* L.P. nr.

EKG
 *EKG

*Electrocardiografia (EKG) este

metoda de inscriere grafica, pe un sistem
de coordonate, a unor variatii de
potential electric generat de inima, in
cursul contractiilor sale ritmice.
 *Aparatura:
* Electrocardiograful este un galvanometru inregistrator, adica un
aparat capabil sa inregistreze grafic variatiile diferentei de potential
dintre doua puncte date ale unui camp electric.

*Potentialul celor doua puncte este reperat de catre aparat prin

intermediul unui sistem de culegere reprezentat de ELECTROZI.
 *Un electrocardiograf este compus din:
- Un sistem de culegere a potentialului din anumite puncte ale corpului
(printr-o serie de lelectrozi)
- Sistem de selectare a conexiunilor dintre diferitii electrozi (derivatiile)
- Sistem de inscriere care poate fi pe:
 Hartie fotosensibila
 Hartie carbon
 Inscriere mecanica directa cu ajutorul unor penite cu cerneala
 Inscriere directa pe hartie termosensibila
 Inscriere mecanica directa cu jet filiform de cerneala proiectat printr-
un tib capilar.

*Hartia este imprimata cu linii verticale ce marcheaza

durata/timpul si cu linii orizontale ce marcheaza amplitudinea
diferitelor unde pe EKG.
 *Calcularea timpului de desfasurare a unei unde se face
cunoscand viteza de derulare a hartiei:
- La 25mm/sec –doua linii verticale marcjeaza 0,04 secunde
- La 50mm/sec – doua linii vericale marcheaza 0,02 secunde

*Orice aparat este astfel reglat incat la introducerea in circuit a unei

diferente de potential de 1mV se inscrie o deflexiune cu amplitudinea
de 1 cm, deci 1 mV= 1cm; intre doua linii verticale exista o diferenta
de 1 mm, deci 0,1 mV (sau 2mm=0,2 mV la alte tipuri de hartie).

*Exista electrocardiografe cu o singura penita inscriptoare care

inregistreaza o singura derivatie sau cu mai multe penite si pot inscrie
2,3,6 sau 12 derivatii concomitent. Avantajul celor din urma este ca
inregistrarea se face mult mai rapid si permite compararea directa a
unor repere comune de timp din diferite derivatii.
 *Activitatea electrica a muschiului cardiac isi are
originea in fenomenele electrice de depolarizare si
repolarizare membranara ale fibrelor musculare cardiace.

*Membrana celulara, desi este sediul unor permanente

schimburi ionice, mentine o compozitie specifica intre
mediul intracelular si cel extracelular (interstitial). Chiar
si in conditii de repaus, datorita repartitiei inegale a
perechilor de ioni de-o parte si de alta a ei, membrana
celulara este polarizata, adica are o incarcare negativa
la interior si pozitiva la exterior. Diferenta pentru celula
adulta este de aproximativ -90mV (semnul „-” arata ca la
interior predomina sarcinile negative).
 *Odata cu excitarea celulei, permeabilitatea membranei
se schimba brusc, in celula patrund ionii de Na⁺ si ies ionii
de K⁻. Datorita acestor schimburi se modifica polarizarea
electrica a membranei raportata la starea de repaus, adica se
produce depolarizarea. Odata atinsa aceasta stare de
depolarizare, urmeaza procesul firesc de revenire la starea
initiala de repaus (repolarizare) prin stabilirea echilibrului
ionic derepaus dintre cele doua medii (intracelular si
extracelular)- ionii de K⁻ reintra in celula si ionii de Na⁺
parasesc celula. Repolarizarea se face mult mai lent decat
depolarizarea.
 *Mediul intracelular are un potential de -90mV in raport cu
exteriorul. Diferenta de potential existenta intre mediul
extracelular si cel intracelular al unei celule in stare de repaus
poarta denumirea de potential de repaus celular.

*Cand se produce excitatia celulei, in scurt timp se

inverseaza polaritatea membranei celulare. Potentialul
depaseste nivelul 0 cu aproximativ +31mV. Dupa ce a atins
maximul pozitiv, potentialul mediului intracelular scade
treptat, la inceput mai lent apoi mai repede, pana cand revine
la valoarea de repaus de -90mV. Diferenta de potential dintre
mediul intracelular si cel extracelular in tot cursul perioadei
de activitate poarta numele de potential de actiune al
membranei celulare.