Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Calculatoare, Informatică și Microelectronică
Departamentul Microelectronică și Inginerie Biomedicală

RAPORT
la lucrarea de laborator nr. 2
la Biofizică

Tema: Înregistrarea potențialului de acțiune la cordul de broască

A efectuat: st. gr. IBM-171, Țurcanu Alexandrina

A verificat: prof. univ., dr. hab., Aramă Efim

Chișinău-2019
 Scopul lucrării:
● Prezentarea aspectelor teoretice privind bioelectrogeneza;
● Cercetarea metodelor de înregistrare a biopotenţialelor;
● Înregistrarea potenţialului de acţiune la cordul de broască;
● Importanţa înregistrării biopotenţialelor în practica medicală;
● Confirmarea teoriei lui Einthoven prin metoda modelării.

Noţiuni teoretice
Organismele vii conţin o cantitate considerabilă de apă în care sunt solvite săruri
minerale. În aceste condiţii, mediile biologice sunt bogate în ioni – purtători de sarcini
electrice. Bioelectrogeneza (geneza biologică de potenţiale electrice) este legată de
diferenţa de potenţial electric între faţa interioară şi cea exterioară a membranei celulare.
Aceste diferenţe de potenţial sunt de ordinul 50 –100 mV, potenţialul fiind negativ în
interior faţă de exteriorul membranei celulare. Potenţialul transmembranar este cauzat de
diferenţele de concentraţie intra şi extracelulară a ionilor Na+, K+ şi Cl –. Aceste diferenţe
de concentraţii se datorează activităţii pompei de sodiu-potasiu şi în măsură mai mică
datorită echilibrului Donnan.

fig. 1
Tensiunea între cele două feţe ale membranei celulare (potenţialul de membrană) s-a
măsurat printr-o tehnică de microelectrod. Un electrod este plasat la exteriorul membranei
(de regulă axon de nerv), iar în interior pătrunde un vârf subţire, efilat, cu diametru de sub 1
mm, al unui microelectrod din sticlă. Microelectrodul este umplut cu o soluţie saturată de
KCl în contact cu un electrod de Ag peste care s-a format AgCl (Fig. 1). Schema măsurării
potenţialului de membrană la axonul gigant de calmar: EA – electrod activ, EI – electrod
indiferent, _ _ _ – transport pasiv, ______ – transport activ. Potenţialul măsurat se numeşte
potenţial de repaus. Valoarea acestui potenţial se determină conform ecuaţiei lui Goldmann:
 în care: P este permeabilitatea membranei pentru ionul respectiv; [ ] reprezintă
concentraţia ionilor respectivi; indicii i şi e se referă la partea interioară şi exterioară a
membranei celulare. Remarcăm că valorile numerice ale potenţia lului de repaus variază în
funcție de tipul de celulă, de specie etc. O proprietate comună pentru toate celulele vii este
excitabilitatea, însoţită de mai multe fenomene, printre care şi anumite manifestări electrice.
Ultimele sunt de fapt expresia dezechilibrului fenomenelor electrice de repaus şi apariţia
potenţialului de acţiune.

fig. 2 Potențialul de acțiune

În momentul existenţei potenţialului de acţiune, membrana este polarizată invers:

porţiunea excitată devine negativă în exterior şi pozitivă în interior.
Această stare se numeşte depolarizare. Peste o scurtă durată (milisecunde) starea
membranei spontan se restabileşte, ceea ce se numeşte repolarizare. Diferenţele de
potenţial pot fi culese şi de pe un organ nelezat în timpul activităţii sale. În acest caz
fenomenele electrice reprezintă o sumaţie a modificărilor potenţialelor electrice din fiecare
celulă.
Studiind experimentul pe un muşchi se constată următoarele situaţii:
 fig. 3

I-în repaus, organul este polarizat şi nu există nicio diferenţă între punctele A şi B pe
care sunt aplicaţi electrozii de culegere. Acul galvanometrului indică zero, iar grafic se
înscrie o linie orizontală numită linie de izopotenţial;
II– excitaţia aplicată în punctul A produce un dezechilibru între punctul A depolarizat
(electronegativ) şi punctul B încă polarizat (electropozitiv). Acest dezechilibru poate fi
reprezentat printr-un vector orientat de la “–” la “+”. Prin circuitul exterior trece curent
electric, ce provoacă devierea acului galvanometrului într-un sens şi grafic se înregistrează
o linie brusc ascendentă;
III-–după ce excitaţia a cuprins tot muşchiul care este în întregime depolarizat, între
punctele A şi B din nou nu există diferenţă de potenţial, acul galvanometrului revine la
zero, iar unda revine spre linia de izopotenţial unde se menţine scurt timp;
IV- urmează faza de repolarizare care începe în punctul A şi se propagă în acelaşi sens
cu excitaţia. În timpul repolarizării se produce din nou un dezechilibru electric între zona
încă depolarizată (electronegativă) şi zona repolarizată (electropozitivă). Acul
galvanometrului va fi deviat în sens opus celui de la depolarizare. Direcţie opusă va avea şi
vectorul electric. Grafic se înscrie o undă care coboară sub linia izoelectrică, dar care are o
desfăşurare mai puţin amplă;
V-– când toată fibra s-a repolarizat, între cei doi electrozi diferenţa de potenţial
lipseşte, acul galvanometrului revine la zero, iar graficul la linia izoelectrică.
 fig. Curba variațiilor de potențial
unda P corespunde depolarizării auriculare; complexul QRS – depolarizării
ventriculare, iar unda T – repolarizării întregului miocard.

Descrierea dispozitivului
Aparatul cu care se va înregistra electrocardiograma la cordul de broască se numeşte
„Salut”. Acest aparat portativ este folosit şi în practica medicală. În principiu aparatul
amplifică diferenţele de potenţial culese de pe suprafaţa cordului cu doi electrozi
inpolarizabili de tip D’Arsonval şi le înregistrează. Amplificarea biocurenţilor se face cu un
sistem electronic. Curenţii amplificaţi trec printr-un solenoid, produc un câmp magnetic
variabil care antrenează o peniţă înregistratoare. Aceasta lasă urme pe hârtie termosensibilă,
care este antrenată în mişcare cu o viteză cunoscută, de către un motoraş electric.

fig. 5 Schema instalației

fig. 6 Electrod D’Arsonval

 Electrocardiograma obținută:

Nr. v, mm/s l, mm T,s nr. bătăi/min U, mV

1 25 36 1,44 86,4 2,4
2 25 36 1,44 86,4 2,4
3 25 35 1,40 84 2,4

Concluzie: Pentru efectuarea lucrării de laborator date am studiat procesul apariției

potențialului în membranele biologice. Datorită excitabilității celulelor nervoase ale
organismelor vii, acestea manifestă reacții de răspuns la stimuli electrici externi,
înregistrând un potențial de acțiune.
În lucrarea de laborator am înregistrat variațiile de potențial la excitarea cordului de
broască-complexul QRS. Din electrocardiograma obținută, putem observa și analiza
activitatea inimii, numărul de bătăi pe minută.
Astfel, este posibilă depistarea unor abateri ale activității anumitor organe prin efectuarea
electrocardiografiei, electroencefalografiei, electromiografiei, electrodermografiei și a altor
analize electrofiziologice.