6 Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular

EXPERIMENTE PE FRAGMENT DE MUSCHI PAPILAR

Fragmentul de muşchi papilar obţinut de la inima de şobolan reprezintă un model experimental pentru
urmărirea fenomenelor electrice şi mecanice ale inimii, precum şi a posibilităţilor de influenţare a acestora
prin acţiunea unor substanţe sau manevre.

¾ PREGĂTIREA PREPARATULUI
9 Materiale necesare: animal de experienţă, planşetă şi instrumentar de disecţie, baia Steiert,
microelectrod, traductor mecanoelectric, sistem computerizat de înregistrare a semnalului,
stimulator, sistem de microperfuzie, soluţie Krebs-Henseleit.
9 Modul de lucru este următorul:
• se sacrifică animalul de experienţă şi se descoperă cordul prin procedeul descris în lucrarea
referitoare la experimentul pe cord virtual,
• cordul extras din cavitatea toracică, se introduce într-o cutie Petri parafinată în care se găseşte
soluţie Krebs-Henseleit la 370 C oxigenată; inima va continua să pulseze în acestă soluţie
• se deschid cavităţile inimii şi pereţii ventriculului stâng secţionaţi se fixează cu ace în parafina
cutiei Petri, astfel încât cavitatea acestuia rămâne deschisă.
• cu ajutorul unor foarfece fine se disecă muşchii papilari, îndepărtându-i de pe suprafaţa
peretelui ventricular, fără a leza muşchiul în acestă operaţiune. Se secţionează corzile
tendinoase şi baza de inserţie în peretele ventriculului stâng. Capetele muşchiului se leagă cu 2
fire de aţă subţire.
• fragmentul se introduce în cuva băii Steiert, unde va fi perfuzat continuu cu soluţie Krebs-
Henseleit oxigenată (amestec 95% O2, 5% CO2), cu un flux de aprox. 10 ml/min. Aici el se
fixează la un capăt de un braţ ce poate fi deplasat cu ajutorul unui dispozitiv micrometric, iar la
celălalt capăt de o pârghie în legătură cu un traductor mecanoelectric. Fixarea preparatului se
face pe un suport care conţine 2 fire de platină, puse în contact cu un stimulator electronic ce
declanşează stimuli cu durată şi intensitate reglabilă (fig.1).

¾ ÎNREGISTRAREA FENOMENELOR ELECTRICE ŞI MECANICE

9 Înregistrarea potenţialului de acţiune intracelular cu ajutorul microelectrozilor.
• Microelectrozii sunt micropipete de sticlă având diametrul la vârf de aproximativ 1 µm care
pot străpunge membrana fără a perturba major funcţia celulară, înregistrând diferenţa de
potenţial între mediul intra- şi extracelular. Interiorul pipetei este umplut cu soluţie KCl 3M
care scaldă o sârmă de argint clorurat, reprezentând electrodul activ. Electrodul indiferent este
format din acelaşi material fiind plasat în contact cu lichidul din baie. Diferenţa de potenţial
dintre cei doi electrozi este amplificată şi transmisă unui convertor analog-digital fiind afişată
cu ajutorul unui sistem computerizat.
• Tehnica de înregistrare. Cu ajutorul unui sistem micrometric de deplasare, electrodul activ
este plasat în contact cu suprafaţa fibrei musculare. Când microelectrodul se află în spaţiul
extracelular, el nu înregistrează nici o diferenţă de potenţial faţă de electrodul indiferent. În
momentul în care el străpunge membrana celulară, se observă o cădere bruscă a potenţialului la
aprox –90 mV (potenţialul de repaus al miofibrei). Stimularea muşchiului permite înregistarea
potenţialului de acţiune (figura 2).
Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular 7

9 Înregistrarea contracţiei izometrice a fragmentului de papilar ventricular se face cu ajutorul

traductorului mecanoelectric semnalul afişându-se simultan cu potenţialul de acţiune prin
intremediului sistemului computerizat de achiziţie.

Figura 1. Schema instalaţiei pentru înregistarea simultană a fenomenelor electrice şi mecanice ale
fragmentului ventricular. B-baie Steiert, P-perfuzie cu soluţie fiziologică la temperatură constantă, M-
micrometru de reglare a lungimii fragmentului, V-fragment ventricular montat pe un suport prevăzut cu
electrozi de platină pentru excitare, STIM-stimulator electronic, E-electrod indiferent,
mE=microelectrod, T-transductor mecanoelectric, A-amplificator electronic, ACH-stistem de achiziţie
computerizată a semnalului.

Figura 2. Aspectul potenţialului de acţiune şi al mecanogramei înregistrate la

fragmentul de muşchi papilar.
8 Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular

În cazul unor experienţe cu o durată mai lungă, lichidul din baie este schimbat cu ajutorul unui
sistem de microperfuzie, cu o cadenţă de 5 ml/min (fig.III-6).
Semnalul de la electrozi şi tranductorul mecanoelectric, poate fi preluat de un convertor analog-
digital de tipul DAS8 şi apoi introdus într-un calculator personal IBM PC-2. Cu ajutorul unor
programe speciale, semnalul este afişat pe ecran, calculându-se totodată în mod automat diverşi
parametrii.

¾ ÎNREGISTRAREA FENOMENELOR ELECTRICE ŞI MECANICE

9 Mod de lucru. Înregistrarea se face simultan pe cele două canale ale osciloscopului, obţinând curba
potenţialului de acţiune şi cea a contracţiei izometrice (fig.III-7). Se observă spike-ul de stimulare
precum şi faptul că potenţialul de acţiune începe înaintea contracţiei, al cărei maxim apare
aproximativ la sfârşitul potenţialului de acţiune, în porţiunea sa descendentă abruptă.

¾ DETERMINAREA PRAGULUI DE EXCITAŢIE

9 Modul de lucru este următorul:
• se stimulează fragmentul ventricular cu un excitant cu durată constantă (3 msec) şi o intensitate
redusă, acest stimul rămânând fără răspuns;
• se repetă stimularea cu intensitate din ce în ce mai mare; la o anumită intensitate, apare atât un
răspuns electric, cât şi mecanic. Această intensitate reprezintă pragul de excitaţie;
• stimularea cu un curent cu intensitate mai mare decât cea de prag, determină un răspuns identic
cu cel al stimului de prag demonstrând că fibra ventriculară răspunde după legea totul sau
nimic;

¾ DETERMINAREA FAZELOR REFRACTARE

9 Modul de lucru este următorul:
• după stabilirea pragului de excitaţie, se creşte intensitatea excitantului cu aproximativ 10% şi se
aplică 2 stimuli, separaţi între ei de o anumită distanţă în timp;
• apropiind treptat cei 2 stimuli, se constată că la un moment dat, al doilea stimul nu mai este
urmat de potenţial de acţiune şi de contracţie. Durata dintra cei 2 stimuli reprezintă în acest caz
faza refractară efectivă;
• dacă se măreşte puţin distanţa dintre cei 2 stimuli, se observă că al doilea stimul va fi urmat de
un potenţial de acţiune şi o mecanogramă, a căror formă nu va fi identică cu cea produsă de
primul stimul (fig.III-8). Aceasta este faza refractară relativă. Uneori se poate evidenţia şi o
scurtă fază supranormală, în care miocardul răspunde chiar şi la stimuli sub valoarea de prag;
• dacă se măreşte mai mult distanţa dintre stimuli, ambii vor fi urmaţi de potenţial de acţiune şi
mecanogramă identice. Aceasta este faza de refacere completă.

¾EFECTELE ÎNTINDERII FRAGMENTULUI VENTRICULAR

9 Mod de lucru. Întinderea fragmentului ventricular se realizează cu ajutorul dispozitivului
micrometric cu care este prevăzut aparatul, înregistrând concomitent potenţialul de acţiune şi
mecanocardiograma.
9 Rezultate. Întinderea produce creşterea amplitudinii contracţiei, fenomen explicat prin mecanismul
Starling; Modificările sunt în funcţie de gradul întinderii, dar întinderea exagerată a fragmentului,
mai mare decât lungimea maximală, duce la scăderea forţei de contracţie. Modificările potenţialului
de acţiune sunt variabile, putând apare depolarizări spontane, explicate prin activarea unor canale
ionice dependente de întindere.
Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular 9

Figura III-8.Determinarea fazei refractare la fragmentul de muşchi papilar. A.Faza refractară absolută,
cel de-al doilea stimul rămânând fără răspuns. B.Faza refractară relativă, cel de-al doilea stimul
determinând apariţia unui potenţial de acţiune şi a unei contracţii diferite de cea iniţială.