SCOALA POSTLICEALA ,,ANASTASIE FATU” VASLUI

NURSING
IN REUMATOLOGIE

AS.PR.LIC.PIRAU ELENA
1
Ingrijirea pacientilor cu afecfţiuni reumatismale
Bolile reumatice sunt vechi ca si omul, ele afectand oasele si articulable. Aceste boli
constituie una din cauzele de suferinje fizice si pierderi economice pe motiv de boala prin
incapacitatea temporara de munca pe care o creeaza. Ele implica probleme ale
individului, familiei si comunitatji.
Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacienjilor cu aceste suferinje prezinta
particularitati in raport cu cauza si evolujia acestor imbolnaviri:
• Boli reumatismale inflamatorii - cu evolutie acuta RAA (reumatism articular acut)
- cu evolu|ie cronica PR, SA (poliartrita reumatoida,
spondilita anchilozanta)
• Boli reumatismale degenerative - artroze - gonartroza, coxartroza, spondiloza
• Boli reumatismale abarticulare - PSH (periartrita scapulohumerala), nevralgie
sciatica,
nevralgie cervico-brahiala, mialgii – miozite,
tendinite,
bursite.
• Boli reumatismale metabolice - guta .
S.1.
Culegerea datelor
A)surse de date:
 Pacientul
 Apartinatorii
 Echipa medicala
 Sistemele SIUI
 Literatura de specialitate
B)metode de culegere a datelor:
 Interviul:
 date personale,vârsta,sex,ocupatie,loc de munca,conditii de locuit
 AHC
 AP
 Istoricul bolii
 Acuzele pacientului:
 durere,
 impotenta functionala,
 redoarea articulatiilor,
 deformari articulare,
 atrofie musculara
 Observatia
 Examenul clinic:
 Palpare
 Inspectie
2
S.2. Independenţa / Dependenţa
2.1. Manifestări de independenţă:
 pacient constient,
 mobilitate păstrată,
 pozitie corecta (in ortostatism, sezand, in decubit),
 miscari de abductie, adductie, extensie, flexie, rotatie etc, fara dificultate
 exercitii fizice active, pasive, izometrice, de rezistenta, coordonate, armonioase,
complete
 semne vitale (R,P,TA, ) în limite normale,
 absenţa durerii,
2.2. Probleme de dependenţă:
 alimentatie inadecvata prin deficit,
 imobilitate,
 durere,
 vulnerabilitate fata de pericole etc.
2.3.Manifestări de dependenţă:
 hipotonie,
 atonie,
 atrofie,
 contractura,
 ankiloza
3 . Surse de dificultate :
 de ordin fizic (alterarea sistemului locomotor, durere),
 de ordin psihologic (anxietate, stres),
 de ordin sociologic (izolare),
 lipsa de cunostinte (privind mentinerea tonusului si fortei musculare)

3
Durerea • localizare:
articulara - osoasa sau articulara
- la articulatii mici sau mari, persistand la o singura articulate
sau migrand de la o articulatie la alta
• condifii de aparipe:
- la inceputul miscarii, dimineata la sculare
- permanent
- poate fi precedata de un episod inflamator amigdalian
- poate aparea dupa o masa abundenta, consum excesiv de
alcool in accesul de guta, diferentiind-o de durerea din puseul
reumatismal
• condifii de accentuare: miscarea, frigul
• condifii de ameliorare: repausul, caldura
Redoarea - reprezinta intepenirea, reducerea mobilitajii articulare
articulara • instalare - dimineata
• localizare
- in poliartrita reumatoida, la nivelul articulatiilor mici de
la maini si picioare
- in spondilita anchilozanta, in regiunea lombara si
apoi, dorsala.

Impotenta • conditii de aparitie - inflamatie articulara sau musculara,

functionala anchiloza articulara
articulara • localizare
sau - centurile membrelor, coloana vertebrala (spondilita
musculara anchilozanta)
- segmentele distale (poliatrtira reumatoida)
- afecteaza activitatea profesionala si autoservirea
Tumefacjia - este un semn obiectiv
articulara • caracteristici
- articulatie rosie, calda, marita de volum (RAA)
- tumefactiie fluctuenta (hidrartroza)
Deformare - cauzata de prezenfa osteofitelor, exostozelor osoase
articulara - apare in poliartrita reumatoida la maini si picioare
Atrofia - se intalneste in poliartrita reumatoida, este dureroasa, incepe la
musculara muschii interososi ai mainilor
Modificarea - limitarea mobilitatii
mobilitatii - mobilitate excesiva
articulare

4
S.3.DIAGNOSTICUL DE NURSING

COMPONENTELE DIAGNOSTICULUI DE NURSING

1) PROBLEMA(P)
• exprima un comportament,o reactie,o atitudine,o dificultate a pacientului in
satisfacerea nevoilor de sanatate
• Termeni utilizati:alterare,diminuare,deficit, dificultate,refuz,incapacitate
• Exp:-alterarea integritatii tegumentelor,
-deficit de eliminare intestinala
-incapacitate in a se deplasa
-diminuarea mobilitatii fizice

2)ETIOLOGIA(E): cuprinde factorii cauzali care reprezinta obstacole in calea

satisfacerii nevoilor(surse de dificultate),care pot fi:
• De ordin fizic:-intrinseci
-extrinseci
• De ordin psihologic
• De ordin sociologic
• De ordin cultural si spiritual
• Legati de lipsa de cunostinte
SE LEAGA DE PRIMA PARTE A DIAGNOSTICULUI DE NURSING PRIN:LEGAT
DE….,DIN CAUZA…

3)SEMNE SI SIMPTOME(S):
• care sunt semne observabile ale incapacitatii persoanei de a-si satisface nevoile
fundamentale

TIPURI DE DIAGNOSTIC DE NURSING

• Actual:-cuprinde 2 elemente:
-problema actuala sau reactiile pacientului la o problema de sanatate
-factorii etiologici
• Potential;-poate fi enuntat pe baza istoricului bolii,a experientei asistentei,a
cunoasterii complicatiilor bolii
• Probabil;-care se utilizeaza pt a evidentia un raspuns incert al pacientului legat de
factori necunoscuti
EXEMPLE DE DIAGNOSTICE DE NURSING
ACTUAL:
-disconfort legat de durere
-perturbarea imaginii corporale legata de pierderea unui membru
-anxietate legata de interventia chirurgicala
POTENTIAL:
5
 -potential de alterare a respiratiei legata de fumatul excesiv
POSIBIL:-perturbarea posibila a stimei de sine din cauza unei dificultati in asumarea
noului rol

Exemple de diagnostice de nursing-lista NANDA 1986

• Incapacitate de mentinere a sanatatii
• Risc de infectie
• Risc de accident
• Alterarea mucoasei bucale
• Alterarea integritatii tegumentelor
• Deficit de volum de lichid
• Alterarea nutritiei
• Alterarea eliminarii urinare sau intestinale
• Hipertermie
• Hipotermie
• Alterarea mobilitatii fizice
• Intoleranta la efort
• Perturbarea somnului
• Alterarea perceptiei senzoriale
• Durere
• Anxietate
• Perturbarea imaginii corporale
• Alterarea comunicarii

Erori în formularea diagnosticului de nursing

• utilizarea terminologiei medicale în defavoarea celei specifice nursingului;
• utilizarea unui singur semn sau simptom ca răspuns al pacientului la o problemă de
sănătate;
• plasarea factorilor cauzali înaintea răspunsului pacientului;
• implicarea valorilor şi credinţelor proprii.
Caracteristicile diagnosticului de nursing, avantaje
• este un enunţ clar şi concis al problemelor pacientului;
• este specific unui pacient;
• se bazează pe datele obţinute în prima etapă a procesului de nursing;
• se schimbă în funcţie de modificările răspunsului pacientului la problemele de
sănătate;
• ţine cont de factorii cauzali ai problemelor de sănătate;
• orientează asistenta spre intervenţiile specifice problemelor pacientului;
• promovează planificarea intervenţiilor indepen-dente;
• facilitează comunicarea asistentei cu ceilalţi membri ai echipei de sănătate.
Diferenţele între diagnosticul de îngrijire şi diagnosticul medical
Diagnosticul de îngrijire Diagnosticul medical

6
 Ţine cont de starea pacientului Ţine cont de problema de sănătate în sine
( artrită reumatoidă, AVC)
Identifică un răspuns uman specific Identifică un proces anume de boală în
pentru legătură cu patologia unor organe şi sisteme
specifice;
Se schimbă în funcţie de De obicei, rămâne constant în decursul
modificările răspunsurilor bolii
pacientului
Ţine cont de sursele de dificultate  terminologie anumită a fost
care cauzează problema de sănătate desemnată şi acceptată de comunitatea
profesională medicală pentru a descrie
procesele specifice de boală; (cod)
 Formularea sa nu implică, în general,
factorii etiologici (ex. obezitatea);
Serveşte ca ghid în determinarea Este ca ghid în determinarea cursului
tipurilor de intervenţii nursing obişnuit al tratamentului medical pentru
însănătoşire
Orientează asistenta spre Orientează practicianul spre tratament
intervenţii autonome medical

S.4.PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR
Planificarea ingrijirilor inseamnă:
 stabilirea unui plan de intervenţie,
 prevederea etapelor, a mijloacelor de desfăşurare,
 prevederea precauţiunilor care trebuie luate
Planificarea ingrijirilor au două componente: - obiectivele de ingrijire;
- obiectivele de intervenţie.
OBIECTIVELE

Obiectivul de ingrijire poate fi descris astfel:

- descrierea unui comportament pe care il aşteptăm de la pacient;
- un rezultat pe care dorim să-l obţinem in urma intervenţiilor.
Obiectivele de ingrijire vizează deci:
- atitudinea;
- comportamentul;
- actul pacientului insuşi sau a familiei, a grupului sau a colectivităţii.
Caracteristicile unui obiectiv de ingrijire: SPIRO.
S ═ Specificitate; (cine face acţiunea: sa apartina unui singur subiect( ex. : d-na / d-l
X...))
P ═ Perfomanţă (comportamentul), atitudinea;
- activ :ce face pacientul?
- pasiv : ce se poate face pentru pacient?

7
 = actiuni, comportamente asteptate de la pers. pornind de la un verb activ
- ex. : - d-na / d-l X sa elimine…

- d-na / d-l X va fi supravegheata la fiecare ora privind....(atunci

cand pac. nu se poate implica in efectuarea obiectivului).

I ═ Implicare (cum, in ce fel face pacientul acţiunea:singur sau cu ajutor;

R ═ Realism (in ce măsură se poate face acţiunea -dpdv al capacitatii persoanei ,
precum si dpdv al disponibilitatii si abilitatii asistentei );
O ═ Observabil ( = cand? = in ce moment se face actiunea? = actiunile, atitudinile
trebuie sa fie observabile, masurabile, evaluate)
Obiectivele pot fi:
- pe termen scurt – zile
- pe termen mediu – 1 săptămană
- pe termen lung – săptămani, luni

IMPLEMENTAREA INGRIJIRILOR DE ÎNGRIJIRE

• In aceasta etapa asistenta va efectua interventiile stabilite si le ve nota in planul de
ingrijire
• Interventiile pot fi: - independente
- dependente
- interdependente
Intervenţii autonome (independente):
Comunicarea
Asigurarea/asistarea igienei pacientului;
Asigurarea confortului fizic şi psihic al pacientului;
Asigurarea/asistarea funcţiei respiratorii, a eliminărilor;
Asiguarea/asistarea ingestiei de lichide şi alimente;
Asigurarea condiţiilor de mediu extern;
Mobilizare si transport
Masurarea si notarea functiilor vitale
Masurile de profilaxie(inf nosocomiale, complicatii)
Masaj, bai, frictiuni,
Educaţie pentru sănătate/terapeutică a pacientului şi familiei sale;

Intervenţii interdependente (probleme de colaborare):

Sesizarea complicaţiilor potenţiale;
Sesizarea problemelor de colaborare.

Intervenţii dependente (delegate):

Efectuarea prescripţiilor medicale (recomandate de medic):
- pregatirea pentru investigatii si analize,
- administrarea tratamentului general si local (electroterapie, hidroterapie,
8
 termoterapie, ionizari, ultraviolete, cura balneara, ergoterapie, crizoterapie,
corticoterapie etc)
Monitorizarea functiilor vitale
Delegarea responsabilităţilor proprii către alţi membri ai echipei de îngrijire.
Prioritati de ingrijire:
 calmarea durerilor,
 supravegherea functiilor vitale si vegetative,
 profilaxia infectiilor,
 prevenirea complicatiilor

EVALUAREA INGRIJIRILOR
• Consta in a aduce o apreciere asupra progresului pacientului in raport cu
interventiile asistentei
• Se evalueaza:-reactia pacientului la ingrijiri
-satisfactia personala a pac.

RESURSE MATERIALE

9
Instrumente: seringi si ace sterile

Materiale:
 pat tare,
 rulouri,
 perne,

 corsete,

 mese de elongatie,

10


 chingi, scripeti,
 bicicleta ergonomica,
 planseta cu rotile,
 inele pentru maini,
 parafina,
 namol,
 substante medicamentoase,
 platou steril,
 tavita renala,
 manusi sterile,
 comprese sterile,
 substante antiseptice, etc.

11
Metode si mijloace de pregatire a pacientului
Pregatirea psihica:
 informare,
 explicatii, asigurarea confortului psihic
Pregatirea fizica:
 repaus articular,
 pozitii functionale
 „incalzire musculara”

Interventiii specifice:
 miscari izometrice,

 masaj cu miscare activa,

 bai medicamentoase,

12
  miscari izotone,
 injectia intraarticulara

EVALUAREA MORFO-FUNCTIONALA A
APARATULUI LOCOMOTOR
Examene de iaborator
Examenul sangelui:
- VSH - in toate bolile reumatice
- ASLO - in reumatismul articular acut
- proteinemie
- proteina C reactiva
- fibrinogen
- analiza factorului reumatoid (reactia latex si reacjia Waller-Rose)
In artritele reumatoide:
- celule lupice
Examenul exsudatului faringian- pentru evidentjerea streptococului beta hemolitic
Examenul lichidului sinovial: macroscopic, morfologic si bacteriologic
Examenul endoscopic (artroscopie l
- vizualizeaza suprafeţele articulare, cartilagiul hialin, mem-branele si vasele sinoviale,
cu scopul decelarii sinovitelor reumatismale sau de alta natura (mecanice, hipertrofice)
Alte examinari
- explorari functionate ale inimii: electrocardiograma si fonocardiograma
13
- examene stomatologice
- examene otorinolahngologice
1. EXAMENUL RADIOLOGIC AL SISTEMULUI LOCOMOTOR
 Pentru examenul radiologic osteo-articular se utilizeaza radiografia conventionala
si computer-tomografia
 Radiografiile osteo-articulare se fac totdeauna comparative, simetric, in mai multe
accidente si pozitiile functionale
 Indepartarea de pe suprafata tegumentara a teritoriului examinat al alifiilor sau al
oricaror substante medicamentoase, care pot contine elemente radioopace, care ar
strica calitatea imagini radiografice.
 Traumatismele recente ale sistemului osteoarticular nu necesita o pregatire
radiological de specialitate. Daca bolnavii au hemoragii se va face hemostaza
provizorie sau definitive, iar segmental interesat se va imobiliza cu atele.
 Pentru imobilizare se vor evita materialele radioopace. Bolnavii, precum si acei
 cu afectiuni articulare dureroase, este bine sa fie calmati cu substante analgezice
 Pozitionarea segmentilor bolnavi se va face cu cea mai mare atentie. Asistenta va
asigura mentinerea pozitiei stabilite de medic pentru examinare. Daca examinarea
se face la un bolnav mai vechi, cu pansamente, atunci se va indeparta atat
pansamentul cat si substantele medicamentoase de pe suprafata pielii, care sunt
radioopace si produc umbre artificiale pe radiografii
 Pentru radiografia oaselor bazinului – cu exceptia traumatismelor recente – este
indicat ca bolnavul sa fie pregatit printr-o clisma evacuatoare.
 Pentru evidentierea cartilajelor articulare, in unele cazuri se umple cavitatea
articulara cu aer sau oxigen, care ulterior, dupa efectuarea radiografiilor, se
resoarbe
 Pregatirea si asistarea punctiei articulare cade in sarcina asistentei .

2. ECOGRAFIA APARATULUI LOCOMOTOR

Ultrasunetele nu pot penetra prin osul intact, din acest motiv aplicarea ultrasonografiei in
reumatologie este limitata.
 Cu ajutorul ultrasunetelor se pot urmari procesele de consolidare a fracturilor;
 Pentru explorarea membrelor, in loc de transductori obisnuiti, membrul explorat se
introduce intr-un vas cu apa, in care se gasesc sonde emetoare.
 Cu aceasta metoda se obtin sectiuni eco-scanografice din milimetru in milimetru,
ceea ce asigura studiul contracturilor si rupturilor musculare, hematoamele
inchistate, modificarile in structura intima a tendoanelor;
3. SCINTIGRAFIA OSTEOARTICULARA
Scintigrafia osteo-articulara se executa utilizand izotopii radioactivi ai elementelor :
Technetiu, Galiu si Iridiu.
 Cu 99mTc fosfat se pot identifica foarte precoce necrozele si tumorile
osoase;
 In bolile canceroase cu localizari in alte organe, cu instalatii speciale se pot obtine
14
scintigrame asupra intregului schelet osos,
depistand astfel inca in faza precoce metastazele, indiferent de localizarea lor in
cadrul sistemului osos;
 Cu Galiu si Iridiu radioactive fixat pe leucocite, se pot depista focarele
inflamatoare de natura infectioasa cu localizare osteoarticulara.
4. ELECTROMIOGRAFIA
Explorarea functionala a muschilor beneficiaza si de metoda electromiografica.
Procedeul se aplica intr-o masura mai mare la explorarea morfo- functionala a sistemului
nervors .
TESTAREA MOBILITATII ARTICULARE
GONIOMETRIA - COEFICIENTUL FUNCTIONAL AL MOBILITATII
 Prin goniometrie se intelege testarea mobilitatii articulatiilor;
 Determinarea gradului de mobilitate a articulatiilor se face cu ajutorul
goniometrului care exprima unghiul de deschidere
a miscarilor in grade;
 Determinarea mobilitatii articulare se face separate pentru miscari active si passive;
 Gradul de mobilitate a articulatiilor, citit pe cadranul goniometrului functional de
mobilitate al articulatiei respective.

6. EXPLORAREA SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR PRIN

REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA
Metoda rezonantei magnetice nucleare se bazeaza pe efectul de rezonanta al ionilor
de hidrogen, intr-un camp magnetic puternic..
 Diferentele de contrast intre diverse structuri anatomice sunt determinate de
continutul in ioni de hidrogen, in final de apa;
 Se foloseste in diagnosticul leziunilor discale si in patologia coloanei vertebrale
- examene de laborator

EDUCATIA PENTRU SANATATE IN VEDEREA PREVENIRII BOLILOR

REUMATISMALE

15
 Asistenta medicala din cabinetele medicilor de familie si specialisti, prin activitatea
sa, contribuie la prevenirea formelor inflamatorii si a formelor cronice degenerative de
reumatism, cat si la aparitia unor complicatiie grave, cu modificari scheletice invalidante.

Masuri de profilaxie primara

Pentru profilaxia reumatismului articular acut:
- efectuarea de controale in unitajile de ingrijire a copiilor (crese, leagane, gradinije),
pentru depistarea purtatorilor sanatosi de streptococ beta hemolitic prin examenul
bacteriologic al exsudatului faringian
- depistarea purtatorilor de infectii streptococice acute si tratarea lor corecta
Pentru prevenirea artrozelor:
- educarea populatiei pentru o alimentatje echilibrata, care sa determine pastrarea
greutajii corporale ideale si sa previna tulburarile metabolice;
- evitarea factorilor traumatici si a celor mecanici - posturi vicioase, suprasolicitari fizice.
Acordarea unei aten{ii deosebite tuturor persoanelor cu dureri lombare.
Masuri de profilaxie secundara
Educarea persoanelor cu diferite forme de reumatism pentru:
- prezentarea la controale periodice clinice si de laborator (de exemplu, in RAA
examenul ASLO)
- evitarea factorilor climatici (frig, umezeala) care favorizeaza aparitia puseelor acute
ale bolilor degenerative reumatismale
- tratarea corecta a bolilor metabolice si endocrine
- evitarea ortostatismului prelungit si a eforturilor fizice mari
- continuarea tratamentului prescris, medicamentos si fizioterapic de recuperare
Masuri de profilaxie tertiara
- se adreseaza persoanelor care prezinta infirmitati, sechele invalidante:
- invatarea pacientului cu coxartroza sa foloseasca bastonu! pentru sprijin
- pregatirea pacientului pentru intervenfie chirurgicala ortopedica corectiva (protezare de
sold, genunchi)
- recomandarea de noi profesiuni pacientjlor cu poliartrita reumatoida, spondilita
anchilozanta, pentru integrarea lor sociala.

1. Obiective stabilite
1.1 realizat: manifestari de dependenta absente sauameliorate
1.2 nerealizat: manifestari de dependenta care se mentin
2. Restructurarea planului de ingrijire
2.1 reformularea obiectivelor: adaptate la capacitatile fizice ale pacientului
2.2 planificarea interventiilor: adecvate manifestarilor de dependenta prezente in
evolutia pacientului

16
 INGRIJIREA PACIENTULUI CU REUMATISM ARTICULAR ACUT (RAA)

Reumatismul articular acut se manifesta prin inflamatia succesiva a mai multor

articulatiilor mari. Atingerea articulara se vindeca fara sechele. Atinge frecvent cordul, lasand
urme grave. Criterii majore de diagnostic: poliartrita, cardita, coreea, eritem marginat, noduli
subcutanati.
Boala afecteaza copiii si adolescent, infectia urmand unei angine streptococice.

Culegerea datelor

Circumstante de aparitie:
 varsta pacientului - copilul si adultul tanar prezinta receptivitate pentru infectia
streptococica
 conditile insalubre de locuit, frigul, umezeala favorizeaza aparitia anginelor
streptococice- prezenta anginelor streptococice in antecedentele personale ale
pacientului recente (2-4 saptamani) precede instalarea durerilor articulare.

17
Explorarile paraclinice care sustin acest sindrom poststreptococic sunt:
- cresterea importanta a VSH-ului
- aparitia proteinei C reactive
- leucocitoza moderata
- cresterea complementului seric
- cresterea alfa 2 si gamaglobulinelor
- hiperfibrinemie.

Manifestari de dependenta (semne si simptome posibile)

Manifestarile clinice sunt precedate de o angina eritematoasa sau pultacee cu 10-18
zile.Urmeaza o perioada de vindecare aparenta de 1-3 saptamini
Perioada de stare se manifesta cu semne generale:
 febra este constanta la copii si adolescentii cu reumatismul articular acut.
 pusee de hipertermie la fiecare atingere
 oboseala,
 paloare,
 transpiratii,
 oligurie.
Manifestarile articulare domina tabloul clinic si constau din
 dureri articulare vii,
 tumefactie usoara, roseata si caldura locala
 Artrita afecteaza mai ales articulatiile mariale membrelor inferioare, apoi ale celor
superioare
 Durerea este mobila, fugace, suferinta trec de la o articulatie la alta
 Semnele articulare pot lipsi la copilul mic.
Manifestarile cardiace:
 cardita reumatismala poate reprezenta uneori singurul semn al reumatismului.
 Apare de la inceputul primului atac si dureaza 1-2 saptamini dupa ce au disparut
semnele articulare
 Clinic se manifesta cu jena precordiala, palpitatii, dispnee, hipotensiune, iar la
auscultatie zgomotele cardiace sunt asurzite sau apar sufluri.
Manifestarile neurologice realizeaza coreea acuta Sydehamin in care exista si leziuni pe
creier.Clinic se caracterizeaza prin
 miscari involuntare, dezordonate, rapide, de amplitudini diferite, localizate la
membre, mai ales cele superioare si la fata (miscari coreice)
 Dispar in somn si sunt exagerate de efortul fizic si intelectual, emotii
 In caz de reumatism cerebral bolnavul prezinta delir, confuzie, insomnie,
anxietate ,hipertermie.
Manifestari cutanate:
 nodozitati de marimea bobului de mazare, nedureroase, periarticulare,
 eritem nodos,
 eritem marginat.
Manifestari viscerale: pot aparea pneumonie, pleurezie, peritonita, hepatita, pancreatita,
nefrita, poliviscerita
18
Problemele pacientului:
- hipertermie,
- durere articulara cu caracter migrator,
- intoleranta la activitatea fizica,
- dificultate de mers si mobilizare,
- necoordonarea mişcărilor,
- postură inadecvată,
- deficit in a-si acorda ingrijiri igienice,
- risc de complicate cardita reumatismala, coree, valvulopatii, deshidratare.

Obiective:
- pacientul sa prezinte temperatura corpului in limite fiziologice
- sa se obtina o stare de bine, prin dispari|ia durerilor articulare
- să aibă tonusul muscular şi forţa musculară păstrată
- sa fie ferit de pericole interne si externe,
- să-şi menţină integritatea tegumentelor şi a activităţii articulare
- sa se previna complicatiile
- sa fie satisfacule nevoile fundamentale
- sa fie echilibrat psihic

Interventii:
Asistenta:
- asigura repausul la pat, pana la disparitia durerilor articulare si, in continuare, 2-3
saptamani, cu reluarea treptata a mersului
- foloseste perne pentru suportul articulatiilor dureroase
- asigura igiena corporala si a lenjeriei pacientului
- participa la investigatiile clinice si de laborator prin:
- recoltarea sangelui pentru determinarea VSH-ului, fibrino-genului, ASLO,
proteinogramei, proteinei C reactive
- recoitarea exsudatului faringian
- efectuarea EKG, FKG
- administreaza tratamentul:
- antistreptococic (penicilina G, macrolide), efectuand testarea sensibilitatii organismului
la antibiotic), respectand doza si ritmul de administrare
- antiinflamator cu antiinflamatoare nesteroidiene si cortizon in doze descrescatoare pana
la normalizarea VSH-ului (va sesiza efectele secundare ale corticoterapiei - dureri
epigastrice, edeme, hipertensiune arteriala, insomnie)
- asigura alimentatia pacientului:
- dieta de crutare in perioada febrila (regim hidrozaharat, apoi, lacto-fainos, care se va
imbogati treptat)
- dieta va asigura necesarul de lichide pentru a preveni deshidratarea
- dieta desodata pe toata perioada tratamentului cu cortizon
- supravegheaza zilnic semnele vitale: puis, tensiune arteriala, temperatura, notarea
greutatii corporale
19
- educa pacientul si antreneaza familia privind:
- prevenirea reinfectarilor streptococice - continuarea tratamentului prescris cu
moldamin, in
dozele si la intervalele stabilite de medic
- prezentarea la controale periodice, clinice si biologice, prin policlinica teritoriala
- asanarea focarelor de infecjie amigdaliana si dentara (sub protectie de antibiotice)
- internarea dupa caz a copiilor fosti bolnavi, in sanatorii cu personal calificat pentru
dispensarizarea lor.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU POLIARTRITA REUMATOIDA

PR este o afectiune autoimuna, caracterizata prin inflamatia cronica a articulatiilor si

tesuturilor adiacente acestora. Boala este progresiva, in ultimele stadii aparand
deformarea articulatiilor si anchiloza.
Culegerea datelor
Circumstanțe de aparitie
Desi se fac cercetari ample in acest domeniu, nu s-au descoperit cauzele exacte care pot
duce la instalarea artritei. Pot fi amintiti insa factori asociati afectiunii, si anume:
 infectii frecvente (streptococ, stafilococ, bacilul Koch);
 factori de mediu (expuneri indelungate la frig, umezeala, alimentatie irationala);
 predispozitie genetica;
 stres, fumat, disfunctii hormonale;
 aparitia unui raspuns autoimun.
 persoanele de sex feminin in perioada de menopauza
 factori favorizanti: climatil rece si umed
Astazi poliartrita reumatoida este privita ca o boala imunologica. La aceasta a
contribuit descoperirea factorului reumatoid, care este un anticorp anti-
gammaglobulinic. Stimulul antigenic este inca necunoscut. Se discuta despre rolul
unui streptobacil hemofil, al unei micoplasme, despre virusurile persistente, latente.

Manifestari de dependenta (semne si simptome posibile):

 tumefactie articulara - limitarea progresiva la inceput, metacarpofalangiana,
interfalangiana, metatarsofalangiana si apoi la nivelul genunchilor, umerilor,
coatelor si articulatiilor coxofemurale) - slabiciuna si atrofie musculara - astenie

20
 generalizata - scadere ponderala - capacitate functionala redusa si infirmitate
importanta (stadiul 4)
 manifestarile articulare: dureri, tumefactii, devieri, deformari si anchiloze
 limitarea miscarilor este accentuata datorita atat durerilor, cat si contracturilor
musculare, care contribuie in mare masura si la aparitia devierilor si deformarilor.
In primul rand sunt interesate articulatiile metacarpo-falangiene si mai tarziu
celelalte
 atrofii musculare dureroase
 modificari ale tegumentelor (subtiate, netede, pigmentate, cu unghii uscate si
friabile),
 nodozitati subcutanate,
 manifestari oculare (irite, iridociclite);
 in perioadele evolutive starea generala este alterata; se consemneaza
subfebrilitatea;
 semnelor biologice in faza acuta: V.S.H. depaseste la ora 30 - 80 mm; leucocitoza
discreta; ragocite in lichidul sinovial; factori antinucleari in ser, dar mai ales
pozitivitatea probelor Waaler-Rose si Latex, care evidentiaza prezenta factorului
reumatoid
 ex. radiologie pune in evidenta osteoporoza, la inceput limitata, la nivelul oaselor
carpului, mai tarziu difuza si insotita de microgeode, iar in formele avansate -
disparitia spatiilor articulare, subluxatii, anchiloze osoase
 in faza terminala, bolnavul a devenit un invalid total, casectic, cu infirmitati
grave.Iin acest stadiu procesul inflamator de obicei se stinge, desi pot aparea noi
puseuri.

21
Distribuţia artritei reumatoide

Probleme de dependenta:
- durere articulara
- limitare progresiva a mobilitatii
- intoleranta la efort fizic
- alimentatie inadecvata prin deficit
- rise de pierdere treptata a capacitatii de
munca, de autoservire si autoingrijire
- rise de pierdere a stimei de sine
- alterarea dinamicii familiale

Obiective;
- sa fie diminuate durerilor articulare
- sa se previna deformariler articulare si osoase
- sa fie ehilibrat nutritional
- sa fie mentinut un maxim de independenta in autoservirea pacientului
- sa fie echilibrat psihic pentru a se adapta la reducerea capacitatii sale funcfionale
- sa fie reintegrat socio-profesional.

Interventii:
În faza de repaus:
 asigură repausul total sau relativ la pat, în functie de afectarea articulaţiilor portante;
pentru aceasta:
 patul trebuie să fie dotat cu materiale auxiliare necesare confortului fizic (asternuturi
usoare, cort pentru asezarea cearceafului si a păturii);
 poziţia pacientului (în stadiul 4 al bolii, se schimbă de către două-trei persoane, pentru
a preveni escarele de decubit, la 2 ore);
 ajută pacientul dependent pentru satisfacerea nevoii de a elimina, a fi curat, a se
îmbrăca si dezbrăca
 asigură alimentaţia, adaptând-o problemelor pe care le prezintă pacientul:
 regim hipercaloric, dacă a scăzut în greutate;
 regim hipocaloric, dacă pacientul este obez;
 regim hiposodat în perioada tratamentului cu antiinflamatoare;
 pacientul este ajutat să mănânce la pat, pe masuţă specială si cu veselă adaptată, dacă
este imobilizat la pat;
 susţine pacientul din punct de vedere psihic, pentru a preveni stările depresive si
anxietatea, cauzate de constientizarea invalidităţii sale;
 recolteaza sânge pentru determinarea VSH-ului, proteinei C reactive, reacţiei Waller-
Rose;
 administreaza tratamentul prescris:
 antialgic - monitorizând efectul analgeticelor;
 antiinflamator - AINS (indometacin, fenilbutazona), luând măsuri de protecţie gastrică;
22
 corticoterapie;
 tratament cu săruri de aur, sesizând efectele secundare (alergii, tulburări
gastrointestinale)
 supraveghează, zilnic, temperatura, pulsul, tensiunea arterială
În faza de mobilizare
- kinetoterapeutul stabileste programul de recuperare:
- la început, exerciţii generale pentru restabilirea tonusului muscular general;
- treptat, se introduc exerciţii specifice pentru anumite grupe musculare si pentru
recuperarea mobilităţii articulare;
În faza de reabilitare
- încurajează pacientul să facă miscări care să-i asigure independenţa:
- să se îmbrace, să manance singur, să se deplaseze la sala de mese;
- îi recomanda activitatj precum cusutul, împletitul, care antreneaza articulaţiile mici ale
mâinii;
- recomandă noi profesii, cum ar fi cartonar, legător de cărţi;
- ţine legatura cu familia, pentru a fi suportul psihic al pacientului si a-l ajuta în cazul
apariţiei infirmităţii;
- în legătură cu serviciile de asistenţă socială, atunci cand evoluţia bolii determină stare
de dependenţă totală, în vederea internării pacientului într-o instituţie de ocrotire
socială, pregăteste psihic si fizic pacientul pentru intervenţia chirurgicală ortopedică
recomandată pentru corectarea deformărilor si a contracturilor în cazul poziţiilor
vicioase, sau înlocuirea elementelor articulare distruse (proteze articulare).
- mediul ambiant trebuie sa fie cald si uscat;
- tratament BFT si terapie ocupationala

INGRIJIREA PACIENTULUI CU REUMATISME DEGENERATIVE(ARTROZE)

Artroza este o artropatie degenerativă, multifactorială şi heretogenă, caracterizată prin

degradarea progresivă a cartilajului articular, însoţită de o reacţie hipertrofică a osului
subcondral (ce are drept consecinţă neoformare de os şi cartilaj) şi variate reacţii ale
celorlalte structuri articulare (sinovială, capsulă, menisc) exprimate prin modificări
clinice şi radiologice caracteristice.

23
Prin prisma acestei definiţii se înţelege de ce localizarea predilectă a procesului artrozic
este la nivelul articulaţiilor diartrodiale, articulaţii cu o mare mobilitate, în
funcţionarea cărora cartilajul joacă un rol important, aşa cum sunt: genunchiul, şoldul,
mâna, articulaţiile coloanei vertebrale.
Culegerea datelor
Circumstance de aparitie
Factori favorizanţi:
A. Factori care determină o predispoziţie generală pentru boală
1. Ereditatea- există o agregare familială a bolii, dovedită de studii familiale şi pe
gemeni monozigoţi.
2. Vârsta- incidenţa bolii creşte cu vârsta. Unii consideră acest lucru un proces fiziologic
de îmbătrânire al cartilajului, aşa cum se întâmplă cu orice ţesut al organismului,
lansând chiar termenul de "insuficienţă cartilaginoasă". Totuşi, artroza este mai mult
decât atât, lucru susţinut şi de observaţia că modificările articulare datorate exclusiv
vârstei diferă de cele din artroză.
3. Sexul- după menopouză, femeile fac de 2 ori mai frecvent boala; prevalenţa fiind mai
mare la femeile histerectomizate.
4. Obezitatea- s-a pus problema dacă artroza, prin hipomobilitatea şi sedentarismul pe
care le induce, favorizează obezitatea, sau dacă lucrurile stau invers: obezitatea
favorizează apariţia artrozei. Studiile par a înclina balanţa în favoarea celei din urmă
ipoteze, arătând că reducerea greutăţii corporale încetineşte procesul artrozic.. Prima
explicaţie şi cea mai facilă ar fi cea a suprasolicitării mecanice, dar numai aceasta nu
explică diferenţele dintre gonartroză (asociată strâns cu obezitatea) şi coxartroză (pt.
care nu există o asociere evidentă). În ultima vreme, se discută tot mai mult de
implicarea preponderentă a unor factori metabolici şi nu a unora mecanici.
5. Densitatea osoasă- există o asociere negativă între osteoporoză şi artroză.
S-a emis ipoteza că o densitate osoasă scăzută la nivelul osului subcondral suportă mai
bine suprasolicitările decât osul normal. De asemenea, boli asociate cu o densitate
osoasă crescută, ca boala Paget sau osteopetroza, sunt asociate cu o frecvenţă sporită a
artrozei, cu afectare poliarticulară şi precoce.
6. Hipermobilitatea- articulaţiile foarte mobile sunt cele mai afectate de procesul
artrozic.
7. Alte boli- asociate cu o frecvenţă crescută a artrozei sunt: DZ, hiperuricemia, HTA.
B. B. Factori care determină anomalii biomecanice locale
În ceea ce priveşte cea de-a doua categorie de factori favorizanţi, cei locali, există două
situaţii care predispun la artroză: solicitatea anormală a unor ţesuturi normale şi
solicitarea normală a unor ţesuturi anormale.
a) solicitarea anormală a unor ţesuturi normale e produsă de:
1. Stressul mecanic repetat, anormal exercitat pe unitatea de suprafaţă articulară, datorat
unor forţe mecanice excesive: eforturi fizice repetate, mişcări legate de activitatea
profesională (artropatia ocupaţională), activitatea sportivă, obezitatea, anomaliile de
statică.

24
2. Traumatisme. Cele de la nivelul genunchilor pot duce la ruptura ligamentelor
încrucişate, meniscului, alterează cartilajul şi predispun la artroză chiar la vârste tinere.
Fracturile, subluxaţiile, luxaţiile, sau chiar meniscectomia, prin schimbarea
raporturilor normale din articulaţii, afectează de asemenea funcţia mecanică şi
favorizează artroză.
b) solicitarea normală a unor ţesuturi anormale e produsă de:
1. Alterări primitive ale cartilajului şi articulaţiilor: displazii de şold, b. osteocondrita
epifixei capului femural, luxaţia congenitală de şold, displazia de acetabul, displazia de
condili femurali, b. Blount (necroza aseptică a condilului tibial medial sau hemiatrofia
congenitală a epifizei tibiale superioare), etc.
2. Alterări secundare ale cartilajului articular, după boli infecţioase, inflamatorii,
metabolice, endocrine, neurologice.

Manifestari de dependenta (Semne si simptome posibile)

- durere articulara -caracteristici - se accentueaza dimineata, la sculare, articulatia nu
anchilozeaza
- localizare
- articulafia cotului
- articulara umarului
- articulafia genunchiului, accentuata la urcarea scarilor
- articuiafia coxofemurala, accentuata la mers
- articulatiile coloanei vertebrale la diferite niveluri:
- in regiunea cervicala, durerea iradiaza la nivelul gatului; in regiunea occipitala,
vertex sau in membrul superior uni- sau bilateral
- in regiunea dorsala, durerea iradiaza anterior, imitand suferinte cardiace
- in regiunea lombara, durerea iradiaza in membrul inferior
- limitarea mişcărilor active şi pasive,
- deformări articulare (luxaţii, subluxaţii),
- anchiloze.
-crepitaţii articulare determinate de frecarea unor suprafeţe rugoase
- marirea volumului articulatiei prin modificări proliferative ale osului subcondral
- cefalee, amefeli, tulburari de vedere si auz (in spondiloza cervicala)
- durere cauzata de solicitarea articulara, care dispare in repaus
- tumefacţia discretă a părţilor moi.
- redoarea articulară.
Investigatii:
Teste pentru evidenţierea etiologiei artrozelor secundare urmăresc stabilirea unui
diagnostic precoce în aceste cazuri şi constau în dozări hormonale, antigene
neoplazice, explorări metabolice, etc.
În ultimii ani s-au făcut numeroase încercări de a găsi markeri biologici pentru artroze,
Astfel de markeri există, concentraţia lor creşte în lichidul sinovial de unde prin
circulaţia limfatică ajung în ser şi pot fi identificaţi. Cei mai importanţi sunt: -pentru
colagen - piridinolina, peptide de colagen II, pentru proteoglicani - keratan-sulfatul,
25
 pentru proteaze – stromelizina. Lor li se adaugă creşterea concentraţia unor citokine
ca: IL-1, TNF-. Există de asemenea şi unii indicatori ai activităţii anabolice a osului
subcondral: osteocalcina, fosfataza alcalină. Din păcate, nici unul dintre aceşti
markeri nu este specific pentru artroză, concentraţia lor putând creşte în numeroase
alte boli.
Examenul lichidului sinovial în artroză arată un lichid clar sau uşor opalescent,
neinflamator, cu un număr de celule ce nu depăşeşte 2000 de elemente/mm 3 şi în care
domină mononuclearele, PMN fiind <25%, cu vâscozitate crescută şi cheag de mucină
ferm, glucoză normală şi culturi sterile. În acest lichid mai pot fi identificaţi: fragmente
de cartilaj, cristale de hidroxiapatită şi pirofosfat de calciu şi o concentraţie crescută a
markerilor amintiţi mai sus. Analiza lichidului articular ajută la diagnosticul diferenţial
cu alte suferinţe ca: PR, artritele septice, guta, pseudoguta, sinovita pigmentară
vilonodulară.
Examenul radiologic este de departe cea mai importantă explorare imagistică.
Modificările radiologice sunt mai frecvente decât manifestările clinice, 40% dintre cei
care prezintă astfel de modificări neavând simptome clinice.
Scintigrafia efectuată cu Technetiu 99-pirofosfat poate arătă la început o captare
crescută, "hot spots", ca urmare a vascularizaţiei bogate a osului şi ţesuturilor moi. În
momentul în care se formează osteofitele astfel de modificări nu mai apar.
Alte explorări imagistice (ultrasonografia, TC, RMN) ajută la elucidarea diagnosticului
diferenţial sau a unor modificări ce pot complica artroza. Astfel, TC detectează precoce
suferinţa de menisc, prezenţa corpilor intraarticulari, a chistelor osoase sau sinoviale,
osteonecroza aseptică, incongruenţa suprafeţelor articulare, afectarea precoce a osului
subcondral. RMN aduce în plus date despre părţile moi.
Alte explorări: artroscopia, biopsia, mielografia, termografia servesc exclusiv pentru
diagnosticul diferenţial.

Problemele pacientului:
- disconfrort
- imobilitate
- deficit de autoingrijire
- impotenţa funcţională de diferite grade
- postura inadecvata
- inabilitatea de a se îmbrăca si a se dezbrăca.
- atingerea integrităţii fizice
- neputinta
- nemultumire
- devalorizare
- risc de limitare a capacităţii de muncă si chiar de autoservire (în coxartroză)
- risc de pareze, paralizii în artrozele cotului, umărului

Obiective
Vizează:

26
- sa se diminueze durerile articulare;
- sa se păstreze mobilitatea articulaţiilor, pacientul putându-si satisface autonom nevoile
de deplasare, de igienă, de îmbrăcare;
- să se pastreze greutatea corporală în limitele normalului, în funcţie de vârstă;
- pacientul să poată exprima o stare de contort fizic si psihic;
- să se prevină apariţia complicaţiilor invalidante;
- pacientukui sa-i fie satisfacute nevoile fundamentale.

Intervenţii
Asistenta aplică intervenţiile specifice în funcţie de localizarea procesului de artroză:
- asigură repausul la pat cel puţin câte o jumătate de ora în timpul zilei pentru pacientul
cu suferinţe ale coloanei vertebrale si membrelor inferioare
- învaţă pacientul ca, în timpul repausului, să evite poziţia de flexie a articulaţiei
(aceasta favorizează redoarea articulară)
- ajută pacientul imobilizat la pat pentru a-si satisface nevoia de a se alimenta, de igienă
corporală
- asigură alimentaţia în funcţie de restricţiile impuse (desodată în tratamentul cu
antiinflamatoare) si de bolile asociate (hipocalorică, când pacientul prezintă obezitate;
hipoproteică, la pacienţii cu gută; hipoglucidică, pentru pacienţii cu diabet zaharat)
- recoltează produsele pentru examene de laborator
- pregateste pacientul pentru examene radiologice
- administrează tratamentul medicamentos antialgic, prescris de medic
- participă la efectuarea injecţiei intra- si periarticulară
- educă pacientul privind modul de viaţă, pentru a limita apariţia dependenţelor:
- evitarea mersului si ortostatismului prelungit, a poziţiilor profesionale vicioase,
ridicarea de greutăţi mari
- alternarea ortostatismului cu clinostatismul (clinostatismul prelungit accentuează
osteoporoza si redoarea articulară)
- învaţă pacientul cu coxartroză să folosească bastonul în mers (bastonul se ţine în mâna
opusă, pentru a reduce greutatea corporală pe membrul inferior afectat)
- de asemenea, îl învaţă să continue si la domiciliu programul de gimnastică medicală
recomandat de kinetoterapeut
- să urmeze curele de tratament balneofizical recomandat (termoterapie, electroterapie,
băi clorurosodice)
- pregăteste preoperator pacientul pentru intervenţie ortopedică corectivă (artrodeze,
artroplastii, proteză totală de sold sau genunchi.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU SPONDILITA ANCHILOZANTA

(ANCHILOPOIETICA, SA)

27
 Spondilita anchilozantă este o boală cronică progresivă care afectează în principal
articulaţiile sacroiliace şi articulaţiile coloanei vertebrale, cu evoluţie spre anchiloză
vertebrală. Face parte din categoria bolilor reumatice autoimmune. Afectează bărbaţii
tineri (20 - 40 de ani)..

Culegerea datelor
Cicumstante de aparitie:
- s-au incriminat infectiile streptococice, tuberculoase, gonococice, enterice;unii
cercetători cred că microorganisme în mod normal inofensive, care se regăsesc în
intestinele tuturor persoanelor, provoacă această reacţie autoimună a sistemului
imunitar.
- este posibila si predispozitia genetica;se presupune implicarea mai multor gene, dintre
care cea mai cunoscută este HLA-B27 (Human Leucocyte Antigen B27). 90% dintre
bolnavii de spondilită anchilozantă au gena HLA-B27, dar nu toţi care au această genă
se şi îmbolnăvesc. La sfârşitul anului 2007, cercetătorii britanici de la Wellcome Trust
au reuşit să identifice două gene noi, care au un rol semnificativ în apariţia bolii.
Aceste gene sunt: ARTS1 şi IL23R.
- recent se discuta rolul fosfatazelor acide prostatice cu rol in mobilizarea calciului osos;
- exista relatii cu traumatismele, psoriazisul, enterita regionala.

28
Se fac urmatoarele investigatii pentru spondilita anchilozanta:
-radiografia coloanei vertebrale si a pelvisului, pentru a se observa modificarile osoase
care apar (eroziuni osoase, fuziuni ale vertebrelor, calcificari ale coloanei vertebrale si
ale articulatiilor sacroiliace. Radiografia coloanei lombo-dorsale releva prezenta
sindesmofitelor -punti osoase longitudinale care contureaza discurile intervertebrale,
realizand in stadiile avansate aspectul de „coloana de bambus". Osificarea ligamentelor
inter-vertebrale face sa apara radiologie o linie mediana si doua laterale, constituind
„semnul troleibuzului". Cand sunt prezente numai osificarile laterale, imaginea
sugereaza „liniile de tramvai".
- ecografia si RMN-ul sunt luate in considerare ca mijloace de diagnostic in stadii
initiale ale bolii
-teste genetice (prin recoltare de sange) se pot face pentru a determina daca este
prezenta o gene specifica HLA-B27, asociata de cele mai multe ori cu spondilita
anchilozanta;.

Manifestări de dependenţă (semne si simptome posibile):

- durere lombară inferioară si redoare, datând de peste luni, necalmată de repaus
- dureri coxofemurale sau scapulohumerale (în 20-40% din cazuri)
- postură caracteristică „de schior" (bolnavul flectează genunchii, pentru a-si mentine
ortostatismul)
- pozitie în scandură (coloană vertebrală rectilinie) daca boala a fost corect tratata;
- reducerea capacitătii functionale prin anchiloză
- durere şi redoare toracică
- limitarea mişcărilor coloanei vertebrale
- limitarea expansiunii toracice
- irită
- rigiditate
- subfebrilitatea, astenia, cresterea V.S.H., usoara anemie normocroma, leucocitoza
moderata pot aparea in puseurile evolutive
- in stadiul avansat, durerea scade in intensitate. Daca boala nu a fost corect tratata,
deformarile sunt mari, realizand aspectul „in Z" sau „in pozitia de bun schior" (cifoza,
capul proiectat anterior, stergerea lordozei lombare, flexiunea in solduri si genunchi).
- in toate stadiile descrise pot aparea manifestari oculare (irita, iridociclita), cardiace
(insuficienta aortica, insuficienta cardiaca), neurologice (prin compresiune),
amiloidoza, colita ulceroasa.

29
Distribţia spondilartropatiilor Probleme de dependenta:
- dureri:
- lombare, care se accentuează nocturn
- coxofemurale sau scapulohumerale
- mobilitate redusă, mergand pană la posturi
caracteristice
- reducerea capacităţii ventilatorii
pulmonare, cauzată de anchiloza
articulatiilor costo-vertebrale
- risc de pierdere treptată a capacitaţii
functionale
- risc de complicaţii: oculare, cardiace,
neurologice si infecţii intercurente
- incapacitate de autoîngrijire (în stadiile
avansate)

30
Obiective :
- sa fie diminuatea durerile lombare si articulare
- sa se mentina mobilitatea coloanei vertebrale
- sa fie prevenite deformările si anchilozele coloanei vertebrale
- sa fie menţinut unui maxim de independentă în capacitatea funcţională a pacientului
- pacientul sa se reintegreze intr-o activitate utila
- pacientul sa-si recapete increderea in sine.

Intervenţii
Asistenta asigură îngrijirea pacientului în spital si prin activitatea de cabinet medicina
de familie, la domiciliu.
- asigură repausul pacientului pe un pat tare si neted (scândură sub saltea) in poziţie
decubit dorsal sau ventral, fără pernă sub cap; repausul este necesar în perioadele
acute, dureroase, fără exagerare; repausul la pat se alternează cu repaus în poziţie
sezând pe un scaun dur cu spatarul înalt;
- recamanda mentinerea unei posturi cat mai bune a corpului si o cat mai buna
expansiune a cutiei toracice;
- supraveghează pulsul, tensiunea arterială, temperatura, sesizând apariţia unor
modificări ale acestora, determinate de complicaţii cardiace sau infecţii intercurente
- administrează tratamentul antialgic si antiinflamator (AINS) prescris sau corticoizi,
- asigură alimentaţia pacientului în funcţie de nevoile cantitative si calitative ale
organismului
- învaţă pacientul să execute exerciţii posturale si respiratorii:
- 3-4 cure pe zi de repaus de 5-10 minute, în decubit dorsal
- de câteva ori pe zi, ortostatism cu spatele la perete (ceafa, umerii si călcâiele în
contact cu peretele)
- mers cu capul ridicat si retropulsia umerilor
- exerciţii respiratorii, dimineaţa si seara
- kinetoterapeutul învaţă pacientul să efectueze exerciţii de gimnastică pentru întărirea
centurilor si cresterea amplitudinii articulare
- asistenta educă pacientul să continue singur la domiciliu aceste exerciţii
- recomandă pacientului să practice sporturi ca: înot, baschet, volei, tenis, sporturi care
presupun miscări si poziţii convenabile coloanei vertebrale
- recomandă reîncadrarea pacientului care depune eforturi fizice mari în activităţi cu
efort redus
- pregăteste preoperator si îngrijeste postoperator pacientul care necesită intervenţie
chirurgicală pentru corectarea poziţiei vicioase a coloanei vertebrale si corectarea
anchilozei coxofemurale (corset gipsat, ortoplastie totală de sold).
- educa pacientul
- pentru a cunoaste care sunt manifestarile bolii sau complicatiile care pot sa apara;
acest lucru poate ajuta la controlarea simptomelor si mentinerea unei activitati fizice
cat mai bune ;
- pentru a-si schimba stilul de viata,
- a efectua control medical periodic,
- a respecta indicatiile terapeutice:
- tratament medicamentos;
- fizioterapie pentru mentinerea unei posturi cat mai corecte a corpului si exercitii de
respiratie profunda, pentru a se mentine la normal capacitatea pulmonara; un
fizioterapeut poate sa informeze pacientul cum sa foloseasca caldura si frigul pentru
un control al durerii si rigiditatii; caldura poate sa ajute la relaxare si indepartarea
durerii si frigul poate sa scada inflamatia,
- folosirea dispozitivelor adjuvante: folosirea de tije speciale in timpul mersului, care
pot mentine o activitate fizica, reducand stresul in articulatie,
- terapii alternative , care ajuta la reducerea durerii si imbunatatirea stilului de viata.
Roentgenterapia este folosita pentru efectul sau antiinflamator. Este utila chiar
in formele incipiente de boala (suspecte), in doze antiinflamatorii de 450 - 600 r,
doza totala, in sedinte la 2 zile interval, reluate dupa 3-6 luni. Se va tine seama de
varsta bolnavului si se vor lua precautiile necesare.
Tratamentul de reeducare si recuperare (kineziterapia) vizeaza corijarea cifozei,
diminuarea redoarei, ameliorarea functiei respiratorii, prevenirea si corectarea
deformarilor articulare.
Exercitiile de postura sunt obligatorii, inca din faza de debut. Somnul de
noapte trebuie sa fie de minimum 10 ore, in decubit dorsal strict, fara perna, pe pat
tare. Ziua se fac 3 - 4 cure de repaus de 5 -10 minute de decubit dorsal. Dimineata si
seara, cateva minute de exercitii de respiratie, de gimnastica medicala si exercitii de
postura cu capul perfect drept, calcaiele, sacrul si occiputul in contact cu peretele.
Exercitiile de gimnastica medicala se fac in pozitiile de ortostatism, decubit
dorsal si ventral, de cel putin doua ori pe zi la domiciliu (dupa insusirea acestora
intr-un serviciu de specialitate) pentru intarirea musculaturii paravertebrale, a
centurilor si cresterea amplitudinii articulare. Se utilizeaza extensia dorsala in
procubit sau in pozitie sezanda, gimnastica la spalier, mobilizarea dorso-lombara
dupa metoda cvadrupedica Klapp, cea mai relaxanta pentru coloana, cu mers incru-
cisat sau liniar („in buiestru"), asa cum merg camila, ursul, si uneori, calul.
Ca gimnastica respiratorie, se recomanda exercitii in semilordoza, pentru
tonifierea peretelui abdominal, exercitii de mobilizare a partii superioare a custii
toracice si exercitii de ridicare fortata a bratului in decubit lateral, in inspiratie
fortata, bine ritmata, asociate de compresiunea custii toracice in expiratie.
Reeducarea functionala a articulatiilor periferice se face prin exercitii de mobilizare
activa si pasiva, pana la exercitii de postura cu greutati si scripeti sau scoici de gips
amovibile (sub controlul evolutiei clinice si biologice a procesului inflamator).
In unele cazuri se recomanda hidro-kineziterapia (miscari in apa), practicarea
inotului (pe o parte, apoi pe spate si la urma bras) masajul cu toate tehnicile sale
(efleuraj, framantare, vibratii), electroterapie, hidroterapie, termoterapie,
balneoterapie.
 In periaodele de acalmie indicatia este de cura de mare (Eforie, Mangalia) sau
la Felix, Govora, Herculane. Ultima etapa a tratamentului de recuperare este
recomandarea unei munci usoare, adaptata posibilitatilor bolnavului (cartonaj,
impletit, artizanat etc), sub control medical.
Tratamentul ortopedic-chirugical (osteotomie, artroplastii etc.) este rezervat
formelor severe.