- UNIVERSITATEA TRANSILVANIA – BRAȘOV -

Facultatea – Alimentație și Turism

CURS 4

POLUAREA SURSELOR DE APA

Poluarea apei consta in modificarea calitatilor sale naturale in urma inglobarii in aceasta, a unor elemente straine, rezultate
din o serie de fenomene naturale sau artificiale, care o fac improprie scopurilor in care era folosita anterior.

Dupa origine, poluarea poate fi:

- Naturala sau artificiala

Dupa dinamica de realizare:

- Permanenta, intermitenta si accidentala

• POLUAREA NATURALA

- de amploare mai redusa ca poluarea artificiala, intermitenta sau accidentala si se exercita asupra tuturor surselor de apa,
respectiv, apele meteorice, de suprafata si subterane.
Apele meteorice – se polueaza in trei etape:

1. Poluarea se produce in momentul condensarii vaporilor de apa din atmosfera pe nucleii de condensare.
2. Se inregistreaza pe parcursul spalarii atmosferei de catre precipitatii, respectiv a caderii acestora de la locul de formare
pe suprafata Terrei. In procesul de spalare a atmosferei, apa meteorica inglobeaza in compozitia ei gaze, pulberi si
microorganisme, poluandu-se.
3. Inglobarea in compozitia sa a poluantilor, intalniti dupa caderea pe suprafata Terrei, asa cum sunt: dejectiile, apele
reziduale, resturile vegetale, ingrasamintele chimice, pesticidele, pulberile depuse pe sol, etc.

• POLUAREA ARTIFICIALA

Nivelul poluarii artifiale este determinat de gradul de dezvoltare demografica, urbanistica, industriala si agrozootehnica.
Cele mai importante surse de poluare artificiala – reduurile menajere, industriale si agrozootehnice
Poluarea artificiala se poate clasifica dupa modul de emisie a poluantilor si dupa natura acestora:
1. Dupa modul de emisie al poluantilor :

 Poluare permanenta si accidentala

 Poluarea permanenta poate fi, la randul ei, continua si intermitenta
 Poluarea accidentala se poate inregistra in cazul indepartarii necontrolate a diferitilor poluanti sau in situatia
accidentelor propriu – zise.
2. Dupa natura poluantilor : poluarea poate fi fizica, chimica si biologica

POLUAREA ARTIFICIALA FIZICA – poate fi :

 Termica – consecinta deversarii in receptori, in special a apelor de suprafata, a apelor de racire, cu temperaturi ridicate,
chiar pana la 100 grade C, din diverse ramuri industriale, in special de la centralele atomoelectrice.
 Poluarea cu substante cu densitate redusa – cel mai nou tip de poluare. Poluantii pot fi plutitori (detergenti), ramanand
la suprafata apei si reducand astfel procesele de autoepurare, sau sedimentabili, in timp, dupa intrarea in combinatie sau
absorbirea de catre alte substante.
 Poluarea radioactiva – este consecinta depozitelor naturale de roci radioactive din scoarta terestra si respectiv a
radionuclizilor proveniti din diverse activitati umane (explozii nucleare, reactoare atomice, prelucrarea minereurilor
radioactive, etc)

POLUAREA ARTIFICIALA CHIMICA

- se inregistreaza cel mai frecvent si se realizeaza cu o mare varietate de substante organice, de regula usor degradabile,
sau anorganice, din care o mare parte cu persistenta indelungata.

Subtantele chimice anorganice pot avea un potential toxic, ridicat, conducand la aparitia unei patologii de poluare caracteristica,
patologia chimica de natura hidrica. Aceasta patologie se poate exprima, la consumatori, prin intoxicatii acute, subacute
sau cronice, sau prin efecte potentiale in timp.
Poluarea cu substante chimice poate modifica caracterele organoleptice si fizice ale apei si declansa reactii de respingere a
acesteia , ca urmare a disconfortului si reactiilor senzoriale dezagreabile pe care le genereaza.
De asemenea poluarea apei poate avea efecte ecologice si economice.
POLUAREA CU SUBSTANTE TOXICE

Poluarea cu nitrati – s-a extins si s-a accentuat odata cu folosirea sistematica a ingrasamintelor azotate, in scopul cresterii
productiei agricole. Nitratii s-au depistat in concentratii peste limitele normale in apele de suprafata si adancime, in unele
produse se origine vegetala, animala si in organismul uman.
In zonele in care se practica agricultura intensiva, continutul in nitrati al apei ajunge sau chiar depaseste 100 mg/dm3, concentraii
care genereaza stari morbide caracteristice. Concentratia maxima admisa de nitrati pentru apa potabila este de 50 mg/dm3
apa, iar pentru apele de suprafata de categoria I, 10 mg nitrati/dm3 si, pentru apele de categoria a II-a, 3 0mg nitrati/dm3.
Pentru apele de categoria a III a nu s-au stabilit limite. Intoxicatiile se produc in conditii de crestere a PH-ului la peste 4.

Poluarea cu cianuri – se realizeaza prin apele reziduale industriale. Toxicitatea apei poluate cu cianuri este dependenta de factorii
care favorizeaza disocierea acestora in acid cianhidric liber, respectiv de PH-ul, temperatura si concentratia maxim admisa
pentru cianuri totale este de 0.05 mg/dm3 apa.

Poluarea cu arsen – Sursele de poluare sunt reprezentate de apele reziduale industriale si pesticidele cu arsen,
Arsenul are actiune toxica si cancerigena.

Poluarea cu mercur – s-a extins continuu si provine:

- Industria de extractie si prelucrare
- Agricultura
- Domeniile care folosesc combustibili fosili
Fondul normal de mercur este de 0,05-1 mg/l

POLUAREA CU PESTICIDE

Ingrasamintele si pesticidele din agricultura produc poluari difuze in apele de suprafata si in cele subterane. Ele pot produce
degradarea totala a surselor naturale de apa. apele de irigatii aduc in sol poluanti proveniti din orase si industrii. La evacuarea
lor de pe campuri antreneaza ingrasamintele, pesticidele, germenii patogeni, ouale de paraziti, reziduurile organice, etc.

Un mare pericol ce vine din partea agriculturii pentru poluarea apelor naturale sunt pesticidele. In cadrul lor, insecticidele,
acaricidele, ierbicidele, fungicidele, algicidele sunt in majoritate compusi organici cu fosfor, sulf, clor, iod, brom etc.
aplicate, ele distrug sau imputineaza micozele bacteriozele, virozele si daunatorii, dar au un efect extrem de nociv asupra
vietii in general. Aceste substante antrenate de apa de siroire a precipitatiilor ajung in rauri, fluvii, mari. Ele au effect toxic
asupra fondului piscicol, asupra vanatului sau asupra animalelor domestice care se adapa cu apa si in final asupra omului,
prin concentrarea substantelor in cadrul lantului trofic.
Din toata gama de pesticide, cele mai periculoase s-au aratat a fi cele organoclorurate, care au proprietatea de a se cumula in
organism, in special in tesutul adipos. Se apreciaza ca pesticidele organoclorurate pot avea o actiune mutagena si
cancerigena. Este acceptata la aceasta data ideea ca, in cazul unor boli cronice, pesticidele organoclorurate incorporate in
organism se mobilizeaza in circulatie, realizand o concentratie nociva pentru organism.

PREVENIREA EFECTELOR NOCIVE ALE POLUARII CU PESTICIDE – se poate face prin – mentinerea unor concentratii
sub acelea maxime admise in aer, apa, produse alimentare, tratarea rationala a terenurilor agricole, asigurarea si respectarea
protectiei sanitare a surselor de apa, respectarea tehnologiei de prelucrare a apei in instalatiile centrale de aprovizionare cu
apa sio controlul sistematic al gradului de poluare a factorilor de mediu ambiant, a furajelor si a organismului animal.

Concentratia maxima admisa in apa potabila pentru toate pesticidele dintr-o clasa este de 0.0001 mg/dm3 apa, iar pentru pesticide
total 0.0005 mg/dm3 iar in apele de suprafata trebuie sa lipseasca pesticidele organofosforice, organometalice si nitroderivati.
Pentru organoclorurate sunt prevazute concentratii admise de 0.0001 mg/dm3 apa, iar pentru erbicide sunt prevazute
concentratii admise de 0.001 mg/dm3 apa.

AUTOEPURAREA APELOR

Autoepurarea este un proces natural complex (fizic, chimic, biologic şi biochimic) prin care impurificarea unei ape de suprafaţă
receptoare, curgătoare sau stătătoare, se reduce treptat odată cu îndepărtarea de sursa de impurificare.
Îndiferent de receptor şi de natura impurificării, procesele de autoepurare sunt asemănătoare, însă diferă desfăşurarea lor ca durată,
ca amploare, ca ordine de succesiune sau ca măsură în care iau parte toate felurile de procese specifice, sau numai unele
dintre acestea, depind de caracteristicile receptorului şi ale poluanţilor introduşi în acestea. Capacitatea de autoepurare a
apelor receptoare nu este nelimitată, aceasta putând varia în timp chiar dacăcaracteristicile apelor receptoare rămân relativ
constante.
Procesul de autoepurare se realizează, în esenţă, prin îndepărtarea din masa de apă supusăprocesului a materiilor solide în stare de
suspensie, sau prin transformarea pe cale chimică sau biochimică a unor substanţe poluatoare.
AUTOEPURAREA FIZICA – se inregistreaza in situatia in care poluarea este produsa de substante in suspensie. Aceasta este
consecinta unor procese care actioneaza direct sau indirect si se realizeaza prin amestec, dilutie, sedimentare, radiatii solare
si temperatura.
Amestecul si dilutia – se realizeaza simultan dupa deversarea apelor poluate in receptori (ape curgatoare sau statatoare).
Viteza de amestecare si diluare este direct proportionala cu viteza apei curgatoare si este mai mare in apele curgatoare decat in cele
statatoare. Gradul de diluare este conditionat de raportul dintre debitul receptorului si a emisarului de ape poluate. Cu cat
acest raport este mai mare, cu atat se inregistreaza dilutii mai putin agresive sub raportul toxicitatii si a capacitatii infectante
sau infestante, datorita neatingerii pragului toxic sau a dozei minime infectante sau infestante.

Sedimentarea – depunerea particulelor in suspensie din apa, ceea ce conduce la limpezirea acesteia.
Intensitatea si viteza de sedimentare este determinata de marimea si forma particulelelor, de adancimea, de duritatea si temperatura
apei.
Viteza de sedimentare este direct proportionala cu dimensiunea si greutatea particulelor, precum si cu marimea temperaturii apei.
Microorganismele, parazitii si elementele parazitare din apa sedimenteaza o data cu particulele in suspensie de care sunt
absorbite sau sub actiunea propriei greutati.

Radiatiile solare – actioneaza direct, prin razele ultraviolete sau indirect, prin razele infrarosii si luminoase, care actioneaza prin
cresterea temperaturii apei, respectiv prin stimularea unor reactii fotochimice si activitati a organismelor acvatice.

Temperatura apei – favorizeaza cand este mai ridicata viteza de sedimentare, intensitatea reactiilor chimice si proceselor biologice
si biochimice.

AUTOEPURAREA CHIMICA

Se inregistreaza in situatia in care poluarea este produsa cu substante anorganice dizolvate in apa si joaca, in general, un rol
secundar.
Se realizeaza prin reactii de oxidare, reducere, precipitare intre poluanti sau intre acestia si substantele naturale din apa, avand
drept consecinta reducerea gradului de toxicitate si imbunatatirea calitatii apei.

AUTOEPURAREA BIOCHIMICA SI BIOLOGICA

-Predomina cand poluarea este consecinta substantelor organice si se realizeaza de catre organismele acvatice (biocenoza) si joaca
rolul principal in salubrizarea apelor poluate, in special cu substante organice.
Biocenoza este mentinuta de existenta unor lanturi trofice, constituite pe baza resurselor de substante nutritive din apa, care conduc
la succesiunea unor anumite tipuri de organisme in aceasta.

Poluarea cu produsi anorganici – bacterii aututrofe

Poluarea cu substante organice – cinci etape – mai multe tipuri de organisme – bacterii heterotrofe si autotrofe, organisme
bacterivore, consumatorii de ciliate si consumatorii de macronevertebrate.
 Etapa 1 – procese de oxido – reducere
 Etapa 2 – procese de sinteza organica
 Etapa 3 – multiplicarea organismelor bacterivore
 Etapa 4 – apar si se multiplica macronevertebratele
 Etapa 5 – apar si se dezvolta plante cu clorofila

METODE SI MIJLOACE DE REDUCERE A EMISIILOR DE POLUANTI

DIN UNITATILE ZOOTEHNICE

Poluarea indusa de dejectiile de origine animala poate fi de natura chimica si biologica

Poluarea chimica se poate produce cu gaze toxice sau odorante, cu diversi alti compusi ai azotului, fosforului, cuprului.
Dejectiile provenite de la animale cu forme clinice sau subclinice de boala pot constitui importante surse de poluare biologica, in
cazul in care nu se respecta regulile sanitare veterinare de prelucrare a acestora, stand la baza unor boli hidrice si telurice, la
om si animale.
In anumite conditii de mediu, dejectiile se pot transforma in praf cu continut ridicat de microorganisme, care pot sta la baza unor
boli aerogene si de endotoxine, care la concentratii de 0.1 – 0.5 mg/m3 pot produce reactii semnificative la unii indivizi.
 NOTIUNEA DE MANAGEMENT
AL DEJECTIILOR DE ORIGINE ANIMALA

Managementul dejectiilor de origine animala trebuie inteles ca un complex de actiuni privind pe de o parte, colectarea,
evacuarea, transportul de la adapost la locul de stocare, stocarea, prelucrarea, transportul de la locul de stocare-prelucrare la
locul de utilizare si modul de utilizare, iar, pe de alta parte, stabilirea unor relatii bune cu vecinii, popularizarea prin mass-
media a tehnologiei de crestere si exploatare folosita, importanta pentru societate a activitatii desfasurate, nivelul impactului
activitatii, inclusiv a dejectiilor asupra mediului, imbunatatirea continua a calitatii dejectiilor sub raportul cantitatii si
raportului intre principii nutritivi, a inactivarii noxelor biotice (seminte de buruieni germeni patogeni responsabili de boli la
animale sau zoozone, etc)

Managementul rational al dejectiilor de origine animala presupune efectuarea intregului complex de actiuni aratat in conceptul
managementului general, in scopul maximizarii profitului si minimalizarii impactului nefavorabil asupra mediului.
 Rezolvarea economica si ecologica a problemei dejectiilor de origine animala este o necesitate stringenta a intregii societati,
nu numai a crescatorilor de animale. Crescatorii de animale prin rezolvarea problemei dejectiilor de origine animala isi
asigura de fapt conditiile pentru continuarea activitatii de productie.

 Fermierii cultivatori de cereale si plante tehnice nu sunt interesati in a folosi ingrasaminte organice, chiar daca sunt oferite
gratuit datorita –
- Dificultatilor de aplicare
- Contaminarii cu seminte de buruieni si alte noxe, proportiei in substante nutritive, care nu este optima pentru toate culturile
- Cheltuielilor ocazionate de analize de laborator pentru determinarea parametrilor fizico – chimici
- Conflictelor cu vecinii nefermieri, pe care le pot genera disconfortul cu gaze odorante consecutiv fertilizarii
- Compactarii pamantului cu ocazia aplicarii

SOCIETATEA SI PROBLEMA MANAGEMENTULUI DEJECTIILOR DE ORIGINE ANIMALA

Problema managementului dejectiilor de origine animala se pune acut, in special in acele zone in care se practica cresterea si
exploatarea animalelor in sistem, intensiv-industrial.
Existenta si tendinta tot mai accentuata de dezvoltare de exploatatii mari, in special in tarile puternic dezvoltate din Europa de Vest
si America de Nord, au generat in ultima vreme o reactie vehementa a opiniei publice legata de poluarea cu dejectii de
origine animala. In tarile din Europa Centrala si de Est si in Asia de Sud-Vest, unde s-a dezvoltat, cu sprijinul organismelor
financiare internationale, un sistem de crestere si exploatare a animalelor bazat pe unitati mari de tip intensiv-industrial,
inaintea tarilor din Europa de Vest si America de Nord, problema poluarii cu dejectii de origine animala s-a pus pana la urma
cu cativa ani mai putin taios a in tarile avansate.
In ultimul timp, ca urmare a schimbarilor economico-sociale din tarile Europei Centrale si de Est, in mod deosebit, si a emanciparii
tarilor din Asia de Sud-Vest problema poluarii prin dejectii animaliere capata alte valente.
Dorinta poporului roman de integrare in structurile Uniunii Europene este imposibil de realizat fara producerea unor mutatii de
fond si problema protectiei mediului in tara noastra.

CONTRADICTIILE DE INTERESE DIN SOCIETATEA MODERNA

LEGATE DE DEJECTIILE DE ORIGINE ANIMALA

In ultimele decenii, cand poluarea mediului a devenit evidenta si grava, ajungand la niveluri care pun in pericol insasi baza
existentei vietii pe pamant, respectiv procesele de productie vitale, societatea a ridicat stacheta exigentei pentru agricultura,
obligand-o prin diverse acte normative sa-si curete activitatea.
In tarile puteni dezvoltate se inregistreaza un fenomen evident, in continua extindere, de urbanizare a zonelor rurale. Familiile de
oraseni in numar cat mai mare, doresc sa schimbe resedinta temporara de week-end cu resedinta permanenta in mediul rural.

In paralel cu tendinta de urbanizare a zonelor rurale se extinde numarul crescatorilor de animale de tip intensiv industrial, cu
deficit de pamant propriu pentru reciclarea dejectiilor, respctiv cu excedent de dejectii.

Urbanizarea zonelor rurale, dezvoltarea dupa noile concepte a oraselor, explozia demografica si continuarea revolutiei agro-
industriale si in transporturi reduc suprafetele de teren pentru reciclarea deseurilor.

O alta consecinta a urbanizarii zonelor rurale reprezinta aparitia conflictelor acute intre comunitatea crescatorilor de animale, pe de
o parte, si comunitatea rezidentilor permanenti sau temporari, pe de alta parte, care obisnuit se rezolva prin sentinte
judecatoresti.

Rezolvarea problemei dejectiilor de origine animala impune cresterea rolului managementului si marketingului acestora.
 APLICAREA DEJECTIILOR DE ORIGINE ANIMALA

 Modul de aplicare a evoluat de la o stiinta macroscopica in trecut, la o stiinta precisa, in prezent.

 Aplicarea dejectiilor de origine animala se bazeaza pe principii economice si ecologice.
 Stiinta aplicarii dejectiilor de origine animala se bazeaza pe programe asistate de computer privind cantitatile necesare si pe
echipamente perfectionate de aplicare uniforma a acestora.
 Programele asistate de computer se realizeaza cu sprijinul unor experti platiti de stat.
 Stabilirea corecta a cantitatii de fertilizant se bazeaza pe aparatura de mare performanta si operativitate privind:
- Determinarea compozitiei chimice a dejectiilor si a substantelor nutritive disponibile din acestea
- Nevoile nutritive ale plantelor cultivate pentru realizarea parametrilor vizati
- Interactiunile dintre sol si planta si structura solului

PERSPECTIVE IN MANAGEMENTUL DEJECTIILOR DE ORIGINE ANIMALA

Imbunatatirea calitatii dejectiilor de origine animala

Fermentarea aeroba
Fermentarea anaeroba
Fermentarea mixta
Terenurile umede artificiale
Statiile biotehnologice orizontale si verticale de tip piramidal

Reducerea concentratiei in substante minerale a dejectiilor de origine animala

Incorporarea in ratia porcilor de aminoacizi cristalizati

Adaugarea in ratia porcilor si pasarilor de fitaza, mareste gradul de asimilabilitate a resurelor de fosfor

Reducerea emisiei de gaze din dejectii

Emisiile de amoniac se pot reduce prin divese mijloace, ce difera in functie de specia de animale crescute si exploatate.
La pasari – inlocuirea treptata a bacteriilor de custi clasice cu celeecologice
- Introducerea sistemului de crestere si exploatare pe asternut ventilat
Pentru o reduere completa este necesara o crestere a proportiei de substanta uscata in dejectii la 85%.
La porcine – folosirea ratiilor cu nivel mai redus de proteina bruta si praticarea sistemului de evacuare completa si frecventa a
dejectiilor
La bovine – folosirea de acid azotc pentru reducerea PH-ului dejectiilor semilichide si lichide.

Cresterea eficientei programelor de fertilizare

Stimularea fermelor vegetale pentru folosirea la fertilizare a dejectiilor de origine animala – Aceasta problema imbraca mai
multe aspecte, unele de ordin psihologic, iar altele de ordin economic.
Barierele de ordin psihologic
Impedimentele de ordin economic – dificultatile di cheltuielile suplimentare de stabilire a cantitatilor optime la hectar si de
aplicare uniforma, compactarea solului, etc.

Sisteme alternative de folosire a dejectiilor

Refurajarea
Acvacultura
Incinerarea
Mustele
Biocaramizile

INACTIVAREA PURINULUI

Purinul este constituit dintr-un amestec de urina, lichide din fecale, apa tehnologica si, dupa caz, pluviala.
Se formeaza in adaposturi in care se pratica sistemul de crestere si exploatare gospodaresc a cabalinelor, bovinelor si porcinelor,
dar si in adaposturi in care se practica cresterea si exploatarea bovinelor in sistem intensiv, in stabulatie libera.
 Purinul este un fertilizant natural valoros, inclusiv pentru culturile furajere.
Purinul rezultat de la efective afectate de boli declarabile si carantinabile – se poate folosi ca fertilizant numai duoa inactivare, sub
raport microbiologic, fie prin stocare prelungita, fie prin decontaminare cu substante chimice cunoscute ca eficacitate,
prevazute in normele sanitare veterinare.
Inactivarea purinului prin stocare prelungita presupune mentinerea acestuia in bazinele de colectare el putin 6 luni.
Decontaminarea – prin substante chimice are modifca PH-ul acestuia in sesnul reducerii nivelului sau sub 2 sau al cresterii lui la
valori de peste 12.

INACTIVAREA DEJECTIILOR

In functie de compozitie si consistenta – dejectiile – se impart in 4 categorii:

- Paioase
- Pastoase
- Semilichide
- Lichide
Inactivarea sub raport micobiologic se poate realizaprin metode si mijloace diferite.
Se recomanda folosirea substantelor chimice pentru inactivitatea microbiologica a dejectiilor, in cazuri bine justificate, cand alte
solutii nu sunt accesibile sau acceptabile.
Atitudinea rezervata fata de folosirea decontaminantilor pentru inactivitatea microbiologica a dejectiilor este generata de efiienta
destul de redusa a acesteia, in special pentru dejectiile paioase si de nivelul insuficient de cunostinte privind impactul
decontaminantilor asupra mediului.
INACTIVAREA DEJECTIILOR PAIOASE

Dejectiile paioase sunt formate din fecale, urina, apa de spalare si pluviala in cantitati reduse, asternut si resturi de furaje.
Contin un numar mare de microorganisme, din care unele, in anumite cazuri pot fi patogene.
In decursul unui an se obtin in medie 10-12t de balegar/vaca, 8-10t balegar/cal, 1,5t balegar/porc, 0,5t balegar/oaie, 50,60kg
balegar/pasare. Gunoiul de grajd intereseaza sub raportul potentialului poluant direct, prin gaze nocive si odorante, pulberi si
microorganisme patogene si conditionat patogene, si indirect prin: favorizarea multiplicarii insectelor si rozatoarelor, ca
vectori.
Depozitare dejectii paioase
Este necesara depozitarea controlata si biosterilizarea dejectiilor paioase in locuri special amenajate, numite platforme de gunoi.
Depozitarea se face pe platforme speciale, amplasate in incinta fermelor mici sau in afara acestora, in cazul fermelor mari.

La alegerea amplasamentului pentru platformele de dejectii paioase aferent fermelor mari trebuie sa tinem cont de potentialul
poluant al acestora, motiv pentru care terenul va trebui sa fie:
- Mai ridicat
- Sa aibe apele freatice la o adancime cat mai mare
- Sa fie astfel situat, incat directia vanturilor dominante sa nu bata dinspre unitatea zootehnica, spre asezarile umane
- Sa aiba drumuri de acces proprii
- Sa fie la 100 m de adaposturi, la 50m fata de sursele de apa si la 300-400 m fata de locuinte.
La amplasarea in cazul fermelor mici – se va avea in vedere distanta fata de sursele de apa.

Platformele pentru depozitarea si fermentarea dejectiilor paioase:

- Platforme de gunoi dreptunghiulare betonate

- Platforma tip Sergent
- Platforma tip capcana

Fermentarea dejectiilor paioase poate fi dirijata, in functie de modul de depozitare a acestuia, fiind:
- Aeroba
- Anaeroba
- Mixta
Descompunerea dejectiilor paioase se realizeazaprin interventia microorganismelor psichrofile, mezofile si termofile.
Dejectiile paioase, provenite de la animale cu boli infetocontagioase in anumite sitatuatii, se supun unor actiuni de inactivare prin
incinerare, ingropare sau decontaminare chimica.
 INACTIVAREA DEJECTIILOR PASTOASE

Dejectiile pastoase sunt constituite din fecale, urina si cantitati reduse de apa. Se obtin in adaposturile in are se practica cresterea si
exploatarea fara asternut, prin depunerea de catre animale a fecalelor si urinei pe pardoseala continua sau discontinua.
Inactivarea dejectiilor pastoase, presupune biofermentarea fazei solide pe paturile de uscare si a fazei lichide in treapta biologica.
Paturile de uscare sunt reprezentate de bazine impermeabile, care au in pardoseala mai multe canale colectoare aoperite cu filtre,
prin care se scurge faza lichida din dejectii in acestea.
In vederea imbunatatirii valorii nutritive si a reducerii potentialului poluant a fertilizantului rezultat din dejectiile pastoase, se
practica cu bune rezultate compostarea.
Compostarea consta in amestecul partii solide a dejectiilor pastoase in raport de 1/3 cu resturi vegetale uscate tocate.

INACTIVAREA DEJECTIILOR LICHIDE SI SEMILICHIDE

Dejectiile semilichide si lichide sunt constituite din fecale, urina, cantitati reduse de furaj combinat si asternut in diferite cantitati
de apa de dilutie, adaugata pentru a facilita transportul acestora din canalele colectoare in fosele colectoare si acestea in
statiile de epurare. Acestea se obtin in adaposturile pentru bovine cu sistem de evacuare hidraulica a dejectiilor sau de
colectare a dejectiilor pe perna de apa si pentru porcine cu sistem de colectare a dejectiilor in canale si cu evacuare rapida sau
lenta.

Dejectiile semilichide si lichide nu se sterilizeaza biotermic de agentii patogeni pe care pot sa-I contina, in anumite situatii, in timp
scurt, motiv pentru care trebuie decontaminate.

Decontaminarea – prin folosirea substantelor chimice este considerata a fi o actiune dificila, dupa unii, si imposibila, dupa altii.

Dintre metodele eficiente de inactivare elaborate, dar care nu s-au extins din cauza pretului de cost ridicat, se mentioneaza
pasteurizarea, oligoliza si sterilizarea cu microunde.
 Pasteurizarea – tratarea termica la temperaturi cuprinse intre 65-100 gr C, timp de 30 min.
 Oligoliza – se bazeaza pe efectul cid al ionilor de cupru asupra microorganismelor.
 Sterilizarea – efectul cid al radiatiilor cu lungime de unda, cuprinse intre 1 si 10mm asupra microorganismelor.
Dinre metodele de inactivare in productie se mentioneaza:
- Stocarea pe termen lung
- Epurarea in statii cu una pana la trei trepte
- Epurarea in statii de biogaz si epurarea in statii biotehnologice orizontale si verticale, de tip piramidal

STOCAREA PE TERMEN LUNG – presupune mentinerea aestora cel putin 6 luni in bazine de diverse marimi, in functie de
efectivul cauzat, inainte de a fi solosite pentru fertilizare.

PRELUCRAREA DEJECTIILOR LICHIDE SI SEMILICHIDE

- Potential poluant deosebit de ridicat
- Inactivarea potentialului poluant (fizico-chimic si microbiologic), a fazei solide si lichide.
- Prelucrarea dejectiilor lichide si semilichide numai prin statiile de epurare clasice este insuficienta, neasigurand o depoluare
completa.

Prelucrarea in statii de epurare clasice

Statiile de epurare pot avea – o treapta (mecanica), doua trepte (mcanica si biologica) sau trei trepte (mecanica, biologica si
chimica)

TREAPTA MECANICA – asigura separarea dejectiilor semilichide si lichide intr-o faza solid, reprezentata de particule mari in
suspensie si una lichida, reprezentata de amestecul de apa de dilutie, urina, numeroase particule fine in suspensie, diferitele
substante dizolvate, microorganisme si elemente infestante parazitare.

Statia de epurare este formata din:

- Camin cu gratar si site

- Elevator
- Statie de pompare a dejectiilor
- Paturi de uscare
- Iazuri biologice

Are rolul de a impinge dejectiile semilichide si lichide, ce urmeaza a fi epurate, prin conducta principala in decantoarele orizontale.
TREAPTA BIOLOGICA – asigura depoluarea fazei lichide, in principal prin descompunere. Aceasta se poate realiza prin
intermediul:
- bazinelor de stocare
- iazurilor biologice
- bazinelor de epurare cu namol activ.

TREAPTA CHIMICA – a fost conceputa pentru asigurarea inactivarii tuturor germenilor, inclusiv a celor patogeni din afluentul
rezultat din treapta biologica. Acest deziderat se prvede a se realiza prin decontaminare cu clor gazos sau substante clorigene.
Pe plan international pentru decontaminarea fazei lichide se foloseste, in special:
- Varul stins
- Soda caustica
- Formaldehida
- Acidul paracetic
Statiile pentru producerea de biogaz sau biomasa se pot adapta si la staiile de epurare existente.