Biopotentiale celulare si tisulare

A. Biopotentialul de repaus si biopotentialul de actiune

Se stie ca distributia asimetrica a ionilor duce la aparitia diferentelor de
potential la nivelul membranei celulare si a curentilor electrici generati aici. Legat de
aceste fenomen se pot defini 2 notiuni de baza:

 Biopotentialul de repaus (distributia asimetrica a ionilor de o parte si de

alta a membranei in pozitie de repaus
 Biopotentiale de actiune (determinat de deplasarea ionilor prin canalele
ionice din membrana celulara la aparitia unui stimul)

Biopotentialul de repaus
La exteriorul membranei celulare exista mai multe sarcini pozitive, iar la
interior mai multe sarcini negative, determinand polarizarea membranei celulare.
Diferenta dintre cele 2 potentiale de la interior si exterior in repaus se numeste
biopotential de repaus.

In repaus, avem urmatoarea repartitie a ionilor:

- Na+ predomina extracelular, impreuna cu ionul de Cl- (care este respins de

sarcinile negative de la interior)
- K+ predomina la interior (respins si de sarcinile pozitive la exterior), alaturi de
sarcinile negative fixe (care nu pot parasi celula)

Ionii (Na+, K+, Cl-), in mod normal ar difuza la nivelul membranei celulare, fapt
ce ar avea ca si consecinta egalizarea concentratiilor acestor ioni. Insa tendintei de
egalizarea a concentratiilor ionice i se opun forte electrostatice de respingere si mai
ales mecanismele moleculare de la nivelul membranei. Asadar, membrana celulei se
afla intr-un echilibru dinamic.

Mecanismele care mentin diferenta de potential transmembranar sunt:

1) Pasive – desfasurate in sensul gradientilor electrochimici

– nu necesita consum de energie

Pe de o parte, avem canalele ionice cu permeabilitate selectiva pentru Na +, K+,

Ca2+, anioni. In repaus, nr canalelor deschise de Na+ este mic, comparativ cu cele de
K+. Asadr, ionii de K+ vor difuza in functie de gradientele de concentratiesi electrice,
fenomen numit echilibrul Donnan. Acesta este datorat existentei la interior a
sarcinilor negative fixe (care atrage K+) care de asemenea resping Cl- la exterior.

2) Active – desfasurate cu consum de energie metabolica (ATP)

– impotriva gradientelor de concentratie

Principala molecula care functioneaza pe baza de ATP de acest fel este ATP-aza de
Na+/K+ (pompa de Na/K). Chiar si in repaus, unii ioni de Na si K mai difuzeaza la
interior, respectiv exterior. Acumularea de ioni de Na stimuleaza activitatea pompei
de Na/K, care va scoate Na si introduce K, ajungand la un echilibru de genul:

Exterior Interior

K+ = 4mEq/L K+ = 140mEq/L

Na+ = 145mEq/L Na+ = 5mEq/L

Diferentele de potential pot fi inregistrate cu ajutorul la 2 electrozi, situari unul

la interiorul celulei si celalalt la exteriorul ei. Acestia vor inregistra o diferenta de
potential de -90mV (1). Acest procedeu functioneaza si la fibra musculara lezata, un
electrod fiind situat la exterior si unul la interior, la nivelul leziunii unde exista
leziunea.

Biopotentialul de actiune
Proprietatea unei celule de a raspunde la un stimul se numeste excitabilitate.
La actiunea unui stimul, celula raspunde prin modificari la nivelul distributiei ionilor,
numit si biopotential de actiune.

Etape:

 La nivelul celulei actioneaza un stiumul;

 Stimulul duce la o usoara depolarizare, iar daca potentialul de repaus scade
sub -50mV, se produce depolarizarea celulei, dupa o scurta perioada de
latenta (0.1 ms);
 Canalele ionice pt Na+ se deschid si patrunde in celula un nr mare de ioni de
Na+ (in sensul gradientului de concentratie), cauzand o deflexiune cu
 amplitudinea de 100-120 mV (overshoot). In celula acum exista la interior + si
la exterior –, diferenta de potential acum fiind +30mV;
 Se deschid celelalte canalele ionice pentru K+ si acesta iese rapid din celula, nr
sarcinilor pzitive la interior scazand pana la restabilirea potentialului de
repaus, fenomen numit repolarizare rapida;
 Pompa de Na/K intra in functiune, eliminand ioni de Na+ si introducand ioni de
K+, pastrand insa starea de repaus. La inceput, pompa de Na/K evacueaza mai
mult Na+ decat este necesar, ducand la o hiperbolarizare a celulei, de
amplitudine redusa si durata de 80-100 ms. In final se revine iar la potentialul
de repaus. (2)

In celulele neuronale, permeabilitatea pt K+ creste imediat dupa atingerea

punctului de varf => repolarizarea incepe abrupt, chiar de la varf. La celulele
miocardice, insa permeabilitatea pt K+ creste mai greu, ducand al formarea unui
platou. (3)

Pentru a masura depolarizarea/repolarizarea celulei, se plaseaza 2 electrozi, pe

2 parti opuse ale membranei (in exterior).

 In stare de repaus, nu se va masura nici o diferenta de potential (4a)

 In cazul depolarizarii, membrana isi va schimba sarcinile de la un capat al
electrodului la celalalt, ducand al o inregistrare pozitiva (4b)
 Membrana se depolarizeaza complet, iar electrozii iar nu mai inregistreaza o
diferenta de potential (4c)
 Membrana incepe sa se repolarizeze de la un capat la altul, iar electrozii vor
inregistra o diferenta de potential din nou (doar ca in sens invers) (4d)
 Membrana se repolarizeaza complet si se revine in starea initiala (4e)
 B. Inregistrarea experimentala a biopotentialelor
de repaus is de actiune pe cordul de broasca
Pentru inregistrarea activitatii bioelectrice a cordului de broasca, va fi nevoie
de un circuit care va cuprinde:

- Electrozi de culegere a diferentelor de potential;

- Dispozitive electronice de amplificare a semnalului;
- Dispozitive de inregistrare sau vizualizare grafica a semnalului;
- Aparate de masura a diferentelor de potential

Pentru a efectua practic experimentul, se va folosi urmatorul sistem:

1. Electrozi de culegere a diferentei de potential;

Acestia sunt impolarizabili, alcatuiti din: recipient de sticla de forma unei
pipete, cu vata imbinbata in ser fiziologic in varf, cu celalalt capat al tubului
acoperit de un dop prin care trece o bagheta de Zinc, si sulfat de zinc la
interiorul electrodului.
2. Cusca Faraday
Se foloseste prentru a evita interferentele cu unele campuri electromagnetice
care ar denatura rezultatul
3. Electrocardiograful
Acesta cuprinde elementele electronice ale circuitelor de amplificare si
inregistrare. In functie de variatia curentului electric este antrenata o penita
inscriptoare, care lasa pe hartie urme.
4. Osciloscopul
Acesta este utilizat pentru vizualizarea biopotentialelor, putem controla daca
semnall ce urmeaza a fi inregistrat este corect sau nu si inertia sistemului de
vizualizare este mai mica => fidelitate crescuta a datelor.

Electrozii pot fi plasati:

1. Ambii pe cordul de broasca, unul superior si altul inferior -> Unda bifazica
2. Unul pe partea lezata a miocardului (masurand tensiunea de la interiorul
celulei) si unul pe partea externa -> Unda monofazica
 C. Principiile fizice ale inregistrarii
electrocardiogramei la om

In practica medicala, biopotentialele la om se vor masura prin plasarea

electrozilor la supreafata pielii, la distanta de inima, procedeu al carei baze au
fost puse de Willem Einthoven.

Se vor plasa 3 electrozi, cate unul la nivelul bratului drept, al celui stang
si al coapsei stangi, formand un triunghi, laturile sale numindu-se deviatii:

- Deviatia DI – Intre bratul drept si cel stang

- Deviatia DII – Intre bratul drept si gamba stanga
- Deviatia DIII – Intre bratul stang si gamba stanga

Amplitudinea deflexiunilor de acelasi semn din DII este egala cu suma

amplitudinii deflexiunilor de acelasi semn din DI si DIII, matematic:

D II=DI + DIII
 D. Demonstrarea bazelor fizice – biofizice ale
inregistrarii biopotentialelor al om.
Triunghiul lui Einthoven
Pentru a crea un model ce reproduce elementele esentiale pentru un acest
fenomen din orgamism, facem urmatoarele analogii:

 Electrozii cu care culegem semnalele electrice sunt reprezentati cu ajutorul

unor borne metalice, dispuse pe o placa din material plastic, avand varfurile pe
un triunghi echilateral. (de asemenea trasam si notam dreptele de derivatie)
 In centrul triunghiului este trasat vectorul electric ce corespunde directiei de
propagare a depolarizarii cordului. Se va utiliza o sursa de electric continuu
pentru a modela activitatea cordului, ale caror poli sunt situati la capetele
vectorului electric cardiac: + la varf si – la baza.
 Suprafata triunghiului este acoperita cu o foaie de hartie imbibata in ser
fiziologic pentru a facilita conductibilitatea
 Se masoara diferentele de potential cu ajutorul milivoltmetrului

E. Aplicatii in practica medicala

Inregistrarea electrocardiogramei la om se foloseste pentru a evidentia
anumite conditii patologice ale inimii (de exemplu infarctul miocardic) sau ale altor
organe:

- Creierul (EEG – electrocefalograma)

- Muschiul (EMG – electromiograma)
- Retina (ERG – electroretinograma)