POLUAREA BIOLOGICA SI SANATATEA

PE LANGA POLUANTI CHIMICI IN NATURA SE INTALNESC SI POLUANTI

BIOLOGICI.ACESTEA SUNT MICROORGANISME PATOGENE , VIRUSURI HELMINTI,ETC.

EI SE POT AFLA IN ATMOSFERA, APA, SOL, IN CORPUL ALTUI ORGANISM INCLUSIV AL

OMULUI.

SOLUL ARE ROL DEOSEBIT IN TRANSMITEREA LA ON A UNOR GEOHELMINT

:ANCHILOSTOMA, ASCARIZII, TRIHOCEFALII.

OUALE PROASPETE DE DE HELMINTI SUNT INOFENSIVE . ELE NECESITA O MATURIYARE IN

SOL. ESTE CONSIDERABIL ROLUL SOLULUI SI IN PASTRAREA INDELUNGATA A FORMELOR
SPORULARE DE AGENTI PATOGENI AI ANTRAXULUI, TETANOSULUI LETOSPRIROZEI,
GANGRENEI GAZOASE , BOTU-

LISMULUI. POLUAREA MEDIULUI AMBIANT JOACA UN ROL IMPORTANT IN RASPANDIREA

PATOLOGIEI INFECTIOASE LA OAMENI.

OMUL PATRUNZAND TOT MAI PROFUND IN NATURA INTERVINE IN CONDITIILE

NATURALE DE EXISTENTA A MICROORGANISMELOR PATOGENE SI EL INSASI VICTIMA LOR.

OMUL SI ANIMALELE DOMESTICE SE POT MOLIPSI DE ANTROPOZOONOASE, PATRUNZAND

IN FOCARUL NATURAL DE EXISTENTA AL MICROORGANISMELOR. ACESTE MALADII SUNT
CIUMA , TULAREMIA , TIFOSUL , ENCEFALIA , MALARIA.

PARTICULARITATILE ACESTOR MALADII ESTE CA ORGANISMUL PROVOCATOR

TRAIESTE IN NATURA PE UN ANUMIT TERITORIU , IN AFARA RELATIILOR CU OAMENII SAU
CU ANIMALELE DOMESTICE. NU INTOTDEAUNA AGENTUL PATOGEN ATACA DIRECT OMUL,
DRUMUL INFECTARII ESTE MAI COMPLICAT , AGENTUL PATOGEN TRECE ADESEORI PRIN
MAI MULTE TRANSFORMARI.

EI POT PATRUNDE IN ORGANISMUL ANIMALELOR SALBATICE. TRANSMITEREA LA

OM ARE LOC PRIN INSECTELE PATOGENE.

CEI MAI PERICULOSI SUNT AGENTII PATOGENI AI MALADIILOR INFECTIOASE SI

CARE AU O RASPANDIRE LARGA IN MEDIU. UNELE MICROORGANISME POT TRAI CATEVA
ORE IN AFARA ORGANISMULUI UMAN , ALTELE DE LA CATEVA ZILE LA CATIVA ANI, IAR
PENTRU ALTELE MEDIUL ESTE LOCUL LOR DE A TRAI NORMAL. IN ORGANISM EI
PATRUND CAND E DEREGLATA INTEGRITATEA TEGUMENTELOR , PE CALE ALIMENTARA IN
CAZ DE NERESPECTARE A IGIENEI , ETC.
 MICROBII PATOGENI POT PATRUNDE IN APELE SUBTERANE SI CAUZA MALADII,
INCLUSIV LA OM. DIN CARE CAUZE APA DIN FANTANI IN SPECIAL CELE DESCHISE
NECESITA IN PREALABIL DE A FI FILTEATA SAU FEARTA.

CELE MAI POLUATE SUNT REZERVOARELE DE APA DESCOPERITE ( DESCHISE )-

LACURILE , IAZURILE , RAURILE.

ISTORIA OMENIRII A CUNOSCUT FAPTUL CA APA A FOST CAUZA A NUMEROASE

EPIDEMII DE HOLERA , DIZINTERIE,ETC.

POLUAREA BIOLOGICA - BACTERIOLOGICA , VIRUSOLOGICA SI PARAZITOLOGICA –

LEGATA IN MOD DIRECT DE PREZENTA OMULUI. ESTE CEL MAI VECHI TIP DE POLUARE
CUNOSCUT SI APARE CARACTERISTIC ZONELOR SUBDEZVOLTATE SAU IN CURS DE
DEZVOLTARE .

POLUARE FIZICA CU PUECADERE CU SUBSTANTE RADIOACTIVE , DAR SI TEHNICA

SAU DETERMINATA DE ELEMENTE INSOLUBILE PLUTITOARE SAU SEDIMENTABILE. ESTE CEL
MAI NOU, MAI RECENT TIP DE POLUARE, IN GENERAL CARACTERISTIC ZONELOR AVANSATE
SAU INTENS DEZVOLTATE.

POLUARE CHIMICA ,ESTE REPREZENTATA DE PATRUNDEREA IN APA A UNOR

SUBSTANTE DIVERSE, DE CELE ORGANICA USOR DEGRADABILE PANA LA CELE TOXICE CU
PERSISTENTA INDELUNGATA SI CU REMANENTA. ACEST TIP DE POLUARE POATE FI
INTALNITA ATAT IN ZONELE AVANSATE DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC, CAT SI IN
CELE RAMASE IN URMA, AVAND EVANTAIUL DE CUPRINDERE CEL MAI MARE ATAT CA
ELEMENTE POLUANTE , CAT SI CA CONSECINTE.

POLUAREA CHIMICA A APEI SE POATE PRODUCE IN MOD ACCIDENTAL , DAR DE

CELE MAI MULTE ORI DATORITA INDEPARTARII NECONTROLATE A DIVERSELOR DESEURI
SAU REZIDURI LICHIDE SAU SOLIDE . SURSELE DE POLUARE A APEI SUNT MULTIPLE , CEL
MAI FRECVENT ELE SUNT REPREZENTATE DE REZIDURILE COMUNALE, INDUSTRIALE SI
AGROZOOTEHNICE .

DISTRUGEREA ECOSISTEMELOR PRIN POLUAREA APEI

Protectia mediului are sarcina de a indruma si coordona actiunile intreprinse de
om in vederea mentinerii echilibrului ecologic, asigurand astfel conditii de viata
tot mai bune generatiilor actuale si viitoare.

Prin interventiile sale omul a modificat essential mediul natural in conformitate cu

cerintele sale. Atazi se stie ca mediul natural se deterioreaza incetul cu incetul,
factorul hotarator fiind cel antropic. Interventia crescuta a omului in ecosistemele
naturale a dus la distrugerea mediului si transformarea lor in ecosisteme
amenajate.

Omul prin neglijenta sa, a nesocotit SOS-ul NATURII, fata de defrisarile

nerationale, supraexploatarea solului, pasunatul excesiv si a poluarii intense.

Astazi peste tot pe TERRA apar urme ale activitatii umane- acele deseuri
poluante. Pretutindeni,planeaza amenintarea unui dezacord intre om si mediul
sau, foarte vizibil in spatiu urban, unde fenomenele socio-economice complexe
ameninta echilibru existentei speciei umane.

Contaminarea apelor cu diverse substante poluante este o problema ce se

manifesta in prezent la scara planetara. Poluantii deversati contribuie la
reducerea cantitaii de oxigen dizolvat. Rata oxigenului dizolvat in apa descreste
chiar si in conditii normale, proportional cu cresterea temperaturii. Poluarea apei
este data de trei categorii de poluanti:

fizici,chimici si biologici.

O sursa importanta de poluare o reprezinta plumbul, provenit din gazelle de

esapament ale autovehiculelor. Plumbul poate trece in lanturile si retelele
trofice,fiind acumulat de diferite specii in functie de concentratia lui in mediu.
Dtergentii reprezinta unul din factorii poluanti ai epelor din natura, scazand
schimul de gaze dintre apa si atmosfera , contribuind la distrugerea bacteriilor cu
rol in descompunerea deseurilor.

Poluarea biologica a apelor este data de microorganisme care ajung in apa o data
cu deversarile menajere. Poluarea microbiologica a apelor a determinat cresterea
frecventei unei afectiuni (colibaciloza, hepatita virala, dezinterie ).

Apa este un factor de mediu indispensabil vieţii. Apa este folosită pentru:
întreţinerea curăţeniei corporale, pregătirea alimentelor, salubritatea locaţiilor
locuinţelor, recreere şi agrement etc.

Controlul analitic al calit 㾼/span>ii apei

 
 
 
        Aprecieri generale                    

În naturã nu existã apã purã; date fiind interac? cu mediul ea con?ze,

substan?rale ?i organice dizolvate în suspensie.

Chiar apa de ploaie, care ar trebui sã fie cea mai curatã apã naturalã
(devenitã astfel printr-o distilare naturalã) poate prezenta dizolvate
anumite impuritã?ipul: CO2, NH3 sau chiar H2S, SO2- ca urmare a
contactului prelungit cu aerul.

Apele mãrilor ?i oceanelor sunt puternic mineralizate. Mãrile interioare

au concentra?irc;n sãruri, fie mai mari (Marea Mediteranã), fie mai mici
(Marea Neagrã- în special NaCl) comparativ cu apele oceanelor. În cazul
Mãrii Moarte, concentra?sãruri este atât de mare încât via?oate exista.

   Sãrurile apei de mare con? cloruri, 10% sulfa?% carbona?n>.

 
 Metode de teren de determinare a calitatii apei marine

Masurarea nivelului apei de poluare se poate face prin diverse metode, dintre care putem identifica
metodele calitative de analiza in teren, care se deosebesc net de metodele cantitative efectuate cu
aparatura performanta in conditii de laborator, dar care ne pot da o evaluare grosiera, o imagine
orientativa a calitatii apei marine, in momentul efectuarii analizei.
Autopoluarea este definita ca un fenomen natural si consta, cel mai frecvent, in distrugerea masiva a
florei si faunei, mai ales dupa perioadele de inmultire intensiva, cunoscute sub denumirea de inflorire a
apei.
Acest fenomen are loc anual, in apele Marii Negre si consta in cresterea continutului de substante
organice in descompunere (mai ales primavara, odata cu cresterea temperaturii apei si a inceperii
infloririlor algale amplificate de continutul crescut de nutrienti prezent in apa deversata de apele Dunarii
in Marea Neagra si de apa provenita din diverse surse de poluare de pe uscat), care consuma o mare
cantitate de oxigen necesar mentinerii echilibrului ecologic in mediul marin.

Factorii care duc la poluarea apei sunt variati si numerosi, totusi ei pot fi grupati in:
·               factori demografici, reprezentati de numarul populatiei dintr-o anumita zona direct
proportional cu poluarea;
·               factori urbanistici, corespunzatoridezvoltarii asezarilor umane, care utilizeaza cantitati mari de
apa, ce se transforma in ape uzate meajere (vezi statiile de epurare de pe malul Marii Negre identificate
ca surse de poluare
·               factori industriali, reprezentati de nivelul de dezvoltare economica si cu precadere industriala al
unei regiuni in sensul cresterii poluarii paralel cu cresterea industriei.

Poluarea desi considerata ca fenomen general, poate fi diferentiata in mai multe tipuri grupate astfel:
·               poluarea biologica – bacterilogica, virusologica si parazitologica – legata in mod direct de
prezenta omului. Este cel mai vechi tip de poluare cunoscut si apare caracteristic zonelor subdezvoltate
sau in curs de dezvoltare;
·               poluarea fizica - cu precadere cu substante radioactive, dar si termica sau determinata de
elemente insolubile plutitoare sau sedimentabile. Este cel mai recent de poluare, in general caracteristic
zonelor avansate sau intens dezvoltate;
·               poluarea chimica,  asupra careia ne vom opri in cea mai mare masura, este reprezentata de
patrunderea in apa a unor substante chimice diverse, de la cele organice usor degradabile, pana la cele
toxice cu persistenta indelungata, si cu remanenta. Acest tip de poluare este specific ambelor tipuri de
zone, avand evantaiul cel mai mare de cuprindere cel mai mare, atat ca elemnete poluante, cat ca si
consecinte.

Un prim efect al poluarii chimice este reprezentat de potentialul toxic  al acestor substante, ceea ce a
determinat o patologie caracteristica denumita patologie chimica de natura hidrica, care poate influenta
echilibrul mediului atat ca intoxixcatie acuta a acestuia cat si ca manifestare a efectelor potentiale date
de acumularile zilnice, dupa o perioada mai lunga de timp.

Efectul cel mai intalnit produs de poluarea chimica a apei consta in influenta diverselor substante
poluante asupra proceselor biologice, care guverneaza ciclul vietii in mediul marin. El este cunoscut sub
denumirea generala de efect ecologic.
Poluarea apei poate suferi o reducere substantialafata de valoarea sa initiala, datorita capacitatii sale de
autopurificare, fapt constatat cu apele Marii Negre dupa inceputul anilor ’90, cand datorita scaderii
gradate a poluarii industriale, datorita prabusirii sistemului economic socialist in tarile riverane Marii
Negre. Oamenii de stiinta au demonstrat ca, daca ritmul de descarcare al poluantilor industriali s-ar fi
pastrat constant si dupa anii ‘90, mediul marin ar fi intrat in colaps, iar Marea Neagra ar fi devenit o
mare moarta (adica cu biodiversitate aproape de 0).
Aceste fenomene care se petrec mult mai intens in apele de suprafata decat in cele subterane, incep, in
ultimul timp, sa-si piarda din importanta, ca urmare a cresterii frecventei poluarii si reducerii timpului
necesarde aducere a apei la caracteristicile sale initiale. Apare astfel o intricare a poluarilor consecutive
ceea ce duce implicit la cumularea acestora si cresterea nivelului de poluare. Daca la aceasta adaugam si
posibilitatile reduse de degradare ale unor poluanti chimici sau chair imposibilitatea degradarii lor, ne
putem da seama de adevararta valoare a poluarii apei marine, ca fenomen de reducere a rezervelor
potentiale naturale, da care beneficiaza in prezent regiunea noastra.
 

Principalele caracteristici ale compozitiei fizico - chimice ale apei

Un loc aparte il ocupa apa marilor si oceanelor, care, desi este o apa de suprafata, are caracteristici
hidrologice si de compozitie deosebite.

In conditii naturale, apa nu se gaseste niciodata in stare pura. In apa, si mai ales in cea marina, se gasesc
intotdeauna diferite cantitati de substante chimice dizolvate sau in suspensie. Apa marina se
caracterizeaza printr-un continut marit de saruri dizolvate in apa, desi apa Marii Negre nu este o apa
excesiv de sarata, ba chiar una salmastra, deoarece este o mare inchisa care beneficiaza de un puternic
aport de ape dulci provenit din fluviile Dunarea, Don si Volga. De aceea, diversitatea si multitudinea
subtantelor care intra in compozitia naturala a apei a necesitat clasificarea acestor substante in mai
multe grupe:
              Gaze dizolvate, din care cele mai frecvente sunt: oxigenul, bioxidul de carbon si hidrogenul
sulfurat.
·   Oxigenul dizolvat este necesar respiratiei organismelor acvatice prin intermediul carora se petrec
neincetat o serie de procese chimice aerobe. Bilantul sau este dat de procese care imbogatesc cantitatea
de oxigen in apa, si de cele care reduc cantitatea de oxigen. Din primul grup fac parte: dizolvarea
oxigenului atmosferic, oxigenul produs din fenomenele de fotosinteza de catre vegetatia subacvatica de
mica adancime. Din cel de-al doilea grup de procese fac parte: transformarea si degradarea biochimica a
substantelor organice (CBO5) si uneori de oxidare a unor elemente minerale (fier, mangan, etc) (CCOCr). 

·               Bioxidul de carbon CO2 - reprezinta un alt gaz dizolvat in apa. Sursele de CO 2 sunt reprezentate
respiratia organismelor acvatice, de procesele biochimice de degradare organica si de unele procese
geochimice, rezultate din contactul apei cu solul. Reducerea cantitatii de CO 2 este data de trecerea sa in
atmosfera si de fenomenele de fotosinteza ale vegetatiei subacvatice. El se poate gasi in apa sub forma
legata ca si carbonat acid HCO -3 sau ca CO-2 combinat sau liber, care echilibreaza forma bicarbonatata si
impiedica precipitarea lui.
·   Hidrogenul sulfurat (H2S) poate proveni din surse biogene, ca rezultat al vietii anaerobe sau din surse
telurice (des intalnita in Marea Neagra) – ca izvoare sulfuroase. Este un indicator de poluare.
·   Ionii de hidrogen (H+) apar in urma procesului de disociere partiala a apei si dau alcalinitatea sau
aciditatea apei. Desi apa are o constanta de disociere foarte redusa, concentratia ionilor de hidrogen
determina pH-ul apei, in functie de care se petrec o serie de procese chimice de la dizolvarea unor
substante chimice, obisnuit mai mare cu cat apa este mai acida, si pana la desfasurarea diferitelor
combinatii chimice, biochimice si fiziologice. In mod obisnuit ph-ul apei Marii Negre este cuprins intre
6,5 – 8,5 cu tendinta puternica catre alcalinitate.
·   Substantele minerale din apa sunt elemente deosebit de importante in caracterizarea unei ape.
Elementele minerale cxele mai frecvente sunt reprezentate de calciu, sodiu, potasiu, magneziu, la care
se pot adauga in concentratii mai mici si variatii mai mari: manganul, cadmiul, nichelul, cobaltul, litiul,
bariul si altele. In functie de combinatiile acestora in apa identificam si anionii prezenti cum ar fi: Cl -, SO4
–2
, NO2-, NO3-, HCO3-, CO3–2, I-, F- si altii. Astfel, apele se pot grupa in ape clorurate, sulfurate,
bicarbonatate (calcice, magneziene, sodice), fosfatate, azotate, etc. Cantitatea totala de saruri minerale
prezente in apa determina gradul de mineralizare a acesteia (in cazul nostru – salinitatea). Prezenta
masiva a acestor saruri in apa amplifica fenomenul de eutrofizare, de aceea este important sa masuram
salinitatea apei, continutul de fosfati, azotiti,si azotati, care constituie nutrientii de baza in eutrofizarea
apei.

Cativa dinte parametrii fizico chimici, pentru a putea crea o imagine calitativa comprehensiva a calitatii
apei marinsi a stadiului sau de poluare la un moment dat, sunt:
·               pH-ul;
·               continutul de fosfati;
·               continutul de azotiti si azotati;
·               salinitatea;
·               temperatura.

                            Determinarea pH-ului

Se masoara cu hartie indicatoare de tip Merck, care se introduce direct in apa marina. Aceasta se
coloreaza intr-o anumita culoare functie de pH, culoare care se compara cu paleta de culori de pe cutia
cu hartie indicatoare, identificandu-se astfel pH-ul exact.

Continutul de fosfati
In continuare vom descrie modul de utilizare al pachetului de detectare al vanadatului fosforic acid de
molibden.

1. Instructiuni de folosire
Gradare: 0 - 1.0 - 2.0 - 3.5 - 6.0 - 10 - 20 - 40 mg/l (ppm)
Plasati cutia deschisa astfel incat tuburile de sticla sa fie plasate in partea stanga. Umpleti ambele tuburi
cu 10 ml de probe de apa. Adaugati reactiv numai in tubul interior, mai aproape de operator. Glisati
blocul comparator spre stanga cat de mult se poate, in asa fel incat partea cu tuburile sa fie in afara
cutiei. Aceasta este necesar deoarece cartela colorata trebuie sa primeasca suficienta lumina, de
preferat dinspre partea stanga. Introduceti cartela cu partea colorata in fanta din partea dreapta de sub
cutie si impingeti pana apare pe partea cealalalta sub tuburile de sticla iesite in afara. Mutati cartela
pentru a obtine aceeasi culoare intre proba si cercurile colorate. Inregistrati valoarea din partea dreapta
a blocului.

 
Operatie Aquaquant® 1.14449.0001

Numar de determinari 190

Proba Umpleti ambele tuburi cu 10 ml

Adaugare de P-AH 1 seringa (1.2 ml) in tubul interior

Determinare Comparatia culorilor

2. Reactia
Intr-o solutie cu acid sulfuric, ortofosfatul reactioneaza cu vanadatul de amoniu si heptamolibdanat de
amoniu (reactiv P-AH) pentru a forma un complex portocaliu-galben de vanadat fosforic acid de
molibden.

3. Determinarea
Se face prin metoda optica. Culorile Aquaquant® pot fi folosite la lumina zilei (5600 K) sau alternativ, la
lumina unui tub fluorescent (5000K). La lumina artificiala normala (4300-2800 K) pot aparea mici erori
care nu impiedica totusi obtinerea potrivirii culorilor in cele mai multe cazuri.

4. Stabilitatea
Complexul colorat se formeaza imediat dupa adaugarea reactantului. Intensitatea culorii creste putin
dupa aproximativ 100 minute. Determinarile trebuie efectuate in primele 2-100 minute.

5. Dependenta de temperatura
Reactia este foarte putin influentata de variatia temperaturii.

6. Selectivitatea
Cand sunt prezenti in cantitati mari, anumiti ioni pot inhiba reactia fosforului sau o pot ecrana prin
tulburari sau culori diferite. Selectivitatea metodei este suficienta pentru a exclude interferenta unor
elemente straine intr-un test general al apei.
Continutul de azotiti si azotati

Continutul de azotiti se identifica tot cu ajutorul unei metode de comparare colorimetrica, cu un kit de
tip Merck. Metoda este identica doar ca se foloseste un reactiv specific identificarii azotitilor si azotatilor
Dupa reactie si compararea culorilor se citeste valoarea inscrisa in dreptul culorii respective si astfel se
identifica concentratia azotitilor si azotatilor in mg/l.

Salinitatea

 
Se poate determina deocamdata in conditii de laboratorprin titrimetrie, neidentificandu-se un kit special
de teren pentru acest indicator.

Metode de combatere, si prevenire a poluarii apei

1.Aplicate în zonele învecinate lacului

 
1.1 reducerea desc 㲣 㲩 lor de ape uzate industriale ?i menajere
1.2 limitarea folosirii fertilizan?aturali ?i artificiali în agricultur 㠨 utilizarea cantit 㾩 lor optime la timpul
potrivit)
1.3 reducerea eroziunii solului ( reducerea tr 㩥 rilor p 㤵 rilor ?i împ 㤵 riri în zonele desp 㤵 rite,
practicarea unei agriculturi corecte care s 㠡 sigure protec?ului)
1.4 îmbun 㴣 ?roceselor de produc?etergen?i îngr 㺣 mintelor minerale prin reducerea cantit 㾩 i de
fosfa?aterie prim 㮠
1.5 utilizarea unor tehnologii performante de tratare a apelor care s 㠤 etermine reducerea con?ui de
fosfa?/>1.6 realizarea unor zone tampon pentru colectarea aluviunilor transportate de torente ?i pâraie.

2.Aplicate la nivelul lacului

-2.1. Mecanice:
-recoltare biomas 㠰 rimar 㼢 r />-crearea de curen?ficiali de ap 㠣 are s 㠡 sigure amestecarea
diferitelor categorii de ape utilizând pompe
-cre?terea volumului de ap 㠣 are tranziteaz 㠬 acul
-înlocuirea apei bogate în nutrien?pe s 㲡 ce în nutrien?din pânza freatic 㠦 ie din râuri nepoluate,
-excavarea sedimentelor pentru lacurile nu prea adânci
-2.2. Metode chimice (utilizarea unor compu?i organici sau anorganici ca s 㠦 icirc;mpiedice cre?terea ?i
dezvoltarea vegeta?vatice) (Hidrotehnica, 1998)
-Sulfat de cupru, s 㲵 ri ferice
-Injec?O2 în hipolimnion ?i amestecarea straturilor de ap 㠦 icirc;n anumite perioade

Concluzie

Ca proces, purificarea contine dilutia poluantilor in masa apei si scaderea concentratiei lor, in depunerea
elementelor insolubile si scoaterea lor propriu-zis din apa si in degradarea substantelor organice si
transformarea lor intre produsi minerali cu ajutorul microorganismelor din apa. La acestea se adauga
diversele reactii fizico chimice care au loc intre diferitele substante poluante sau intre acestea si cele
care fac parte din compozitia naturala a apei, cum ar fi: oxidari, reduceri, conjugari, precipitari, adsorbtii,
absorbtii, etc., care duc in final la scaderea concentratieie poluantilor.
 

 
Poluarea apei
P oluarea apeicurgatoare este de obicei invizibila deoarece agentii poluanti se
dizolva in apa. Oricum , exista si exceptii cum ar fi detergentii care produc spuma ,sau
titeiul si reziduurile netratate care plutesc la suprafata . Toti agentii poluanti pot fi
detectati in laboratoare prin teste biochimice standardizate . Din aceste teste rezulta un
nivel care determina gradul de extindere al poluarii si cel de puritate relativa a apei .

Se poate monitoriza si efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor si animalelor si

aceasta este o alta metoda prin care oamenii de stiinta pot determina nivelul de poluare .

Modul de infestare al apelor

Poluantii ajung in apa printr-o serie de surse , direct sau indirect , invariabil prin actiuni
umane , fie ele acide , deversari deliberate , revarsari sau infiltrari .

Sursa cu cel mai mare numar potential de poluare este agricultura , care in Anglia si Tara
Galilor ocupa aproape 80% din totalul uscatului . Reziduurile netratate de la fermele
zootehnice sunt imprastiate pe terenuri si o parte isi croiesc drum pana la cursurile de apa .

Anual , fermierii din Anglia si Tara Galilor imprastie pe terenurile lor 2,5 milioane de
tone de azotati , fosfati si alte ingrasaminte si o parte din acesti fertilizatori ajung in apa .
Unii sunt compusi organici care persista in mediu mai multi ani , patrunzand in lantul
alimentar si cauzand probleme ecologice . Compusii organici clorurati , care au proliferat in
anii 1950 , sunt astazi complet interzisi in Marea Britanie .

Ecosistemele apelor curgatoare sunt tot mai amenintate de reziduurile care se scurg din
fermele piscicole , din cauza produselor farmaceutice folosite aici pe scaralarga pentru a
preveni raspandirea bolilor .

Silvicultura si sistemele de imbunatatiri funciare cauzeaza si ele deversarea unor

substante toxice in apele curgatoare , mai alesfier, aluminiu si cadmiu . Cu imbatranirea
padurii , solul devine mai acid, iar in timpul ploilor torentiale cantitati mari de acid se
preling pe pante ucigand flora si fauna din jur .

Reziduurile de la animale sunt de 100 de ori mai toxice decat apele reziduale tratate
rezultate din instalatiile de canalizare si deversate in cursurile de apa , cauzeaza catastrofe
ecologice majore . In Marea Britanie 95% din apele de canalizare sunt tratate dar restul este
deversat in rauri , cauzand proliferarea bolilor .

Poluantii sunt de doua tipuri : particule poluante, cum ar fi cenusa , funinginea , praful si
suspensiile solide minuscule , sau gaze, ca bioxidul de sulf sau oxidul de azot . Acestea sunt
emise de industrie sau agricultura . acizi concentrati (sulfurici sau azotici ) .
 Deplasarea poluantilor
Termenul care descrie modul in care poluantii patrund in rezervele de apa este
,,percolare”.

Poluantii pot fi sub forma solida sau lichida .

Atunci cand pe uscat se depoziteaza resturi , o cantitate mica este dizolvata de ploaie si se
infiltreaza in apa freatica . In cele din urma aceasta patrunde in cursurile locale de apa .

Daca reziduurile sunt lichide , patrund mai repede in rezervele de apa potabila . Substantele
aplicate pe plante devin inactive in contact cu solul si patrund in sistemul hidrologic local ,
sau se infiltreaza in sol amestecandu-se cu apa freatica . Pana la 80% din substantele cu
care se trateaza plantele se pierd imediat dupa aplicare deoarece ele nu pot fi aplicate
exact pe planta si patrund astfel in sol.

Timpul necesar poluantilor (nitrati sau fosfati ) pentru a patrunde din sol in panza de apa
freatica nu este cunoscut cu exactitate , dar in multe cazuri pare a fi de zeci pana la cateva
mii de ani . Poluantul este in aceste cazuri considerat un deversat in mediu .

Efectele asupra florei si faunei

Unul dintre cele mai obisnuite semne ale poluarii apelor este vegetatia verde de la
suprafata , cunoscuta ca eutrofie . Plantele acvatice si algele se dezvolta la suprafata apelor
, atunci cand apa este imbogatita cu un amestec de compusi care s-au infiltrat din solurile
din apropiere .

In ultimii 20 de ani situatia a devenit alarmanta deoarece 500 din marile bazine din Marea
Britanie sunt astazi verzi si toxice datorita poluarii .

Apa poluata a devenit un mediu propice pentru dezvoltarea diverselor specii periculoase
debacterii, protozoare si ciuperci . Specii de bacterii , cum ar fi salmonella si listeria sau de
protozoare , cum ar fi criptosporidium si giardia , sunt foarte periculoase pentru om, la fel
cum , in secolul XIX , a fost si holera in Europa .

Stratul verde de la suprafata apelor actioneaza ca un invelis gros prin care razele soarelui nu
pot patrunde spre straturile din adancuri . Astfel , plantele acvatice care produc oxigenul
necesar nevertebratelor sau vertebratelor acvatice mor .In plus , anumite specii de alge
albastre produc substante toxice care omoara pestii si alte organisme acvatice . Ca urmare ,
multe activitati de agrement pe lacuri sunt interzise in lunile de vara din cauza algelor si a
toxicitatii . Proliferarea algelor apare in lacuri si bazine si din alte doua cauze : defrisarea
padurilor si aplicarea de fertilizatori arborilor din paduri , in urma carora apar infiltratii de
substante chimice in apa .

Ploaia acida a cauzat catastrofe ecologice majore in Canada , Statele Unite si in nord-vestul
Europei . Din cele 85.000 de lacuri din Suedia, 16.000au devenit acide si 5.000 sunt complrt
depoluate de pesti . Din 1976, 4.000 de lacuri au fost tratate cu apa de var pentru a
neutraliza acidul si a POLUAREA APELOR

Apa este un factor indispensabil vieţii. De aceea, în jurul surselor de apă s-a dezvoltat o diversitate de
biocenoze şi chiar civilzaţia umană a fost atrasă de aceste zone.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, necesarul minim de apă pentru un om este de 5 l /zi, din
care 1, 5-2 l consumă ca atare, iar restul se reţine din alimente, sau apare din metabolism. Necesarul
fiziologic este de 2, 5-3 l / zi, diferenţa până la 3-5 l /zi apărând din activităţi fizice şi datorită
temperaturii ambiante. Totuşi, omul utilizează în medie, pe glob 100 l apă/zi pentru operaţii de spălare,
pregătirea hranei şi alte activităţi în gospodărie. Acest consum zilnic are valori diferite de la o regiune la
alta, sau de la un continent la altul. De exemplu este de 3 l /zi în Africa şi de 1000 l/zi la New York.
Consumul de apă a crescut în timp şi 500 km3 în 1974 şi aproximativ 1400 km 3 în anul 2000.

1. RESURSELE DE APĂ ALE ROMÂNIEI

Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafaţă - râuri interioare, lacuri naturale
sau artificiale, fluviul Dunărea (apele Mării Negre nu sunt luate în considerare datorită dificultăţilor
tehnice şi economice de desalinizare)- şi din apele subterane.

În ciuda aparenţelor din unele zone, România este o ţară bogată în resursele de apă, ocupând locul 21 în
Europa (cf. Statisticii Naţiunilor Unite) în condiţiile în care dispune de numai 1700 m 3 de apă timp de un
an pentru un locuitor.

Aceste resurse nu pot fi utilizate fară importante investiţii pentru lucrări de amenajare hidrografică şi
instalaţii de epurare, deoarece:

- fluviul Dunărea, cea mai importantă resursă de apă, se foloseşte în mică măsură, datorită poziţiei sale
excentrice, la limita sudică a teritoriului;

- râurile interioare sunt dispuse neuniform pe teritoriu, prezentând, în acelaşi timp, variaţii importante
de debite în timp şi în spaţiu;

- poluarea semnificativă a unor râuri importante face prohibitivă utilizarea lor.

Calitatea apei este stabilită cu ajutorul unor indicativi specifici de poluare: concentraţia de amoniu,
azotaţi, azotiţi, substanţe organice, germeni patogeni, etc.

Din punct de vedere al calităţii lor, resursele de apă pot fi clasificate în 4 categorii: de calitatea 1 (ape
care pot fi folosite pentru consumul populaţiei) reprezentând 48-50% din total, de calitatea 2 (ape
utilizate în industriile pretenţioase) costituind 24% din total, de calitatea 3 (utilizate în irigaţii şi utilizări
mai puţin pretenţioase) în proporţie de 10% şi de calitatea 4 (ape degradate) care reprezintă 17-18% din
totalul reţelei naţionale.
Fluviul Dunărea, datorită debitului foarte mare, care antreneauă o diluţie foarte mare a apelor
recepţionate, are o calitate globală ce se înscrie în limitele categoriei 1 şi 2.

Apele subterane au calitatea depreciată considerabil, în ultimii ani, atât sub aspectul extinderii zonelor,
cât şi sub aspectul intensificării poluării. Se constată astfel imposibilitatea utilizării directe a acestora ca
apă potabilă, fiind necesare instalaţii de tratare costisitoare.

Cauzele principale ale înrăutăţirii globale a calităţii resurselor de apă se pot sintetiza astfel:
- realizarea unor obiective industriale şi zootehnice gigant;

- promovarea unor tehnologii de producţie puternic poluante, abandonate în ţările dezvoltate

economic(de exemplu: producerea celulozei prin procedeul sulfitic, de la combinatele de celuloză şi
hârtie Dej şi Zărneşti; fabricarea sodei prin procedeul Solvay, de la Ocna Mureşului şi Govora);

- creşterea rapidă a ponderii poluării difuze, produsă în special prin chimizarea agriculturii cu
îngrăşîminte şi pesticide din ce în ce mai numeroase şi în cantităţi tot mai mari, ca şi faptul că acest gen
de poluare nu poate fi uşor de depistat şi prevenit;

- necorelarea creşterii capacităţilor de producţie şi a dezvoltării urbane cu modernizarea lucrărilor de

canalizare şi realizarea staţiilor de epurare;

- exploatarea necorespunzătoare a instalaţiilor de epurare existente;

- lipsa unui sistem organizat de colectare, depozitare şi gestionare a deşeurilor şi a nămolurilor de

epurarea apelor industriale uzate.

În raport cu resursele de apă relativ limitate, cerinţele cu apă au cunoscut o creştere continuă, de la 1, 4
miliarde m3 în anul 1950 - la circa 20, 40 miliarde m3 în anul 1989, din care 11% apă potabilă pentru
populaţie şi domeniul public, 44% pentru industrie şi 45% pentru irigaţii, zootehnie şi piscicultură.

Creşterea de peste 15% a cerinţelor de apă reflectă, în parte, dezvoltarea economico-socială, dar mai
ales menţinerea unor situaţii de utilizare neraţională şi de risipă a apei. Acestea sunt generate atât de
perpetuarea unor tehnologii de fabricaţie mari consumatoare de apă în industrie, în raport cu cele
utilizate în alte ţări, respectiv folosirea unor norme exagerate de apă la irigarea culturilor, de pierderi de
apă în reţelele de distribuţie şi de risipă de apă, cât şi de... Poluarea apei - cauze, clasificare
poluanti, consecinte, protectie

Poloarea apelor afecteaza calitatea vietii la scara planetara. Apa reprezinta sursa de viata pentru
organismele din toate mediile. Fara apa nu poate exista viata. Calitatea ei a inceput din ce in ce
mai mult sa se degradeze ca urmare a modificarilor de ordin fizic, chimic si bacteriologic.

Daca toata apa de pe pamant ar fi turnata in 16 pahare cu apa, 15 si jumatate dintre ele ar
contine apa sarata a oceanelor si marilor. Din jumatatea de pahar ramasa, mare parte este
inglobata fie in gheturile polare, fie este prea poloata pentru a fi folosita drept apa potabila si
astfel, ceea ce a mai ramane pentru consumul omenirii reprezinta continutul unei lingurite. Din
consumul mondial de apa, 69% este repartizat agricultirii, 23% industriei si numai 8% in
domeniul casnic.

1. Cauzele poluarii apei:

 Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar si deversari deliberate a unor

poluanti;

 Scurgeri de la rezervoare de depozitare si conducte de transport subterane, mai ales

produse petroliere; 57428ssi34pvl2x

 Pesticidele si ierbicidele administrate in lucrarile agricole care se deplaseaza prin sol fiind
transportate de apa de ploaie sau de la irigatii pana la panza freatica;

 Ingrasamintele chimice si scurgerile provenite de la combinatele zootehnice;

 Deseurile si reziduurile menajere;

 Sarea presarata in timpul iernii pe sosele, care este purtata prin sol de apa de ploaie si
zapada topita; sv428s7534pvvl

 Depunerile de poluanti din atmosfera, ploile acide.

Poluantii apei sunt produsele de orice natura care contin substante in stare solida, lichida sau
gazoasa, in conditii si in concentratii ce pot schimba caracteristicile apei, facand-o daunatoare
sanatatii.

2. Clasificarea poluantilor:

2.1. Poluanti de natura fizica:

 depunerile radioactive;
 ape folosite in uzine atomice;

 deseuri radioactive;

 ape termale;

 lichide calde provenite de la racirea instalatiilor industriale sau a centelor termoelectrice

si atomo – electrice.

2.2. Poluanti de natura chimica:

Mercurul provenit din:

 deseuri industriale;
  inhalarea vaporilor ca urmare a unor scapari accidentale determinate de deteriorarea unor
termometre sau tuburi fluorescente;

 ingerarea accidentala de compusi anorganici;

 deversarile unor uzine producatoare de fungicide organomercurice.

Azotatii proveniti din:

 ingrasaminte chimice;
 detergenti;

 pesticide organofosforice.

Cadminiul provenit din:

 ape in care sau deversat reziduuri de cadminiu;

 aerosoli.

Plumbul provenit din:

 evacuarile uzinelor industriale;

 gazele de esapament ale autovehiculelor;

 manipularea gresita a tetraetilplumbului folosit ca activ antidetonant la benzina.

Zincul provenit din:

 apa sau bauturi cu continut de zinc;

 ingerarea accidentala a unor saruri sau oxizi ai acestuia (vopsele);

 dizolvarea de catre solutii acide a zincului din vase, din deseuri sau scapari industriale

Hidrocarburile provenite din:

 gazele de esapament ale autovehiculelor;

 scurgerile de titei;

 arderea incompleta a combustibililor fosili (carbuni, petrol si gaze naturale);

 arderea incompleta a biomasei (lemnul, tutunul);

  fumul de tigara.

Pesticidele, insecticidele, fungicidele provenite din:

 apele reziduale de la fabricile de produse antiparazitare;

 pulverizarile aeriene;

 spalarea acestor substante de catre apa de ploaie de pe terenurile agricole tratate;

 detergenti.

2.1. Poluanti de natura biologica:

 microorganismele patogene;
 substantele organice fermentescibile.

3. Consecintele poluarii:

3.1. Asupra mediului:

 posibilitatea contaminarii sau poluarii chimice a animalelor acvatice;

 contaminarea bacteriologica sau poluarea chimica si radioactiva a legumelor, fructelor
sau a zarzavaturilor;

 Distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determina micsorarea capacitatii de

debarasare fata de diversi poluanti prezenti la un moment dat.

3.2. Asupra sanatati:

Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul ca oamenii nu beau suficienta apa sau apa
bauta nu are cele mai bune calitati.

I. Boli infectioase:

 boli microbiene: febra tifoida, dizenteria, holeria;

 boli virotive: poliomielita, hepatita epidemica;

 boli parazitare:dizenteria, giardiaza.

II. Boli neinfectioase: determinate de contaminarea apei cu substante chimice cu potential

toxic:
• Intoxicatia cu plumb (saturnism), se manifesta prin:

 oboseala nejustificata;
 afecteaza globulele rosii, vasele sanguine;

 afecteaza sistemul nervis central, provocand ecefalopatia saturnina si cel perifieric cu

dereglari motorii.

• Intoxicatia cu mercur:

 dureri de cap, ameteli, insomnie, oboseala;

 tulburari vizuale;

 afectiuni ale sistemului nervos;

 afectiuni ale rinichilor;

 malformatii congenitale ale fatului in cazul femeilor insarcinate.

• Intoxicatia cu zinc:

 dureri epigastrice, diaree, tremuraturi, pareze;

 afectiuni ale sistemului nervos central, muschilor si sistemului cardiovascular.

• Intoxicatia cu cadminiu:

 cefalee;
 scaderea tensiuni arteriale;

 afectiuni hepato-renale.

• Intoxicatia cu azotati si fosfati:

 invinetirea buzelor, narilor, fetei;

 agitatia pana la convulsii;

 cefalee, greata.

• Intoxicatia cu pesticide:

 alterarea functiilor ficatului pana la formarea hepatitei cronice;

 encefalopatii;

 malformatii congenitale.

3.3. Asupra calitatii apelor:

In viata colectivitatilor umane, apele sunt utilizate zilnic atat ca aliment cat si in asigurarea
igienei personale. In medie, in 24 de ore, un om adult consuma in scopuri alimentare 2-10L de
apa.

Mirosul apei provine de la substantele volatile pe care le contine ca rezultat al incarcarii cu

substante organice in descompunere, al poluarii cu substante chimice sau ape reziduale. Cu cat
apa contine mai multe substante organice, chimice sau ape reziduale cu atat mirosul este mai
usor de perceput.

Culoarea apei poate da indicatii asupra modificarii calitatii astfel:

 apele de culoare aramie sau bruna provin de la distilarile de carbune amestecate cu ape
industriale care contin fier;
 apele de culoare brun inchis sunt apele de la fabricile de celuloza;

 apele bogate in fier sunt cele provenite de la tabacarii si au culoarea verde inchis sau
neagra;

 ionii de fier dau apelor o culoare galbena;

 ionii de cupru confera apei o culoare albastra;

 apele care contin argila coloidala au o culoare galben-bruna.

4. Protectia apelor:

I. Autopurificarea apelor:

Se realizeaza prin procese fizice si fizico-chomice precum si prin procese biologice si

biochimice. Acestea constau in:

 sedimentarea materilor mai grele, sedimentare, care este influentata de temperatura,

viteza de scurgere a apei etc.;
 prin actiunea radiatilor solare (ultraviolete) cu efecte antibacteriene;

 prin reactii chimice de oxidare, reducere, neutralizare care au loc intre substantele
chimice din apa si cele din apa poluata;

 prin reactii chimice chiar numai intre substantele chimice din apa poluata.

Procesele biologice si biochimice constau in primul rand in concurenta dintre flora

propriei ape si flora poluanta patrunsa in apa. Astfel, germenii propii apei elibereaza in apa o
serie de metaboliti cu actiune antibiotica fata de germenii poluanti, ducand in cele din urma la
disparitia suportului nutritiv de hrana al germenilor patogeni patrunsi prin poluare.

I. Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice:

Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect, mentinerea si
ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora in scopul evitarii unor efecte negative
asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale:

 Interzicerea evacuarii la intamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa si,
in primul rand, a apelor reziduale, comunale si industriale. Acestea trebuie colectate si
indepartate prin sisteme de canalizare sau instalatii locale de coloectare;
 Construirea de statii de epurare pentru retinerea si degradarea substantelor organice
poluante continute in apele reziduale ale localitatilor si unitatilor zootehnice inainte de
eliminarea lor in apa;

 Distrugerea prin dezimfectie a germenilor patogeni continuti in ape reziduale ale unor
institutii (spitale), abatoarele, unitatile industriei carnii;

 Inzestrarea cu sisteme de retinere si colectare a substantelor radioactive din ape reziduale;

 Construirea de statii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unitatii
industriale in vederea retinerii si neutralizarii substantelor chimice potential toxice;

 Controlul depozitarii deseurilor solide, astfel incat acestea sa nu fie antrenate sau purtate
in sursele de apa de suprafata sau subterane.

Terra este denumită şi „Planeta albastră”, datorită faptului că 71%din suprafaţa sa este acoperită
de apele Oceanului Planetar. Din volumul total de apă existent pe Terra, evaluat la 1,4*10 la a9a
km3, apa dulce reprezintă 2,7% (35,1 milioane km3), cea mai mare parte a acesteia fiind stocată
în calotele glaciare şi în gheţari (77,2%). Rrestul de apă dulce este cuprins în sol (22,41%), sub
formă de ape subterane şi umiditatea a solului, în lacuri şi mlaştini (0,35%), în cursurile de apă
(0,01%) şi în atmosferă (0,04%)

Poluarea este o problemă pentru noi şi Uniunea Europeană

Sub acţiunea energiei solare, a curenţilor şi a gravitaţiei, apa se află într-o permanentă mişcare,
existând în formă lichidă, solidă şi gazoasă. Circulaţia apei pe oceane , mări, continente în
atmosferă şi de aici înapoi poartă numele de ciclu hidrologic şi consumă 33% din energia solară
primită de la Pământ.

Apa este un element esenţial pentru viaţa plantelor, animalelor şi pentru dezvoltarea societăţii. În
alcătuirea organică a tuturor vieţuitoarelor, apa deţine o proporţie de 50-95%, consumul de apă
fiind vital.

Pentru multe organisme, apa este habitatul în care îşi desfăşoară existenţa. Circuitul hidrologic
are un rol mai important în sistemele biogen-chimice din natură, în transformarea reliefului şi în
transferul materialelor sub formă de aluviuni şi de substanţe dizolvate.
Dacă aerul, asa cum este, deocamdata poate fi respirat pretutindeni pe gratis, nu acelasi lucru se
intampla cu apa potabila, care pentru citadini are de mai multa vreme un pret. Si inca in
continua crestere. Caci apa, acest al doilea element in ordinea urgentelor omenesti, dupa aer, a
devenit si el un produs industrial. In preajma marilor orase si unitati industriale apar instalatii
uriase de “tratare” a apelor naturale, prin decantare, filtrare, sterilizare de mai multe feluri etc.

La prima vedere, pare paradoxal sa vorbim de nevoia asigurarii apei pe o planeta care dispune de
atata apa, incat s-ar putea inunda complet cu un strat de 3 km grosime. Chestiunea e ca 97 la suta
din apa globului este sarata, iar din restul de 3 la suta cea mai mare parte se afla in ghetari.
Rezulta ca populatia lumii are la dispozitie pentru consumul personal si pentru activitătile sale
economice numai in jur de 1 la suta din volumul de apa dulce, respectiv cea din rauri, fluvii,
lacuri si din unele panze freatice. Chiar si asa, ar fi mai mult decat suficient pe ansamblu, numai
ca, asa ca si la alte capitole ale inzestrarii naturale, apa e foarte neuniform repartizata pe
intinderea globului, iar o mare parte din ea este de acum puternic poluata. In ansamblul poluarii,
ponderea apelor uzate – menajere si industriale – este covarsitoare.

Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii “perforati” de “ploile acide”, la
poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate “mareele negre”, adica poluarea,
practic continua, cu petrol a marilor si oceanelor lumii, avand efecte dezastroase asupra florei si
faunei marine. Apa este necesară vieţii fiind folosită în toate sectoarele de activitate ale omului,
în consumul casnic, în producerea de energie ca mijloc de transport etc.

Scăderea calităţii apei se datorează: apelor reziduale industriale, apelor menajere, diferitelor
substanţe folosite în agricultură şi îmbogăţirii cu substanţe organice ca urmare a depozitelor de
gunoaie şi resturi menajere, a preluării unor îngrăşăminte etc. Poluarea apelor duce la diminuarea
producţiei de biomasă, uneori afectând până la dispariţie unele organisme, de asemenea puternica
dezvoltare a fitoplanctonului duce la degradarea ecosistemelor respectiva, ca urmare a lipsei de
oxigen care se manifestă.

Cele mai importante măsuri luate împotriva poluării apelor sunt următoarele: construirea de
baraje, epurarea apelor reziduale, construirea de bazine speciale de colectare a deşeurilor şi
reziduurilor, pentru a împiedica deversarea directă a acestora în apele de suprafaţă, construcţia de
zone de protecţie a apelor.

POLUAREA APEI

Importanta apei:

Apa are o importanta covarsitoare pentru existenta vietii.Putem afirma ca pe pamant nu

exista organism care poate sa supravietuiasca in afara apei.
 In aceeasi masura,apa intra in constituirea atmosferei,precum si in alcatuirea majoritatii
mineralelor si rocilor.

O importanta deosebita pentru studierea chimismului apelor o constituie actiunea de

dizolvare a unor componente minerale si roci prin contactul nemijlocit.

Dizolvarea prin hidroliza:

Hidroliza este un proces chimic important prin care se realizeaza atacul apei asupra
mineralelor din roci.

Sarurile formate din acizi slabi cu baze tari,din acizi tari cu baze slabe sau din acizi slabi
cu baze slabe sufera fenomenul de hidroliza,adica formeaza cu apa compusi slab disociati:

CaCO3 + 2H2O=Ca(OH)2+H2O+CO2

FeSO4 + 2H2O=Fe(OH)2 + H2SO4

Al2(SO4)3 + 6H2O=2Al(OH)3 + 3H2SO4

Dizolvarea prin hidratare:

Hidratarea consta in patrunderea apei in sistemul reticular al cristalelor formand compusi

chimici cu un anumit numar de molecule de apa.Astfel este cazul hidratarii anhidridului,
CaSO4, formand gipsul CaSO4*2H2O.
Cateva determinari speciale privind apele tratate si unii poluanti ori subst. nocive
din apele reziduale:

Este vorba aici de ape care au fost tratate cu sulfat de aluminiu(pentru coagularea
suspensiilor), sau cu clor(ca dezinfenctant sau bactericid),ori de ape de suprafata in care s-au
deversat ape reziduale.

1.Aluminiu:

Poate fi prezent in concentratii foarte mici in unele ape naturale.De interes este
determinarea aluminiului in cazul apelor tratate cu sulfat de aluminiu pentru depunerea
suspensiillor
 Identificarea prezentei aluminiului pe baza reactiei de culoare cu morina.

Principiul metodei:Aluminiul da cu morina un compus ce are o fluorescenta verde.

Reactivi:-acid acetic concentrat

-solutie alcoolica 0,005% de morina(pentahidroxiflanona)

Mersul determinarii:La 29 ml apa de analizat se adauga 3 picaturi acid acetic concentrat

si 1 ml de solutie alcoolica 0,005%morina.In prezenta luminii apare o fluorescenta verde.

2.Arseniatii:

Identificare pe baza reducerii cu hidrogen arseniat si reactia acesteia cu azotatul

de argint.

O serie de ape minerale pot contine arsen sub forma de arseniati si in parte de
arseniti.Arsenul mai poate ajunge in unele ape prin deversarea unor reziduuri industriale.

Principiul metodei:

Arseniatii si arsenitii se reduc cu zinc in mediul de acid sulfuric la hidrogen

arseniat.Hidrogenul arseniat da cu azotatul de argint o coloratie galbena(rezulta Ag3As*
3AgNO3 ) ce se descompune cu formarea unui precipitat negru de argint metalic:

As2O3 + 6Zn+6H2SO4 =2AsH3+6ZnSO4+3H2O

AsH3+6AgNO3=Ag3AS*3AgNO3+3HNO3

Ag3As*3AgNO3+3H3O=H3AsO3+3HNO3+6Ag(se depune)
Reactivi:-zinc lipsit de arsen in granule

-solutie de acid sulfuric diluat(1:4)

-soluite de azotat sau acetat de plumb10%

-azotat de argint cristale

Mersul determinarii:
 Intr-o eprubeta se introduc 10-20 ml apa de analizat,se aciduleaza cu acid
sulfuric diluat,sa adauga cateva granule de zinc metalic,se introduce in partea superioara un
tampon de vata imbibat cu o solutie de azotat sau acetat de plumb 10%(pentru retinerea
hidrogenului sulfurat) si se acopera cu o fasie de hartie de filtru umezita cu apa pe care s-au pus
cateva cristale de azotat de argint.In prezenta argintului,acestea se coloreaza de la galben pana
la negru.

3.Cianurile:

Punerea in evidenta a prezentei cianurilor cu cloramina T si piridina-acid

barbutic.

Cianurile sunt foarte nocive.Provenienta apei reziduale: de la cocserii,ateliere

galvanice,uzine metalurgice,uzine chimice.

Principiul metodei:

Anionul cian formeaza cu cloramina T clor cian,care cu piridina trece in glutacon

dialdehina.Aceasta da cu acidul barbituric un compus colorat polimetinic.

Reactivi:-solutie apoasa 1% de cloramina T:1g CH3*C6H4*SO2*NClNa*

3H2O(derivatul sodat al cloramidei acidului para-toluen sulfonic),p.a.,se dizolva in 99ml apa
distilata(este bine a se controla eficacitatea oxidanat cu KI).

Mersul determinarii:La 20ml apa de analiza,avand PH intre 2-8 se adauga 0,5 ml solutie
apoasa 0,1% de cloramina T si se agita.Se adauga apoi agitand mai departe 1,5ml reactiv mixt
acid barbituric-siridina.In prezenta cianurilor apare dupa 5-8 minute o coloratie violet intensa
de la roscat pana la albastru violet.Prin aceasta reactie directa,fara prealabila distilare,se pun in
evidenta numai acidul ionhidric,cianurile alcoline si alcalino-pamantoase, cianocomplecsi ai
zincului si cadmiului si partial si ai nichelului si cuprului.Limita inferioara de identificare -circa
0,01 mg/litru.

4.Clorul activ:

Aprecierea concentratiei clorului activ pe baza reactiei cu iodura de potasiu-

amidon.

Principiul metodei:Clorul oxideaza iodura de potasiu cu formare de iod elementar ce

inalbastreste amidonul.Intensitatea coloratiei este proportionala cu concentratia initiala a
clorului.

Reactivi:-solutie de amidon 1%
 -iodura de potasiu cristale

Mersul determinarii:Intr-o eprubeta se introduce o asemenea cantitate de apa incat sa

formeze un strat gros de circa 10 cm.Se adauga 5-10 cristale iodurei de potasiu si 10-12 picaturi
solutie de amidon 1%.Se agita.Se priveste de sus pe fond alb.

Concentratia aproximativa a clorului se obtine dupa cum urmeaza:

-albastruie abia perceptibil.........................clor activ 0,05 mg/l

-albastruie usoara......................................clor activ 0,1 mg/l

-albastruie deschisa...................................clor activ 0,2 mg/l

-albastruie.................................................clor activ 0,3 mg/l

-albastruie inchis........................................clor activ 0,5 mg/l

-albastruie negru........................................clor activ 1 mg/l si peste

5.Fenoli:

Pot proveni din deversari industriale(uzine cocsochimice),dar si din

descompunerea partiala a unor substante naturale(substante humice,resturi vegetale).

Identificarea fenolilor prin formare de clorfenol:

-fenoli in concentratie peste 2 mg/l se pun in evidenta prin mirosul lor

specific

-in cazul concentratiilor mai mici,la o proba din apa de cercetat se

adauga 1 ml solutie apoasa de clor si se agita.In prezenta fenolilor
apare un miros apecific de clorfenol(asemanator iodofromului).

6.Metale grele:

Metalele grele,plumb,cupru,mercur sunt toxice.Provenienta:uzine de metalurgie

neferoasa,exploatari miniere,etc.

Identificarea metalelor grele prin formare de sulfuri insolubile.

Reactivi:-solutie de sulfura de sodiu:5 g sulfura de sodiu se dizolva in 10 ml apa distilata

si 30 ml glicerina(pentru a o stabiliza)

-acid clorhidric concentrat

 Mersul determinarii:La 5 ml de apa de cercetat se adauga o picatura acid clorhidric
concentrat si 3 ml solutie de sulfura de sodiu.In prezenta metalelor grele(Pb,Hg,Cu) proba se
inchide la culoare.

Individual,plumbul poate fi identificat sub forma de ferocianura de cupru(brun

roscata) si mercurul cu clorura stanoasa(se formeaza mercur redus negru).

7.Tensidele:

Sunt agenti activi de suprafata sintetici.Detergentii folositi ca agenti de spalare

sunt tenside anionice.

Aici se descrie o reacie de indentificare a tensidelor anionice, detrgentii fiind

substate de larga utilizare in zilele noastre.

Principiul metodei:tensidele anionice formeaza cu colorantul cationic albastru de

metilen un complex de culoare albastra extractibil in cloroform.

Reactivi:-solutie de albastru de metilen 0,035%: 0,35 g de albastru de metilen se

dilueaza in 500ml apa distilata, apoi dupa adaosul a 6,5 ml acid sulfuric concentrat se
completeaza cu apa distilata 1 l

-cloroform

Mersul determinarii:10-20 ml apa de analizat se agita cu 5 ml cloroform dupa tratarea

cu 1-2 ml solutie de albastru de metilen 0,035%.In prezenta tensidelor se coloreaza in albastru.

Determinarea aldehidelor si cetonelor:

Formaldehida:Se detrmina colorimetric cu reactiv Schiff,cu fenil-hidrazina sau cu acid

cromotropic.

Acetaldehide:Reactioneaza cu solutii Schiff(fuxina) decolorata formand un produs de

condensare in mediu de acid sulfuric,care se colorimetreaza.

Acetona,2-bretanona,butilaldehide:Se separa din apele sarate si se determina prin

metode gaz-lichid-cromatografica.In acest scop se utilizeaza un amestec de 10% Carbonax 20M
in Chromosorb W,intr-o coloana la 95* C.

Ciclohexanona:Se determina pe baza reactiei cu sarea de diazoniu a acidului 1-amino-8-

naftol-3,6-disulfonic cand rezulta un colorant azoic,susceptibil de a fi masurat fotometric.
 Compusi carbonil:Din apele naturale se determina prin transformarea in hidrozone care
se extrag cu eter de petrol.Extractul se alcolinizeaza cu NaOH in alcool etilic si se masoara
densitatea optica a stratului apos la 460 nm.

Determinarea alcoolilor:

Alcoolii alifatici:Din ape se separa si se concentreza prin distilare.Apoi se transforma in

alchil-nitriti si se masoara spectrofotometric la 355,5 nm.Pentru 0,3-0,5 mg alcool/l eroarea
este de 20%.

Alcoolul metilic:Dupa separare prin distilare se oxideaza la aldehida cu ajutorul

permanganatului de potasiu.Apoi se cupleaza cu reactivul Schiff(fuxina decolorata cu sulfit de
sodiu in mediu de acid sulfuric) si se compara colorimetric cu o serie de solutii de etalon.

Hexadecanolul:se extrage in benzen si se determina fotometric.Proba de apa se extrage

cu benzen si dupa separarea fazelor,extractul benzenic se completeaza la 15 ml si se
deshidrateaza cu 1 g sulfat de sodiu.O parte alicota de 3 ml se amesteca cu 1ml de solutie de
benzen si se tine timp de 20 minute la 65-70*C.

Apoi se agita cu 1ml NaOH 1N,timp de 1-2 minute.Dupa separarea stratelor faza
benzenica se deshidrateaza cu sulfat de sodiu,se examineaza intensitatea culorii pe un filtru
albastru si se raporteaza la un grafic de etalonare.

Ciclohexanolul:Se determina colorimetric cu difenilamina.