POLUAREA APEI CU SUBSTANTE CANCERIGENE

Poluarea apei cu substanțe cancerigene poate avea loc în următoarele circumstanţe:

 Poluanţii sunt prezenţi în apa potabilă furnizată populaţiei de către uzinele de apă
deoarece procesele de tratare nu îndepărtează total aceşti poluanţi ai apei;
 Prin poluări accidentale ale conductelor de apă potabilă (spargeni, racorduri
neconvenţionale, reparaţii intercurente etc);
 Vopsirea sau tratarea conductelor de apă cu gudroane, bitum, smoală etc.

Substanţele din apă cu efect cancerigen mai răspândite şi mai cunoscute sunt:

 Hidrocarburi policiclice aromatice (HPA);

 Compuşi N-nitrozo;
 Trihalometani;
 Substanţe radioactive.

a) Hidrocarburile policiclice aromate din apă se concentrează cu uşurinţă în

organismele marine (plancton, moluşte, peşti) care la rândul lor constituie alimente pentru om,
deci se concentrează în lanţul trofic al omului. Provin din ape uzate menajere, folosite la spălarea
asfaltului, ape industriale etc. Cel mai cunoscut şi studiat din acest grup este 3,4 benzpirenul.
Prelucrarea apei potabile nu asigură îndepărtarea acestor substanţe în totalitate, procentul variind
între 20 şi 100%.

b) Compuşii N-nitrozo - principalii reprezentaţi sunt: nitrozaminele şi nitrozamidele.

Aceste substanţe pot fi sintetizate din precursorii prezenţi în apă: nitraţi şi nitriţi şi cu amine
secundare sau terţiare şi alţi compuşi de azot. Nitraţii şi nitriţii se găsesc în cantităţi mari în apele
poluate cu materii organice, şi mai ales poluate cu îngrăşăminte chimice azotoase. Aminele
secundare sau terţiare se găsesc în componenţa plantelor acvatice sau în unele pesticide din apă.

Sinteza compuşilor N-nitrozo poate avea loc şi “in vivo” unde nitraţii şi nitriţii sunt
aduşi pe cale hidrică sau alimentară, iar aminele sunt prezente în tubul digestiv, provenite din
dietă prin intermediul medicamentelor ; unele amine au origine endogenă, se găsesc în sânge.
Reacţia de formare a compuşilor N-nitrozo în acest caz poate începe încă din cavitatea bucală şi
se continuă pe parcursul tubului digestiv.

Efecte sunt cancerigene şi mutagene:

 80% din compuşii N-nitrozo induc tumori:

nitrozaminele în special în ficat, esofag, pulmon, rinichi,
nitrozamidele afectează prioritar sistemul nervos şi tractusul gastro-intestinal;
  acţiunea mutagenă este mai mare pentru nitrozamide

c) Trihalometanii reprezintă o familie de compuşi chimici în care 3 din cei 4 atomi de

hidrogen ai metanului sunt substituiţi prin atomi de halogeni (Cl, Br, I). Se cunosc THM
conţinând un singur tip sau un amestec din cei trei halogeni (cloroform, bromoform,
clorodibrommetan).

Aportul acestor substanţe în organismul uman se face în proporţie de 60% pe cale

hidrică, 36% prin aer şi 3% prin alimente.

În apă, aceste substanţe (mai ales cele pe bază de Cl) apar în urma procesului de
dezinfecţie prin clorinare.

Studii epidemiologice populaţionale atestă corelaţie între conţinutul de THN din apa
de băut şi incidenţa bolii canceroase (mai frecvent în cancer de rect, colon, vezică). Tratarea
corespunzătoare a apei în scop potabil şi respectarea concentraţiilor maxime admise reduc riscul
de apariţie a neoplasmelor.

d) Substanţele radioactive din apă pot avea provenienţă naturală (radioactivitate

naturală) sau artificială (radioactivitate artificială).

Radioactivitatea naturală prezintă valori scăzute şi nu constituie un pericol pentru

sănătatea populaţiei. Există şi zone pe glob în care sursele de apă au niveluri de radioactivitate
periculoasă.

Radioactivitatea artificială cuprinde contaminarea apelor cu substanţe radioactive

rezultate din activităţi industriale, termocentrale, cercetări, reactori nucleari.

Caracteristicile acestui tip de poluare a apei:

 procesul de autoepurare este puţin eficient, singurii factori care intervin sunt diluţia şi
timpul de înjumătăţire fizică a aradionuclidului;
 radionuclizii din apă, dizolvaţi sau în suspensie sunt transferaţi continuu către sedimentul de
fund, unde se integrează în timp şi emit permanent radiaţii. Acest fenomen este cunoscut
sub numele de radiaţie secundară.
 nu modifică proprietăţile organoleptice ale apei, poluarea nefiind percepută de consumatori;
 se concentează în lanţul trofic din sursele de apă, începând cu planctonul până la peşti, raci,
stridii etc, care constituie alimente pentru om;
 radioactivitatea poate fi mare şi pentru animalele care consumă furaje contaminate
radioactiv;
 iradierea pe cale hidrică este riscantă, aceasta fiind o iradiere internă prin emisiuni alfa şi
beta;
 repartiţia substanţelor radioactive în organism se face conform sensibilităţii ţesuturilor.