Stimularea electrica a activitatii inimii

Tipuri de stimulatoare cardiace

Masuratori magnetometrice

-magnetocardiografia

-magnetoencefalografia


Defibrilator cardiac implantabil, mono sau
bicameral, pentru tratamentul tahicardiei
Stimularea cardiaca
Miocardul este stimulat
cu ajutorul
sistemului stimulator
prin impulsuri
electrice programate cu
grija, astfel
incat ritmul cardiac sa
corespunda
celui unei inimi
sanatoase.

Nodulul sinusal
Nodulul atrio-ventricular
Fascicolul HIS
Reteaua Purkinje

Stimulator cardiac extern, mono sau bicameral,
pentru tratamentul temporar pana la implant
definitiv
Stimulator
cardiac
implantabil,
pentru
tratamentul
fibrilatiei atriale
Doua dintre cele mai frecvente tulburari de
ritm bradicardice sunt sindromul nodulului
sinusal si blocul atrio-ventricular.

http://www.biotronik.de/qm_de/save/06_Nov_2007_16.49.33/d
ateien/921214_D_hsm_ro.pdf
Stimulator cardiac implantabil, mono sau
bicameral, pentru tratamentul bradicardiei.
Semnalele suplimentare sunt de la un tip de stimulator
miocardic conceput sa stimuleze muschiul din jurul
inimii la fiecare bataie (secunda); deci activeaza un muschi
scheletic iar nu muschiul inimii propriu zis
Metoda noua de stimulation endocardiaca ce produce
un complex QRS mai ingust fara solicitarea sinusului
coronarian sau a venelor cardiace
Stimulare bifocala in ventriculul drept pentru
tratamentul cardiomiopatiei de dilatare
Magnetocardiograma si
magnetoencefalograma
Prezentarea evolutiei inregistrate pe plan
mondial in domeniul tehnicilor si metodelor
biomagnetometrice aplicate in medicina
moderna
Descrierea principiilor fizice ale tehnicilor
biomagnetometrice
Sublinierea avantajelor utilizarii corelate a
inregistrarilor bioelectrice si biomagnetice

Introducere

Activitatea electromagnetica a tesuturilor si
organelor din structura organismului uman a fost
multa vreme inregistrata doar la nivelul
componentei sale electrice si interpretata exclusiv
prin prisma masuratorilor de curenti si potentiale
electrice. Captarea semnalelor rezultate prin
proiectarea la exteriorul corpului uman a
activitatii electrice a celulelor excitabile din
componenta creierului, a inimii sau a altor
structuri neuronale (de exemplu retina) sau
musculare (muschii oculari, faciali, gastrici etc.)
conduce insa la o informatie care este modulata
de impedantele electrice ale tesuturilor ce se
interpun intre organul sursa si dispozitivul de
inregistrare.
In cazul captarii componentei magnetice a
semnalelor electromagnetice emise de tesuturile si
organele caracterizate de bioelectrogeneza se
elimina practic total acest dezavantaj deoarece
permeabilitatea magnetica relativa nu difera
sensibil fata de unitate (in timp ce permitivitatea
electrica relativa a tesuturilor este considerabila).
Fenomenele biofizice care conduc la generarea
semnalelor electromagnetice inregistrate pentru
diagnosticarea starii fiziologice sunt denumite
generic bioelectrogeneza.

Scurt istoric

Magnetocardiografia, prin definitie, este tehnica
de masurare a campurilor magnetice generate de
tesutul cardiac datorita curentilor electrici din
celulele electric active ale musculaturii cardiace.
Magnetocardiografia (MCG) este o tehnica total
neinvaziva eliminand chiar si contactul cu electrozii
specific electrocardiografiei (EKG) si reprezinta o
sursa mai completa de informatii decat EKG.
In mod analog, magnetoencefalografia (MEG)
ofera posibilitatea explorarii creierului pe baza
inregistrarii activitatii electromagnetice a acestuia
fiind complementara electroencefalografiei (EEG).
Primele inregistrari
Primele inregistrari ale componentei magnetice a
activitatii electromagnetice a inimii au fost efectuate cu
ajutorul unui set de bobine de inductie de catre
cercetatorii americani Gerhard Baule si Richard McFee
de la Universitatea din Syracuza in 1963 [1]. Primul
dispozitiv de inregistrare bazat pe efectul de
supraconductibilitate (prin utilizarea unui senzor de tip
SQUID semiconductor quantum interference device) a
fost utilizat in 1970 de catre David Cohen si
colaboratorii sai de la Institutul de Tehnologie din
Masschusets [2].
Aplicarea tehnicii magnetometrice de inregistrare a
activitatii iniimii pentru diagnosticarea starii de
sanatate la fat (magnetocardiograma fetala) a fost
realizata cativa ani mai tarziu de Kariniemi si
colaboratorii [3] reprezentand o realizare remarcabila
in medicina preventiva antenatala deoarece prin ECG
astfel de investigatii nu erau accesibile.
O noua etapa
O noua etapa in dezvoltarea acestui sistem
magnetic de captare a informatiei generate
de activitatea cardiaca a constat in utilizarea
pompajului optic functional in conditii de
temperatura ambientala (Livanov et al.,
1983, [4]) iar inregistrarile pe mai multe
canale de captare a semnalului magnetic la
nivelul intregului torace precum si la nivelul
sistemului nervos central
(magnetoencefalografie) au fost realizate
prima data de Schneider et al. in 1990 [5].

Noi rezultate ale aplicarii tehnicii magnetometrice au
fost raportate de Konrad Brockmeier et al. (1994) care
au studiat semnalul cardiac in conditii de efort fizic [6]
si de Peter Van Leeuwen et al. [8] care au reusit sa
detecteze aritmiile de la nivelul inimii fatului. O noua
varianta de senzor electromagnetic, HTS SQUID, a fost
introdusa de Saburo Tanaka et al. (1994) de la
Superconducting Sensor Laboratory and Itami Research
Laboratories de la Sumitomo Electric Industries [7] in
timp ce un sistem de inregistrare portabil a fost propus
de Meinhard Schilling et al. de la Universitatea din
Hamburg [9].
Cercetatorii finlandezi Helena Hnninen et al. (2000) au
aplicat cu succes inregistrarile MCG pentru a detecta
ischemia miocardica indusa in artera coronariana [10]
eliminand astfel una din principalele limitari ale tehnicii
electrocardiografice.
Cercetatorii germani Bison et al. de la Universit de
Fribourg (2002) au aplicat tehnica MCG cu laser pentru
a carta la temperatura camerei activitatea magnetica a
inimii -cu rezolutia de 1 ms [11].
Metoda inregistrarii
magnetocardiografice

Magnetocardiografia a permis detectarea
curentilor circulari din tesutul cardiac care nu sunt
surprinsi in semnalul EKG. Astfel MCG poate oferi
informatii, de exemplu, despre deviatiile de la
directia normala de depolarizare si repolarizare
induse de ischemie [10]. Magnetocardiografiile s-
au dovedit mai precise decat electrocardiografiile
in cateva aplicatii clinince, in special in
diagnosticarea hipertrofiilor atriului si ventriculului
drept si in localizarea surselor de aritmie [12-14].
Schema unui sistem SQUID utilizat in MCG pentru
conversia curent-tensiune
Ansamblul criostatic inclus in sistemul de captare a
semnalului magnetic cu ajutorul unui dispozitiv
SQUID
Un dispozitiv SQUID (superconductor quantum
interference device) este proiectat pentru a
masura semnale extrem de slabe. Functionarea
lui se bazeaza pe o jonctiune Josephson care
detecteaza semnale de energii de 100 miliarde
de ori mai mici decat energia magnetica
necesara rotirii unui ac de busola.
Jonctiunea Josephson este alcatuita din doua
straturi de materiale semiconductoare
separate de un strat izolator electric atat de
subtire incat electronii pot sa il strabata. Un
disozitiv SQUID consta din una sau mai multe
bucle superconductoare care constituie niste
jonctiuni Josephson suprapuse in asa fel incat
electronii sa se deplaseze simultan in ambele
sensuri.
Din cauza ca avem curenti in sensuri opuse
electronii respectivi au capacitatea de a actiona ca
niste sisteme de comutare cum sunt cele din
constitutia sistemelor de calcul electronic. Din
cauza ca au o sensibilitate foarte mare fata de
campurile magnetice ele nu trebuie sa vin ain
contact cu sistemul pe care il sondeaza.
Bobinele (buclele) SQUID sunt fabricate din aliaje
de plumb (cu 10% aur sau indiu) si/sau niobiu,
adesea constand in bariera tunel impachetata intre
electrodul de baza de niobiu si electrodul de
deasupra din aliaj de plumb.


Masuratorile practicate in clinicile moderne sunt
efectuate cu sisteme senzor cu peste 50 de
canale, cu un bun raport semnal zgomot si buna
rezolutie spatio- temporala, capabile sa capteze
semnale provenind nu numai de la curentii ce
strabat tesuturile si se proiecteaza pe suprafata
corpului (ca in cazul ECG) dar si de la curentii
intracelulari si extracelulari de la nivelul tesutului
cardiac. Smith et al. (2006) au demonstrat
avantajele practice ale MCG fata de ECG in analiza
dispersiei valorilor duratei repolarizarii
ventriculare [15] utilizand un senzor cu 61 de
canale. Desigur, combinarea celor doua tehnici,
MCG si ECG in cadrul unei variante experimentale
de electromagnetocardiografie (EMCG) conduce la
extractia unui optim de informatie pentru
diagnosticarea afectiunilor inimii.
Bazele fizice
Bazele fizice ale tehnicii MCG sunt legate de modelul de
dipol magnetic asociat fibrei musculare cardiace sursa
semnalului MCG. Momentul magnetic m este de forma:
unde r este vectorul de pozitie iar J este densitatea volumica
de curent intr-un conductor omogen si infinit. Campul magnetic
generat, are, ca orice vector, trei componente dar cartarea la
nivelul toracelui (considerat in planul YOZ de exemplu) se face
pentru o singura componenta, de exemplu cea de pe axa OX.
De regula 30-40 de masuratori punctuale conduc la o buna
descriere a distributiei campului magnetic pe fata anterioara a
toracelui.
Modelul dipolar magnetic atasat fibrei musculare
Masurarea pe directia OX a campului magnetic
generat de inima
Inregistrarile se pot face simultan daca se dispune de
un sistem multi-canal dar si consecutiv daca se
utilizeaza un sistem uni canal. Desigur, precizia de
localizare a surselor de semnal magnetic creste
considerabil daca se ia in considerare si contributia
quadripolilor magnetici [16] elementari asociati
fiecarei fibre musculare (Nenonen et al., 1991a).
Deasemenea, aceasta precizie, care este de ordinul
centimetrului, creste atunci cand se aplica un model
fenomenologic corect pentru explicarea proprietatilor
de conductor volumic al tesutului cardiac (Nenonen et
al., 1991b, [17])
Un astfel de model descrie inima sub forma unei sfere
conductoare finite omogene aflata intr-un mediu
neconductor (tesutul pulmonar). Desigur, fata de
inregistrarea cu un singur sistem SQUID precizia
metodei MCG creste daca se fac inregistrari cu doua
sisteme
Inregistrarea unipolara a semnalului MCG generat de
un dipol magnetic punctiform (A) comparativ cu
inregistrarea bipolara (B)
Semnalul MCG inregistrat pe directia OX pentru faze
consecutive de activare a muschilui cardiac (RV-
ventricul drept; LV ventricul stang)
Modelarile matematice riguroase trebuie sa ia in
consideratie faptul ca si campul electric masurat in
tehnica EKG si campul magnetic masurat in tehnica
MCG au cate doua componente si anume sursa (tesutul
cardiac) si tesuturile conductoare interpuse.
V
j
S
j j j
i
j
S d .
r
1
" ' dV
r
1
. J r 4

j
S
j j j
V
i
j
S xd
r
1
" ' dV
r
1
x J r H 4

unde este intensitatea campului magnetic, este
densitatea de curent, este conductivitatea, este
potentialul, r este vectorul de pozitie, S este suprafata iar
V este volumul conductor. In cazul cand neomogenitatile
de la nivelul zonelor apropiate de tesut sunt neglijabile se
poate neglija diferenta intre conductibilitatile electrice.
De importanta majora este
amplasarea sistemului
bipolar de captare a
semnalului magnetic.
Malmivuo [17] a propus
(1976) ca alegerea
sistemului de axe ortogonal
de plasare a senzorului
bipolar sa fie diferita de
sistemul de axe legat de
simetria copului uman. El a
propus sistemul de axe ABC
care definesc un cub cu
diagonala orientata pe
directia perpendiculara la
planul toracelui.
Sistemul de axe ACB propus pentru inregistrarea
bipolara a MCG
Orientarea componentelor momentului magnetic al
dipolului precum si a campului magnetic generat de
acesta
Comparatia intre semnalele ECG si MCG
recompuse din inregistrarile uniaxiale se poate
vedea din imaginile de mai jos
Semnalul ECG (stanga) si MCG (dreapta) obtinute prin
compunerea inregistrarilor uniaxiale
Modelarea semnalelor ECG si MCG pe baza
inregistrarilor unipolare
Similar cu MCG, tehnica magnetoencefalografica
(MEG) este o metoda neinvaziva bazata pe
inregistrarea componentei magnetice a activitatii
electromagnetice a creierului fiind caracterizata de
o acuratete mai buna fata de electroencefalograma-
avand in vedere minimizarea distorsionarii
semnalului captat.
Aceste avantaje sunt consecinta faptului ca
tesuturile care se interpun intre sursa semnalului si
senzor (craniul, scalpul) interfera considerabil mai
putin cu campul magnetic decat cu cel electric.
Informatia obtinuta prin masuratori de tip MEG
competeaza in mod benefic datele furnizate de
imagistica RMN de exemplu, fiind extrem de utile in
diagnosticarea unor afectiuni grave ale creierului.
MEG permite o mai buna localizare a functiilor
creierului atat in cazuri normale cat si in unele
afectiuni ajutand considerabil la prevenirea unor
evenimente medicale dramatice.
De exemplu la investigarea epilepsiei,
masuratorile magnetice efectuate la nivelul cutiei
craniene cel mai adesea simultane cu
masuratorile electrice- pot localiza sursa
activitatii epileptiforme din creier; doar prin
asocierea datelor furnizate de
electroencefalograma si RMN localizarea unor
leziuni ale creierului nu este suficient de precisa.
MEG poate confirma daca undele tipice bolii
epileptice sunt generate de o anumita leziune fapt
de mare importanta pentru planificarea unei
interventii chirurgicale.
De asemenea prezenta unor tumori intracraniene
situate eventual in apropierea unei leziuni poate fi
cel mai precis semnalata prin MEG. Durata unei
testari complete prin tehnica MEG poate dura 1-2
ore.
Campul magnetic generat la nivelul creierului poate fi
descris matematic printr-o relatie de forma:

j
S
j i j
V
i
j
S xd
r
1
' " dv
r
1
x J r H 4

unde semnificatia simbolurilor este anologa celei
discutat la magnetocardiografie.
David Cohen este primul care a reusit inregistrarea
magnetica a activitatii creierului detectarea ritmurilor alfa.
La fel ca la MCG, in cazul cand neomogenitatile de la
nivelul zonelor apropiate de tesut sunt neglijabile se poate
neglija diferenta intre conductibilitatile electrice.
Campurile conductoare se pot ilustra fie cu vectorii de
camp fie prin linii de isosensibilitate.
Localizarea planelor utilizate in evaluarea distributiei
de sensibilitate a senzorului MEG
Linii de izosensibilitate in captarea semnalului
magnetic generat de creier de la diferite distante
(exprimate in multipli de raza ai bobinei senzor)
La inceputul utilizarii unor variantelor experimentale
de instalatii MEG avantajele asupra inregistrarilor
EEG erau mai putin evidente. In functie de parametrii
de calitate ai sistemului utilizat la captarea
semnalelor exista o serie de situatii [22] care sunt
bine reprezentate atat de semnalul EEC cat si de cel
MEG (cum ar fi artefactele date de miscarea
pleoapelor, undele lente asociate unor tumori,
activitatea difuza de tip unda teta, ritmurile delta
sinusoidal anterioare, spike-urile de 3/sec si undele
complexe) sau/si unele cazuri in care inregistrarea
MEG ofera avantaje fata de cea EEG (unde lente
asociate unor anumite tipuri de tumori particulare,
activitatea alpha la pacienti cu ritmuri delta difuze si
componentele armonice ale undelor complexe).
In prezent inregistrarile semnalelor MEG se
realizeaza practic cu sisteme multicanal (zeci de
senzori dispusi in jurul capului pacientului) ceea ce
asigura preluarea cu mare acuratete a informatiei
generate activitatea creierului [23].
Comparatie intre semnalele MEG si EEG in cazul
stimularii auditive
In unele situatii inregistrarile MEG contin, suprapuse,
semnale generate si de la nivelul cordului care se
elimina ulterior prin procesarea corespunzatoare a
inregistrarii [24].
Inregistrari MEG procesate pentru selectarea
semnalelor generate de creier
Tehnicile magnetometrice s-au aplicat si la
inregistrari ale semnalelor legate de activitatea
electrica a muschilor oculari
(magnetooculograme) sau de activitatea electrica
a retinei (magnetoretinogramae) dovedindu-se
utile in studiile comparative alaturi de
electroretinograme si electrooculograme.
In tara noastra cercetarile in domeniul
masuratorilor biomagnetometrice sunt inca la
inceput. Nu cunoastem clinici in care sa se aplice
diagnosticarea pacientilor pe baza de
magnetocardiografie sau magnetoencefalografie.
In acest context studiile propuse in cadrul acestui
proiect vor avea o contributie practica
semnificativa vizand actualizarea si modernizarea
metodelor combinate de investigare a tesuturilor
cu activitate electromagnetica din corpul uman.
Concluzii

1. Din perspectiva istorica, dezvoltarea cercetarii in
domeniul biomedical din ultimele decenii a adus in
prim planul preocuparilor biofizicienilor si
bioinginerilor medicali dezvoltarea metodelor de
inregistrare magnetometrica a activitatii principalelor
tesuturi excitabile din organismul uman
2. Proiectarea si asamblarea dispozitivelor de tip SQUID
(semiconductor quantum interference device) a facut
posibila captarea semnalelor magnetocardiografic si
magnetoencefalografic intr-o maniera total
neinvaziva, eliminand chiar si contactul pacientului cu
senzorii.
3. Dezvoltarea sistemelor de inregistrare
biomagnetometrica a condus in prezent la utilizarea
unor dispozitive cu zeci de canale avand dispunere
plana sau sferica in imediata apropiere a toracelui sau
craniului; utilizarea pompajului optic de tip laser a
condus la cresterea acuratetei inregistrarilor MCG si
MEG.
1. Fundamentarea stiintifica a activitatii
electromagnetice a inimii si creierului porneste
de la caracterul de dipol magnetic al unitatilor
structurale de baza ale acestor organe celulele
cu excitabilitate electrica
2. Modelarea fizica cea mai intuitiva a proceselor
de captare a semnalelor magnetocardiografice
se bazeaza pe inregistrarile bipolare ce permit
reconstructia acestor semnale din inregistrari
succesive pe trei directii ortogonale convenabil
alese in raport cu morfologia organismului
uman.
3. Comparatia semnalelor electrocardiografic si
magnetocardiografic permite validarea
tehnicilor biomagnetometrice precum si
diagnosticarea mult mai exacta a unor
probleme patologice.

Dintre avantajele diagnosticului medical prin
intermediul magnetocardiografiei se evidentiaza:

posibilitatea inregistrarii activitatii inimii la fat,
studierea dispersiei valorilor duratei
repolarizarii ventriculare
detectarea curentilor circulari din tesutul
cardiac care nu sunt surprinsi in semnalul EKG
(oferind informatii despre deviatiile de la
directia normala de depolarizare si repolarizare
induse de ischemie)
detectarea ischemiei miocardice indusa in
artera coronariana (nepermisa de tehnica
electrocardiografica)
Dintre avantajele inregistrarilor
magnetoencefalografice se remarca
-minimizarea distorsionarii semnalului captat la
nivelul cutiei craniene (fata de inregistrarea
electroncefalografica in care interpunerea
tesutului osos cvasicompact are un rol
considerabil)
localizarea mult mai precisa a zonelor cu
leziuni in sistemul nervos central ceea ce
permite optimizarea considerabila a
interventiilor chirurgicale
diagnosticarea exacta a situarii leziunilor
implicate in epilepsie si decelarea mai precisa
in cazul prezentei unor tumori
evidentierea undelor lente specifice unor
anumite tipuri de tumori particulare, a
undelor alpha la pacienti cu ritmuri delta
difuze, a componentelor armonice al undelor
complexe.
9. Introducerea metodelor de investigare
magnetometrica in tara noastra va constitui
o prioritate a viitorilor ani proiectul nostru
de cercetare inscriindu-se pe linia
activitatilor de pregatire a cadrului stiintific
si tehnic necesar primelor testari de
laborator.
Bibliografie

[1] G.M. Baule, R. McFee, "Detection of the Magnetic Field of
the Heart", Am. Heart J., 66, 95-96, (1963).
[2] D. Cohen, E.A. Edelsack, J.E. Zimmerman,
"Magnetocardiograms taken inside a shielded room with a
superconducting point-contact magnetometer", Appl.Phys.
Lett., 16, 278-280, (1970).
[3] V. Kariniemi, J. Ahopelto, P.J. Karp, T.E. Katila, "The fetal
magnetocardiogram", J. Perinat. Med., 2, 214-216, (1974).
[4] M. N. Livanov, A. N. Kozlov, S. E. Sinelnikova, Ju. A.
Kholodov, V. P. Markin, A. M. Gorbach, A. V. Korinewsky,
"Record of the human magnetocardiogram by the quantum
gradiometer with optical pumping", Adv. Cardiol. 28, 78-80
(1981).
[5] S. Schneider, E. Hoenig, H. Reichenberger, K, Abraham-
Fucks, W. Moshage, W. Oppelt, A. Stefan, A. Weikl, A. Wirth,
"Multichannel biomagnetic system for study of electrical
activity of the brain and the heart.", Radiology 176, 825-830,
(1990).
[6] K. Brockmeier, S. Comani, S.N. Ern, S. Di Luzio, A.
Pasquarelli, G.L. Romani, "Magnetocardiography and
exercise testing", J. Electrocardiol. 27, 137-142, (1994).
[7] S. Tanaka, H. Itozaki, H. Toyoda, N. Harada, A.
Adachi, K. Okajima, H. Kado, T. Nagaishi, "Four-channel
YBa2Cu3O7-y dc SQUID magnetometer for biomagnetic
measurements", Appl. Phys. Lett., 64, 514-516, (1994).
[8] P. Van Leeuwen, M. Schussler, H. Bettermann, S.
Lange, W. Hatzmann, "Magnetocardiography for
assessment of fetal heart actions",Geburtshilfe
Frauenheilkd. 1995; 55(11):642-6
[9] M. Schilling, S. Krey, R. Scharnweber, "Biomagnetic
Measurements with an Integrated YBa2Cu3O7
Magnetometer in a handheld Cryostat", Appl. Phys. Lett.,
69, 2749-2751, (1996).
[10] H. Hnninen, P. Takala, M. Mkijrvi, J. Montonen,
P. Korhonen, L. Oikarinen, J. Nenonen, T. Katila, L.
Toivonen, "Detection of exercise-induced myocardial
ischemia by multichannel magnetocardiography in single
vessel corronary artery disease", Annals of Noninvasive
Electrocardiography, 5, 147-157, (2000).
[11] G. Bison, R. Wynands, A. Weis, "A laser-pumped
magnetometer for the mapping of human cardio-magnetic
fields", Appl. Phys. B 76, 325-328, (2003) (Online publication).
[12] Mori H, Nakaya Y. Present status of clinical
magnetocardiography. CV World Rep 1988;1:7886.
[13] Nomura M, Nakaya Y, Saito K, Kishi F, Watatsuki T,
Miyoshi H , Noninvasive localisation of accessory pathways by
magnetocardiographic imaging. Clin Cardiol 1994;17:23944.
[14] Nomura M, Nakaya Y, Fujino K, Ishihara S, Katayama M,
Takeuchi A., Magnetocardiographic studies of ventricular
repolarization in old inferior myocardial infarction. Eur Heart J
1989;10:815.
[15] F. E. Smith, P. Langley, P. Leeuwen, B. Hailer, L. Trahms,
U. Steinhoff, J. P. Bourke, A. Murray, Comparison of
magnetocardiography andelectrocardiography: a study of
automatic measurement of dispersion of ventricular
repolarization, Europace (2006) 8, 887893
[16]Nenonen J, Katila T, Leini M, Montonen J, Mkijrvi M,
Siltanen P (1991): Magnetocardiographic functional localization
using current multipole models. IEEE Trans. Biomed. Eng.
38:(7) 648-57.
[17]Nenonen J, Purcell CJ, Horcek BM, Stroink G, Katila T
(1991): Magnetocardiographic functional localization using
a current dipole in a realistic torso. IEEE Trans. Biomed.
Eng. 38:(7) 658-64.
[18] Malmivuo JA (1976): On the detection of the magnetic
heart vector - An application of the reciprocity theorem.
Helsinki Univ. Tech., Acta Polytechn. Scand., El. Eng.
Series. Vol. 39., pp. 112. (Dr. tech. thesis)
[20] Eskola H (1983): On the properties of vector
magnetocardiographic leads. Tampere Univ. Tech.,
Tampere, Finland, Thesis, pp. 154. (Dr. tech. thesis)

[21]Eskola HJ, Malmivuo JA (1983): Optimizing vector
magnetocardiographic lead fields by using physical torso
model. Il Nuvo Cim. 2:(2) 356-67.
[22]John R. Hughes1 , J. Cohen2, C. I. Mayman3, M. L.
Scholl4 and D. E. Hendrix, Relationship of the
magnetoencephalogram to abnormal activity in the
electroencephalogram, Journal of Neurology, Volume
217, Number 2 / June, 1977, 79-93
[23] Sander TH, Burghoff M, Curio G, Trahms L , Single
evoked somatosensory MEG responses extracted by time
delayed decorrelation. IEEE Trans Signal Proc. 2005; 53:
3384-3392
[24] Steinhoff U , Signal Identification and Noise
Suppression in Multi-Channel ECG and MCG by
Independent Component Analysis (ICA) , Biocyb Biomed
Eng 2005;25(4):59-68
[25] Armstrong RA, Janday B., A brief review of
magnetic fields from the human visual system.
Ophthalmic Physiol Opt. 1989 Jul;9(3):299-301.