Erus și Valea Răbdării

de Alec Blenche
IX
Bac, spanac, hamac

Drumul pe care pornise era de fapt o cărare, cu multe pietre şi denivelări. Pentru Erus, nu
era tocmai uşor, fiind desculţ, dar, cu toate acestea, simţea că parcă pluteşte.
Merse cât merse şi ajunse la acel lac. Privea cu emoţie şi nostalgie la marea întindere de
apă de-un albastru-intens, amintindu-şi de marea de corali de acasă unde înota cu prietenii săi
spre insula tropicală: oare va mai putea vreodată să vadă şi să guste din nenumăratele fructe
ce i-au bucurat copilăria? Îşi dădea seama că, atunci când le avea la discreţie, nu le aprecia
cum se cuvine; abia acum era conştient de importanţa fructelor. De aceea trebuia să meargă
mai departe şi să-şi îndeplinească misiunea.
Alpi îi observă tristeţea din privire, aşa că îl întrebă:
 Ce s-a întâmplat, Erus? De ce eşti trist?
 Nu sunt trist, doar că lacul ăsta frumos îmi aminteşte de casă, de prieteni...
 Să ştii că asta face parte din farmecele vieţii: oricât de departe am fi de cei dragi, îi
purtăm mereu în suflet. Momentele frumoase petrecute alături de cei dragi se transformă în
amintiri plăcute care ne prind bine atunci când suntem departe de ei.
 Ai dreptate, Alpi, îi răspunse Erus, uitându-se gânditor în zare. Recunosc că de multe
ori n-am fost un copil prea bun, trişam când mă jucam cu ceilalţi şi mă supăram fără motiv pe
prietenii mei. Nu prea i-am ascultat pe părinţi şi nu m-am purtau mereu frumos cu ei. Aş fi
putut avea amintiri mult mai frumoase. Dar totul o să se schimbe când mă voi întoarce acasă.
Apoi niciunul dintre ei nu mai scoase o vorbă. Era linişte, era plăcut: parcă Valea Răbdării
se transformase dintr-un loc de care se temea într-una dintre cele mai frumoase amintiri pe
care Erus o putea păstra în suflet.
Dar, cu gândul la misiunea ce îi fusese încredinţată, de reuşita căreia depindea; soarta
oamenilor, Erus depăşi repede acest moment nostalgic pentru a trece la treabă. Se uită în stânga
şi-n dreapta, dar nu zări niciun bac. Mac şi Pac le vorbiseră de un bac cu care ar fi trebuit să
treacă lacul.
 Alpi, tu vezi vreun bac? întrebă el.
Alpi se ridică atât cât putu din buzunarul lui Erus şi se uită încruntat în toate direcţiile:
 Hmm... nu se vede nimic. Oare am nimerit drumul bun?
 Păi, ăsta era singurul care ducea către lac, spuse Erus. Trebuie să fie pe-aici pe undeva.
Uite şi-un ponton! Poate că acolo se leagă bacul când vine la mal.
 Da, ai dreptate, îl încurajă Alpi. Şi uite, lângă ponton, e un afiş pe care scrie ceva.
Erus ajunse numaidecât în dreptul afişului şi, dintr-o răsuflare, citi mesajul scurt şi
cuprinzător: BACUL VA SOSI, AVEŢI RĂBDARE!
 Ce înseamnă asta? întrebă contrariat Erus, uitându-se cu atenţie în zare. Cum adică va

1
sosi? Când? Răbdare? Iar cu răbdarea? Câtă răbdare poate avea un om?
 Un om are atâta răbdare cât i se cere, îi răspunse Alpi. Să nu pui niciodată la îndoială
puterea unui om. Oamenii sunt foarte puternici, numai că nu sunt conştienţi de asta. Dacă
ăsta e mesajul, atunci hai să fim răbdători! La urma urmelor, nu uita că ne aflăm în Valea
Răbdării.
Erus oftă din greu, simţea că e pus la încercare. Chiar când credea că a înţeles ce înseamnă
răbdarea, iată o nouă provocare!
 Bine, o să am răbdare, zise el, plimbându-se de colo colo şi lovind cu piciorul în
pietrele de pe malul lacului. Sunt om, deci sunt puternic, cum ai zis tu! Stau şi-aştept, adăugă
vădit iritat.
Alpi se făcu mic în buzunar, simţind cum Erus era la limita răbdării, dar ştia că toate
aceste încercări îl vor ajuta să înţeleagă mai bine cum stau lucrurile şi să devină mai bun, mai
puternic, mai răbdător.
Timpul trecea şi în zare nu se vedea niciun bac. Erus continua să se agite şi să se plimbe
nervos pe malul lacului.
 Poate că trebuie să facem ceva, poate există vreo manivelă, vreun clopoţel, ceva prin
care să anunţăm că aşteptăm bacul! Oare cei care-1 conduc nu se gândesc şi ei că stă lumea
și-i aşteaptă? oftă Erus din ce în ce mai nerăbdător.
 Cred că, pur şi simplu, trebuie să respectăm indicaţiile, zise Alpi. Dacă aşa scrie pe
afiş...
 Păi, da, asta facem, îi răspunse Erus. Dar cât să mai aşteptăm? Lumea depinde de mine,
n-am timp de pierdut.
 Ţii minte că aşa ziceai şi când îi tot întrerupeai pe Mac şi pe Pac din conversaţia lor.
încearcă să te linişteşti. N-o să găseşti niciodată răspunsuri dacă eşti nerăbdător. Poate că
soluţia se află tot în vorbele lui Pac şi Mac.
 Cum aşa? Că numai de spanac vorbeau, de m-au obosit cu rimele lor. Cred că şi-au
bătut joc de noi. După cum vezi, am găsit lacul, dar nu-i niciun bac aici! Bac, spanac, hamac...
Rostind cuvântul „hamac", Erus parcă se lumină deodată.
 Ce s-a întâmplat? îl întrebă Alpi. Ce-ai văzut?
Erus se uita fix într-un colţ al lacului, pe mal, şi i se citea un zâmbet pe faţă.
 Ce-ai văzut? îl întrebă încă o dată Alpi entuziasmat.
 N-o să-ţi vină să crezi!
 Zi odată!
 Un hamac!
 Poftim?
 Un hamac, chiar acolo între cei doi copaci! Aşa cum au zis Pac şi Mac!
Alpi nici nu auzi bine răspunsul, că Erus o şi luă la goană. În câteva secunde, ajunse în
faţa hamacului. Era aşa cum spuseseră cei doi iepuri: un hamac legat de doi copaci, iar în jurul
lui pe jos se aşternea spanacul verde şi proaspăt.
 Mai ţii minte ce-au zis Pac şi Mac? îl întrebă Erus pe mărul vorbitor.

2
  Păi, au zis că te aşezi în hamac şi să mănânci morcovi cu spanac!
 Exact! Dar de unde morcovi?
Erus se aplecă să culeagă câteva frunze de spanac şi se îndreptă spre hamac – adevărul e
că îl cam îmbia, mai ales după atâta mers pe jos desculț...
 Cred că acum am înţeles, spuse el zâmbind. Atunci când aştepţi, stai şi aştepţi pur
şi simplu, nu trebuie să te enervezi şi să mergi de colo colo, uitându-te la ceas. Trebuie să
fii relaxat şi să ai răbdare. De exemplu, poţi să te întinzi într-un hamac şi să mănânci liniştit
nişte spanac cu morcovi. Mesajul de pe afiş, „Bacul va sosi. Aveţi răbdare!” e cât se poate de
serios. De venit, o să vină bacul cu pricina, aşa că n-am nimic de câștigat dacă mă agit. Mai
bine stau aici și mănânc spanac cu morcovi de la prietenul meu Trent. Și aşteptarea va fi una
plăcută.
Şi atunci, luând cu încredere o îmbucătură din spanacul proaspăt şi ronţăind un morcov,
Erus se întinse liniştit în hamacul confortabil. Alpi se bucura să vadă că prietenul său şi-a
recăpătat încrederea şi, uitându-se înapoi spre lac, ce să vezi? Bacul erai legat la ponton gata
de plecare pentru cei doi!

va continua ...