EVALUAREA PACIENTULUI VÂRSTNIC

Evaluarea pacientului vârstnic se realizează pe baza examenului clinic şi a exa-

menelor paraclinice realizându-se un bilanţ biologic care permite stabilirea vârstei biologice a
pacientului în general şi a sistemului stomatognat, în special.
Vârsta cronologică se obţine din anamneză.
Vârsta biologică se obţine din examenul clinic geriatric şi paraclinic şi reprezin-tă o
însumare a principalilor indici clinici de funcţionalitate de la nivelul organelor şi sistemelor care
perimte stabilirea unor constante raportate la vârsta cronologică reală.
Raportul dintre vârsta biologică şi cea cronologică ca şi existenţa concordanţei sau
neconcordanţei între ele ne va permite stabilirea gradului de îmbătrânire, a unui diagnostic
gerontologic care stă la baza tratamentului individual, corespunzător particularităţilor specifice
etapei de vârstă.
Examenul clinic geriatric urmăreşte, în general, aceleaşi etape ca la adult cu unele
particularităţi de etapă şi consultări interdisciplinare. Nu se efectuază mecanic, standardizat, pentru
că stabilirea unui diagnostic incorect conduce la complicaţii consecutive manoperelor
stomatologice sau riscuri vitale. Primul contact este esenţial, cere operativitate. Include: observarea
pacientului, anamneza, examenul obiectiv, evaluarea riscurilor, planul de tratament provizoriu,
eventuale trimiteri interdisciplinare.
Anamneza urmăreşte aceleaşi etape, dar adaptate la pacientul vârstnic. Dificultăţi:
ostili, confuzi, necooperanţi, distanţi, dezorientaţi în spaţiu/ timp.
Datele generale informative ne oferă vârsta cronologică, profesia avută anterior care
ar putea avea legătură cu semnele sau simptomele întâlnite, nivelul de pregătire intelectuală,
eventualele pretenţii terapeutice, dacă pensionarul este sedentar sau activ de unde deducem
interesul pentru viaţă şi capacitatea de muncă.
Pacienţii senili sunt dezorientaţi temporo-spaţial, cu debilităţi fizice, slăbeşte
memoria, văzul, auzul, ceea ce determină adaptarea personalului medical.
Informaţiile se pot lua şi de la persoanele însoţitoare.
Profesia în prezent: sedentar, activ ( interesul pentru viaţă- influenţează cerinţele
pentru tratamentele conservatorii) sau pe care a avut-o pentru că orientează asupra:
- implicării pe care le au unele noxe în afecţiunile stomatologice
- nivelul intelectual ( cooperare, pretenţii).

MOTIVELE PREZENTÃRII

( dialog cu limbaj adecvat nivelului intelectual)

- poate exista un anumit motiv sau chiar mai multe şi trebuie să-l cercetăm pe cel mai
important; Se va insista pe motivul principal.
Durerile ca motive ale prezentării sunt mai reduse, ca intensitate, făcând uneori dificilă
diferenţierea simptomelor acute de cele cronice. Localizare: odontal , parodontal, mucozal,
muscular, articular.
– tulburări funcţionale( LOC, edentaţii, proteze)
– halitoza ( de cautat cauza: igienă deficitară, boli generale, carii, parodontopatii)
– gingivoragii
– frecvent se prezintă pentru accidente la nivelul unor proteze vechi conjuncte sau
adjuncte, cu instabilitatea sau deteriorarea lor sau cu complicaţii la nivelul dinţilor
stâlpi.
– pacientul poate fi trimis de un alt medic pentru un consult interdisciplinar;
Pacienţii se pot prezenta pentru dispensarizare.
ISTORICUL
1
 - istoricul afecţiunilor stomatologice pentru care s-a prezentat va fi făcut amănunţit, cu
toate detaliile, insistând cu întrebări clare pentru că nu toţi pacienţii îşi amintesc detaliile.
Pentru fiecare simptom se vor urmări caracteristicile începând de la debut şi până în
momentul prezentării cu evoluţie, complicaţii, tratamente intoleranţă la tratamente.( anestezie,
materiale).
Mulţi pacienţi sunt protezaţi cu toate că prezintă intoleranţă la acrilat şi orientează
baza protezei realizată din material transparent sau metalic.
Interesează diagnosticul stabilit de alţi medici (pe baza carnetului de sănătate, a
biletelor de externare), interesează etiologia pierderii dinţilor - importantă pentru prognosticul
protezărilor viitoare (frecvent avem drept cauză parodontopatia).
Interesează momentul pierderii dinţilor şi informaţii despre proteze anterioare.
Este important ca la primul contact cu pacientul vârstnic să se realizeze "puntea
afectivă" prin care bolnavul este asigurat de competenţa şi seriozitatea medicului sau a studentului.
Vârstnicii sunt necooperanţi, distanţi, ostili, comunică dificil datorită reactivităţii
scăzute, a reducerii acuităţii auditive şi vizuale, oboselii. Apare slăbirea memoriei şi a atenţiei.
Interogatoriul ne va lua mult timp dacă lăsăm pacientul să-şi povestească afecţiunile
şi de aceea intervenim cu întrebări pentru a nu permite abateri de la discuţie. Vom lăsa însă timp
pentru răspuns, deoarece vârstnicii prezintă lentoare în gândire.
Istoric medical general:
Afecţiunile care ne interesează sunt:
– bolile hematologice, bolile endocrine
– bolile neurologice, bolile psihice, bolile oculare
– afecţiunile aparatului locomotor
– boli dermatologice, boli cardiovasculare
– spitalizările, intervenţiile chirurgicale
– medicaţia prescrisă sau automedicaţia cu denumirea exactă a medicamentelor
administrate: aspirina, corticosteroizi, antibiotice, antihipertensive, blocanţi de
calciu.
– doza medicamentelor administrate
– motivul pentru care sunt luate medicamentele. Pot influenţa patologia bucală să
interfere cu anestezia.

Aceste date sunt notate deoarece există posibilitatea de interacţiune asupra

tratamentului stomatologic cu eventuale reacţii adverse.
Consecinţele medicamentelor asupra cavităţii orale sunt xerostomia, hiperplazia
gingivală, reacţiile lichenoide, poate fi afectată coagularea (aspirina)- risc la hemoragie, laxativele
pot elimina în exces potasiu.
În cazul bolilor generale nediagnosticate, la examenul pe aparate, semnele şi
simptomele pe care le are pacientul ne orientează către un diagnostic; de exemplu:
– ulceraţiile, veziculele, pustulele de la nivelul tegumentelor ne orientează spre o
afecţiune dermatologică;
– peteşiile, echimozele, epistaxisul ne orientează spre o trombocitopenie;
– epistaxis, cefalee- HTA
– paloarea ne indică o anemie, iar pigmentaţia generalizată ne indică o afecţiune a
suprarenalelor;
– steluţele vasculare, telangiectaziile, icterul dau diagnostic de afecţiune hepatică, iar
tusea cronică cu dispnee şi expectoraţie indică o afecţiune respiratorie;
– anestezia, parestezia, anxietatea, depresia, indică o afecţiune a sistemului nervos;
– insuficienţa cardiacă stângă se manifestă prin dispnee în ortostatism, la efort, chiar
nocturnă (paroxistică);
– insuficienţa cardiacă dreaptă prezintă edeme la membrele inferioare şi turgescenţa
vaselor de la nivelul gâtului;
2
 – durerile pectorale arată o afecţiune coronariană;
– claudicaţiile intermitente, crampele musculare ne orientează către boli vasculare
periferice.
Pentru a putea identifica toate aceste afecţiuni pot fi utilizate chestionarele.
Avantajul chestionarelor este acela că se câştigă timp, sunt multe întrebări, îi
favorizează pe medicii mai puţin pregătiţi şi se obţine un istoric medical complet, nu are omisiuni.
Uneori se completează cu interogatoriul la pacienţii cu tulburări de vedere sau
memorie.
Unii pacienţi nu completează aceste chestionare corect deoarece nu le înţeleg
necesitatea. Pacienţii care nu oferă informaţii consideră că prin chestionare se va modifica decizia
terapeutică cu temporizarea tratamentului şi efectuarea mai multor investigaţii. Modificarea stării
psihice va determina de asemenea probleme în cooperare.
Trebuie de aceea să ne edificăm asupra stării psihice pe care o are pacientul:
– echilibrat
– recalcitrant
– apatic
care ne interesează, deoarece oferă date despre personalitate, comportament şi cooperările
ulterioare.
Examinarea stării psihice se face cu teste de evaluare care indică capacitatea
intelectuală, nivelul de independenţă, starea psiho-afectivă, funcţia cominutivă.
Testul biografiei este cel mai concludent, fiind specific geriatriei.

CONDIŢIILE DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ-ANAMNEZA SOCIALĂ

- oferă date asupra obiceiurilor de igenizare, alimentare (consum de alcool, fumatul,

consumul de cafea), obiceiuri nutriţionale care perimit evaluarea bilanţului nutriţional, malnutiţia.
Istoricul alimentar oferă date despre un consum raţional sau nu: abuziv-
(hidrocarbonate) sau deficitar- (vitamina C, calciul, proteine)
- calendarul raţiei alimentare zilnice.
Frecvent sunt preferate hidrocarbonatele care sunt uşor digerabile, dar predispun la
diabet zaharat. Ne interesează timpul masticator, frecvenţa meselor, pofta de mâncare. Fumatul
reduce cantitatea de vitamina C din ţesuturi.
Statusul social:
– în familie
– izolat
– în cămin de bătrâni (instituţionalizat)

EXAMEN OBIECTIV: A. GENERAL

B. LOCAL

A. EXAMENUL OBIECTIV GENERAL- EVALUAREA STĂRII PREZENTE

1. Examenul obiectiv general completează datele anamnestice, ne orientează spre anumite

boli. Nu este un examen de rutină în stomatologie, dar dă unele indicii asupra
terapeuticii stomatologice.
2. Verificarea semnelor vitale: temperatura, pulsul, respiraţia, tensiunea arterială sunt
obligatorii ca examene de rutină.
Pulsul radial poate fi intermitent în stări emotive, tahicardie sau ferm în afecţiuni
cardio-vasculare, anemie, hipertiroidie.
Tensiunea arterială se înregistrează la orice primă consultaţie, iar la pacienţii cu
indici de hipertensiune arterială, înaintea oricărui tratament.
3
 Hipertensiunea arterială descoperită şi nediagnosticată până în momentul
consultaţiei, în înregistrări repetate dacă indică minima mai mare de 90 mm Hg, iar maxima mai
mare de 140 - 160 mm Hg ne va orienta spre un consult cardiologic obligatoriu.
3. Determinarea stării de malnutriţie:- BILANŢUL NUTRIŢIONAL
Bilanţul permite aprecierea deficitului nutriţional necesar stabilirii gero-indexului (GI).
Nutriţia poate influenţa starea de sănătate la diferite nivele. Sănătatea orală şi ea
influenţează starea nutriţională condiţionându-se reciproc.
Stabilirea bilanţului nutriţional se realizează prin:
a) examen clinic general completat cu examen oral
b) măsurători antropometrice ( somatometrice)
c) examene paraclinice

a) Examenul clinic oferă informaţii asupra stării nutriţionale prin anamneză şi examen
obiectiv
Anamneză :
- obiceiuri alimentare ( consum de alcool, cafea, tutun)
- obiceiuri de igienă
- Istoric asupra consumului de alimente- raţia zilnică, cantitatea –abuziv, deficitar, calitatea
preferinţe pentru hidrocarbonate, număr mese pe zi.
Alte informaţii: - scăderea apetitului, gustului, miros- rezultă deficitul nutriţional –scădere
greutate
- medicaţie abundentă sau care determină xerostomie.
- afecţiuni generale cornice ( dietă severă şi polimedicaţie- malnutriţie)
Examen obiectiv poate indica malnutriţia prin
1. dispariţia bulei Bichat
2. scăderea în greutate
3. deshidratare ( persistenţa pliului cutanat)
4. starea sănătăţii orale:
– stării dinţilor şi a parodonţiului
– calitatea adaptării cu protezele sau necesarul protetic (probleme de deglutiţie
datorită leziunilor de decubit, la vechii protezaţi cu leziuni la nivelul palatului
moale
– leziuni mucozale şi ale limbii
– salivaţia redusă ( 1/3 din a adultului)
– starea ocluziei
- lipsa dispensarizării influenţează malnutriţia:
 media între consultaţii este mai mare de 6 ani la vârstnici
 media vechimii protezărilor depăşeşte 10 ani

b). Măsurători antropometrice utile în evaluarea bilanţului nutriţional:

– greutate
– talie
– masă musculară
– ţesut adipos

GREUTATEA
- nu face nici o evaluare corectă a ţesutului adipos pentru că variază mult cu cantitatea de
apă din organism. ( pierdere, supraîncărcare)
Scăderea în greutate cu 10 % este considerată semn de gravitate.

TALIA
- este importantă în calculul indicelui ponderal sau INDICELE lui QuETELET.
4
 Vertebrele se tasează, cifoza dorsală determină o diminuare a taliei cu 0,5 cm pe deceniu la
60 de ani şi poate ajunge la 10 cm pe deceniu la femeile foarte bătrâne.

INDICELE PONDERAL (IP) = G / T2 (se măsoară în kg/m2)

În mod normal indicele ponderal este cuprins între 19 şi 25.

SUBPONDERAL înseamnă mai mic decât 19
SUPRAPONDERAL este peste 25.
OBEZ peste 30-35.

MASA MUSCULARĂ
- este apreciată prin măsurarea masei musculare la nivelul braţului (circumferinţa sa).
Mai întâi braţul este flectat la 900 (în momentul stabilirii reperelor), iar apoi este
întins lângă corp. Valori mai mici de 25 la bărbaţi şi de 23 la femei indică diminuarea masei
musculare.
TESUT ADIPOS- Măsurarea grosimii pliului cutanat se face cu ajutorul unui
compas de pliu cu care se măsoară pliul tricipital (la acest nivel am măsurat şi circumferinţa):
Se prinde pliul între police şi index la 2 cm deasupra reperului, compasul se aplică
pe reper, se desprind degetele şi sub o presiune constantă se apreciază grosimea.
Valori mai mici de 6 mm la bărbaţi şi de 10 mm la femei indică diminuarea
rezervelor ţesutului adipos.
DESHIDRATAREA - Starea de deshidratare a ţesutului se măsoară prin evaluarea
pliului cutanat de pe dosul mâinii. Persistenţa lui ne indică deshidratarea.

c.) Examene complementare – utile în stabilirea bilanţului nutriţional

Se mai efectuează evaluări biochimice din sânge şi alte fluide care permit stabilirea
deficitului în vitamine, minerale, proteine, lipide.
Examenul radiologic- efectuat la nivelul oaselor metacarpiene ne poate arăta un eventual
deficit de calciu.

B. EXAMENUL OBIECTIV LOCAL

- pune în evidenţă modificări caracteristice îmbătrânirii. Vom folosi acelaşi algoritm cu
stabilirea modificărilor de vârstă şi a indicilor locali pentru stabilirea geroindexului local.

1. EXAMENUL FACIAL

- surprinde: modificări scheletale (contur, simetrie, lăţime, înălţime, unghi goniac, poziţia
gonionului, poziţia mandibulei, tip facial – euriprosop, tip cranian- dolicocefal)
- modificări ale părţilor moi:
- de culoare ( cianoză, paloare, teroasă, pigmentaţii: macule purpurii, maronii, lentigo
senile, xantelasma)
- de textură( tegumente laxe, subţiate, atrofiate cu pierderea elasticităţii şi supleţii şi
cu vizualizarea capilarelor prin transparenţa epidermului- telangiectazii ),
- ridare, şanţuri accentuate,
- modificări de umiditate: tegumente uscate.
-apare lăţirea frunţii prin deplasarea trichionului, sprâncenele sunt căzute, nas subţiat
apropiat de menton ( profil de pasăre de pradă)
Se completează cu examenul gâtului la care putem depista cicatrici posttraheotomii
sau tiroidectomii, hipertrofii tiroidene cu deplasarea traheei.
La pacienţii cu afecţiuni cardiace apar vizibile venele gâtului.

5
 Ganglionii cervicali sunt palpabili, măriţi, iar în funcţie de consistenţă pot fi
diferenţiaţi:
– cei duri şi măriţi orientează spre limfom
– cei moi şi elastici indică infecţia
– cei fibrozaţi trebuie investigaţi pentru riscul lor cancerigen
Examenul ochilor: sclerotica îngălbenită, pătată ( gerontoxon), exoftalmie

EXAMENUL A.T.M.

– este identic ca la pacientul tânăr

– simptomele subiective sunt puţin alarmante
– prezente sunt semnele disfuncţionale: laxitate, subluxaţii, excursii asimetrice,
crecmente, crepitaţii, tulburări de dinamică.
– la palpare - poziţie excentrică

EXAMENUL MUŞCHILOR
- ne va releva hipotonie şi atrofie musculară, oboseală, spasme, dureri, contracţii
asimetrice
EXAMENUL RAPOARTELOR MANDIBULO-CRANIENE
Indică adesea malrelaţii complexe ce pun probleme în protezare ( repoziţionări,
redimensionări prin proteze de tranziţie)

2. EXAMENUL INTRAORAL

- va fi orientat pe semnele şi simptomele din anamneză şi permite stabilirea

indicatorilor de îmbătrânire utili în stabilirea geroindexului.
Poate decela modificări la nivelul orificiului bucal, de culoare al roşului buzelor
( palidă prin carenţe de vitamina A, PP), textură ( buze uscate, deshidratate- cheilite), modificări de
integritate( fisuri, herpes, cruste, ulceraţii, leziuni canceroase) aspectul comisurilor ( dispare sau se
micşorează roşul buzelor.
Orificiul bucal micşorat cu şanţuri paracomisurale, comisuri coborâte, perlesh ( candidoză,
avitaminoză B, dimensiune verticaşă micşorată)
Examenul mucoasei orale poate decela zone dureroase, tumefiate, leziuni albe
keratozice care pot fi semene de manifestare a unor boli generale/ semne de senescenţă sau semne
de alterare a stării nutriţionale şi atenţie acordată zonelor de risc pentru cancer.
Frecvent întâlnim modificări:
- mucoasa jugală ( leziuni diskeratozice, lichen eroziv, erotroplazie, diapneuză)
- fundul de sac ( eroziuni, ulceraţii, leziuni hiperplazice)
- bolta palatină ( congestie, edem, ulceraţii, leziuni hiperplazice cu aspect granular)
- planşeu ( ulceraţii, hernierea glandelor sublinguale)
Umiditatea mucoasei- frecvent uscăciune prin scăderea fluxului salivar ( dificultăţi de
deglutiţie, fonaţie) puse pe seama:
* consumului de medicamente
 stress emoţional
 radioterapie
 blocaj mecanic
 infecţii
 leziuni maligne
 intervenţii chirurgicale
 avitaminoză, diabet, anemie

6
 Examinarea dinţilor şi parodonţiului ce prezintă modificări involutive. Se pot
observa modificări de culoare, integritate ( carii cervicale, uzură).
Testarea vitalităţii nu este concludentă în afecţiuni pulpare avansate cu pulpa scleroasă.
La examenul aparatelor gnato-protetice indică deficienţele de igienizare, deterioarările,caliatatea
adaptării şi posibile deficienţe nutriţionale şi orientează spre necesitatea reoptimizărilor( probleme
financiare, taraţi, instituţionalizaţi). Un examen corect va aprecia calitatea lor, precum şi
posibilitatea de reoptimizare la pacienţii cu afecţiuni generale sau tare organice la care se impune
temporizarea tratamentului definitiv.
Examenul limbii: modificări de culoare, volum, aspectul papilelor, depozite, şanţuri, fisuri,
eroziuni, ulceraţii, tremurături.
Examenul salivei ce prezintă modificări caracteristice cantitative şi calitative.

EXAMENE PARACLINICE de investigare: - a stării generale: pentru fiecare aparat în

parte în funcţie de anamneză şi examen general cu stabilirea constantelor biologice
necesare pentru stabilirea geroindexului.( colaborare cu medical de familie)
- a stării locale pe elemente ale sistemului
stomatognat

Examenele clinice şi paraclinice ne permit aprecierea gradului de îmbătrânire , a indicelui

numit GEROINDEX: - GENERAL
LOCAL

Pentru stabilirea geroindexului se urmăreşte drept componentă de calcul raportul:

vârsta biologică VB
vârsta cronologică VC
Dacă raportul este:
– egal cu 1  îmbătrânire fiziologică
– mai mic ca 1  îmbătrânire accelerată
– mai mare ca 1  îmbătrânire întârzâiată

GEROINDEXUL GENERAL

Se stabileşte pe baza deficienţelor descoperite la:

I. examenul clinic general pe aparate subiectiv ( anamneză ) şi obiectiv .
II. evaluarea semnelor vitale: tensiunea arterială, pulsul
III. bilanţul nutriţional (clinic, antropometric, radiographic)
IV. examene paraclinice
 indici hematologici
 constante fizice plasmatice
 echilibrul electrolitic
 fracţiuni lipidice şi lipoproteice, proteinele şi glicoproteinele
 derivaţi de azot
– probe hepatice
 glicemia
 sumarul de urină
Evaluarea masei osoase pentru gradul de osteoporoză foloseşte radiografia clasică,
fotodensimetria, tomodensimetria.
Biochimic - pierderile osoase arată tulburări în metabolismul fosfo-calcic.

Geroindexul local cuprinde aceleaşi componente de calcul:

7
 vârsta biologică
vârsta cronologică

Evaluarea gerontologică locală cuprinde indicatori pentru fiecare element în parte:

 la nivel dentar: culoare, abrazie, integritate, migrări, implantare;
 indici de edentaţie - numărul de unităţi dentare absente ( modificarea coeficientului
mastacator)
 indici parodontali - apreciaţi clinic prin inspecţie, palpare ( recesiune, pungi, mobilitate,
migrări, factori de microiritaţie, leziuni de furcaţie), paraclinic prin examene
radiologice- rezorbţie osoasă alveolară cu spaţiul desmodontal modificat, lărgit, cu lipsa
continuităţii laminei dura)
 la nivelul mucoasei: clinic( coloraţie, integritate, mobilitate, rezilienţă) şi paraclinic
(citologic şi morfopatologice);
 factori osoşi indice de rezorbţie osoasă
Sunt: - 3 clase la maxilar Schroder
- 4 clase la mandibulă Koller- Rusov
- clase Atwood
 radiologic investigăm corticala şi structura de fond;
 indici salivari - apreciază cantitativ şi calitativ prin examen biochimic salivar:
 ionii salivari
 imunoglobulinele
 lizozimul
 enzimele
 alte examene
 vizualizarea plăcii bacteriene
 relevarea colorimetrică
 testul Schneider
 examenul bacteriologic - cultură
- frotiu

Involuţia musculară : clinic - oboseală, dureri, spasme

electromiografic
Indicatori ocluzali:
- modificarea ariilor ocluzale
- modificarea rapoartelor de ocluzie.

MÃSURÃTORI ANTROPOMETRICE
Măsurătorile antropometrice utile în stabilirea vârstei biologice şi cuprind:
 înălţimea feţei
 lăţimea feţei
 raportul dintre înălţime şi lăţime = INDICE FACIAL.
OFRION - GNATION
INDICE FACIAL = x 100
ZYGION – ZYGION

INDICE CRANIAN = lungimea craniului X 100

lăţimea craniului
- etajul inferior
- Ch- Ch
- Go-Go

8
 - Unghiul goniac
- Unghiul nazo-labial
- Distanţa labial superior-labial inferior

Diagnosticul gerontologic se stabileşte ca şi la adult după grilă, se continuă cu

diagnosticul gerontologic fiziologic şi patologic specificând aparatul la nivelul căruia apare
îmbătrânirea accelerată sau întârziată. ( ex. Îmbătrânire accelerată SS cu predominenţă
ATM şi îmbătrânire în limite fiziologice odontal , parodontal, etc.
Planul de tratament se face la fel ca la adult, dar cu unele particularităţi ale etapei de
vârstă.
- PARTICULARITĂŢI ALE
TRATAMENTULUI STOMATOLOGIC LA VÂRSTNICI

 Tratament individualizat (geroindex), multidisciplinar, -concepţie integrativă

* Număr mare de tratamente odontale, parodontale, protetice, chirurgicale

* Număr sporit de şedinţe, efort crescut din partea medicului şi laboratorului, consum mare de
materiale
* Pregătirea de cadre specializate în îngrijirea pacientului vârstnic

Evaluarea pacientului vârstnic în vederea tratamentului - ţine seama de :

1. Motivul principal de prezentare
2. Starea de igienă orală
3. Nr. şi starea de sănătate a dinţilor restanţi şi parodonţiului
4. Existenţa şi calitatea tratamentelor anterioare
5. Atitudinea v. faţă de tratamentele stomatologice anterioare
6. Particularităţile psihologice ale pacientului(cooperant, necooperant,total dependent-lipsit de
personalitate)
7. Starea generală de sănătate ( geroindex)
8. Alegerea de soluţii simple în concordanţă cu geroindexul.

STAREA GENERALĂ: vezi pag.1.

VÂRSTNICI SĂNĂTOŞI ® tratament identic cu al adulţilor , precauţii (prevenţie) şi operativitate

Ø VÂRSTNICI CU PATOLOGIE COMPLEXĂ - risc de decompensare în timpul tratamentului: ®

obligatoriu: trusa de urgenţă
® măsuri suplimentare de evitare a riscurilor:
 colaborare cu medicul generalist
Þ avizul specialistului pentru anumite manopere
Þ plan de tratament cu mai multe alternative, alegând soluţia optimă cazului
respectiv
Þ prioritar: tratamentul urgenţei cu calmarea durerii, tratarea infecţiei,
igienizarea şi prevenirea complicaţiilor
Þ măsuri suplimentare de asistenţă la domiciliu

ATENŢIE!…….p.1
9
Ø VÂRSTNICI CU PATOLOGIE GENERALĂ DECOMPENSATĂ SAU CU IMINENŢĂ DE
DECOMPENSARE - tratamentul temporizat până la redresarea constantelor biologice:

Þ TA
Þ GLICEMIE
Þ ECG
Ø VÂRSTNICI CU RISCURI FOARTE MARI COMPROMIŞI MEDICAL-la care nu se pot
efectua tratamente stomatologice (tumori……

V. TRATAMENTul vârstnicului PROFILACTIC

VI. -general Măsuri de profilaxie a îmbătrânirii
VII. Asigurarea unei bătrâneţi active

-local
VIII. CURATIV

ASIGURAREA UNEI BĂTRÂNEŢI ACTIVE:

regim de viaţă echilibrat
 evitarea sedentarismului, a lipsei de mişcare
 gimnastica - compensarea insuficienţei efortului fizic (după pensionare)
 tratament de reactivare a circulaţiei (masaj, factori fizici balneo-fizioterapeutici, helio-marini
 evitarea stressului şi utilizarea raţională a timpului activitate/repaus
 respecatrea raţiei alimentare echilibrate calitativ şi cantitativ

ASIGURAREA UNUI REGIM ALIMENTAR LA VÂRSTA A-III-A:

aport de legume, fructe, crudităţi

 restricţie la sare
 evitarea abuzului de grăsimi
 evitarea regimului hidric în exces
 corectarea dezechilibrului dintre protide şi glucide în favoarea glucidelor
 mese mai frecvente şi mai reduse cantitativ (solicitarea uniformă a sistemului digestiv de-a
lungul zilei)
 consum crescut de fructe şi legume
 alimentaţie bogată antioxidantă ce împiedică acţiunea radicalilor liberi (vit. C, E, seleniu,
aminoacizi ce conţin sulf, etc.)

PARTICULARITĂŢI ALE EDUCAŢIEI SANITARE LA VÂRSTA A-III-A

CRITERII

BIOLOGIC: vârstă fragilă cu regresii biologice, restructurări la niv. ţesuturilor şi organelor şi

reducerea mobilităţii
 PATOLOGIC: boli cronice, nutriţionale, senzoriale ce afectează simţurile primare
 PSIHOLOGIC: modificarea reactivităţii şi comportamentului, atitudine flegmatică
 SOCIAL: retras din muncă dar capabil încă de activitate (crize de prestigiu)

10
DIFICULTĂŢI
comportament igienic format la vârste tinere, pentru dinţi naturali, care nu mai corespunde
situaţiei actuale Þ necesitatea insuşirii unui nou comportament igienic
 lipsa familiarizării cu conceptul de sănătate preventivă, acceptarea pierderii dinţilor ca o parte
naturală a procesului de îmbătrânire
 adaptarea la starea orală compromisă
SOLUŢII:
 educaţie sanitară individuală adaptată corespunzător
 metode colective

TRATAMENTE ODONTALE
PREVENIREA CARIILOR:
igienizare mecanică şi chimică
 fluorizări
 utilizarea clorhexidinei
 utilizarea de stimulenţi salivari
 substituenţi ai zahărului (îndulcitori necariogeni)

IGIENIZAREA MECANICĂ:
MECANICĂ:
TEHNICI CÂT MAI ACCESIBILE
- PERIAJ INSISTENT
- FOLOSIREA DE SUBSTANŢE DESENSIBILIZANTE ŞI FLUOR
PERIAJ MECANIC MANUAL: adaptat la pacienţii cu handicap motor (Parkinson, artrite, etc)
prin modificarea mânerului, însuşirea unor tehnici adecvate patologiei orale + detartraj profesional
 PERIAJ ELECTRIC: - cazuri cu dexteritate compromisă
- cu supravegherea utilizarii corecte
- NU ! - la pacienţii cu afecţiuni cardiace
congenitale sau dobândite (leziunea ţesuturilor
moi bacteremie)

TRATAMENTUL ODONTAL CURATIV

 CONSERVATOR

-păstrarea dinţilor pe arcadă

 OPERATIV
-etapizare eficientă
-număr redus de proceduri
-menjarea pacientului

PARTICULARITĂŢI DE PREPARARE A CAVITĂŢILOR :

se permite abaterea de la principiile de preparare

 nu este obligatorie păstrarea formei geometrice
 poate rămâne dentină pigmentată dură
 în cavităţile radiculare profunde se aplică preparate
pe bază de F
 în cavităţi mai profunde Þobturaţie de bază
11
 obturaţiile vechi se inlocuiesc sau se completează

DIFICULTĂŢI ÎN TRATAMENTUL ENDODONTIC :

Cauze:
þ depunerea de dentină secundară
þ ţesuturile dentare sunt fragile şi puţin elastice
þ camera pulpară diminuată ca volum
þ canalul radicular îngustat/obliterat
þ dintele nu reacţionează la stimuli electrici şi termici chiar dacă mai există resturi pulpare

ALEGEREA TRATAMENTULUI PROTETIC:

PROTETIC:

Factori locali: · numărul dinţilor restanţi

· topografia dinţilor restanţi
· valoarea protetică a fiecărui dinte
· valoarea suportului muco-osos
Factori generali: boli generale
Posibilităţile financiare şi tehnice
Provenienţa pacientului şi gradul de autonomie
 Comportamentul psihic

PARTICULARITĂŢI ALE PROTEZĂRII CONJUNCTE:

CONJUNCTE:

dinţi dispuşi la fracturi

Ø retracţie gingivala Þ şlefuire mai importantă
Ø prepararea va respecta aspectul furvaţiilor radiculare
Ø in caz de recesiune în scop fizionomic se realizează epiteze gingivale (cor. semifizionomice cu
coleretă gingivală)
Ø protecţie parodontală: creşterea nr. de dinţi stâlpi, corp de punte îngustat)
Ø ca elemente de agregare sunt indicate coroanele de inveliş
Ø este dificilă plasarea marginii cervicale a coroanei
Ø este dificilă utilizarea dispozitivelor radiculare din cauza canalelor îngustate
IGIENIZAREA ÎN PROTEZAREA AMOVIBILĂ

 IGIENIZAREA PROTEZELOR:
- cu periuţă şi pastă de dinţi
- imersie în soluţii antiseptice (sol.efervescente
cu peroxid alcalin)
 Þ IGIENIZAREA ŢESUTURILOR MOI:
- repaus tisular (minim 4 ore/zi)
- curăţarea ţesuturilor moi cu perii de plastic + masaj
- masajul crestelor şi bolţii cu indexul sau policele pentru leziunile subprotetice
- repaus tisular până la vindecare (aprox. 10 zile)

12