QT interval variability in body surface ECG: measurement, physiological basis, and clinical value:

position statement and consensus guidance endorsed by the European Heart Rhythm Association
jointly with the ESC Working Group on Cardiac Cellular Electrophysiology
Măsurarea intervalului QT

Măsurătorile realizate prin această tehnică, se potrivesc co mplet sau parțial cu șabloane fie definite de
utilizator, sau calculate automat. Deoarece finalul undei T dintr-un semnal ECG nu corespunde
obligatoriu cu sfârșitul repolarizării, informația dincolo de intervalul QT specific trebuie luată în
considerare. Cel mai utilizat algoritm potrivește segmentul ST-T întins sau extins cu un șablon
obținându-se astfel modificări ale duratei segmentului ST-T în raport cu durata șablonului. Se
presupune că intervalul QRS este constant. Desigur, acest lucru nu este întotdeauna corect,
deoarece există și modificări în secvența de activare. Variația valorilor folosite pentru potrivirea
șablonului oate fi se asemenea interpretată în mod eronat ca o variație primară a repolarizării, când
de fapt ar trebui luate în considerare și variațiile secundare datorate modulațiilor secvenței de
activare. [13] Recent a fost introdus un algoritm de potrivire bazat pe deformarea bidimensională a
întregului interval QT. Medierea fidelă a segmentului este o abordare alternativă de potrivire a
șabloanelor de bază. [15] Alegerea de către operator a duratei șablonului pare să aibă un impact
redus asupra rezultatelor reproductibilității măsurătorilor [16] și s-a raportat că atât variabilitatea
interoperator și intraoperator este scăzută. [17] Generarea automată poate îmbunătăți
reproductibilitatea. [13] Folosind tehnici robuste, semi-automate de potrivire a șabloanelor pentru
analiza QTV, se recomandă unda ECG și amplitudinea undei T. Analiza QTV pe termen scurt a ECG
ului cu 12 derivații sugerează diferențe considerabile între derivații. [20]

Unda ECG și amplitudinea undei T

Analiza QTV pe termen scurt din ECG-ulambulator a arătat diferențe semnificative între derivațiile
laterale și anterioare. [21] La pacienții supuși unui studiu electrofizic a fost raportat o diferență
nesemnificativă între potențialele derivațiilor I, AVF și V2. [22] S-au sugerat mișcări mai mari ale axei
cardiace în derivațiile Z ce conțin undele RT în comparație cu derivațiile X și Y. [23] Amplitudinea udei
T poate influența analiza QTV (Figura 2). Derivațiile cu unde T înalte și un raport semnal zgomot
ridicat de obicei produc o variație a QT-ului mai mică. În schimb, undele T plate scad certitudinea
determinării finalului undei T, ducând astfel la o variație crescută a intervalului. Variația intervalului
este invers proporțională cu amplitudinea undei T, în unele studii. [24] Utilizarea algoritmilor de
măsurare simplă ar trebui luată în considerare cu precauție. De exemplu, fluctuațiile în amplitudinea
undei T chiar și în stabilirea unei morfologii aparent identice, poate duce la fluctuații în timp a celei
mai abrupte unde T, care la rândul ei poate duce la fluctuații în determinarea finalului undei T
folosind metoda tangentei. Variațiainalului undei T poate fi corelată astfel cu variația de repolarizare.

13. Starc V, Schlegel TT. Real-time multichannel system for beat-to-beat QT interval variability. J
Electrocardiol 2006;39:358–67

15. Ritsema van Eck HJ. Fiducial segment averaging to improve cardiac time interval estimates. J
Electrocardiol 2002;35(Suppl):89–93.
16. Yeragani VK, Pohl R, Jampala VC, Balon R, Kay J, Igel G. Effect of posture and isoproterenol on
beat-to-beat heart rate and QT variability. Neuropsychobiology 2000;41:113–23.

17. Gao SA, Johansson M, Hammaren A, Nordberg M, Friberg P. Reproducibility of methods for
assessing baroreflex sensitivity and temporal QT variability in endstage renal disease and healthy
subjects. Clin Auton Res 2005;15:21–8.

20. Hasan MA, Abbott D, Baumert M. Relation between beat-to-beat QT interval variability and T-
wave amplitude in healthy subjects. Ann Noninvasive Electrocardiol 2012;17:195–203.