Voicu Radu-Nicolae Nanotehnologii pentru Medicină

Grupa 1436, ESM

Straturi subțiri cu aplicații în medicină

Depunerea de filme subțiri reprezintă o metodă foarte utilizată în domeniul nanotehnologiei,
care prezintă o multitudine de aplicații biomedicale, datorită posibilității de reducere a răspunsului
imunologic al organismului, de creștere a biocompatibilității dispozitivelor medicale și a capacității
de a realiza livrarea controlată de medicamente în diverse zone ale corpului.[1]
O tehnică simplă, eficientă și extrem de versatilă de asamblare a straturilor subțiri este
reprezentată de tehnica strat-pe-strat (Layer-by-Layer – LbL). În principal, aceasta este utilizată pentru
modificarea suprafețelor, acestea obținând astfel noi proprietăți, în funcție de materialul ales.[2]

Fig.1. Imagini SEM ale unei tije de titan, înainte și după LbL
Aceasta tehnică poate fi realizată prin trei metode:
a) Dip coating
Este cea mai comună metodă, un proces simplu ce nu necesită utilizarea unui echipament
specializat. Constă în imersarea alternantă a substratului într-o soluție apoasă a unui polication și într-
o soluție apoasă a unui polianion. În timpul fiecarei etape, un monostrat de polielectrolit este adsorbit,
schimbând sarcina substratului. În etapa urmatoare, substratul va atrage electrostatic un polielectrolit
de semn contrar și așa mai departe. După fiecare etapă, substratul se clăteste de multe ori în apă pentru
îndepărtarea polielectrolitului în exces. Procesul este repetat până este obținut numărul de straturi
dorit. Cu toate că metoda este una relativ simplaă și eficientă, aceasta prezintă și un dezavantaj, și
anume timpul relativ mare de realizare.[3]

b) Spin coating
Acoperirea prin rotire constă în aplicarea soluției pe un substrat plan, care apoi este rotit cu
viteze foarte mari, fluidul întinzându-se pe substrat sub acțiunea forței centrifugale. Rotirea are loc
până când soluția ajunge la marginile substratului și grosimea filmului atinge valoare dorită, aceasta
depinzând de viteza unghiulara și de concentrația soluției. Viteza procesului este una destul de mare,
de aproximativ 30 de secunde pe strat, însă principalul dezavantaj este imposibilitatea de a depune
filme pe substraturi 3D.[3]

c) Spray coating
Această metodă sugerează pulverizarea substratului și este mai avantajoasă față de cele doua
procedee prezentate anterior, atât datorită omogenității filmului obținut, cât și datorită duratei mult
mai mici de realizare a acestuia, timpul de expunere necesar pentru obținerea unui strat fiind de
aproximativ 6 secunde.[3]
 Fig.2. Cele trei metode de realizare a tehnicii Layer-by-Layer
Un domeniu în care filmele obținute prin tehnica LbL este industria farmaceutică, unde sunt
folosite pentru a imbunătăți performanțele sistemelor de eliberare controlată a medicamentelor. Printre
avantajele utilizării acestora, se numără posibilitatea de controlare a grosimii și proprietăților
mecanice prin alegerea numărului de straturi, adjustarea compoziției chimice și biologice prin
alegerea materialului potrivit și protecția suprafeței de diverse particule submicronice. De exemplu,
pentru tratamentul cancerului s-au utilizat nanoshell-uri acoperite cu aur pentru a putea transforma
lumina in caldură, făcând astfel posibilă distrugerea tumorilor prin atașarea selectivă de celule
maligne.[4]

Fig.3. Sinteza nanoshell-urilor acoperite cu aur

Alt domeniu în care filmele subțiri sunt utilizate cu succes este implantologia, acoperirea
suprafetelor implanturilor cu diverse straturi subțiri făcând posibilă îmbunătățirea proprietăților
optice, termice, electrice, chimice și mecanice. Astfel, se poate elimina una dintre principalele
probleme ale protezelor, și anume uzarea acestora in timp. Un bun exemplu îl reprezintă protezele de
genunchi, șold și umăr, în cadrul acestora existând mai multe suprafețe care în timpul mișcării intră
în contact, frecarea dintre ele determinând deteriorarea protezelor ce va duce în timp la defecte de
funcționare. Pentru evitarea acestei probleme, o variantă foarte bună este depunerea de straturi subțiri
de nitrat de titan, astfel crescând rezistența mecanică și corozivă a implantului, iar datorită faptului că
este o ceramică, este redusă eliberarea de ioni metalici în organism, minimizează proliferarea
bacteriană și elimină posibilitatea de apariție a alergiilor.[5]

Fig.4. Proteză de umăr Fig.5. Proteză de șold Fig.6. Proteză de genunchi

acoperită cu TiN acoperită cu TiN acoperită cu TiN
Bibliografie
1. Ai H., Jones S.A., Lvov Y.M. - Biomedical Applications of Electrostatic Layer-by-Layer
Nano-Assembly of Polymers, Enzymes, and Nanoparticles, publicat in „Cell biochemistry
and biophysics”

2. Costa R.R., Alatorre-Meda M., Mano J.F. - Drug nano-reservoirs synthesized using layer-
bylayer technologies, publicat in „Biotechnology Advances”

3. Keeney, M., Jiang, X. Y., Yamane, M., Lee, M., Goodman, S., & Yang, F. - Nanocoating for
biomolecule delivery using layer-by-layer self-assembly, publicat in „Journal of materials
chemistry”

4. De Villiers M.M., Otto D.P., Lvov Y.M. – Application of Electrostatic Layer-by-Layer

Nanocoating in Drug Delivery

5. https://materion.com/-/media/files/advanced-materials-group/me/technicalpapers/medical-
and-biomed-thin-film-matls_prosthetic-implants.pdf - Accesat la 29.04.2019