă de alcool?
3. Dacă da, când ai realizat că esti dependent de alcool?
4. Cum a evoluat comportamentul tău în condițiile consumului de alcool?
5. Care au fost stările și reacțiile emoționale pe fondul consumului de alcool?
6. Cum ți-a influențat caracterul și personalitatea consumul în exces de alcool?
7. Cu ce dificultăți te-ai confruntat în perioada consumului?
8. Cum au reacționat membrii familiei în condițiile de consum?
9. Care sunt situațiile limită prin care ai trecut ca urmare a consumului?
10. Cum ți-a influențat viața personală și profesională dependența de alcool?

Studiu de caz: ”Dualitate comportamentală și psiho-emoțională la un tânăr de 26

ani.”
Un tânăr în vârstă 26 ani a ajuns în urma consumului excesit de alcool timp de 6 ani la o
stare de degradare psiho-emoțională și comportamentală care a adus cu sine prejudicii propriei
persoane, familiei, dar și altor persoane apropiate. Printre caracteristicile consumului se identifică
următoarele: consumă mai mult alcool decât intenționează inițial; încearcă să reducă sau să
oprească consumul, dar nu reușește; s-a regăsit în diverse situații periculoase în timp sau după ce
a consumat alcool; a trebuit sa crească cantitatea de alcool pentru a obține același efect pe care îl
obținea cu o cantitate mai mică; și-a petrecut mult timp consumând alcool; a continuat să consume
chiar dacă acest lucru a generat probleme în familie sau cu prietenii; a observat ca a consuma
alcool în exces interferează cu profesia, cu studiile și cu viața personală; a renuntat la activitațile
care erau interesante sau importante pentru el în favoarea consulului de alcool; a avut probleme
legale; a observant că consumul de alcool a avut efecte negative asupra sănătății fizice și mentale.
Deși în școala generală și liceu a arătat că era un tânăr talentat și cu multe vise de împlinit, decepția
în urma unei relații eșuate l-a făcut să înceapă consumul de alcool alături de un anturaj cu aceleași
obiceiuri. Familia a avut foarte mult de suferit, părintii au plătit diverse pagube și datorii facute de
fiul lor, iar după ce aceștia nu l-au mai putut acoperi, el a vândut lucruri din casă, a făcut tranzacții
dubioase, a împrumutat bani de la cunoștințe și prieteni pe care nu i-a mai înapoiat, a jucat bani la
jocuri de noroc, a pierdut locuri de muncă, a furat, a devenit violent cu cei din jur etc.
Analiza acestui caz s-a făcut pornind de la întrebările de studiu care au stat la baza
conturării unităților de analiză. ”Un individ reprezintă cazul studiat și unitatea primară de
analiză.”(Yin, R., 2005, p.41)

I.1 Dependența de alcool la tânărul de 26 ani:

Tânătul a realizat că este dependent de alcool atunci când nu mai putea să trăiască fără
consumul acestuia. Se simțea singur, părăsit de cei dragi și plin de probleme și datorii pe care nu
le putea onora. Cu cât dezamăgirea și disperarea îl asaltau mai mult, cu atât apela la un consum de
alcool din ce în ce mai mare, zile în șir. Ceea ce i-a dat de gândit la un moment dat este faptul că
nu putea începe ziua fără să conume măcar 100 gr de alcool.

9
 ”Simțeam că nu mai am nici un rost pe lumea asta. Toți prietenii mă respingeau, familia
îmi reproșa mereu că îi făceam de rușine și că le fac doar probleme, singurii prieteni pe
care credeam atunci că-mi sunt alături erau cei care consumau alcool la fel ca mine.” (D.S.,
26 ani)
”Dimineața când mă trezem primul gând era să merg să îmi iau 100 de coniac. Altfel nu
rezistam. Simteam că mă copleșește o stare de melancolie combinată cu durere și frisoane.
Iar de la 100 ajungeam și la 400, chiar mai mult. Atunci mi-am dat seama că ceva nu este
în regulă cu mine.” (D.S., 26 ani)

I.2 Evoluția reacțiilor comportamentale și a stărilor psiho-emoționale ca urmare a

consumului de alcool. Schimbări de caracter și personalitate.
Evoluția reacțiilor comportamentale și a stărilor psiho-emoționale a fost una descendentă.
Inițial, până la începerea consumului tânărul era o persoană educată, cu bun simt, respectuasă, cu
o atitudine plăcută și pacifistă. Ulterior a devenit o persoană neglijenă, cu un comportament și un
limbaj violent, mereu era în stări conflictuale și ajungea de cele mai multe ori la bătăi. Își făcea
rău singur, în sensul că lovea cu pumnii în pereți, se tăia cu lama, se tatua cu figurine
înspăimântătoare, avea tendințe sinucigașe, plângea și își rupea hainele de pe el. După o perioadă
de timp și-a făcut o prietenă care era nedumerită de comportamentul lui dual. Pe de o parte când
era lucid devenea o persoană liniștită, pacifist, cu simț al umorului, care promitea multe, iar odată
ce începea consumul devenea o persoană total schimbată, manipulatoare, violentă, folosea diverse
minciuni și șiretlicuri pentru a obține bunuri de la familie, de la alte cunoștințe și prieteni. Odată
debutat consumul, continua cu jocuri de noroc și sfârșea în a pierde tot ce avea. De fiecare dată îi
promitea că este ultima oară și că va deveni un băiat mai bun.
”Odată ce începeam să beau nu mai știam de mine. Nu mai conta mama, tata, prietena,
ceilalți prieneni, băutura punea stăpânire pe mine. Deveneam violent, îmi doream să bat pe
cineva tot timpul, îmi făceam singur rău, manipulam pe cei din jur ca să am bani pentru
băutură, iar când mă trezeam și realizam ce am făcut îmi era rușine de comportamentul
meu. Și deși doream să mă schimb, să am o relație frumoasă cu prietena mea, să redevin
fiul de altădată, îmi dădeam seama că nu puteam să fac asta. Mă simțeam ca într-o văgăună
de unde nu puteam ieși.” (D.S., 26 ani)
”Doamne, nu stiu ce să zic de copilul meu. Eu l-am educat cum trebuie, era un copil atât
de bun, mă ajuta la treburile gospodărești, mergea la muncă și își câștiga banii lui, cânta la
un moment dat într-o formație, era respectuos, muncitor, cinstit. Acum nu-l mai recunosc.
Parcă ne urăște când îi spunem să nu mai bea. Trântește și strică tot prin casă, a furat bani
și lucruri din casă, s-a bătut cu mulți dintre prietenii lui, are datorii peste tot. Ne-a făcut
numai necazuri, nu știm la ce să ne mai așteptăm de la el.”(D.M, 54 ani, mama lui D.S.)
”Este cu totul și cu totul alt om, nu-l mai recunosc. Băutura îi ia mințile, parcă nu ar fi
băiatul meu. Mă doare sufletul că spun asta, dar mai bine nu ar fi decât să continue și să se
distugă și pe el, să ne distrugă și pe noi.” (D.I, 57 ani, tatăl lui D.S.)

10
 I.3 Dificultăți apărute în viața personală și profesioală ca urmare a consumului de alcool
Dificultățile cu care s-a confruntat tânărul au început să apară odată cu adoptarea
consumului de alcool. Asemenea episoade s-au repetat perioadic și în reprize intense de beție, ceea
ce a determinat în timp instalarea dependenței. În toată această perioadă tânărul a renunțat la
planurile inițiale, și-a respins prietenii adevărați și a acceptat prieteni care aveau aceeași problemă
pe considerentul ”doar ei mă înțeleg și sunt alături de mine.” Și-a pierdul primul loc de muncă, nu
a reușit să se mențină la nici un alt loc de muncă dintre cele la care a mai încercat între timp, a
adus prejudicii familiei, noii sale prietene care spera să redevină o persoană integră, cunoștințelor
care l-au ajutat considerând că își va reveni și își va achita datoriile. În cele din urmă familia a
refuzat să-l mai ajute, iar prietena își dorea să se despartă de el. Prietenii din perioada de dinaintea
consumului s-au îndepărtat, iar prietenii ”de pahar” îl atrăgeau mereu în cercul vicios al
alcoolismului.
”La un moment dat am simțit că am pierdut tot, ai mei nu mai vroiau să audă de mine,
prietena mea nu mai vroia să stea cu un bețiv ca mine, nu mai aveam bani, nu aveam casă,
nu aveam loc de muncă. Am stat ceva timp la unul dintre prietenii mei ”de pahar”, dar și
el îmi tot spunea că are datorii la întreținere și că nu mai puteam să stau la el foarte mult
timp.” (D.S., 26 ani)
”S-a pierdut pe el. Nu mai era cel pe care îl știam noi: nu mai avea caracter, nu mai avea
cuvânt, era mincinos, manipulator, se victimiza tot timpul, era violent, la un moment dat s-
a îmbornăvit foarte rău. Familia îi spunea să meargă la spital, să facă ceva, însă era într-o
stare de degradare coninuă. Băutura l-a transformat de ziceai că e un alt om…s-a făcut din
om, ne-om…” (D.C., 32 ani, vărul lui D.S.)

I.4 Intervenția în cazul dependenței de alcool

Tânărul dependent a menționat că a ajuns la un moment dat într-un declin atât din punct de
vedere fizic, cât și psihic, astfel încât a cerut sprijinul familiei, cunoștințelor și rudelor apropiate,
respectiv prietenei sale care intenționa să rupă relația definitiv cu el. În acel moment, cei apropiați
lui l-au dus pe tânăr la medic, i s-a recomandat un tratament psihiatric și a început un program în
grupul Alcoolicilor Anonimi. Deși starea lui s-a ameliorat, tânărul este conștient de dependența lui
și de posibilitatea recăderii în orice moment. Își dorea să își îmbunătățească calitatea vieții, însă
lupta pe care o ducea este una mult prea puternică și realizase că e important să urmeze un program
mult mai riguros decât ce a urmat până acum. Important este că familia și cei apropiați îi sunt
alături în asemenea momente.
”Ajungi într-un moment în care simți că te scufunzi ca într-o mlaștină. Vrei să ieși de acolo,
dar nu reușești. În astfel de momente am realizat că familia și prietenii adevărați pe care i-
am respins în momentele de criză sunt cei care mă pot ajuta. Si am cerut ajutorul. Fără ei
nu aș mai fi fost aici.” (D.S., 26 ani)
”Tot răul pe care l-am făcut nu am cum să îl repar. Odată ce devii dependent de alcool
ajungi în anumite momente când nu îți mai pasă de ce se întâmplă în jurul tău. Singura
dorință e să bei, să bei și să nu te mai trezești….” (D.S., 26 ani)

11
 ”Nu poți să își revii dacă nu ești sprijinit de familie și de specialiști. Această dependență e
ca o scânteie care poate să ia foc într-o secundă. Nu te vindeci niciodată, de asta este
important să renunți la băutură definitiv. La grupul Alcoolocilor Anonimi am înțeles un
lucru despre ce înseamnă dependența și recăderea pe care o pet reda într-o frază: un pahar
de băutură este prea mult, iar 100 de pahare prea puțin.” (D.S., 26 ani)
Tânărul D.S. a urmat pe o anumită perioadă de timp Programul Grupului Alcoolicilor
Anonimi, a luptat cu propria dependență, însă schimbările care s-au produs ca urmare a
dependenței au pus amprenta pe caracterul și personalitatea lui, iar sensibilitatea și posibila
recădere este mereu o dilemă atât pentru el, cât și pentru cei care i-au fost alături.

În concluzie, alcoolismul este o boală care pune amprenta asupra sănătății fizice și psihice
a oricărui individ care ajuns la un asemenea grad de dependență, se instalează în timp și duce la
schimbări comportamentale și modificări în plan psiho-emoțional. Din cazul descris s-a observat
faptul că debutul consumului excesiv de alcool a coincis cu distrugerea relațiilor cu membrii
familiei și cu cei apropieți, cu debutul unor probleme medicale, profesionale, economice sau de
altă natură. ”Majoritatea problemelor legate, în mod „obişnuit” cu consumul de alcool – crimă,
violenţă, accidente, abuzul contra partenerei, boală etc.) sunt corelate, mai degrabă, cu băutura
excesivă (anormală), decât cu cea moderată (normală).” (Social and Cultural Aspects of Drinking.
Key Findings, Social Issues Research Centre Oxford, U.K., 2002, apud Rădulescu, S.,
Dâmboeanu, C., 2006, p. 436).
În asistenţa alcoolică, mediul familial şi grupul socio-profesional joacă un rol foarte
important. Literatura de specialitate, recomandă păstrarea inserţiei familiale și a celei socio-
profesionale, iar în ce privește fenomenul alcoolismului implementarea unor măsuri de prevenire.
O măsură menită să ducă la reducerea consumului de băuturi alcoolice constă în avertizarea
populaţiei şi în special a tinerilor asupra consecinţelor negative ale alcoolismului. Acest proces se
poate desfăşura prin intermediul şcolilor, emisiunilor de radio şi televiziune, al publicaţiilor
accesibile oricărui individ. O altă măsură ar fi dezvoltarea economică care ar duce la îmbunătăţirea
stilului de viaţă, astfel diminuându-se consumul de băuturi alcoolice şi în mod special în rândul
indivizilor care apelează la alcool datorită condiţiilor precare de trai.

Bibliografie:

 Beliș, V. (1981). Riscurile consumului de alcool, Editura Medicală, București

 Blume, A. (2011). Consumul si dependenta de droguri. Ghid practic de evaluare,
diagnostic si tratament, Editura Polirom, Iași
 Boisteanu, P. (1993). Alcoolism și comportament, Editura Moldova, Iași
 Frantz, F., Manual despre alcoolism adresat preoţilor şi medicilor, Cluj-Napoca
 Neamțu, G., Stan, D. (2005). Asistența socială. Studii și aplicații, Editura Polirom, Iași.

12
 Norberg, K., Bierut, L., Grucza, R. (2009). Effects of Minimum Drinking Age Laws on
Past-Year Alcohol and Drug Use Disorders, in Alcoholism: Clinical and Experimental
Research, Vol.33, Nr.12, Washington
 Rădulescu, S., Dâmboeanu, C. (2006). Sociologia consumului și abuzului de droguri,
Editura „LUMINA LEX”, București
 Rădulescu, S., Dâmboeanu, C. (2006) Consumul şi abuzul de alcool ca problemă
socială şi medicală, în „Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XVII, nr. 5–6,
p. 433–461, Bucureşti
 Yin, R. (2005). Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor, Editura Polirom,
Iași
 https://www.oamr.ro/organizatia-mondiala-a-sanatatii/

13