3.

Electrocardiografia (ECG). Derivaiile ECG. Poziionarea electrozilor.

Semnalul ECG. Schema-bloc a celui mai simplu modul de nregistrare a
semnalului ECG.
O electrocardiogram este rezultatul modificrilor electrice care activeaz contracia
atriilor i ventricolelor. Reprezint nregistrarea la suprafaa corpului a variaiilor de
potenial ale cimpului electric cardiac, produse de depolarizarea i repolarizarea celulilor
miocardice.
Electrocardiograma (EKG,ECG) este un test ce msoar impulsurile electrice ale inimii.
Inima este o pompa muscular formata din patru camere. Cele doua camere de sus sunt
denumite atrii, iar cele de jos, ventricule. Un sistem natural electric, face ca muchiul
inimii s se contracte i s pompeze sangele ctre plamni i restul corpului.
Activitatea electrica a inimii poate fi detectata de la nivelul pielii prin niste mici discuri
metalice, denumite electrozi. In timpul electrocardiogramei electrozii sunt atasati de piele
la nivelul toracelui, bratelor si picioarelor. Acestia sunt conectati la electrocardiograf ce
transforma impulsurile electrice intr-o reprezentare grafica, pe care o inregistreaza pe
hartie. Aceasta reprezentare grafica, ce apare sub forma unei linii, este analizata de
electrocardiograf si mai apoi de catre medic.
Derivaiile ECG si pozitionarea electrozilor
Electrozii pentru culegerea potenialelor generate de activitatea inimii sunt plasai n
diverse puncte pe suprafaa corpului. Un anumit raport ntre punctele de plasare a
electrozilor definete o derivaie. Grafic, fiecrei derivaii i corespunde un ax, cruia i
se atribuie convenional un sens. Pe acest ax se face proiecia vectorilor cardiaci;
proieciile orientate in sensul axului se inregistreaz pozitive, iar cele orientate n sens
invers se inregistreaz negative. Deoarece corpul omenesc este un mediu conductor
neomogen, este necesar standardizarea unor derivaii grupate n sisteme de derivaii. n
practic se folosesc n mod curent 3 sisteme de derivaii: derivaiile standard, derivaiile
unipolare ale membrelor i derivaiile toracice.
Derivaiile standard (DS). Sunt derivaii bipolare ale membrelor, standardizate de W.
Einthoven, care exploreaz activitatea inimii n planul frontal. Utilizeaz 3 puncte de
plasare a electrozilor activi:
membrul superior drept (R = right) - rou
membrul superior stang (L = left) - galben
membrul inferior stang (F = foot) - verde

Un al patrulea electrod va fi plasat pe membrul inferior drept, acesta

fiind un electrod de pmantare (negru).
Notand cu VR, VL i VF potenialele punctelor respective,
derivaiile standard
msoar diferenele de potenial care iau natere ntre cate dou din
aceste puncte, n modul urmtor (vezi i Figura 1):
D= VF-VL
D=VF-VR
D=VL- VR
Figura 2.Derivaiile ECG standard i locurile de aplicare a
electrozilor pentru obinerea lor.
n reprezentare grafic, axele electrice ale celor trei derivati standart
sunt reprezentate de cele trei laturi ale unui triunghi echilateral, numit
triunghiul lui Einthoven; inima, ca surs electromotoare este plasat n centrul acestui
triunghi.

Figura 3. Triunghiul lui Einthoven i cele trei derivati standat ca laturi ale acestui
triunghi, cu zonele pozitive i negative.
Aplicand circuitul electric astfel format teorema a doua a lui Kirchhoff se poate
demonstra legea fundamental a DS: D2 =D1 + D3
Derivaiile unipolare ale membrelor (DUM) au electrozii plasai n aceleai poziii ca
pentru obinerea DS (R, L i F). Sunt derivaii unipolare, deoarece printr-un artificiu,
unul din electrozi, considerat indiferent, nregistreaz tot timpul un potenial electric nul;
aparatul msoar astfel potenialul cules de cellalt electrod (electrodul explorator).
Electrodul indiferent se obine prin metoda propus de Goldberger, unind intr- un
punct electrozii celor dou membre, diferite de electrodul explorator. Derivaiile obinute
se noteaz aVR, aVL i aVF. Indicele a (de la augmented = amplificat) se adaug,
deoarece potenialele obinute prin aceast metod sunt mult mai mici decat cele
obinute prin alte tehnici i trebuie amplificate suplimentar.
Din teoremele lui Kirchhoff se poate deduce legea fundamental a DUM:
VR + VL + VF = 0
DUM sunt perpendiculare pe cele ale DS, trecand prin punctele de plasare ale
electrozilor exploratori. n acest mod, n triunghiul lui Einthoven se mai ntroduce un
sistem de trei axe, permiand analiza vectorului electric n planul frontal intr-un sistem
hexaaxial .
2

Derivaiile toracice (DT), numite i derivaii precordiale, exploreaz activitatea inimii

intr-un plan orizontal fiind derivaii unipolare.
Electrodul indiferent se obine prin metoda propus de Wilson, scurtcircuitand ntr-un
singur punct, numit born central terminal (BCT) electrozii de la cele trei membre, R,
L i F. Electrodul explorator se plaseaz in anumite puncte convenionale de pe peretele
toracic anterior, notate de la V1 la V6 (Figura 4).
V1 - spaiul intercostal IV, parasternal drept
V2 - spaiul intercostal IV, parasternal stang
V3 - la mijlocul distanei dintre V2 i V4
V4 - spaiul intercostal V, pe linia medioclavicular
V5 - spaiul intercostal V, pe linia axilar anterioar
V6 - spaiul intercostal V, pe linia axilar mijlocie

Figura 4. Modul de realizare al derivaiilor unipolare ale membrelor prin

metoda Goldberger (aVR, aVL, aVF).
Axul DT pornete din centrul electric al inimii, oprindu-se pe faa anterioar a
toracelui, sub electrodul explorator (Figura 6).

Figura 5. Modul de realizare al derivaiilor toracice unipolare i locul de

plasare al electrozilor exploratori pe faa anterioar a toracelui.

n afara acestor derivaii, care definesc 12 ECG, este necesar uneori folosirea i a altora,
cum ar fi cele esofagiene, intracardiace, derivaiile Frank, etc.

Semnalul ECG
Electrocardiograma reprezinta de fapt o inregistrare a vectorului electric al inimii la un
anumit moment stabilit. ECG se inregistreaza pe hartie marcata pentru aprecierea corecta
a amplitudinii si duratei undelor. Astfel , pe verticala, un mm reprezinta o amplitudine a
undei de 0.1 mV iar pe abscisa, un mm reprezinta un interval de timp de 0.04 sec. (5 mm
= 0.2 sec).

Figura 3. Semnalul electrocardiogramei

O ECG normala este alcatuita din urmatoarele unde si segmente caracteristice:
Unda P - pozitiva, monofazica, cu amplitudine cuprinsa intre 0.1 si 0.2 mV, si durata de
0.1 sec. Aceasta unda corespunde depolarizarii atriale. De obicei unda P este pozitiva,
uneori fiind negativa in D III.
Intervalul P-Q - alcatuit din unda P si segmentul P=Q. Are durata cuprinsa intre 0.12
0.2 sec., in functie de ritmul cardiac si varsta. Corespunde depolarizarii atriale (unda P) si
conducerii atrio-ventriculare. are un potential de 0 mV deoarce activarea atriala este
completa.
Complexul QRS - este trifazic, alcatuit din doua unde negative de polaritate mica si o
componenta pozitiva (R) cu amplitudine mare. Amplitudinea complexului este de 1-2 mV
si durata Mai mica sau egala cu 0.1 sec. Complexul corespunde depolarizarii
ventriculare.
Segmentul S-T - corespunde activarii ventriculare complete (0.35-0.4 sec).
Unda T - pozitiva, monofazica, asimetrica, de amplitudine si durata (0.15-0.25 sec )
duble sau triple fata de unda P. Corespunde repolarizarii ventriculare.
Unda U - corespunde relaxarii ventriculare complete (relaxarea muschilor papilari) si
nu apare de obicei pe ECG.

Schema bloc celui mai simplu mod de inregistrare a semnalului ECG

Pacien
t

Cablu
de
Pacien

Selector
de
derivatie

Aplificator

Afisare grafica

Filtru
Trece jos

Aplificator

Filtru
Trece sus

Filtru
Trece
banda