Sunteți pe pagina 1din 8

I.

INFORMATII GENERALE DESPRE ALCOOLISM

I.1. Ce este dependenta de alcool/alcoolismul?


Alcoolul e un drog in stare lichida, al carui consum conduce in timp la
dependenta fizica si psihica.
Alcoolismul este manifestarea constienta sau nu, prin care individul cauta
satisfacerea nevoii de a consuma alcool indiferent de mijloace sau consecinte,
pentru evitarea sevrajului sau a starilor psihice neplacute. Consumul este
determinat de dependenta fizica si dependenta psihica.
Alcoolismul este o boala ce se caracterizeaza prin pierderea controlului
asupra consumul de alcool, constant sau periodic, preocuparea fata de
consumul de alcool, în ciuda consecintelor nefaste si dereglari ale gândirii, cea
mai importanta fiind negarea.
Pierderea controlului înseamna incapacitate de limitare a consumului de
alcool sau de limitare a duratei consumului de alcool cu orice ocazie, a cantitatii
consumate si /sau a altor consecinte ale alcoolului privind comportamentul.
Preocuparea fata de consumul de alcool indica o atentie excesiva,
concentrata pe alcool /drog, efectele si /sau consumul acestuia. Valoarea
relativa atribuita astfel de catre individ alcoolului, duce deseori la o directionare
a energiei departe de problemele importante ale vietii.
Negarea este folosita aici nu doar în sensul psihanalitic al unui mecanism
unic de aparare si de negare a semnificatiei evenimentelor, ci într-un sens largit
ce include o serie de manevre create pentru a reduce constiinta faptului ca mai
degraba consumul de alcool constituie cauza problemelor unui individ, si nu
rezolvarea acestor probleme. Negarea devine parte integranta a bolii si un
obstacol major în calea recuperarii.

I.2. Consecintele nefaste ale consumului de alcool sunt pierderile suferite în


diferite domenii cum ar fi: sanatatea fizica (ex., sindromul retragerii, boli de
ficat, gastrita, anemie, disfunctii neurologice) ; activitatea psihologica (ex.
pierderea cunostintei, modificari de comportament si dispozitie) ; activitatea
relationala (ex. probleme în casnicie si abuz asupra copilului, afectarea relatiilor
sociale) ; activitatea ocupationala (ex. probleme legate de scoala sau serviciu) ;
si probleme legale, financiare sau spirituale.
Deseori progresiva si fatala, aceasta boala persista în timp iar schimbarile
fizice, emotionale si sociale sunt deseori cumulative si pot progresa pe masura
ce consumul continua.
Alcoolismul poate cauza moartea prematura prin supradoza, complicatii
organice asupra creierului, ficatului, inimii si multor alte organe, contribuind la
sinucidere, omucidere, accidente de masina si alte evenimente traumatice.

I.3 Efectele alcoolismului asupra organismului.


Alcoolul este un toxic celular. Ajuns in organismse raspandeste si afecteaza
aproape fiecare celula,
cele mai afectate fiind celulele nervoase.
I. Alcoolul actioneaza in organism ca factor de stres: creste tesiunea arteriala,
sunt eliberate in sange, mai multe substante ca: lipide, zaharuri, cortizon.
II. Organismul foloseste energie pentru inlatuarera alcoolului din organism,
energie care ar fi fost necesara pentru buna lor functionare. Metabolizarea
alcoolului la nivelul ficatului, "fura" 80% din oxigenul necesar functionarii
acestui organ. Astfel alcoolul devine un "parazit metabolic". Celulele cardiace si
cele nervoase, au cel mai ridicat consum de oxigen si sufera cel mai mult sub
influenta alcoolului.
III. Abuzul de alcool, consumul matinal "pe stomacul gol", duce la malnutritie.
Organismul este lipsit de proteine, substante minerale si vitamine. Pe langa
reducerea aportului acestor elemente importante din hrana, excesul de etanol
are ca efect reducerea progresiva a capacitatii intestinului subtire de a resorbi
substante importante ca: vitamina B1, acidul folic, iar mai tarziu sodiu si apa.
IV. Incapacitatea progresiva a intestinului subtire de a absorbi substante vitale
bunei functionari a organismului (vitamine in special A si C, saruri minerale),
cauzeaza in timp tulburari nervoase si tulburari cu origine somatica.
V. Pierderea calciului, a fosfatilor si a vitaminei D ca urmare a consumului de
alcool, duce la pierderea masei osoase si la cresterea pericolului de fracturare.
VI. Inflamatiile mucoaselor gastrice si duodenale, precum si fisurile la nivelul
inferior al esofagului duc la sangerari grave. Consumul permanent de alcool
creste de zece ori mai mult riscul de imbolnavire de cancer esofagian.
VII Sub incidenta suferintei intra si muschiul cardiac. Imbolnavirea acestui
muschi se numeste cardiomiopatie. De patru ori mai multi alcoolici mor din
cauza tulburarilor cardiace decat de ciroza.

I.4 Efectele alcoolului asupra creierului si sistemului nervos si


psihicului.
Celulele nervoase nu se regenereaza. La fiecare consum de alcool sunt
distruse mii de celule nervoase. Distrugerea treptata a neuronilor se observa in
timp, mai ales de catre persoanele apropiate alcoolicului. Aceasta reducere a
numarului neuronilor cauzeaza si reducerea performantelor creierului, vizibile in
scaderea capacitatii de memorizare (apar lacune de memorie), a capacitatii de
gandire, de intelegere, pierderea simtului critic si a discernamantului. Consumul
abuziv poate cauza in timp deteriorari si leziuni organice la nivelul creierului,
ajungandu-se la psihosindromul organic, la convulsii, delirium tremens sau la
dementa.
Din punct de vedere psihic, dependentul de alcool manifesta o raceala
emotionala, o alterare treptata a sentimentelor, indispozitii frecvente si
schimbari bruste a opiniilor.
Mai pot sa apara:
- neliniste interioara, agresivitate, iritabilitate
- tulburari de somn, cosmaruri,
- lacune de memorie (nu-si mai aduce aminte ce a facut in urma cu doua ore
sau doua zile)
- depresie, frica, complexe de inferioritate ascunse uneori in spatele unei fatade
de grandomanie
- lipsa de vointa, promite dar nu-si tine promisiunea
- izolarea si reducerea sferelor de interes
- lipsa de igiena, decadere fizica si psihica

I.5 Efectele alcoolului asupra vietii sociale


Dependenta de alcool cauzeaza in timp tulburarea relatiilor
interpersonale, reducerea sentimentelor de responsabilitate, neglijarea
educatiei copiiilor, intarzierea si absenta de la locul de munca, accidente de
munca si de circulatie, delicventa, divort, pierderea locuintei si a locului de
munca.
II. TRATAMENTUL DEPENDENTEI DE ALCOOL

II.1. Faze ale iesirii din dependenta


Cercetatorii americani Prochaska si Di Clemente au observat si inregistrat
cum se elibereaza un dependent din boala sa, indiferent de ce cale a ales si au
constatat o structura de baza comuna ca in figura urmatoare:
Astfel ei au identificat patru faze de evolutie:
1.Faza premeditativa in care se consuma alcool refuzandu-se orice observatie
pe aceasta tema care poate da de gandit.
2. Faza meditativa in care dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de timp
realitatea mult evitata patrunde totusi in subconstient, clipa din care alcoolicul
incepe sa mediteze si sa-si propuna schimbari profunde.
3. Faza de actiune in care alcoolicul dupa o perioada mai lunga sau mai scurta
de cautari gasind niste solutii se hotaraste sa actioneze chiar daca solutiile
gasite sunt pentru inceput modificari mici si simple ale stilului de viata.
4. Faza de perseverenta in care alcoolicul mentine acele solutii gasite care il
ajuta si se potrivesc capacitatilor sale personale si conditiilor de mediu.
De regula dependentul are nevoie de mai multe incercari serioase de a se
elibera definitiv din boala.

Avantajul acestui model consta in faptul ca incercarile esuate, obisuite la


iesirea din dependenta, sunt prezentate ca surse de invatare si nu ca obiceiuri
proaste care nu mai ofera perspectiva progresului.
De obicei dependentul de drog/alcool parcurge mai multe incercari de a se
lasa de consumul de consum. Din pacate aceste incercari ratate sunt păstrate in
secret. Pericolul este ca fiecare esec al acestor incercari secrete scade sansa ca
alcoolicul sa mai incerce odata. Devine demoralizat si respinge unele informatii
utile sau oferte de ajutor.
Abia apoi cand realizeaza ca trebuie sa modifice si anumite convingeri si
atitudini din viata lor, sa rezolve situatii sociale, eventuale conflicte si sa
imbunatateasca relatiile cu persoanele apropiate sau importante, vor ajunge la
concluzia ca trebuie sa-si analizeze felul trairilor, ca trebuie sa se schimbe mai
profund.
II.2. Conditii necesare pentru eliberarea din dependenta
Atunci cand dependentii accepta un tratament, spera ca totusi mai tarziu
vor putea bea din nou controlat. Este greu de inteles si pentru un nealcoolic de
ce este imposibila revenirea la "bautul controlat". Sa ne amintim, dependenta
de alcool este o boala progresiva si cronica.
Bautul "controlat" sau "bautul cu masura" nu mai este posibil pentru un
alcoolic. Orice cantitate de alcool consumata, va duce in scurt timp la pierderea
controlului, la reluarea consumului, ajungandu-se chiar pana la consumul
cantitatilor initiale. Un diabetic ramane diabetic toata viata; la fel si un alcoolic,
ramane dependent de alcool toata viata, difera insa modul in care isi traieste
viata: intr-o abstinenta fericita sau intr-un consum perpetuu.
Pentru terapia alcoolismului abstinenta este conditia de baza, iar
capacitatea de a duce o viata implinita si sanatoasa este telul ei. Ce este
abstinenta? Este renuntarea definitiva la consumul de alcool/drog sau orice alt
preparat care contine alcool/drog. Pentru dependenti renuntarea la consumul de
alcool/drog este una dintre conditiile obligatorii pentru inceperea tratamentului.
Subliniem inca o data ca, cel/cea care vrea sa renunte la baut trebuie sa
stie ca odata atinsa starea de dependenta, singura sansa reala de "a se face
bine" este renuntarea totala la consumul de alcool. Orice consum "ocazional",
orice paharel "nevinovat" aduce cu sine recidiva si reluarea consumului,
agravarea dependentei. In lumea specialistilor dar si a celor care au beneficiat
de tratamentul alcoolismului si sunt abstinenti se stie:
CONSUMUL sau BAUTUL CONTROLAT pentru un dependent de alcool NU ESTE
POSIBIL!
Dependentul de alcool ce vrea sa renunte la consum trebuie sa aiba de
asemenea o MOTIVATIE REALA pentru care sa renunte la consum. Renuntarea la
consum nu se reduce la o chestiune de vointa sau de ambitie. Ambitia
inseamna in acest context, un chin, o intrecere adesea pierduta in defavoarea
alcoolului. Adesea rezistenta la schimbare in cazul alcoolicilor este foarte mare,
iar o vointa (oricat de mare ar fi) nu este suficienta pentru a renunta la alcool
fara a fi sustinuta de MOTIVATIE.
Sa doresti un lucru este conditia minima pentru a avea/a face acel lucru.
Vointa canalizeaza energiile spre obtinerea acelui lucru.

Asa cum spuneam mai sus dependenta de alcool are la baza o dependenta
psihica si una fizica. Schimbarea stilului de viata, tratamentul adecvat al celor
doua feluri de dependenta, intelegerea bolii sunt prioritati pentru dependent.

II.3 Tratamentul dependentei


• Cele 4 dimensiuni de recuperare
Tratamenul dependentei fizice - se realizeaza in spitale, prin dezalcoolizare
Tratamentul dependentei psihice - se realizeaza prin consiliere si terapie
Relatiile sociale - se realizeaza in paralel cu tratamentul dependentei fizice
si psihice
Dimensiunea spirituala a dependentei de alcool - apropierea sufleteasca de
Dumnezeu

• Lantul terapeutic al tratamentului dependentei


Tratamentul dependentei de alcool are loc in patru etape distincte la care
participa membrii ai diferitelor categorii profesionale, cel mai adesea asistenti
sociali, medici, psihologi, preoti si chiar fosti dependenti, succesiunea acestor
faze constituind un lant terapeutic.
1. Etapa de contact
2. Etapa dezintoxicarii (tratamentul dependentei fizice)
3. Etapa consilierii / terapiei dependentei intr-un centru ambulator sau stationar
(tratamentul dependentei psihice)
4. Etapa de postcura - sau etapa "Grup de sprijin", adica perioada in care
abstinentul de alcool, participa voluntar la sedintele terapeutice, organizate din
fosti consumatori si actuali abstinenti. Mai jos sunt explicate aceste etape:

1. Etapa de contact
Este primul pas facut spre tratament. Acesta faza se poate desfasura in
centre de consiliere ambulatorii si stationare sau in cadrul grupurilor de suport.
De regula consumatorul sau familia aceastuia cauta medici, psihologi,
clinici sau centre de specialitate pentru tratamentul alcoolismului. Este o etapa
de evaluare a gradului de dependenta. Specialistul in dependente realizeaza in
colaborare cu pacientul si familia sa, o evaluare psihologica a bolnavului,
evaluarea severitatii dependentei, evaluarea situatiei socio-familiale,
clarificarea motivelor invocate de pacient pentru a renunta la consumul de
alcool. In functie de aceasta evaluare, specialistul in adictii (psiholog, medic,
preot, asistent social, etc) propune pacientului si familiei sale alternative pentru
tratamentul alcoolismului. Pentru cazurile cu o dependenta de alcool severa se
recomanda etapa numarul 2.

2. Etapa Dezintoxicarii
Tratamentul dependentei de substante (alcool, droguri, medicamente) se
desfasoara cu sprijinul specialistilor in adictii (psihologi, medici, preoti, asist.
sociali). Este recomandata intotdeauna consultarea specialistilor in adictii
pentru evaluarea gradului de evolutie sau a severitatii dependentei si pentru
identificarea si analiza unor optiuni pentru tratamentul dependentei.
Aceasta etapa este o etapa a tratamentului organismului, o etapa in care
se urmareste vitaminizarea, mineralizarea corpului, eliminarea alcoolului din
sange, diminuarea sevrajului si a compusilor chimici din sange care sustin
dependenta fizica.
De obicei, persoanele dependente de alcool se hotarasc sa faca ceva
pentru a se lasa de baut, cand deja dependenta lor este severa (vezi mai sus,
faza critica si cronica a alcoolismului). In cazul lor este recomandata
parcurgerea unei etape de dezintoxicare (Etapa 1). Aceasta pentru ca sevrajul
cauzat de intreruperea consumului de alcool, are nevoie de supraveghere
medicala de specialitate, consumatorul de alcool cronic nefiind apt din punct de
vedere fizic si psihic sa participe la sedinte de psihoterapie individuala sau de
grup.
Dupa etapa dezintoxicarii se considera ca acesta are capacitati fizice si
psihice suficiente pentru a incepe psihoterapia.

3. Etapa consilierii/terapiei dependentei intr-un centru ambulator sau stationar.


Terapia dependentei de alcool urmareste schimbarea atitudinii
consumatorului fata de responsabilitati, sarcini, greutati, sentimente neplacute,
frustrari, astfel incat persoana dependenta sa trateze aceste situatii cu
maturitate, fara sa apeleze la consumul de alcool.
Daca etapa dezintoxicarii este etapa menita sa reduca pana la minimum
dependenta fizica, etapa consilierii si terapiei urmareste demontarea si
eliminarea dependentei psihice. Se urmareste consolidarea motivatiei de a
mentine abstinenta, imbunatatirea comunicarii si diversificarea modalitatilor de
expresie a afectelor, emotiilor si sentimentelor, reconstructia stimei de sine,
intelegerea mecanismelor dependentei, invatarea metodelor prin care se
mentine abstinenta si se evita recidiva.

4. Etapa Postcura / grupuri de sprijin.


Terapia de grup - instrument de baza in tratamentul dependentei. Terapia
de grup este utilizata atat in centrele ambulatorii si stationare cat si in cadrul
grupurilor de sprijin. Prin participarea la grup a persoanelor cu aceeasi problema
se stimuleaza capacitatea de autovindecare a fiecarui membru al grupului,
discutandu-se sincer, deschis, despre avantajele si dezavantajele abstinentei,
despre recidiva, dezamorsarea mecanismelor dependentei psihice, traversarea
recidivei si factorii de risc care pot precipita producerea ei, etc.
Cele mai mari sanse de succes terapeutic le au pacientii care s-au hotarat
sa faca o terapie pe termen lung, pe care o incheie, dupa care se ataseaza unui
grup de intrajutorare. 70,5% dintre pacientii care au frecventat un grup
postcura raman abstinenti fata de numai 45,5% dintre cei care n-au contactat
un asemenea grup. Succes mai mare inregistreaza cei care traiesc inca intr-un
cuplu intact, cu copii, au un loc de munca si o varsta de circa 40 de ani. Pe
termen lung raman abstinenti circa 50% dintre pacientii unei clinici de
recuperare cu terapie de lunga durata. Alti 15% au o recidiva din care isi revin
prin propriile forte.
Prin comparatie, daca s-ar aplica aceleasi etaloane severe la verificarea
masurii in care s-a schimbat viata unui cardiac sau a unui diabetic de exemplu,
am inregistra mult mai multe recidive. Recidiva alcoolicului este insa mai
evidenta, deoarece au loc modificari de personalitate si este mult mai
dramatica.

II.4 Strategii de evitare a consumului de alcool


Fiecare alcoolic trebuie sa stie ca dorinta de a bea este un lucru normal,
ca poate fi declansata de stari psihice sau de evenimente exterioare. Adesea
dorinta de a bea este comparata cu un val care poare creste repede dar care se
niveleaza apoi treptat. Este greu sa te opui valului cand si-a atins forta maxima.
Este mai usor, mai elegant si mai putin periculos, la fel ca la inot sau la surf, sa
ramai pe coama valului pana cand el se epuizeaza. La fel si in cazul dorintei de
a bea, ea trece de la sine daca nu i te opui. Deci este mult mai indicat ca acesta
sa isi spui: "Observ ca mi se face pofta sa beau. Poate ca se va inteti
inca putin pofta asta, dar o sa-mi treaca."
Pe parcursut terapiei alcoolicul invata cum poate preveni sau reduce o
asemenea pofta. Sunt prezentate in continuare cateva metode utile in astfel de
situatii.
1) Mai intai trebuie sa-si reaminteasca mereu de ce vrea sa reziste poftei si de
ce nu-si poate permite o asemenea slabiciune. El trebuie sa-si consulte lista de
argumente pro si contra consumului de alcool, pe care singur si-a stabilit-o.
Aceasta lista poate exista fizic sub forma unei carti de credit a abstinentului, un
cartonas de marimea unei carti de vizita sau cartele telefonice usor de pastrat
asupra sa, ce are pe o parte avantajele renuntari la butura si pe cealalta parte
riscurile unui eventual consum.
2) In al doilea rand se poate apela la o metoda de relaxare ce a fost in prealabil
invatata in terapie. Se cunosc multe metode de relaxare de la simple exercitii
de respiratie la metode mai complexe in care sunt corelate imagini placute,
pozitive.
3) In al treilea rand, in momentele cand alcoolicul se simte coplesit de griji, pot
fi utile monologurile interioare positive, in care vor fi reamintite punctele sale
forte.
4) In al patrulea rand in cazurile cand apare asa numita dorinta rece, adica
gindurile se invartesc mereu in jurul alcoolului, se poate folosi stoparea
gandurilor, prin ciupituri puternice, pleznituri peste coapse sau prin a-ti poruncii
stop imaginandu-ti indicatorul de circulatie STOP.
5) In al cincelea rand alcooliscul isi poate reorienta atentia executand o actiune
concreta. Daca e posibil, sa caute discutia cu cineva, sa asculte muzica, sa
danseze,sa viziteze pe cineva, sa mearga la plimbare, sa admire natura, sa
mearga la cinematograf, la biblioteca, sa rezolve sarcini de menaj, sa scrie o
poezie, sa spuna o rugaciune, sa joace un joc care sa-i solicite atentia, sa-si
descarce energia printr-o activitate sportiva, o o alergare in aer liber etc.