Sunteți pe pagina 1din 4

Glicoliză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search

Calea Embden-Meyerhoff-Parnas
(1 D-glucoză --> 2 piruvat + 2 ATP + 2 NADH)
Glc-6-P = Glucoză-6-fosfat
Frc-6-P = Fructoză-6-fospfat
Frc-1,6-bP = Fructoză-1,6-disfosfat
DHAP = Dihidroxiacetonfosfat
GAP = Gliceraldehidă-3-fosfat
1,3-bPG = 1,3-Difosfoglicerat
3-PG = 3-Fosfoglicerat
2-PG = 2-Fosfoglicerat
PEP = Fosfoenolpiruvat
Pyr = Piruvat

Glicoliza (greacă :Γλυκόλυση, glykys-dulce, lysys-rupere, descompunere, engleză :


Glycolysis - Embden-Meyerhoff-Parnas pathway,) este un proces metabolic
catabolic-enzimatic de oxidare (ardere) a monozaharidelor (ca D-Glucoză) cu
eliberare treptată și cutumală a anergiei. Descoperită de G.Embden, O.F.Meyerhof si
I.O.Parnas, Glicoliza, prima etapă a procesului de respirație (se mai numește calea
EMP, calea dihotomică, faza anaerobă a respirației), este localizată in hialoplasma
celulară și în cloroplaste, unde molecula de glucoză este scindată în două molecule de
acid piruvic în 3 faze succesive:
1. activarea hexozelor cu consumarea a doua molecule de ATP si descompunerea dihotomica a
lor pina la doua fosfotrioze-produsi intermediari instabili;
2. prima fosforilare de substrat, care incepe cu transformarea aldehidei fosfoglicerice in acidul
fosfogliceric cu eliberare de energie sub forma de NADH+H+ redus si sinteza unei molecule
de ATP;
3. a doua fosforilare de substrat in cadrul careia acidul 3-fosfogliceric, in baza oxidarii
intramoleculare, cedeaza fosfatul cu formarea unei molecule de ATP.

Glicoliza depinde de sursa de NAD oxidat produs prin fosforilare oxidativă


mitocondrială, factor limitant pentru inregul proces.

Cuprins
 1 Calea Embden-Meyerhoff-Parnas (EMP)

o 1.1 Istoric
 2 Importanta glicolizei
 3 Referințe
 4 Bibliografie
 5 Legături externe

Calea Embden-Meyerhoff-Parnas (EMP)


Energia (căldura) se eliberează din oxidarea substanțelor organice pe două căi
principale:

 în timp scurt și cu degajare de temperaturi înalte, în caz de ardere simplă, conform formulei:

Glucoză: C6H12O6 + 6O2 --> 6CO2 + 6H2O + energie

 lent și treptat, prin procese biochimice aproape identice pe toată biosfera lipsită de
asimilația clorofilială, de la microb la animal, ca bază a metabolismului, cu eliminări dozate și
controlate de energie/temperatură (spre exemplu, glicoliza, arderea unei D-hexoze (zahăr cu
6 atomi de carbon) pe Calea Embden-Meyerhoff engleză :Embden-Meyerhoff pathway prin
ruperea enzimatică în 10 trepte a hexozei în condiții anaerobe, care duce într-un prim stadiu,
în citoplasmă la două molecule de piruvat, energia fiind preluată de co-factori:
adenozin-di-fosfat ADP <--> adenozintrifosfat ATP și niacină-adenozin-dinucleotid NAD
<-->NADH; piruvatul, se va descompune enzimatic - în cadrul ciclului Krebs - în mitocondriile
celulei eucariote, sau în citoplasma bacteriilor fie, aerobic, la dioxid de carbon, eliminat prin
respirație și apă fie, printr-un proces de fermantație anaerob care va duce la acid lactic (în
activitatea musculară intensivă), sau la etanol[1][2][3]

În reacțiile de oxido-reducție menționate este redus un primitor de electroni care poate


fi:

 coenzima niacină-adenozin-dinucleotid NAD -


+ + − +
NAD + 2 H + 2 e → (NADH,H )

 Sinteza adenozintrifosfatului (ATP) prin fosforilarea de adenozin-di-fosfat (ADP) -

2 ADP + 2 HPO42- (hidrogenofosfat) + 2 H+ → 2 ATP + 2 H2O.[4].

Calea Embden-Meyerhof-Parnas

Istoric

Cele zece trepte ale procesului glicolitic, comun marii majorități a biosferei lipsită de
clorofilă au fost descrise de biochimiștii Gustav Georg Embden (1874-1933), Otto
Fritz Meyerhof (1884-1951) și Jakub Karol Parnas (1884-1949) și au primit numele
Calea Embden-Meyerhof-Parnas (engleză :Embden-Meyerhof-Parnas Pathway) -
EMP [5]

Unele bacterii utilizează căi diferite de degradare a glucozei, de exemplu, Calea


pentoză-fosfat (engleză : pathwaypentose phosphate pathway), sau Calea
Entner-Doudoroff (calea ED).

Importanta glicolizei
-Glicoliza reprezinta etapa initiala si comuna a respiratiei si a fermentatiei;

-Infaptuieste legatura intre substratul respirator si ciclul Krebs;

-Ofera doua molecule de ATP si doua de NADH+H+ la fiecare molecula de hexoza;


-Se formeaza o serie de produsi intermediari ce pot fi utilizati in diferite cicluri
metabolice;

-In cloroplaste reprezinta o cale independenta de sinteza a ATP-ului si NADH+H+;

-Prin intermediul glicolizei, in aceste organite celulare are loc descompunerea


amidonului in fosfotrioze-unica forma transportabila prin membrana cloroplastelor.

Referințe
1. ^ Bodner, George M.: Metabolism Part I: Glycolysis for the Embden-Meyerhoff pathway, J.
en

Chem. Educ., 1986, 63 (7), p 566, July 1986


2. ^ Curs de Biochimie la Univ. Cornell: Fermentation : A BioMi 290/291 MicroWeb Movie Page,
en

http://courses.cit.cornell.edu/biomi290/MOVIES/GLYCOLYSIS.HTML
3. ^ Engelking, Larry Rex: Textbook of veterinary physiological chemistry, chap. 24, p.137,
en

2004.
4. ^ Lodish, Harvey; Berk, Arnold; Matsudaira, Paul; Darnell, James; Kaiser, Chris A. & Masson,
fr

Pierre L.: Biologie moléculaire de la cellule, p. 301


http://books.google.com/books?id=gSFbGLVFwMEC&pg=PA301
5. ^ Lipmann, F.: "Reminiscences of Embden's formulation of the Embden-Meyerhof cycle",
en

Mol. Cell. Biochem. (Netherlands) 6 (3): 171–5, March 1975.

Bibliografie
 Minakami, S., Yoshikawa, H.: Thermodynamic considerations on erythrocyte glycolysis, Biochem.
en

Biophys. Res. Commun. 18(3); 345–349; 1965. PMID 14300746; doi:10.1016/0006-291X(65)90711-4

 enMinakami, S., Yoshikawa H.: Studies on erythrocyte glycolysis. II. Free energy changes and rate
limitings steps in erythrocyte glycolysis, J. Biochem. 59(2); 139–144; 1966. PMID 4223318

 Lehninger, A.: Biochimie, vol I-II Editura tehnică, 1987 și 1992

 Voet, Donald; Voet, Judith G.; Maelicke, Alfred & Müller-Esterl, Werner: Biochemie, Wiley-VCH
de

1992. ISBN 3-527-28242-4;

 Ronimus, RS und Morgan, HW.: Distribution and phylogenies of enzymes of the


en

Embden-Meyerhof-Parnas pathway from archaea and hyperthermophilic bacteria support a


gluconeogenic origin of metabolism, în Archaea. 1(3); 199–221, 2003. PMID 15803666; PDF

S-ar putea să vă placă și