ELECTROGRAME și MAGNETOGRAME:

INTRODUCERE

Definițe: Electro/magnetogramele sunt reprezintă înregistrări ale

câmpului electric/magnetic al unui organ, obținute de pe suprafața
corpului.

Activitatea electrică a unui organ reprezintă totalitatea activităților

electrice a celulelor componente. Celulele se excită asincron (la momente
diferite) deoarece au praguri de excitabilitate diferite iar impulsurile
electrice se propagă cu viteze diferite în funcție de propietăților lor. Astfel,
este important să cunoaștem pragul de excitabilitate și timpul de
propagare a impulsurilor printr-un țesut pentru a-i putea măsura
corect activitatea electrică.
Mai mult, monitorizarea acestor parametrii este importantă pentru a
determina dacă organul se află într-o stare fiziologică (sănătoasă) sau
patologică.

Spațiul dintre sursa câmpului electric sau magnetic și senzor poartă

numele de volum conductor.
Lichidul interstițial este lichidul ce se află în țesut, în afara celulelor.
Acesta are un conținut mare de apă și săruri ceea ce îl face un foarte bun
conductor electric și magnetic.

Deoarece lichidul interstițial există în volum mare în tot organismul și este

un bun conductor îi putem aproxima potențialul electric cu 0 (
asemănător considerării solului în cazul împământării ca potențial 0 ). Mai
mult, variația potențialului în mediul extracelular este mult mai mică
decât variația potențialului mediului intracelular (acesta variază
datorită schimburilor ionice din interiorul și exteriorul celulei, în special la
excitare).

În repaus mediul extracelular este echipotențial ( are același potențial în

tot volumul său ). Dacă însă se produce o excitație se poate măsura o
diferență de potențial între zona excitată și un punct aflat la o distanță
suficient de mare.
Propagarea excitației se face atât în interiorul organului cât și pe
suprafața acestuia. Din acest motiv nu este nevoie de mijloace invazive
pentru măsurarea acesteia.

Excitația se face sub formă de unde adică doar o porțiune din organ
este excitat la un moment de timp. Astfel se definește și frontul de undă
ca fiind zona de demarcație dintre zona excitată (activată) și zona inactivă
(în repaus). Mai mult, lungimea zonei excitate (depolarizate) la un
moment de timp reprezintă lungimea de undă a excitației.

1
Electrograme și Magnetograme
Lungimea de undă a excitației depinde de numărul de celule excitate
simultan, de durata potențialului de acțiune și de viteza de propagare a
undei.
 numărul de celule excitate afectează mărimea suprafeței excitate
ceea ce influențează timpul cât excitația va apărea pe înregistrarea
electrografică/magnetografică .

 creșterea duratei potențialului de acțiune crește mărimea

suprafeței excitate ceea ce mărește timpul în care excitația va
apărea pe înregistrarea electrografică/magnetografică .

 dacă unda se propagă mai rapid, timpul în care excitația va apărea

pe înregistrarea electrografică/magnetografică scade.

ÎNREGISTRAREA ACTIVITĂȚII ELECTRICE

Înregistrarea semnalului depinde de propietățile suprafeței corpului în

zona unde se face înregistrarea și de distanța dintre electrod și sursa
semnalului ( volumul conductor ).

Se poate face bipolar sau unipolar.

În cazul înregistrării bipolare, ambii electrozi se află în zone excitabile.

Din acest motiv se obține o înregistrare în care unda își schimbă
polarizarea ( semnul pe grafic ) în funcție de electrodul care o
înregistrează.

În cazul întregistrării unipolare unul dintre electrozi se află într-o zonă

activă iar celălalt se află într-o zonă de potențial constant (considerat 0 ).
Unda înregistrată nu își modifică polaritatea.

2
Electrograme și Magnetograme
 ELECTROCARDIOGRAMA ( ECG )

Def: Înregistrarea activității electrice a inimii.

Intensitatea depinde de lungimea de undă a excitației, de distanța dintre

electrod și undă cât și de direcția frontului de undă, după relația:

𝐸 = 𝜇∗
unde
μ= momentul de dipol,
𝛳=unghiul dintre electrod și
direcția frontului de undă,
d= distanța dintre electrod și
front,
E = intensitatea excitației.

Prin adunarea tuturor vectorilor de curent de la un moment din mușchiul

cardiac se obține o rezultantă numită vectorul/axul electric al inimii.
Acesta determină axul electric instantaneu, adică direcția pe care
țesutul are aceiași stare de excitare la un anumit moment.

În cazul inimii este esențial ca transmiterea excitării ce determină

contracția să ajungă în același timp la toți mușchii implicați, indiferent de
poziția lor spațială. Această capacitate de a excita simultan mai multe
celule poartă numele de sincronism.

3
Electrograme și Magnetograme
Intensitatea semnalelor obținute este de ordinul milivolților (mV).
Pentru a defini un vector în spațiu, este nevoie ca acesta să fie proiectat
în 3 plane. În acest scop se vor folosi 3 electrozi ce formează Triunghiul
lui Einthoven:
 un electrod se plasează pe mâna dreaptă (R).
 un electrod se plasează pe mâna stângă (L).
 un electrod se plasează pe piciorul stâng (F).

Vectorul se va proiecta apoi pe fiecare latură a triunghiului astfel :

 Derivaţia I (RL).
 Derivaţia II (RF).
 Derivaţia III (LF).

Acest tip de măsurătoare este o înregistrare bipolară -> se obțin

polarități ( semne ) diferite ale semnalului în funcție de direcția de
deplasare față de electrozi.

Pentru reducerea perturbațiilor se adaugă o bornă de împământare la

piciorul drept.
Pentru o și mai bună vizualizare spațială, pe lângă cele 3 derivații
principale se adaugă și 6 derivații precordiale: V1-V6.
 acestea sunt măsurători de tip unipolar în care electrodul de
referință se leagă la pământ.

Interpretare semnal ECG:

Unda P =Depolarizarea atrială.

Intervalul P–Q = Nodul sino-atrial

-> miocardul ventricular.

Complexul QRS = Depolarizarea

ventriculară.

Segmentul S–T ~ 0 V.

Unda T = Repolarizarea
ventriculară
MAGNETOGRAMA ( MCG )

Activitatea electrică a inimiii generează un câmp magnetic măsurabil, de

ordinul 10-10 T, mult mai mic decât câmpul nagnetic terestru. Din acest
motiv este necesară ecranarea și compensarea câmpurilor exterioare.

4
Electrograme și Magnetograme
Câmpul magnetic este detectat cu ajutorul unui dispozitiv SQUID (
Dispozitive supraconductoare cu interferență cuantică - Superconducting
Quantum Interference Device )

Acest tip de măsurătoare nu aduce multe informații în plus față de ECG

dar crește probabilitatea unui diagnostic corect.

SISTEMUL NERVOS CENTRAL ( SNC )

SNCul este format din fibrele nervoase aferente și eferente, măduva

spinării și encefalul.

Sistemul nervos somatic/motor se ocupă de mișcări și postură,

analizând informațiile de la proprioceptori și exteroceptori și comandând
mușchii scheletici. Acesta se supune controlului conștient și voit.

Sistemul nervos vegetativ ( autonom ) reglează mediul intern.

Primește informațiile de la interoceptori și reglează funcționarea
glandelor și musculaturii netede. Acest sistem este inconștient.

Sistemul nervos este ierarhizat, comenzile fiind trimise din mai mulți
centrii cu priorități diferite. De exemplu, arcul reflex se închide în
măduva spinării însă de multe ori poate fi controlat voit de către
encefal.

Traseul nervos :
1. Potențialele de acțiune sunt transmise către cortex prin intermediul
căilor nervoase aferente.
2. La nivelul cortexului informația este recunoscută, analizată și
prelucrat.
 se formează senzații și percepții, se elaborează comenzi,
funcții integratoare sau funcții superioare
3. Cortexul emite o comandă care ajunge la efector sub formă de
potențiale de acțiune prin intermediul căilor nervoase eferente.

5
Electrograme și Magnetograme
 MĂDUVA SPINĂRII ( MS )

Canalul rahidian – vertebre.

• Substanţa cenuşie (corpurile celulare).
• Substanţa albă (fibrele nervoase).
• Cornul posterior – aferenţe.
• Cornul anterior – eferenţe
Nervul rahidian.
• La fiecare nivel.
• Rădăcina posterioară – aferenţe; ganglionul spinal.
• Rădăcina anterioară – eferenţe; corpul neuronal – cornul anterior

ARCUL REFLEX

Def: Arcul reflex este o buclă de reglare automată (un răspuns automat la
un stimul )

Se poate forma în cornul anterior al MS, bulbul rahidian etc.

Poate să fie:
 Monosinaptic. ( desen stânga ). Implică 2 neuroni:
o Un neuron aferent care funcționează pe post de senzor;
o Un neuron eferent care dă comanda efectorului ;

6
Electrograme și Magnetograme
  Polisinaptic ( desen dreapta ) implică cel puțin un interneuron (IN).:
o Între neuronul-senzor și neuronul-de-comandă se interpun alți
neuroni. Aceștia introduc o întârziere din cauza sinapselor
secundare.

Arcul refelex poate să fie anulat prin control superior (comandă de la

creier ).

SISTEMUL NERVOS SOMATIC

Controlează mișcările voluntare, postura și mișcările refelexe prin reglarea

contracției musculare striate.

Are o structură ierarhizată, adică arcurile reflexe ce se închid în măduva

spinării pot să fie anulate prin control superior, provenit de la cortex.

MUSCULATURA STRIATĂ. STRUCTURA

Mușchiul este format din mai multe

fascicule.

Fasciculele sunt grupuri de fibre numite

miofibrile.

O miofibrilă este formată din mai multe

miofilamente.

Un miofilament este format dintr-o pereche

Filament Gros - Filament Subțire.

Celula musculară: este o celulă polinucleată.

7
Electrograme și Magnetograme
Sarcolema este o teacă conjunctivă laxă care înconjoară fibra musculară.

Tubulii transversali sunt extensii ale membranei celulare care pătrund

în interiorul celulei și permit transmiterea rapidă a potențialelor de
acțiune.

Reticulul sarcoplasmic este un organit din interiorul celulei musculare

adaptat pentru depozitarea și eliberarea ionilor de calciu, în interiorul unor
structuri denumite cisterne.

Celula musculară conține un număr mare de mitocondrii deoarece

contracția musculară necesită o cantitate foarte mare de energie (
furnizată de mitocondrie).

Miofibrilele sunt organite celulare specifice fibrei musculare, ele

reprezentând elementul contractil al fibrei musculare.

Sarcomerul:

 Este o porțiune din miofibrilă.

 Este mărginit la stânga și la dreapta de linia Z ( parte din
membrană care leagă miofibrilele între ele)
 Este format din filamente subțiri și filamente groase.
 Filamentele groase se află concentrate mai la interiorul celulei. Se
leagă de filamentele subțiri prin intermediul punților
transversale.
 Filamentele subțiri sunt situate tot transversal, ancorate de linia Z

8
Electrograme și Magnetograme
 Filamentul gros:
 Este format din molecule
de miozină.
 Este format din 3 părți:
o Corpul filamentului
o Punți transversale
o Balamale

Corpul filamentului:
Este format din
meromiozină ușoară (MMU)

Punțile transversale
Formate din meromiozină grea ( MMG ).

Aceasta are 2 componente : S1 ( proteine globulare solubile în apă ) şi S2

- face legătura cu MMU
Între cele 2 tipuri de meromiozină se poate face îndoirea moleculei (
balama ).

Filamentul de miozină este format din porţiunea liniară, iar capetele

globulare sunt orientate lateral, la exteriorul filamentului , formând aşa-
numitele punţi transversale miozinice (expansiuni laterale). S1 are mare
afinitate pentru actină şi are activitate ATP-azică.

Filamentul subțire:
 Este ancorat de linia Z.
 Format din:
o 2 filamente de actină, cu afinitate mare pentru miozină,
alipite și torsionate ( alfa-helix ).

9
Electrograme și Magnetograme
 o 2 filamente de tropomiozină care însoțesc fibrele de actină.
o Molecule de troponină situate din loc în loc deasupra
moleculelor de tropomiozină. Acestea maschează (la mușchiul
relaxat) locurile de legare a MMG dar în timpul contracției,
moleculele se leagă de ioni de calciu eliberând zonele de
legare.

MECANISMUL DE EXCITAȚIE-CONTRACȚIE

Potențialele de acțiune ( PA ) ajunse la nivelul celulei musculare

depolarizează sarcolema. Aceastra transmite PA prin tubulii
transversali în care există cisterne de calciu. Ionii de calciu sunt
eliberați din cisterne și se leagă de moleculele de troponină din
filamentele subțiri ceea ce eliberează spațiile de legare a MMG.
Filamentul gros și cel subțire se leagă prin intermediul MMG ceea ce
face ca filamentele să gliseze ceea ce se traduce în final prin contracția
musculară. La finalul procesului, ionii de calciu sunt recaptați.
Interacțiunea filamentelor:
S1 din MMG se leagă de actină (1) ceea ce produce îndoirea punților
transversale și deplasarea filamentului subțire (2) și deci scurtarea
sarcomerului. Miozina se desprinde apoi de filamentul de actină (3) iar
locurile de legare sunt din nou mascate ( 4 ).

SENZORI ÎN MUȘCHI

Informația privind activitatea musculară ajunge la cortex din

următoarele surse:
1. Proprioceptori - receptori aflați în mușchi și tendoane care aduc
informații despre poziția mușchilor în spațiu.

2. Fusul neuromuscular - sunt receptori aflați de-a lungul fusului

muscular, sensibili la alungirea mușchiului.

10
Electrograme și Magnetograme
 3. Organul tendinos a lui Golgi - sunt receptori aflați în tendoane,
sensibili la tensiunea din mușchi.

4. Labirintul vestibular ( din urechea internă ) - este responsabil cu

menținerea echilibrului.

5. Analizorul vizual.

6. Nocioceptori - receptori pentru durere aflați în piele și diferite

organe.

Fusul neuromuscular are 4 părți componente:

a. Fibrele lanțului nuclear - semnalizează lungimea mușchiului la

un moment de timp ( răspuns static ) .

b. Fibrele sacului nuclear - semnalizează viteza de alungire a

mușchiului ( răspuns dinamic ) .

c. Fibre Ia ( I = cifra romană 1 :D ) = fibre aferente primare. Sunt

fibre nervoase care trimit informația de la senzori la cortex.
Când mușchiul este relaxat, se înregistrează o activitate de fond
cu PA neregulate. La alungirea mușchiului crește frecvența PA
iar la scurtarea sa PA încetează.

Răspunsul dinamic este transmis preferențial la cortex.

d. Fibre fuzimotoare - neuroni eferenți ( transmit comenzi de la

creier către mușchi ) de tip static și dinamic. Aceștia potențează
activitatea musculară prin modificarea frecvenței PA ( creșterea
duce la alungirea mușchiului)

REGLAREA MEDULARĂ

Arcurile reflexe se închid la fiecare nivel al Sistemului Nervos Central

(SNC):
– nivelul măduvei spinării;
– nivelul subcortical;
– nivelul cortical.

Motoneuronul alfa este neuronul responsabil cu receptarea informației

de la senzori, integrarea acesteia și apoi trimiterea unei comenzi către
efectori.
În cazul reflexelor ce se închid la nivelele inferioare ale SNC, acestea pot
să fie controlate voluntar prin semnale provenite din nivelele superioare.
Semnalele trimise la efectori sunt direcționate către cuplurile
antagonistice de mușchi ( ex. semnalul e trimis în același timp și la

11
Electrograme și Magnetograme
mușchii flexori și la cei extensori ). Mai mult, există și legături
condrolaterale adică fibre care controlează regiuni simetrice ale corpului
( ex. stânga-dreapta ).

Corelarea în timp a semnalelor se face intercalând neuroni pe drumul

căilor aferente/eferente, neuroni ce introduc întârzieri ale transmiterii
semnalului datorită sinapselor.
INTEGRAREA INFORMAȚIEI DE LA NIVELUL MUSCULATURII
STRIATE
Pentru controlul musculaturii SNC-ul trebuie să integreze informații
primite de la :
 Reflexul miotatic - menținerea lungimii mușchiului constantă

 Reflexul Golgi - menținerea tensiunii mușchiului constantă

o Cele 2 reflexe sunt responsabile pentru menținerea rigidității
mușchiului.

 Labirintul vestibulart - echilibru

 Vizual
 Nocioceptori

și apoi să trimită comenzi către:

 Mușchii sinergici = mușchi voluntari care efectuează aceiași

acțiune

 Mușchi antagoniști = mușchi ce efectuează acțiuni opuse (ex.

flexor/extensor)

De multe ori pentru reflexe există legături condrolaterale.

Pentru funcționarea optimă a acestui sistem este nevoie de un sistem de

reglare complex. Acesta este compus din :
 Bucle de reacție locale și globale -> asigură feedback constant de la
efectori către SNC.
o Arcurile reflexe corelate
o Controlul superior

 senzorii sunt intrările în aceste bucle. Ei trimit informații la SNC iar

acesta trimite comenzi către mușchi ceea ce determină schimbarea
propietăților la nivelul senzorilor ceea ce determină modificarea
informației trimise de aceștia la SNC.

 SNC-ul
o Prestabilește starea mușchiului ( adică determină contracția
sau relaxarea acestuia ).

12
Electrograme și Magnetograme
 o Alege setul de mișcări care trebuie executate.

o Prin intermediul fibrelor fuzimotoare gamma ( specifici pentru

o reflexul miotatic ) stabilește reacția pozitivă la nivel local sau
reacția negativă globală.

 Elementul de execuție - Neuronul motor alfa.

o La acest nivel se face integrarea informației și transmiterea
comenzii.

o Funcționează ca un amplificator operațional, cu intrări multiple

( cca 6000 ) ce provin de la senzori și SNC.

o Celula Renshaw ( R ) formează o buclă de reacție . Acesta face

ca excitațiile slabe ale motoneuronului alfa să treacă
nealterate dar le inhibă pe cele puternice. În acest fel
motoneuronul amplifică puternic semnalul inițial dar în timp,
datorită trecerilor repetate prin celula Renshaw amplificarea se
reduce. Astfel se obține un răspuns rapid dar amortizat.

Reflexul Miotatic:

 Responsabil de menținerea constantă a lungimii mușchiului.

 Informația preluată de fusul neuromuscular este trimisă prin fibrele

Ia ( fibrele aferente primare ) la SNC.

 Neuronul motor alfa comandă alungirea mușchilor, deci excitarea

acestora. Senzorii detectează contracția musculară și trimit
informația spre SNC care trimite înapoi comanda de relaxare, petru
a păstra lungimea mușchiului constantă - Acest fenomen poartă
numele de reacție negativă.

13
Electrograme și Magnetograme
  Celula Renshaw este o ramură colaterală a axonlui neuronului motor
alfa și este implicată în inhibiția recurentă și laterală a semnalelor
trimise către efector din neuronul motor alfa.

 Neuronii fuzimotori gamma sunt responsabili de transmiterea

comenzilor voluntare, de la SNC astfel :
o Pentru răspunsuri intense, de scurtă durată, sunt stimulate
fibrele sacului nuclear ( din fusul neuromuscular ),
responsabile cu răspunsul dinamic ( viteza de alungire )

o Pentru răspunsuri lungi ( ex. menținerea posturii ) sunt

stimulate atât fibrele sacului nuclear cât și fibrele lanțului
nuclear ( responsabile cu răspunsul static ).

 Acest reflex este util deoarece crește rata descărcărilor pe neuronii

Ia, oferă un răspuns și la scurtarea mușchilor, crește sensibilitatea
( amplificarea ) li viteza de răspuns și permite un control mai fin,
într-un domeniu mai larg al contracției musculare.

Reflexul Golgi:

 Responsabil de menținerea tensiunii constante a mușchiului.

 Informația preluată de Organul tendinos lui Golgi este trimis către

SNC. Răspunsul este atât static cât și dinamic.

 Neuronul motor alfa detectează o creștere a tensiunii în mușchi așa

că trimite potențiale de acțiune către efectori producând relaxarea
fibrelor.

 Relaxarea produsă în urma unei excitații poartă numele de Reacție

negativă și are scopul de a împiedica o contracție prea puternică.

 Acest reflex este bisinaptic = există și un interneuron. Acesta

introduce o întârziere a transmiterii semnalului, față de reflexul
miotatic ( care este monosinaptic).

ELECTROMIOGRAMA (EMG)

Un tip de investigație care vizează activitatea electrică a mușchilor, în

repaus sau la contracție.

Valorile de tensiune măsurate sunt între 50μV ( în repaus ) și 20-30 mV

(a contracție ).

14
Electrograme și Magnetograme
Înregistrarea se poate face folosind:
 Eletrod ac ; Se obține activitatea unei singure unități motorii
 Electrozi de suprafață.

Înregistrarea este apoi analizată spectral

ENCEFALUL

Este alcătuit din :

 Trunchiul cerebral (
se află în
continuarea
măduvei spinării )

 Cerebelul

 Diencefalul

 Emisferele
cerebrale
o Corpul calos și
cortex

CORTEXUL CEREBRAL

Structura:
 Suprafața = 2.200 cm2 .

 Materia cenușie se află la suprafață și are o grosime de 1,3 - 4,5

mm.

 Are 1010-1011 neuroni

 2 emisfere separate prin șanțul corpului calos. Legătura dintre ele

se face prin intermediul comisurii.

 Se pot identifica lobi, circumvoluțiuni și șanțuri ca elemente

anatomice de referință.

15
Electrograme și Magnetograme
Organizarea:

 Fiecare senzație este proiectată pe o arie de proiecție senzorială

specializată. Identificăm ariile responsabile pentru senzațiile
vizuale, auditive, olfactive , gustative, vestibulare, somestezice.

 Cortexul motor este responsabil cu controlul mișcărilor voluntare.

 Cortexul asociativ este responsabil de Ciclul veghe/somn și de

funcțiile superioare ( precum conștiința, limbajul, memoria etc.
).

 Fibrele provenite din organism se încrucișează la nivelul cortexului.

Astfel, emisfera dreaptă este responsabilă de controlul părții stângi
a corpului și vice-versa.

 Emisferele sunt specializate pentru anumite funcții și în general una

dintre ele domină ( este mai activă ) .

ELECTROENCEFALOGRAMA (EEG)

Înregistrează activitatea spontană a creierului.

 Semnalele obținute au o formă foarte complexă deoarece există
foarte mulți neuroni și sinapse care emit semnale electrice în mod
asincron ( se excită la momente diferite de timp ).

 Semnalele au o intensitate de ordinul microvolților și frecvențe între

0 și 50 de Hz.

16
Electrograme și Magnetograme
  Înregistrarea depinde de locul de înregistrare și starea de veghe sau
somn.

 Se folosesc 21 de electrozi, atât bipolari cât și unipolari.

Este importantă deoarece :

 Înregistrează răspunsul cortical la un anumit stimul ceea ce face ca

această tehnică să fie utilă în diagnostic.

Există probleme cu separarea undelor componente ( alfa,beta, delta,

theta ) și prelucrarea digitală a acestora.

Amplitudinea li latența undelor înregistrate depind de parametrii

stimulului.

Analize:

Se pot analiza :

 Analizorul vizual. Se testează vederea ...

o ... Monoculară
o ... Binoculară
o ... Cromatică
o ... Dinamică ( imagini în mișcare )

 Analizorul auditiv. Se testează reacția la

o Tonuri pure
o Vorbire

 Somatosenzorial
o Se stimulează electric nervii periferici.

MAGNETOENCEFALOGRAMA (MEG)

Oferă informații despre activitatea electrică a cortexului +

neomogenitățile volumului conductor.

Deoarece semnalul vizat are intensități foarte mici ( 0,5 pT -

picoTesla ) este importantă ecranarea și compensare a câmpurilor
magnetice externe.

Frecvențele obținute sunt aceleași ca la EEG ( 0-50 Hz ).

Se înregistrează folosind Dispozitive supraconductoare cu

interferență cuantică (SQUID) .

17
Electrograme și Magnetograme
Avantaje:

 MEG-ul detectează elemente la care Eeg-ul nu este sensibil.

 Are o rezoluție spațială mai bună decât Eeg-ul. Se poate combina și
cu tehnici RMN ( Rezonanță Magnetică Nucleară ).

ELECTROOCULOGRAMA

Structura ochiului:

In partea din fata: corneea urmata de mediile transparente si refrigerente, urmeaza

umoarea apoasa, cristalinul, corpul vitros(umoarea sticloasa); in spate se afla 3 straturi:
sclerotica, coroida si retina(stratul din interior).

In afara de aceste elemente principale, in fata cristalinului exista un orificiu=pupila,

care are rol de diafragma si anume: exista niste structuri care reprezinta irisul ?care
pot regla deschiderea diafragmei, deci se regleaza cantitatea de lumina care intra in
ochi.

Cristalinul este de fapt o lentila cu convergenta variabila prin modificarea bombarii

acestuia.

Retina cuprinde celulele fotoreceptoare cu conuri si cu bastonase, in zona cetrala exista

o adancitura(foveea), in centrul ei aflandu-se pata galbena(macula lutea). Celulele
gange? Ale retinei (axonul lor) formeaza nervul optic care ese din retina prin zona
numita pata oarba. In aceasta zona, nefiind celule fotoreceptoare deci nu se poate
forma imaginea.

EOG – se bazeaza pe faptul ca exista o polarizare electrica statica a ochiului si anume;

corneea este mai pozitiva fata de spatele ochiului( dif. de ptential intre 0.4 si 1 mV, si
se modifica la miscarile oculare). In consecinta se poate inregistra aceasta variatie.

18
Electrograme și Magnetograme
Se plaseaza 2 electrozi in coltul ochilor(in afara). Se inregistreaza diferenta de
potential intre cei 2 electrozi, este apoi amplificata si masurata.

In cele 2 desene de mai sus se vede cum se modifica diferenta de potential la

deplasarea ochiului intr-un sens si-n celalalt. Deci amplitudinea semnalului depinde de
unghiul de deplasare(cu care se roteste globul ocular)iar semnalul de sensul de miscare.

Calibrarea intregului sistem se face inregistrand semnalul deci diferenta de potential

dintre cei 2 electrozi punand pacientul sa priveasca in doua puncte fixe.(unghiuri de
rotatie dif. si se inregistreaza dif. de potential)

Sensibilitatea inregistrarii: 5-20 µV/grad.

Rezolutia:2 grade.

Se pot face inregistrari pana la un unghi de rotire de maxim 70 de grade dar

liniaritatea se pastreaza pana la 30 de grade.

ELECTRORETINOGRAMA

Structura retinei:

Retina- structura destul de complexa, similara cu cea a cortexului cerebral, prezinta 10

straturi, dar cele care ne intereseaza sunt 5.

Celulele fotoreceptoare(celule care receptioneaza semnalul luminos)-> celule cu

conuri: 6-7x 1e6 in retina

Iar in fovee sunt in exclusivitate celule cu bastonas :1.5x1e8

Lumina vibe de jos in sus, pt. a ajunge la celulele fotoreceptoare trebuie sa strabata
toate celelalte straturi ale retinei, dar pt. A mari sensibilitatea, in fovee celelalte
straturi sunt indepartate-adancitura foveala( retragerea straturilor celulare
anterioare) pt. Ca lumina sa ajunga direct la celulele fotoreceptoare(celulele cu con)

Celulele orizontale (celulele portocalii din imagine) care fac sinapsa cu 6-50 de celule
fotoreceptoare si cu celulele din urmatorul strat si anume celulele bipolare.

Celulele bipolare – formeaza priul neuron vizual. Ele fac sinapsa in fovee cu o singura
celula cu con iar in periferie cu mai multe celule cu conuri si bastonase, fie direct, fie
prin intermediul celulelor orizontale: o celula bipolara va primii inf. de la un nr. mare de
ceule senzoriale( nu numai de la una singura, exceptie:foveea).

Celule ganglionare fac sinapsa cu cele bipolare(primesc informatii de la acestea) si

axonul lor formeaza nervul optic care iese din retina prin pata oarba.

Celulele amacrine care sunt de mai multe tipuri, au un rol foarte complex chiar
incomplet cunoscut. In principal transmit reactii dinspre centru spre celelalte celule
retiniene, dar inchid si reatii locale facand sinapsa cu dif. cel. Ganglionare dar si
bipoare.
19
Electrograme și Magnetograme
Epiteliul pigmentar are culoarea maro inchis spre negru deoarece cuprinde un pigment
numit melanina( se afla si in piele),. Acesta in primul rand are rolul de a absorbii lumina,
fotonii care nu au fost absorbiti de celulele senzoriale in asa fel incat sa nu apara o
blurarea a imaginii pe retina. Procesele pigmenatare intra intre celulele fotoreceptoare
cas le separe. Pe langa acest rol, acesta mai are rolul foarte important de regenerare
pigmentilor fotosensibili din celulele senzoriale.

Celulele fotoreceptoare- au rol de traductor deci receptioneaza semnale

electromagnetice cu lungime de unda intre 380-780 nm si dupa un proces complicat se
produce un semnal electric la nivelul membranei celulare(traductor foto-chemo-electric)

Au doua parti:un segment extern si unul intern. In segmentul extern se afla pigmentul
fotosensibil iar in cel extern se afla organitele celulareobisnuite(existente in orice
celula) si terminatia sinaptica .

Celulele cu bastonas asigura vederea numita scotopica(pe intuneric) adica la lumina

slaba si vederea alb-negru. Au o sensibilitate deosebita: apare un raspuns minim
sesizabil la absorbtia unui singur foton. In segmentul extern de bastonas(SEB) care are
o fosrma cilindrica cu o lungime de cca 25 micrometrii se afla aprox. 2000 de discuri
separate intre ele. Aceste discuri se formeaza la baza segmentului extern prin
invaginarea membranei Dupa care se separa unelel de altele. In aceste discuri se afla
pigmentul fotosensibil= RODOPSINA(cca 1e8 molecule de rodopsina/ bastonas) are
maximum de absorbtie la 500nm deci in domeniul rosu.

Celulele cu con asigura asa numita vedere fotopica(la lumina intensa si vederea
colorata). Sensibilitatea lor este scazuta fata de celulele cu bastonas(in intuneric nu
distingem culori cigradatii de gri)

Procesul biochimic care incepe cu absorbtia fotonului, izomerizarea retinalului,

modificarea conformationala a rodopsinei, declaseaza un proces foarte complicat
biochimic=CASCADA GMPC(guadenozin monofosfat ciclic)

20
Electrograme și Magnetograme