Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DE CERCETARE
2016
CUPRINS
1. INTRODUCERE
1.1 IMPORTANA TEHNOLOGIEI SENSORILOR
1.2 CARACTERISTICILE SENSORILOR
1.3 SEMNALE DE IESIRE TIPICE, ALE SENSORILOR
2. SENZORI DE PROXIMITATE
2.1 SENZORI DE PROXIMITATE INDUCTIVI
2.2 SENZOR DE DEPLASARE INDUCTIV CU ARMTUR MOBIL
2.3 SENZOR DE DEPLASARE INDUCTIV DIFERENIAL CU ARMTUR
MOBIL
2.4 TRADUCTOARELE INDUCTIVE
4. SENZORI INDUCTIVI
4.1 MODELAREA INDUCTOARELOR SPIRALATE INTEGRATE
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
1. INTRODUCERE
1.1 Importana tehnologiei sensorilor.
Creterea deosebit a automatizrii sistemelor de producie necesit folosirea unor
componente care s fie capabile s primeasc i s transmit informaii referitoare la procesul
de producie. Sensorii indelpinesc aceste funcii i importana lor a crescut n ultimii ani n
procesul de msurare i de control al proceselor tehnologice. Sensorul furnizeaz informaiile
unui controler sub forma unor variabile deproces. Prin variabile de proces se ineleg mrimi
fizice care caracterizeaz procesul tehnologic respectiv:temperatur, presiune, for, lungime,
unghi de rotaie, nivel, debit, etc.
Exist sensori pentru majoritatea mrimilor fizice care reacioneaz la una din aceste
mrimi i transmit semnale relevante.
1.2 Caracteristicile sensorilor:
detector (englez)
transducer (englez)
Cunoaterea diferitelor tipuri de semnale electrice de ieire este important pentru utilizarea
corct a sensorilor.
Semnal tip A - semnal de ieire binar.
Astfel de sensori sunt cei de proximitate, de presiune, de nivel, de temperatur(bimetal).
De regul aceti sensori pot fi conectai direct la PLC (programmable logical controllers).
Semnal tip B - semnal pulsatoriu
Exemplu:sensori de cretere a lungimii i a unghiului de rotaie.n general sunt
compatibili cu PLC cu condiia folosirii unei interfee adecvate.
Semnal tip C - semnal analogic.
Aceti sensori nu au amplificator integrat i nu realizeaz conversia electronic; ele
furnizeaz semnale de ieire analogice foarte mici, de ordinul mV, care nu trebuie
evaluate imediat sau semnale care se evalueaz numai prin utilizarea unui circuit auxiliar.
Exemple:- sensori piezorezistivi sau piezoelectrici
-celule termoelectrice
-sensor magnetic
- sonde pentru msurarea pH-ului sau a conductivitii
- poteniometru linear
sensorii de temperatur,
de proximitate,
de presiune,
de nivel,
valve.
Sensorii analogici furnizeaz la ieire semnale electrice analogice - tensiuni sau cureni.
Exemple de sensori analogici:
2. SENZORI DE PROXIMITATE
Generaliti.
Noiunea de proximitate se refer la gradul de apropiere dintre dou corpuri; n instalaiile
tehnice se ntalnesc cazuri n care contrtolul poziiei unui dispozitiv fa de altul face parte
din nsi procesul tehnologic. Controlul poziiei dintre dispozitivele aflate n micare, dintre
care unul reprezint sistemul de referin se face cu ajutorul senzorilor de preximitate.Acest
control se face fr existena unui contact direct ntre corpurile aflate n micare.
Definiie: senzorii de proximitate sunt dispozitive care permit detectarea i semnalizarea
prezenei unor obiecte n cmpul lor de aciune fr contact fizic cu obiectele respective
Senzorii de proximitate au o caracteristic tip releu - tot sau nimic adic semnalul de ieire
reprezint prezena sau absena obiectului controlat.
Senzorii deproximitate au o larg utilizare n toate domeniile industriale datorit avantajelor
pe care le ofer:
siguran n funcionare,
posibilitate de reglaj (intern sau extern prin modificarea poziiei),
fiabilitate mare,
gabarit extrem de redus
consum energetic redus
Inductivi
Capacitivi
Magnetici
Optici
Principiul de funcionare.
Funcionarea se bazeaz pe proprietatea potrivit creia mrimea de msurat produce o
variaie a inductivitii unei bobine care face parte din circuitul oscilant RL al senzorului.
Inductivitatea proprie sau mutual a zonei active a senzorului este modificat de acele
elemente care in flueneaz geometria - lungimea ntrefierului, aria seciunii ntrefierului sau
permeabilitatea - a circuitului magnetic.
Inductivitatea unei bobine alctuit din N spire dispuse pe un miez magnetic de
permeabilitate relativ rsuprafaa seciunii transversale A i lungimea l este dat de relaia:
L=
tiind c R =
este reluctana magnetic atunci inductivitatea L=
. Cum
numrul de spire al bobinei senzorului odat realizat nu poate fi modificat, soluia pentu
realizarea senzorului cu variaie a inductivitii este de a produce modificri ale reluctanei
magnetice.
n acest sens se realizeaz circuite magnetice cu armtura mobil n care caz mrimea
neelectric determin poziia armturii fa de restul circuitului magnetic.
Schema bloc este przentat n figura:
6
Fig. 1 Circuit
Ansamblul de mai sus devine senzor de deplasare dac ntrefierul variaz. n aceste
condiii reluctana circuitului magnetic este compus din dou pri. Datorit faptului c
permeabilitatea relativ a miezului feromagnetic este mult mai mare (cteva mii) fa de
permeabilitatea aerului (1), variaia de reluctan va fi n limite largi pentru variaii mici ale
ntrefierului.
Din punct de vedere senzorii inductivi de deplasare lucreaz dup dou principii: cu
reluctan variabil (cu armtur mobil) i cu inductan variabil (miez mobil). n ambele
cazuri variaia mrimii electrice, funcie de deplasare, este neliniar. Pentru liniarizare se
folosesc metode difereniale dup cum se va vedea n continuare.
prezentate n figura 5.
Fig.5 Scheme principiale i caracteristicile statice aferente ale traductoarelor inductive:
a) bobina diferenial; b) bobina simpl (1,2-bobine; 3-miez feromagnetic)
Fig. 11
Fig. 12
.
Traductoarele de tip transformator sunt dispozitive care utilizeaz dou nfurri a
cror inductan mutual poate fi modificat sub aciunea mrimii de intrare fie prin
modificarea poziiei miezului sau ntrefierului, fie prin modificarea poziiei nfurrii
primare, printr-o micare liniar (fig. 13) sau de rotaie liniar.
Traductoarele cu miez mobil (fig. 14) sunt des utilizate n convertirea deplasrilor
mecanice ntr-o mrime electric, de obicei o tensiune alternativ. Ele constau dintr-o bobin
cu miez mobil, mrimea de intrare acionnd asupra acestui miez.
De-a lungul anilor tehnologiile de fabricatie a inductoarelor spiralate au evoluat, insa din
cauza costului ridicat al realizarii de prototipuri, s-au dezvoltat diferite tehnici de modelare a
acestor inductoare. Tehnicile de modelare au rolul de a extrage, modele ce permit studierea
comportamentului componentei modelate in diferite situattii (conectarea intr-un circuit),
inainte ca aceasta sa fie realizatapractic. In prezent, se evidenttiza doua tehnici de inductoare:
1. modelul de circuit cu parametri concentrati;
2. modelul de circuit cu parametri distribuiti.
3.1
Circuitele care contin un numa finit de elemente ideale simple, caracterizate de parametrii lor rezistivi, capacitivi sau inductivi, sunt numite circuite cu parametri concentrati.
Elementele pot fi pasive (rezistoare, inductoare, condensatoare) sau active (surse,
generatoare). Modelul pentru un inductor spiralat contine o serie de paramtetri, ce sunt intr-o
stransa legatura cu proprietatile geometrice ale spirei.
Teoria circuitelor electrice cu parametrii concentrati se elaboreaza prin particularizarea
teoriei campului electromagnetic, in anumite ipoteze simplificatoare. Practic, modelarea se
rezuma la gasirea unui circuit echivalent, care pentru a avea o acuratete ridicata trebuie sa
modeleze principalele efecte parazite, intr-o gama de frecvente cat mai extinsa. Principalul
neajuns al modelelor cu parametri concentrati este acela ca sunt valabile numai pentru
frecvente de maxim 25GHz.
Prin urmare, teoria cu parametri concetrati nu poate raspunde cerintelor circuitelor integrate de inalta frecventa, astfel incat, in acest context, o noua teorie trebuie abordata, teorie
care sa ia in calcul toate efectele campului electromagnetic sau sa fie mai putin restrictiva
decat teoria cu parametri concentrati.
3.2 Modele cu parametri distribuiti
Modelul cu parametri distribuiti ofera o acuratete mai mare decatmodelul cu parametri
concentrati, insa complexitatea modelului este mult mai mare. Acuratetea modelului provine
din faptul ca se ia in considerare interactiunea reciproca a efectelor campului electromagnetic, iar complexitatea provine din faptul ca modelul este descris de ecuatii cu derivate
partiale. Modelul cu parametri distribuiti, descris de ecuatiile lui Maxwell, completat cu
relatiile consitutive de material si cu conditiile pe frontiera, este un model continuu, infinit
dimensional. Pentru a obtine un model discret, cu o dimensiune finita, se foloseste o metoda
numerica pentru a discretiza ecuatiile lui Maxwell, dintre care cele mai importante sunt: FEM
(metoda elementului finit), FDM (metoda diferentelor finite) si BEM (metoda elmentelor de
frontiera), numita si MoM (metoda momentelor).
Ca si concluzie generala, indiferent de metoda numerica folosita pentru discretizarea
ecuatiilor lui Maxwell (MoM, FDTD, FEM, FIT), problema se va reduce, tot timpul, la
rezolvarea unui sistem liniar. De aceea, tipul matricei sistemului (rara, plina, simetrica,
nesimetrica, complexa, reala, pozitiv definita, diagonal dominanta, etc), rezultata in urma
aplicarii metodei numerice, este foarte important in alegerea unei metode adecvate de
rezolvare, directa sau iterativa.
magnetic prin deplasarea miezului bobinei sau a unei parti din miez. Infasurand N spire pe un
miez magnetic se obtine o bobina a carei inductanta este:
L = N2 /Rm [L]SI = H (Henry)
(1)
(2)
cu
1. l1 si l2 - lungimea circuitului magnetic din miezul feromagnetic;
2. d - distanta parcursa de liniile de camp magnetic prin aer;
3. Sf = aria sectiunii miezului;
4. Sa = aria sectiunii intrefierului;
5. N = numarul de spire al bobinei;
6. uo - permeabilitatea magnetica a vidului;
7. ur - permeabilitatea relativa a miezului magnetic.
4. SENZORI INDUCTIVI
Exist mai multe subspecii de senzori ce folosesc efecte electromagnetice pentru a
raporta schimbri de poziie sau viteze (deplasri, rotaii), multe variante constructive viznd
funcionarea n medii grele (temperaturi extreme, umezeal, ap, praf, nisip, grsimi,
reziduuri industriale).
Cele mai simple traductoare din aceast familie se bazeaz pe acelai principiu al
induciei folosit n transformatoarele i mainile electrice, principiu observat de Michael
Faraday n urm cu aproape dou secole (apariia unui curent electric printr-un conductor
electric ce se mic ntr-un cmp magnetic).
Dar i modul de exploatare a acestui principiu a condus la o gam divers de concepii
pentru senzori: comutatoare de proximitate, senzori de inductan variabil, senzori de
reluctan variabil, senzori synchro, transformatoare difereniale variabile liniare/rotative
(LVDT, RVDT).
prezena unui comutator mecano-electric nu ar face fa din cauza mediului dificil (ap,
mizerii).
Un pic mai complicai, senzorii de inductan (sau de reluctan) variabil genereaz
un semnal electric proporional cu deplasarea unui obiect feromagnetic (uzual un arbore de
oel) fa de o bobin (parcurs de curent alternativ). Prin construcie, ei sunt concepui s fie
mai sensibili la deplasare (nu doar prin sesizarea pragului, precum senzorii de proximitate),
fiind preferai n aplicaii precum monitorizarea deplasrii pistoanelor n cilindru (n
sistemele pneumatice sau hidraulice), unde bobina poate fi plasat astfel nct chiar pistonul
s constituie miez magnetic.
Senzorii de tip synchro urmresc cuplajul inductiv dintre dou bobine aflate n
micare de rotaie una fa de cealalt, activnd ntr-o formaiune de tip rotor-stator (fiind
deci aplicabili pentru determinarea unghiului de rotaie). Gradul crescut de complexitate este
justificat (semnalul generat fiind foarte precis) mai ales n aplicaii de metrologie, sau de
control al orientrii antenelor, heliostatelor i telescoapelor. Datorit costului ridicat, ei sunt
deseori nlocuii de senzori de tip resolver (o variant constructiv la care doar statorul are
nfurrile alimentate n circuit).
Senzorii de tip LVDT i RVDT evalueaz modificarea cuplajului inductiv dintre
bobine (nfurarea primar i cea secundar) determinat direct proporional de micarea
unei inte cu permeabilitate magnetic (printr-un arbore metalic ca miez magnetic n cazul
LVDT, ori ca o pies de form rotoric n cazul RVDT). Aplicri uzuale pentru LDVT i
RVDT: eleroane aviatice servo-hidraulice, controlul alimentrii motoarelor cu ardere intern
etc. (De fapt, de la RVDT pn la senzorii unghiulari inductivi ce codific rotaia direct n
impulsuri e doar un pas.)
Robusteea constructiv, precum i faptul c semnalul electric generat are suficient
putere, sunt argumentele ce fac senzorii inductivi potrivii pentru lucrul n medii grele i
foarte grele, ne mai necesitnd localizarea n strict vecintate a circuitelor de prelucrare a
semnalelor. De partea cealalt a balanei stau (mpotriv) argumente precum: gabarit, greutate
sau (n cazul senzorilor sofisticai) condiii deosebite la bobinare i cost. Desigur, nu sunt
aplicabili n medii cu perturbare eletromagnetic semnificativ.
Dei generaiile mai vechi de senzori inductivi purtau specificaii mai clasice (cu
standardizare slab n privina alimentrii electrice sau a conexiunii cu circuitele din aval), n
ultimii ani ei vin n pachete mai accesibile din perspectiva proiectrii/integrrii (folosesc
PCB-uri mai miniaturale i electronic digital n locul circuitelor analogice i cu
transformatoare), iar efervescena din acest domeniu (catalizat astfel i prin relaii OEM)
aduce ctiguri privind precizia, masa, volumul i costul senzorilor.
Acest capitol a prezentat stadiul actual atat al metodelor de modelare, cat si celor
maiimportante programe de modelare existente. Prima parte a acestui capitol a prezentat
metoda
de modelare cu parametri concentrati, concluzionan ca ipotezele simplificatoare aleacestei
teorii sunt prea restrictive pentru modelarea componentelor din circuitele integratede inalta
frecventa, implicit si a inductoarelor spiralate. S-a stabilit ca pentru inductoarelespiralate, cea
mai buna metoda de modelare, este metoda ce foloseste modele cu parametric distribuiti. In
acest sens au fost prezentate principalele metode de discretizare a ecuatiilorlui Maxwell.
4.1 Modelarea inductoarelor spiralate integrate
Modelarea electromagnetica a componentelor pasive din circuitele integrate de inalta
frecventa, presupune extragerea unui circuit electric liniar cu parametri concentrati (alcatuit
din elementele ideale R, L, C, surse comandate liniar, cu parametri independenti de
frecventa), care sa aiba o comportare pe la borne cat mai apropiata de comportamentul
componentei reale. Pentru a realiza acest lucru, este necesara modelarea aproximativa a
tuturor efectelor campului electromagnetic de inalta frecventa, cum sunt: efectul pelicular,
curentii turbionari, intarzierea prin propagare, etc. Acest lucru necesita rezolvarea numerica
ecuatiilor lui Maxwell care descriu toate aceste efecte ale campului elctromagnetic. Prin
modelare nu se urmareste doar obtinerea solutiei numerice, ci extragerea modelului de ordin
redus.
In cazul de fata nu are relevanta variatia sptiala a solutiei, ci doar comportarea sistemului
pe la bornele sale. Pentru a atinge acest obiectiv, sunt parcurse mai multe etape ale modelarii
electromagnetice: modelarea fizica, matematica, analitca, numerica, iar in final reducerea
ordinului.
Procedand astfel, vor fi modelate urmatoarele efecte ale campului de inalta si joasa
frecventa.
v k ( t )=
(3.1)
Edr , k=1, m
CK D
i k ( t )= Hdr , k=m+1, n1
(3.2
)
Sk
si semnalele de iesire
i k ( t )= Hdr , k=1, m
Sk
(3.3)
v k ( t )=
Ck D
Edr , k=m+1, n1
(3.4)
CONCLUZII
Sensorii sunt dispozitive care pot s opereze att cu ajutorul unui contact, de exemplu
un comutator, un sensor de for, sau, fr contact, de exemplu barier de lumin,
barier de aer, sensor magnetic.
Avantaje importante:
- cost redus;
- precizie crescuta;
- greutate redusa;
- inginerie mecanica simplificata;
- dimensiune compacta;
- simplificarea interfetei electrice.
BIBLIOGRAFIE
inductive - http://iota.ee.tuiasi.ro/~czet/Lucrari%20de
%20laborator/SenzTrad/L7%20TradDeplInd.pdf