Mixere microfluidice

Un micromixer este un dispozitiv care folosește piese fabricate la scara micrometrică

pentru a mixa mai multe fluide. Acest tip de dispozitiv este folosit in domenii precum
chimia, farmaceutica sau biochimia. Deoarece sistemul de mixare este miniaturizat,
fluidele folosite la mixare sunt folosite în cantități reduse. Miniaturizarea este cuvântul
cheie în aceste domenii, unde mostrele necesare sunt foarte scumpe. Astfel, folosirea
mixerelor microfluidice implică reducerea costurilor, prin reducerea semnificativă a
volumului mostrelor folosite, dar și obținerea unor rezultate rapide, iar distanțele scurte
dintre moleculele fluidelor mixate favorizează reacții rapide între acestea.
Există doua tipuri de mixere microfluidice: active (dinamice) și pasive.

Mixere microfluidice active

Termenul de mixer microfluidic activ se referă la un dispozitiv microfluidic în care

mixarea mostrelor este îmbunătățită prin aplicarea unei forme de energie suplimentară.
In general, această energie este introdusă de piese în mișcare din interiorul
microcanalului, ca de exemplu agitatoare magnetice; sau de câmpuri de forță externe,
cum ar fi presiune, ultrasunete, câmpuri electrohidrodinamice, electrocinetice,
dielectroforetice, termice, etc.

Mixarea are loc in multe fenomene naturale, și este importantă în procese industriale,
fermentație, combustie si altele. In mod tradițional, mixarea industrială presupune
folosirea unor utilaje de mari dimensiuni, în schimb, în analizele de laborator e nevoie
de sisteme și echipamente de mici dimensiuni. In ultimii ani, dispozitivele microfluidice
au contribuit la dezvoltarea unor micro sisteme de analiza totala (μTAS) sau laboratoare
pe un cip (LOAC). Obținerea unei mixări rapide și eficiente a unor reactivi diferiți
pentru realizarea analizelor chimice și biologice în astfel de sisteme microfluidice pune
multe probleme. Problema dezvoltării unor soluții viabile de micromixare pentru
aplicații microfluidice a atras atenția unui număr important de cercetători din mediul
academic sau industrial.
Dimensiunile caracteristice ale canalelor microfluidice in care are loc mixarea este
de ordinul micrometrilor, astfel curgerea este dominată de forțele vâscoase, deci are loc
la numere Reynolds* mici, fără turbulente. Numărul Reynolds într-un canal
microfluidic drept este subunitar, astfel curgerea Stokes** este unidirecțională. Chiar
și în microcanale curbate, componenta transversală a curgerii este foarte mică, datorită
faptului că forțele inerțiale induse de geometria canalului sunt foarte slabe. In
consecință, când în microcanal sunt introduse două sau mai multe tipuri de fluide,
mixarea este dominată de fenomene de difuzie moleculară. In microcanale, procesul de
mixare prin difuzie este foarte lent, în comparație cu viteza de curgere a fluidelor.
* In mecanica fluidelor, numărul Reynolds este o mărime adimensionala reprezentând raportul dintre
forțele inerțiale și forțele vâscoase Re = V L VL . Atunci când Re este mic curgerea este
2 2

laminară, iar când Re este mare curgerea este turbulentă.

** Curgerea Stokes apare atunci când forțele inerțiale sunt mult mai mici decât forțele vâscoase in
interiorul unui fluid aflat in mișcare, sau atunci când canalele de curgere au dimensiuni reduse. In cazul
acestui tip de curgere, Re << 1.
*** Numărul Péclet este o mărime adimensională relevantă in studiul fenomenelor de transport in fluide.
Este definit ca raportul dintre viteza de advecție a unei mărimi fizice si viteza de difuzie a acesteia. In
contextul difuziei, Pe = LV D , unde L este lungimea caracteristica, V este viteza de curgere iar D
este coeficientul de difuzie.
 In general, curgerile microfluidice au numărul Péclet*** mare. Timpul de
amestecare prin difuzie este dat de tD = L2/2D, unde L este lungimea canalului.
De exemplu, pentru o viteză medie de 500 μm/s, o lățime a canalului de 100 μm și
un coeficient de difuzie moleculară de 10 μm2/s, timpul și lungimea de amestecare
necesare pentru a realiza o amestecare completă a speciilor sunt de ordinul 1000 sec și
0,5 m, respectiv.
Cu toate acestea, multe aplicații biochimice practice, de exemplu imunoanalizele și
hibridizarea ADN, necesită amestecarea rapidă a macromoleculelor caracterizate prin
difuzie moleculară relativ scăzută. Prin urmare, performanța de amestecare obținută în
microcanalele tipice nu este adecvată pentru aplicații de analiză biochimică. În
consecință, există o cerință pentru scheme de amestecare microfluidice îmbunătățite
pentru a sprijini dezvoltarea dispozitivelor μ-TAS și LOC. De obicei, astfel de scheme
implică reducerea lungimii de difuzie și a timpului de difuzie prin creșterea zonei de
contact interfacial dintre speciile de amestecare. Deși este dificil să se inducă turbulențe
(așa-numitul haos eulerian) în microcanale, performanța de amestecare obținută în
regimuri de flux cu număr Reynolds redus poate fi îmbunătățită prin intermediul
mecanismului de advecție haotică (sau denumit haos Lagrangean). Advecția haotică are
loc în fluxuri regulate, „netede” (din punct de vedere eulerian) și asigură o creștere
eficientă atât a zonei de contact interfacial, cât și a gradientului de concentrație prin
inducerea unei reduceri a grosimii striației și, prin urmare, a lungimii difuziei. Ca
urmare, atât timpul de amestecare, cât și lungimea de amestecare sunt considerabil
reduse.
Important, advecția haotică nu poate apărea în fluxuri bidimensionale constante, ci
este limitată la fluxuri bidimensionale și tridimensionale dependente de timp. În
consecință, un mic rotor cilindric care se rotește în jurul centrului său cu o frecvență
unghiulară uniformă (de exemplu, fluxul Couette) nu reușește să ofere o performanță
eficientă de micromixare, în timp ce doi astfel de rotori porniți și opriți alternativ
creează un fenomen de vortex intermitent care produce un puternic efect de amestecare.
În fluxul Couette, advecția haotică nu poate fi indusă și, prin urmare, efectul de
amestecare este foarte slab. Cu toate acestea, în aranjamentul cu doi rotori, fluxurile de
fluid sunt pliate în mod repetat în jurul unui rotor și apoi pliate în jurul celuilalt. Ca
rezultat, se induce advecția haotică și se obține o performanță bună de amestecare. În
general, realizarea unei amestecări eficiente a două sau mai multe fluxuri de fluide
necesită întotdeauna două plieri repetate a elementelor fluide. În ultimii ani, au fost
propuse diferite abordări de amestecare activă folosind advecția haotică pentru a spori
efectul de amestecare. Fluxurile haotice induse de astfel de abordări active sunt
dependente de timp și sunt ușor de controlat folosind mecanisme externe. Ca atare,
mixerele active sunt componente adecvate pentru sistemele microfluidice
reconfigurabile.