Anton Madalina Ioana,

Siriteanu Lucian
Seria A, grupa 6

Electrofiziologia
: W. Einthoven
i H. Berger.
 Anton Madalina Ioana,
Siriteanu Lucian
Seria A, grupa 6

I. Electrocardiografia

Electrocardiografia reprezinta tehnica de inregistrare a modificarilor

potentialelor electrice ce apar in puncte diferite de pe suprafata corpului ca rezultat al
activitatii inimii. Inregistrarea poarta numele de electrocardiografie (EKG sau ECG) si
se realizaeaza cu ajutorul unui aparat denumit electrocardiograf. Electrogardiograma
reflecta evenimentele electrice ale excitatiei cardiace: ritmul cardiac, ritmul si originea
excitatiei, propagarea impulsului si furnizeaza informatii despre orientarea anatomica a
inimii si marimea relativa a compartimentelor inimii.

II. Willem Einthoven

Willem Einthoven (1860 - 1927) a fost medic si fiziologolandez. Pentru

cercetarile sale in domeniul electrocardiografiei si pentru
realizarea primei electrocardiograme i s-a decernat Premiul
Nobel pentru Fiziologie sau Medicina in anul
1924.Inregistrarea activitatii electrice a inimii de ctre
Augustus Waller, n 1887, a deschis drumul ctre
electrocardiografia moderna, al crei pioner a fost Willem
Einthoven, prin cercetarile sale ce au perfectionat dispozivele
experimentale de diagnostic clinic.
Willem Einthoven a perfecionat sistemul cu 10 canale
(derivaii) al lui Waller. Contributia esentiala a lui Einthoven
in tehnologia de inregistrare aEKG a permis dezvoltarea galvanometrului cu fir, a carui
sensibilitate depasea pe cea a electrometrului cu capilar. Prima relatare despre EKG i
aparine tot lui Einthoven
 Anton Madalina Ioana,
Siriteanu Lucian
Seria A, grupa 6
III. Triunghiul lui Einthoven

Se numeste derivatie un circuit constituit din doi electrozi plasati in contact cu

subiectul si conectati la bornele unui electrocardiograf. O ECG standard este constituita
din 12 derivatii obtinute prin plasarea a doi electrozi pe membrele superioare, doi
electrozi pe membrele inferioare si sase in locatii standard de pe piept: 6 derivatii ale
membrelor (3 standard si 3 augmentate sau marite) si sase derivatii precordiale.
Derivatiile pot fi bipolare atunci cand se folosesc doi electrozi activi (cele 3 derivatii
standard ale membrelor) si unipolare sau monopolare atunci cand un electrod este activ
(explorator) si al doilea este indiferent (plasat la un potential constant)

Din punct de vedere electric, trunchiul si membrele pot fi reprezentate sub forma
unui triunghi echilateral avand unul dintre varfuri orientat in dreptul abdomenului si
celelalte doua la nivelul umerilor.Deoarece corpul uman este un volum conductor, un
electrod atasat la nivelul unui brat este echivalent electric cu o conexiune la nivelul
umarului iar un electrod atasat la nivelul piciorului este echivalent cu o conexiune la
nivelul abdomenului. Pornind de la acest principiu se obtin cele trei derivatii standard
bipolare ale membrelor.

Canalele (derivatiile) standard dup Einthoven se definesc astfel:

VI= L-R
VII= F-R
VIII= F-L
VI este tensiunea pe ramura I
VII, tensiunea pe ramura II
VIII, tensiunea pe ramura III
L = potenialul minii stngi
R = potenialulminii drepte
F = potenialul piciorului stng

Conform legilor Kirchhoff, intre tensiuni exist relatia:

 Anton Madalina Ioana,
Siriteanu Lucian
Seria A, grupa 6
VI+ VIII= VII

Sistemul lui Einthoven se fundamenteaza pe modelul inimii localizate intr-un

conductor volumic infinit i omogen. Considerand pozitia mainii drepte, stangi si a
piciorului stang n varfurile unui triunghi echilateral, avand iniman centrul sau, atunci
si vectorii peramuri formeaz un triunghi echilateral

Electrocardiograma reprezinta de fapt o inregistrare a vectorului electric al inimii

la un anumit moment dat. ECG se inregistreaza pe hartie marcata pentru aprecierea
corecta a amplitudinii si duratei undelor. Astfel , pe verticala, un mm reprezinta o
amplitudine a undei de 0.1 mV iar pe abscisa, un mm reprezinta un interval de timp de
0.04 sec. (5 mm = 0.2 sec).

O ECG normala este alcatuita din urmatoarele unde si segmente caracteristice:

- unda P: pozitiva, monofazica, cu amplitudine cuprinsa intre 0.1 si 0.2 mV,

si durata de 0.1 sec. Aceasta unda corespunde depolarizarii atriale. De obicei
unda P este pozitiva, uneori fiind negativa in D III.
 Anton Madalina Ioana,
Siriteanu Lucian
Seria A, grupa 6
figura 5

- intervalul P-Q: alcatuit din unda P si segmentul P=Q. Are durata cuprinsa
intre 0.12 0.2 sec., in functie de ritmul cardiac si varsta.Corespunde
depolarizarii atriale (unda P) si conducerii atrio-ventriculare.are un potential
de 0 mV deoarce activarea atriala este completa.

- Complexul QRS: este trifazic, alcatuit din doua unde negative de polaritate
mica si o componenta pozitiva (R) cu amplitudine mare. Amplitudinea
complexului este de 1-2 mV si durata Mai mica sau egala cu 0.1 sec.
Complexul corespunde depolarizarii ventriculare.

- segmentul S-T: corespunde activarii ventriculare complete (0.35-0.4 sec).

- unda T: pozitiva, monofazica, asimetrica, de amplitudine si durata (0.15-

0.25 sec ) duble sau triple fata de unda P. Corespunde repolarizarii
ventriculare.

- unda U corespunde relaxarii ventriculare complete (relaxarea muschilor

papilari) si nu apare de obicei pe ECG.

IV. Electroencefalografia reprezinta inregistrarea potentialelor electrice ale

activitatii spontane a neuronilor corticali, cu ajutorul electrozilor aplicati pe scalp. In
trecut era o metoda de diagnostic cu o aplicabilitate vasta. Cu timpul EEG a fost
inlocuita de metodele mai performante de diagnostic, tomografia computerizata (TC) si
rezonanta magnetica (RMN). Cu toate acestea, electroencefalografia ramane a fi
utilizata pe larg, in special in diagnosticul epilepsiei, a encefalopatiilor, in monitorizarea
activitatii cerebrale in timpul anesteziei.
 Anton Madalina Ioana,
Siriteanu Lucian
Seria A, grupa 6

Principiile electroencefalografiei

EEG inregistreaza curentii extracelulari corticali, formati din sumarea atat a

potentialelor excitatoare cat si inhibitoare generate de neuroni. Sursa acestor potentiale
o reprezinta neuronii corticali, odata ce campurile electrice scad odata cu patratul
distantei de la suprafata corticala. Totusi, activitatea neuronilor corticali este influentata
puternic de structurile subcorticale. Impulsurile de la aceste formatiuni, sunt
responsabile pentru formarea paternurilor caracteristice observate la
electroencefalografie.

Realizarea procedurii

Electroencefalografia se realizeaza ca regula la un pacient aflat cu ochii deschisi, fiind

relaxat intr-un fotoliu comod sau culcat. Electrozii de argint, sub forma de discuri de 0,5
cm in diametru sunt atasati de scalp cu ajutorul unei substante adezive si a unei paste
conductive (sau doar pasta conductiva). La o electroencefalografie standart, sunt aplicati
21 sau mai multi electrozi de suprafata. Semnalele preluate de electrozi sunt amplificate
pana cand sunt suficient de puternice pentru a devia trasorul cu cerneala, determinand
 Anton Madalina Ioana,
Siriteanu Lucian
Seria A, grupa 6
trasarea unei linii ondulante pe o hartie care se misca cu o viteza de 3 cm/s. Ca regula,
se inregistreaza concomitent mai multe semnale din diferite regiuni ale boltii craniene.
Traseele obtinute reprezinta electroencefalograma. In ultimul timp, tot mai mult se
utilizeaza electroencefalografia digitala, in care traseele sunt vizualizate pe ecranul
monitorului si stocate in forma electronica.

Richard Caton, lector la Facultatea de Medicin din Liverpool, a descoperit semnalele

electrice de pe creier, prin teste aplicate pe animale. i-a publicat rezultatele n 1875.
Caton a folosit un galvanometru reflectorizant, inventat n 1858 de ctre Lord Kelvin.
Aceast metod reprezenta un mijloc primitiv de amplificare, instrumentele msurnd
micro-amperii. n 1887, Caton a sesizat Congresul Medical Internaional din
Washington c, la ntreruperea semnalului luminos proiectat pe ochiul animalului, s-au
nregistrat variaii negative n activitatea electric a creierului . Tot atunci a descoperit c
activitatea electric de pe creier are loc n zona opus ochiului. Majoritatea oamenilor de
tiin nu erau la curent cu descoperirile lui Caton, datorit faptului c acesta publica n
reviste de medicin. Adolph Beck din Polonia a republicat lucrarea ntr-o revist de
fiziologie. A mers mai departe cu studiul, iar n 1949 s-a descoperit activitatea reticular,
care are un rol foarte important n controlarea creierului.

Doctorul Hans Berger, psihiatru german, a fost primul care a experimentat

electroencefalograful pe oameni. Dup ce i-a susinut teza de doctorat la Universitatea
din Jena, n 1897, acesta a aflat de lucrrile lui Caton. Experimentele pe animale nu erau
concludente i dup Primul Rzboi Mondial s-a hotrt s fac cercetri asupra
creierului uman. La nceputul anilor 1920, Berger a descoperit unde regulate la
aproximativ 10 cicluri pe secund, pe care le-a numit undele Alfa. Berger a publicat o
lucrare n 1929, care se baza pe nregistrrile fcute n timpul experimentelor. Au fost
primele nregistrri publicate ale electroencefalografului uman. Timp de cinci ani,
Berger fcuse experimente pe persoane din anturajul su.
 Anton Madalina Ioana,
Siriteanu Lucian
Seria A, grupa 6

ntr-o lucrare publicat n 1930, Berger prezint undele Alfa i undele Beta, i folose te
pentru prima dat iniialele EEG pentru electroencefalograf. Studiul relev faptul c
amplitudinea undelor Beta este mai mic dect cea a undelor Alfa, n ciuda faptului c
undele Beta erau legate de concentrare i de reaciile spontane.

n 1931, Berger a descoperit c undele Alfa scad n intensitate n timpul somnului, sub
efectul anesteziei generale sau al drogurilor. De asemenea, acestea scad i n cazul
pacienilor cu presiune intracranian mare, ca efect al unor leziuni prealabile. Din
contr, intensitatea undelor este n cretere, n cazul celor care sufer de epilepsie. EEG-
ul era modificat i n cazul n care erau prezente Alzheimer-ul sau scleroza multipl. Pe
de alt parte, existau o serie de alte afeciuni care nu aveau niciun efect asupra
electroencefalografului. Printre acestea se numr schizofrenia, depresia, retardul
mental sau afazia (pierderea total sau parial a facultii de a vorbi i de a n elege
limbajul articulat).

Fundaia ''Carl Zeiss'' i-a oferit lui Berger amplificatori electronici i un oscilograf
special. Cu acest echipament superior celui folosit pn atunci, Berger a repetat
experimentele i a descoperit c o persoan care suferea de epilepsie manifesta acela i
grad de intensitate a undelor dup o criz, dar, pe msur ce pacientul devenea
 Anton Madalina Ioana,
Siriteanu Lucian
Seria A, grupa 6
contient, intensitatea undelor Alfa cretea. A fcut experimente i pe copii, i a
descoperit c undele respective apar la copiii de peste dou luni.

Vreme de civa ani, lucrrile lui Berger au fost ignorate de speciali ti, ei sus innd c
nregistrrile nu arat altceva dect zgomote confuze din activitatea cerebral, iar
undele Alfa erau ct se poate de regulate.

n 1934, Edgar Adrian i B.H.C. Matthews de la Laboratorul Fiziologic din Cambridge

au confirmat cercetrile lui Berger i au publicat rezultatele n ziarul 'Brain' (Creierul).

Berger a devenit astfel cunoscut n toat lumea, mai pu in n Germania, datorit

regimului impus de dictatorul german. Din acest motiv, a fost profund surprins cnd, la
un congres internaional, n 1937, a fost felicitat de cercettori din ntreaga lume. n
1941, dup trei ani de confruntri cu regimul nazist, Berger s-a sinucis. A fost propus de
dou ori pentru Premiul Nobel, dar influena nazist i-a spus cuvntul i acest premiu
nu i-a fost niciodat acordat.

n Marea Britanie, de la dou laboratoare de EEG naintea celui de-al Doilea Rzboi
Mondial s-a ajuns la 50 dup terminarea rzboiului, datorit eficien ei acestui aparat n
diagnosticarea afeciunilor de pe creier.