Biopotenţiale celulare şi tisulare

1. Biopotenţial de repaus
=determinat de distribuţia asimetrică a ionilor de o parte şi de alta a membranei (în repaus).
Membrana polarizată: - în interior: sarcină –
- în exterior: sarcină +

Biopotenţial de repaus – diferenţa de potenţial care există în f internă şi cea externă a

membranei undei celule. În repaus: - Na+ în exterior + Cl-
- K+ în interior + sarcinile negative fixe ale proteinelor
+ -
Na , Cl = în repaus membrana unei celule este într-o stare de echilibru (stare staţionară)

Mecanismele care menţin diferenţa de potenţial transmembranar

Mecanisme de transport pasiv:

- se desfăşoară în sensul gradientului electrocimic
- nu necesită energie
a) transport pasic prin canale ionice cu permeabilitate selectivă
- Na+, K+, Ca2, anioni
- în repaus membrana pentru Na + este impermeabilă → ionii de K + se vor repartiza în funcţie
de gradientele de concentraţie şi electrice → în echilibrul DONNAN.
b) Echilibrul DONNAN
- în interiorul celule = sarcini –
- ionii care pot difuza se vor repartuza în funcţie de aceste sarcini negative → K + va fi atras
spre interior compensând sarcinile electrice – ale proteinelor.
- Cl- → extracelular fiind unica sursă de sarcini electrice –

Mecanisme de transport activ

- se desfăşoară împotriva gradientului electrochimic
- cu consum de ATP
- principiu = ATP-aza de Na+ / K+ (pompa)
- acumulare de Na+ în interiorul celulei face ca pompa de Na + / K+ să acţioneze: scoate Na+ la
exteriorul celulei şi introduce K+ în interiorul celulei

2. Biopotenţial de acţiune

A) 2 electrozi: unul la suprafaţă şi al doilea în interior

1. – aplicarea excitantului → PERIOADA DE LATENŢĂ (0,1 ms)

2. – în momentul atingerii pragului de excitaţie → deschiderea canalelor de ioni de Na + →
permeabilitatea membranei creşte pentru Na + → influxul masei determinp distribuţia
sarcinilor electrice → DEPOLARIZARE (1 ms)
3. – invazia de Na+ în interior → canale se închid → REPOLARIZARE RAPIDĂ → se
deschid canalele de K+ → părăsesc celula în sensul gradientului
4. – Na+ în interior, intervine pompa de Na + / K+ care va restabili K+ în exterior; asimetria
ionică iniţială
5. – Na+ evacuat → membrană hiperpolarizată
→ POSTPOTENŢIAL POZITIV

1
 B) 1. 2 electrozi la suprafaţă
2. aplicat un stimul
3. depolarizarea
4. repolarizarea
5. repolarizarea cuprinde întreaga celulă
→ depolarizare amplitudine mare durată scurtă
→ repolarizarea amplitudine mică durată mare
Pentru înregistrarea biopotenţialelor de repaus şi de acţiune pe inima de broască

1. 2 electrolizi impolarizabili de tip d’Arsonval

2. Cuşca lui Faraday – format dintr-o plasă metalică va sta animalul
– va sta jos pentru a se evita suprapunerea câmpurilor electrice
3. Electrocardiograful
4. Oscilopul – pentru realizarea biopotenţialelor

Principiile biofizice ale înregistrării electrocardiogramei la om

-triunghi umărul drept
umărul stâng
coapsa dreaptă

- laturile triunghiurilor – derivaţia I, II, III

DII= DI+DIII
Amplitudinea deflexiunilor de acelaşi
semn din DII = suma amplitudinilor
deflexiunilor de acelaşi semn din DI şi DII

1. În centrul triunghiului = INIMA

2. Ori de câte ori se generează o contracţie cardiacă inima = DIPOL ELECTRIC: baza
inimii începe fenomenul de depolarizare = negativ iar vârful = pozitiv.
3. Mediul intern este un bun conducător de electricitate de aceea permite transmiterea
câmpului electric. Pe măsură ce semnalul pleacă de la inimă el se atenuează şi va
trebui amplificat

LEGEA LUI EINTHOVEN

 Se poate pleca de la legea lui Kirchoff

 Într-un circuit închis suma algebrică a forţelor electromagnetice este egală cu suma
algebrică a căderilor de tensiune de circuit
 În cazul nostru triunghiul nu cuprinde forţe electrice
(R+L) + (L-F) + (F-R) = 0 , dar DI + DIII + DII = 0

2
 Parte practică

Materiale necesare:
1. placă de plastic pe care e trasat triunghiul echilateral şi vectorul electric al cordului
2. hârtie de filtru
3. soluţie NaCl 9 g‰
4. sursă de curent
5. milivoltmetru

 electrozii (cu care culegem semnalele) sunt modelaţi cu ajutorul unor borne dispuse pe
placă în vârfurile triunghiului echilateral
 în centrul triunghiului e trasat vectorul electric ( corescpunde direcţiei după care se
propagă depolarizarea cordului)
 polii vor fi fixaţi la capetele vectorului electric cardiac: polul negativ la baza inimii iar cel
pozitiv la varful inimii → MODELUL DIPOLULUI ELECTRIC CARDIAC (se formează
când inima generează biopotenţiali de acţiune)
 suprafaţa triunghiului cu o hârtie de filtru îmbibată cu ser fiziologic (soluţie NaCl) cu rol în
propagarea câmpului electric generat de activitatea cardiacă
 cu ajutorul milivoltmetrului se măsoară diferenţa de potenţial

1. se acoperă suprafaţa triunghiului cu hârtia de filtru

2. se umezeşte cât mai uniform
3. se corectează polii sursei de curent la extremitatea vectorului electric al cordului,
având grijă să se respecte polaritatea
4. se măsoară diferenţa de potenţial cu ajutorul milivoltmetrului
5. se notează valorile
6. se verifică

Legea lui Einthoven - ajută la determinarea axei electrice a inimii pe orice

electrocardiogramă

INIMĂ → electrocardiogramă
CREIER → electroencefalogramă
MUŞCHI STRIAT → electromogramă
RETINĂ → electroretinogramă