Lucrare de laborator Nr. 9.

Proprietăţile enzimelor
Fermenţii - biocatalizatorii accelerează viteza reacţiilor biochimice de
108-1011 ori, prezentând o capacitate catalitică superioară catalizatorilor chimici.
Reacţii care în laboratoarele de chimie decurg în condiţii speciale, de
temperatură şi presiuni ridicate, valori extreme de pH, în prezenţa enzimelor
decurg în condiţii moderate. Catalizatorii chimici sunt substanţe relativ simple,
în timp ce enzimele prezintă un grad deosebit de complexitate structurală, o
singură configuraţie activă din punct de vedere catalitic - motiv pentru care sunt
uşor denaturabile prin modificarea temperaturii, pH, prin acţiunea razelor
ultraviolete, a ultrasunetelor, prin congelări şi decongelări repetate etc.
Deosebirea dintre enzime şi catalizatorii chimici constă în înalta specificitate de
acţiune a enzimelor, concretizată în capacitatea de a cataliza un singur tip de
reacţie biochimică (specificitatea de reacţie), uneori a unei singure substanţe
chimice (specificitatea de substrat).

2.2.1. Analiza comparativă a activităţii catalizatorilor anorganici şi a

fermenţilor.
Principiul metodei: Se studiază în paralel: procesul hidrolizei acide şi
fermentative a amidonului. Concluzii se fac în baza rezultatelor identificării
produselor hidrolizei.
Utilaje și reactive: Baie de apă; termometru; stativ cu eprubete; plăci de
marmură; baghete de sticlă; pipete (1 ml); amidon, sol. 1% în sol. 0,3% clorură
de sodiu; acid clorhidric, sol. 10%; reactivul Lugol (amestecul format din 1 g
iod şi 2,5 g iodură de potasiu se dizolvă în 20 ml apă distilată, după care se
aduce la un volum de 100 ml la un balon cotat); hidroxid de sodiu, sol. 10%;
sulfat de cupru, sol. 3%; extract de amilază salivară: se clăteşte cavitatea bucală
de 2-3 ori cu apă, apoi se iau 50 ml apă distilată, cu care se clăteşte în repetate
rânduri gura, colectând, de fiecare dată, lichidul. Acesta se filtrează prin tifon şi
filtratul reprezintă un extract de amilază salivară diluată.
 Mod de lucru: În 3 eprubete se introduc câte 5 ml soluţie de amidon. În
prima eprubetă se adaugă 1 ml apă distilată, în a doua -1 ml soluţie acid
clorhidric 10%, în a treia-1 ml. extract de amilază salivară. Eprubetele 1 şi 3
după agitare se introduc în baia de apă la 38°C, iar eprubetă 2- în baia de apă la
fierbere. Durata incubării - 15-20 min., după care eprubetele se răcesc şi cu
conţinutul lor se efectuează testele caracteristice pentru identificarea amidonului
şi a glucozei: pentru amidon se utilizează reacţia cu reactivul Lugol, iar pentru
glucoză - reacţia Trommer. Testul Lugol: pe placa de marmură se picură în
locuri diferite trei picături de reactiv Lugol. Alături de acestea se picură cu
bagheta de sticlă câte o picătură din fiecare eprubetă. Se unesc picăturile câte
două, amestecând atent. Intensitatea coloraţiei probelor indică asupra gradului
de hidroliză a amidonului (vezi lucrările 3.2.1. şi 3.3.1.).
Notă: pentru a lua probă de lichid din diferite eprubete se folosesc baghete
diferite.
Testul Trommer: Din fiecare eprubetă se iau câte 3 ml. soluţie, se adaugă
în fiecare câte 1 ml. hidroxid de sodiu, sol. 10% şi câteva picături sulfat de
cupru, soluţie 1%. Stratul de suprafaţă se încălzeşte până la fierbere. Apariţia
sedimentului galben al oxidului de cupru (I) sau roşu-cărămiziu al oxidului
cupros certifică prezenţa glucozei în proba studiată (vezi: lucrarea 3.1.2.).
Rezultatele se introduc în Tabelul 6.
Tabelul 6. Studiul produselor hidrolizei amidonului.
După incubare
Nr.
Substrat Catalizator Proba cu
epr. Proba Trӧmmer
reactivul Lugol
1. Amidon -
2. Amidon HCl
3. Amidon Amilaza salivară

Formulaţi concluzia, privind rezultatele obţinute.

 2.2.2. Specificitatea de acţiune a enzimelor
Principiul metodei: Se cercetează specificitatea de acţiune a enzimelor:
amilaza salivară şi zaharaza din drojdii. Se concluzionează despre aceasta pe
baza identificării produselor hidrolizei amidonului şi zaharozei.
Utilaje și reactive: baie de apă; termometru; cleşte metalice de laborator;
stativ cu eprubete; plăci de marmură; baghete de sticlă; pipete (2 ml); reactivul
Lugol (vezi: lucrarea 2.2.1.); hidroxid de sodiu, sol. 10%; sulfat de cupru, sol.
3%; zaharoză, sol. 2%; preparatul zaharazei din drojdii, sol. 1%; amidon, sol.
1% în sol. 0,3% clorură de sodiu; extract de amilază salivară (vezi: lucrarea
2.2.1.).
Mod de lucru: Se prepară amestecurile substrat-ferment conform
Tabelului 7. Eprubetele se agită, apoi se incubează în baia de apă pentru 10 min.
la t =38-40°C.
După răcire se efectuează reacţiile de identificare: a amidonului în
eprubetele 1 şi 2 şi a glucozei în eprubetele 3 şi 4 (vezi: lucrarea 2.2.1.).
Se completează Tabelul 7 şi se concluzionează despre specificitatea de
acţiune a enzimelor cercetate.
Tabelul 7. Studiul specificității de acțiune a enzimelor amilaza și zaharaza.
După incubare
Nr. Substrat, Ferment,
Proba cu reactivul
epr. 2 ml 0,5 ml Proba Trӧmmer
Lugol
1. Amidon Amilază
2. Amidon Zaharază
3. Zaharoză Amilază
4. Zaharoză Zaharază