Vitamine hidrosolubile

1. Aspecte generale
2. Vitamine hidrosolubile
2.1 Tiamina
2.2 Riboflavina
2.3 Piridoxina
2.4 Nicotinamida
Complexul B
2.5 Biotina
2.6 Acidul folic
2.7 Cobalamina
2.8 Acidul ascorbic
1. Aspecte generale
• Definitie = biocatalizatori de natură exogenă, indispensabili pentru creştere, dezvoltare
şi reproducere la om şi animalele superioare.
• denumirea - indispensabile vieţii „vita” iar „amin” pentru că prima substanţă cunoscută
continea grupare amino
• rolul florei microbiane intestinale (PABA, biotina, acidul pantotenic, acidul folic,
inozitolul)
• omul, primatele şi cobaii, nu pot sintetiza vitamina C
• vitamina D3 din colesterol sub acţiunea razelor U.V.
• Carenţele vitaminice
• stare de precarenţă
•Hipovitaminoza
•Avitaminoza sau poliavitaminoza
•Hipervitaminoza
•Antivitaminele
•antivitamine care atacă structura vitaminelor
•antivitamine care sunt analogi structurali
Clasificare şi nomenclatura vitaminelor
• dupa solubilitate:
•vitamine hidrosolubile;
•vitamine liposolubile.
• după mecanismul de acţiune
• cu funcţie de coenzimă: tiamina, riboflavina, piridoxina, acidul pantotenic, biotina,
acidul folic, cobalamina, vitaminele K;
• fără funcţie de coenzimă: calciferoli, tocoferoli, acid ascorbic.

• denumirea cu literele alfabetului (A, B, C, D, etc.) în ordinea cronologică a descoperirii lor.

•indicii A1, A2, pentru vitamere.
• Denumirea după afecţiunea provocată de carenţă la care se adaugă prefixul „anti”
antiscorbutică, antirahitică, antixeroftalmică, antiberiberi.
• denumiri ce reflectă structura chimică (tokoferoli, piridoxina, filochinona).

• pseudovitamine (ubichinona, acidul lipoic, mezoinozitolul, etc.)

2. Vitaminele hidrosolubile
• complexul B şi acidul ascorbic.
•complexul B nu se acumulează în organism, cu excepţia vitaminei B12, care se
acumulează în ficat.
• alimente bogate în vitamine din complexul B sunt: drojdia de bere, ficatul, boabele de
cereale, legumele.
• intervin in reacţii metabolice, în special în cele în care se obţine energie în organism.
•tiamina,
•riboflavina,
•nicotinamida,
•piridoxina,
•acidul pantotenic,
•biotina,
•acizii pteroilgutamici,
•acidul p-aminobenzoic,
•cobalamina.
2.1. Tiamina (vitamina B1, aneurina, antiberiberi,
antinevritică)
+
N 6'
5' CH2 N3 4
CH3
1' . Cl
2' 5
3' 4' 2 1
H3C N NH2 S CH2 CH2 OH

• denumirea sugereaza ca are o grupare amino si sulf

• NZ adult 2 mg.
• NZ ↑ activitate musculară intensă, consum mare de glucide, sarcină, alăptare, stres,
febră, diaree severă.

•Metabolism şi rol biologic.

•Absorbtie intestinala
•distribuită în special ficatului, rinichilor şi inimii
• transformată în coenzimă - forma fosforilată a tiaminei (tiaminpirofosfat (TPP)).
+
ATP AMP R N CH3 O O
Tiamina TPP
Pirofosfotransferazã CH2 CH2 O P O P O
S
H2O O O
pirofosfatazã
PPi
• sub forma de coenzima participa in reactii de:
• Decarboxilarea oxidativă a α-cetoacizilor (piruvat, α-cetoglutarat),
•Trans -aldolare si trans-cetolare în ciclul pentozofosfaţilor.

•Tulburări de aport vitaminic. În carenţa tiaminică se produce încetinirea reacţiei de

transcetolare şi o acumulare de pentozofosfaţi în eritrocite, creşte concentraţia de acid
piruvic şi lactic (acidoză secundară), ca urmare a afectării reacţiei de decarboxilare
oxidativă a -cetoacizilor.
•Ţesuturile glucodependente sunt în primul rând afectate
 Tiamina –
tulburari de
aport
glucoza (C6)

glicoliza α-ceto glutarat

aeroba α-ceto-glutarat
dehidrogenaza
piruvat (C3) Acetil-CoA ciclul Krebs (TPP)
piruvat
dehidrogenaza
anaeroba (TPP)
succinil-CoA

lactat (C3)

- ↑ acid piruvic şi lactic (acidoză secundară)

- lactatul sau piruvatul sursă de energie pentru ţesutul cardiac
- ţesutul nervos necesită cantităţi mari de acetil-CoA, pentru sinteză de acetil-
colina
 Tiamina - 1929 Premiul Nobel pentru Medicina – descoperirea maladiei
beriberi -> descoperirea vitaminelor
hipovitaminoza
- medic Indiile de Est – boala beriberi – debut slabiciune, iritabilitate,
inapatenta, disconfort abdominal, moartea – stop cardiac,
degenerarea cardiomiocitelor

1858 - 1930
Tiamina -
carente
Sindromul Wernicke-Korsakoff

- deficienta severa de tiamina (TPP)

- caracteristica alcoolicilor (consumul
cronic de alcool interfera cu absorbtia
tiaminei)
- ↓ activitatea transcetolazei ->
acumulare de pentozofosfati
- deficit congenital de transcetolaza
- pierderi de memorie, confuzie, ataxie
2.2. Riboflavina (vitamina B2, lactoflavina)
• Denumirea - este o flavină (pigment galben) cu un radical ribitil
O
N
H3C 5 10 4
3NH
6
7 8 2
H3C 9 1 O
N N
1' CH2
(CH OH)3
CH2 OH

• este foarte sensibilă la lumină, în mediu alcalin sau acid se descompune în produşi
biologici inactivi.
•sub acţiunea reducătorilor se transformă în leucoriboflavină, pe această reacţie
reversibilă se bazează acţiunea ei ca şi coenzimă, participând în reacţiile de oxido-
reducere celulare.
•NZ 1,2-2 mg, creşte în graviditate, alimentaţie bogată în grăsimi.
•Metabolism şi activitate biologică.
• absorbită la nivelul intestinului subţire
•distribuită în tot organismul. În ficat şi rinichi sunt mici rezerve temporare de
riboflavină.
 •In intestin este fosforilată cu ATP şi transformată în FMN (riboflavin fosfat).
O
Mg2+
N Riboflavinã + ATP FMN + ADP
H3C NH flavokinza
H3C O NH2
N N clorpromazinã
N N
CH2
(CH OH)3O O N N
CH2 O P O P O CH2 O Mg2+
O- O-
FMN + ATP FAD + PPi
FMN
FAD

FAD 80%, •FMN - reprezintă forma de absorbţie intestinală, iar în ţesuturi

FMN 20%, este transformată parţial în flavin adenindinucleotid (FAD).
•FMN şi FAD sunt coenzime ale flavinenzimelor
O O
Tulburări de aport vitaminic. N NH
H3C H3C
• leziuni ale pielii, mucoaselor (ragade şi SH2 +
NH NH
+S
H3C O H3C O
inflamaţii), leziuni ale corneei şi N N N NH
cristalinului. R R
•La gravide - anomalii de schelet la făt.
•Carenţa de riboflavină însoţeşte carenţa
de niacină în pelagră.
•hipervitaminoză -poliurie
2.3. Piridoxina (vitamina B6, adermina)
• 3 substanţe cu activitatea vitaminică (vitamere).

R CHO O Radicalul Denumirea

uzuală
HO H2C 5
4
3 OH HO CH2 O P O- -CH2-OH Piridoxol
6 12 CH3 H3C O- -CHO Piridoxal
N N
-CH2-NH2 Piridoxamina
Piridoxina Piridoxal fosfat (PLP)

•NZ 2-3 mg; + aportul florei microbiene

• NZ ↑ în sarcină, expunere la radiaţii, afecţiuni cardiace, persoane în vârstă şi în cazul unei
alimentaţii bogate în proteine (intervine în metabolismul aminoacizilor).
• Metabolism şi rol biologic.
• cele trei forme sunt absorbite la nivelul intestinului
• distribuite în toate ţesuturile.
• cele trei forme sunt fosforilate în ficat, sub acţiunea unor kinaze specifice în prezenţă
de ATP ca donator de grupări fosforice
piridoxol oxidazã
kinaze hepaticã
piridoxal formele fosforilate PLP
piridoxamin ATP ADP
• sub forma de PLP este coenzima enzimelor care intervin în metabolismul aminoacizilor
•transaminazele,
•decarboxilazele,
•desulfidrazele,
•dehidratazele aminoacizilor,
•unele liaze, ligaze, racemaze
• este cofactor în procesele de transport activ prin mucoasa intestinală şi
membranele celulare ale aminoacizilor.

•Tulburări de aport vitaminic.

•Hipovitaminoza, apare mai ales la copii şi la gravide.
•La adult, hipovitaminoza se manifestă prin edeme, hipoglicemie, distrofie
musculară, tulburări de vedere, artrite, tulburări cardiace.
• La copii se observă hiperexcitabilitatea
SNC, cu crampe epileptiforme, din cauza
activităţii reduse a glutamat-
decarboxilazei şi în consecinţă a cantităţii
reduse de GABA.

Poate apare anemie, ca urmare a inhibării ALA-

sintetazei (PLP-dependentă) este dereglată
biosinteza hemului. Deşi rezervele de fier sunt
suficiente, acestea nu pot fi folosite, apare anemia
sideroacrestică.
2.4. Nicotinamida (vitamina PP, B3, niacina,
antipelagroasă)

•niacina este de fapt acidul nicotinic (componenta netoxică din structura

alcaloidului nicotină din tutun)
• Acţiune vitaminică are şi amida acidului nicotinic, niacinamida sau nicotinamida.

COOH CO NH2

N N
Acid piridin-3-carboxilic Nicotinamida
Acid nicotinic Niacinamida
Niacina

•NZ 5-25 mg în funcţie de vârstă, stare fiziologică, profesie. În pelagră sunt

necesare cantităţi mai mari, între 50-100 mg/24 ore, în asociere cu alte vitamine
din complexul B.
•Metabolism şi rol biologic.
• absorbţie intestinala
• depozitată temporar în ficat,
• distribuită în tot organismul
 •Rol biologic - două coenzime, care catalizează reacţii de oxidoreducere
•nicotinamid-adenin-dinucleotid (NAD+)
•nicotinamid-adenin-dinucleotid fosfat (NADP+).
NH2

CO NH2 N N
+
N O O N N
CH2 O P O P O CH 2
O O
O- O-
2'
O
NAD+ NADP + 2' O P OH
OH

• transfera 2H preluaţi de la substratul care suferă un proces de dehidrogenare.

Lactat - DH Glucozo-6-P-DH
Lactat Piruvat Glucozo 6-P 6-P-Gluconolactona
+ +
NAD NADP
NADH NADPH
Tulburări de aport vitaminic.
•pelagra, - „pelle agra” piele aspră. Joseph Goldberger
• „boala celor trei D”: dermatită, diaree, demenţă. 1874-1929
•Primele semne apar la nivelul pielii: eritem, apoi
dermatită, urmată de pigmentarea pielii expusă la
soare.
• tulburări digestive, cu inflamaţii ale mucoaselor
tubului digestiv (glosită, gastrită, enterită), cu diaree.
•In stadiu de cronicizare - tulburări nervoase şi
psihice, halucinaţii, delir, aşa numita „nebunie a
pelagroşilor”.

1900 – 250.000 cazuri (7000 decese) – indepartarea germenelui

bobului de porumb
2.5. Biotina (vitamina H, bios II B, coenzima R)
O O

HN NH HN NH
NH
(CH2)4 COOH (CH2)4 CO NH (CH2)4 CH
S S
CO

•NZ greu de stabilit din cauza aportului florei microbiene intestinale. Doze cuprinse
între 150-300 g/zi pot preveni şi vindeca fenomenele de carenţă.
•Metabolism şi rol biologic.
•gruparea prostetică a unor enzime care participă în reacţiile de carboxilare şi
transcarboxilare (cărăuş de CO2 activat)
•Reacţiile de carboxilare catalizate de biotin-enzime au loc în 2 etape:
O
O
C N NH
-O
a) Biotin - enzima + HCO-3 NH
ATP
Mg2+ ADP + Pi (CH2)4 CO NH (CH2)4 CH
S
Carboxibiotin-enzimã CO

Substrat

b) Substrat
carboxilat
•Exemple de reacţii catalizate de biotin enzime:
Piruvat
carboxilazã
Piruvat + CO2 Oxalacetat
ATP
Mg2+ ADP + Pi

Acetil - CoA
carboxilazã
Acetil - CoA + CO2 Malonil - CoA
ATP
Mg2+ ADP + Pi

Propionil - CoA
carboxilazã
Propionil - CoA + CO2 Metilmalonil - CoA
ATP
Mg2+ ADP + Pi

•Tulburări de aport vitaminic.

•Carenţa apare foarte rar la om
•albuş ul de ou crud (avidina)
•dermatită, acnee, descuamări ale pielii, dureri musculare, inapetenţă, depresii
nervoase.
2.6. Acidul pteroilglutamic (acidul folic, factor hepatic)
•prima substanţă din această grupă a fost izolată din frunze („folia”) de spanac şi are
caracter acid.

OH COOH
9 10
4 N CO NH CH
N3 5
6
CH2 NH
2 7
1 8 CH2
H2N N N
CH2
COOH
2-amino-4-hidroxi-6- PABA Glu
metil pteridina
acid pteroic
acid pteroilglutamic

• in organismele superioare predomină acidul pteroilmonoglutamic, care reprezintă

precursorul formei active.
NZ flora microbiană intestinală sintetizează cantităţi importante. La adult se apreciază ca
necesar zilnic cantităţi de 400 g (0,4 mg), mai mari în sarcină, perioada de alăptare, stări
de stress, alcoolism (este inhibată absorbţia).
Metabolism şi rol biologic.
•Acizii folici conjugaţi sunt hidrolizaţi în intestinul subţire, sub acţiunea unor
pteroilpoliglutamat-hidrolaze, până la acid pteroilmonoglutamic.
•O parte este absorbit ca atare, dar cea mai mare parte, suferă în enterocite, un proces de
hidrogenare cu formare de acid tetrahidrofolic (Fol H4), care de fapt este forma activă.

•Fol H4
•intervine în biosinteza constituenţilor acizilor nucleici şi, deci, indirect în diviziunea
celulară,
•participă în metabolismul serinei, metioninei, His, Tyr, pe această cale influenţează
hematopoeza, activitatea nervoasă şi creşterea organismelor tinere.
•Acţiune corelată cu a vitaminei B12.
•Fol H4 este coenzima unor enzime care intervin în transferul unor fragmente cu C1 (metil,
metenil, formil, hidroximetil), în procese de biosinteză.

Tulburări de aport vitaminic.

•Carenţa de acid folic, la animale de experienţă, se poate provoca prin administrare de
sulfamide care distrug flora microbiană
•În carenţă de acid folic, este afectată în primul rând biosinteza acizilor nucleici şi, implicit,
creşterea şi diviziunea celulară. Acest lucru, se observă, în primul rând, la nivelul sistemului
eritropoetic (viaţa unui eritrocit este de 120 zile), se produce o anemie megaloblastică,
macrocitară şi hipocromă.
•Terapia cu acid folic se aplică în tratamentul anemiei megaloblastice, iar în asociere cu
cobalamina în tratamentul anemiei pernicioase.
2.7. Cobalamina (vitamina B12, ciancobalamina, factor
antipernicios)
•CN- cianobalamina,
•-OH în hidroxicobalamină,
• H2O în aquacobalamină

NZ greu de stabilit, 2-3 g, mai

crescut în sarcină, perioada de
alăptare (5 g/zi).
•este cea mai activă vitamină
Metabolism şi rol biologic.
•Cobalamina din alimente, se uneşte cu factorul intrinsec secretat de celulele
mucoasei gastrice, formă sub care este absorbită la nivel intestinal.
•În plasmă factorul intrinsec este detaşat de cobalamină,
•proteină transportoare, transcobalamina, care dirijează cobalamina la ficat unde
se depozitează, dar şi la alte ţesuturi.
•La nivelul ţesuturilor, complexul de transcobalamină este desfăcut, iar cobalamina
este eliberată în citosol, sub formă de hidroxicobalamină, care este transformată
apoi în metilcobalamină.
• Sub această formă trece în mitocondrie, unde este transformată în 5’-
deoxiadenozil-cobalamină.

• 2 coenzime: 5’-deoxiadenozil-cobalamina (Da-Cbl) şi metil-cobalamina (M-Cbl).

•Rol biologic
•transformarea fragmentelor C1, în grupări metil ale metioninei,
•izomerizarea metilmalonil-CoA în succinil-CoA,
• reducerea ribonucleotidelor la deoxiribonucleotide
Tulburări de aport vitaminic.
•Boala produsă de carenţa de cobalamină se numeşte anemie pernicioasă de tip
Biermer.
•Principiul antianemic în organism este format din doi factori:
•un factor extrinsec reprezentat de cobalamina din alimente;
•un factor intrinsec care este o glicoproteină, cu specificitate absolută pentru
B12
•Semnele carenţei apar la nivelul sistemului eritropoietic şi nervos astfel:
•la nivelul sistemului eritropoietic este perturbată maturarea eritrocitelor, apare o
anemie macrocitară, hipercromă, însoţită de leucopenie;
•la nivelul sistemului nervos degenerarea fascicolelor posterioare şi laterale ale
măduvei duc la tulburări de sensibilitate şi paralizii.
•Carenţa de cobalamină este asociată deseori cu, carenţa de acid folic, diagnosticul
diferenţial este greoi.
2.8. Acidul ascorbic (vitamina C, antiscorbutică)

O O
C C
HO C -2 H O=C
O O
HO C +2 H O=C
HC HC
HO CH HO CH
CH2 OH CH2 OH

Acid ascorbic Acid dehidroascorbic

•NZ 1mg/kilocorp, mai mare la copii, gravide, în convalescenţă, stări febrile, boli
infecţioase, gripă.
•In doze mari, pot apărea o serie de efecte secundare nedorite: erupţii cutanate,
fenomene urinare, formarea calculilor de oxalat de calciu, inhibarea absorbţiei altor
vitamine, în special a cobalaminei.
•este sintetizat din glucoză de majoritatea speciilor vegetale şi animale, cu excepţia
primatelor şi cobailor
Metabolism şi rol biologic.
• oxidoreducerile microzomale
•hidroxilarea dopaminei sau N-metil dopaminei, etape importante în biosinteza
adrenalinei;
•metabolismul unor aminoacizi: Phe, Tyr, Trp, Pro, etc.;
•hidroxilarea Pro, Lys, Arg din structura colagenului;
•hidroxilarea hormonilor steroizi
•În ficat, hidroxilarea colesterolului duce în final la acizi biliari
•Formarea acizilor graşi mononesaturaţi
•Protejează de oxidare alte vitamine: tiamina, riboflavina, biotina, acidul pantotenic,
vitamina A, vitamina E şi este protejată de oxidare de glutation, Cys, proteine cu -SH
libere;
•Acidul ascorbic are rol important în formarea substanţei intercelulare din oase, dinţi;
•în metabolismul fierului, reducerea Fe3+  Fe2+ absorbabil
•măreşte rezistenţa organismului la efort, infecţii, asigură integritatea tegumentelor,
influenţează aparatul circulator, sistemul nervos, etc.
Tulburări de aport vitaminic -scorbut.
•precarenţă sau scorbut latent caracterizat prin astenie, inapetenţă, scăderea rezistenţei la
efort şi infecţii, dureri articulare (reumatism scorbutic).
•Simptomele caracteristice scorbutului sunt:
•hemoragiile care survin iniţial la nivelul gingiilor, a mucoaselor din cavitatea bucală şi a
celor de la nivelul tractului digestiv;
•tulburări la nivelul ţesutului conjunctiv, în formarea matricii proteice a oaselor şi a
dinţilor, care au tendinţă de cădere;
•în stadii grave apar gangrene, hemoragii viscerale, necroze osoase, moartea survine,
deseori, prin complicaţii pulmonare.
•Carenţa de acid ascorbic poate apare la fumători, chiar la un aport alimentar
corespunzător, din cauză că este inhibată absorbţia, iar nicotina scade ascorbemia (cu
aproximativ 30%).