BIOSINTEZA PENICILINELOR

Unele specii de Penicillium (chrysogenum, citro-roseum, rubrun) şi

unele specii de Aspergillus (giganteus, glaucus) secretă penicilină.

-Penicillium chrysogenum tripeptidul δ(α-aminoadipoil)-

ciclizare
cisteinil-valina δ-amino-δ-carboxibutilpenicilina
(penicilina N).

- acid fenilacetic sau fenilacetamidă benzilpenicilina

(penicilina G).
- acid p-hidroxifenilacetic p-hidroxibenzilpenicilina
(penicilina X).

1
H3C H H
CH C COOH + CH2 CH COOH + HOOC C C C C COOH
H3C H2 H2 H2 NH
NH2 SH NH2 2

L-valina L-cisteina Acid -aminoadipic

H
HOOC C N C=O
H3C CH H
H3C HC NH C (CH2) CH COOH
3
CH2
O NH2
HS
(-aminoadipoil)-cisteinil-valina

2
 H
HOOC NC C=O
H3C CH H
H3C HC NH C (CH2) CH COOH
3
CH2
O NH2
HS
(-aminoadipoil)-cisteinil-valina
- 2H2
ciclizare

HOOC N C=O
H3C
C NH C (CH2) CH COOH
H3C H 3
HS O NH2
ciclizare

HOOC H
N C=O
H3C
NH C (CH2) CH COOH
H3C S 3
O NH2
Penicilina N
Acid 6-(5-aminoadipoilamido) penicilanic 3
-amino--carboxibutilpenicilina
 Penicilina N
Acid 6-(5-aminoadipoilamido) penicilanic

transacilare hidroliza

(transferaza) (amidaza)

H H
HOOC HOOC
N C=O RCOOH N C=O
H3C H3C H
NH C R - H2O
H3C S H3C S
O NH2
Penicilina Acid 6-AP

4
 Sinteza penicilinelor

Valery du Vigneaud a obţinut benzilpenicilina cu randamente foarte

mici, prin condensarea D-penicilaminei cu 2-benzil-4-metoximetilen-
oxazolidin-5-ona, în piridină la 75ºC, urmată de oxidarea celui de-al
doilea intermediar.
HOOC HOOC O
NH2 O H
HC O N O
H3C + 4
5 1
2
H3C
3
C - CH3OH CH2C6H5
SH HC N C C6H5 S N
H3C H H2 H3C H
OCH3
2-benzil-4-metoximetilenoxazolidin-5-ona

HOOC O HOOC O
N oxidare N
H3C H3C
S H S
H3C N C C C6H5 - H2 H3C N C C C6H5
H H H2
OH H2 O
Penicilina G

5
 Folosind o schemă de sinteză diferită, Sheehan şi Henery-Logan
au sintetizat fenoximetilpenicilina (penicilina V), cu randamente
de 10-12 %.

HOOC COOC(CH3)3 HOOC H COOC(CH3)3

CH NH2 N
O=CH CH N H3C
H3C CH N
C + O O - H2O
H3C S O O
H3C SH

Penicilamina Compus rezultat din

ftalimida si formilacetat de tert-butil

6
HOOC H COOC(CH3)3
H3COOC COOC(CH3)3 COOH
N H
H3C + CH2N2 N
CH N H3C +
S O O CH NH2
H3C S COOH
(HCl) H3C

a) H2O
O
b) C6H5O-CH2-C
Cl
HOOC COOH
H
N
H3C
CH N C C OC6H5
S H H2
H3C O
Acid peniciloic

+ C6H11-N=C=N-C6H11
Diciclohexilcarbodiimida
HOOC O
N
H3C + H2O

H3C S N C C OC6H5
H H2
O
7
Fenoximetilpenicilina (Penicilina V)
Etapa cea mai dificilă este reprezentată de închiderea ciclului β-
lactamic, închidere realizată cu ajutorul diciclohexilcarbodiimidei,
compus care determină ciclizarea prin eliminarea apei.

C6H11-N=C=N-C6H11 + H2O C6H11-NH-C-NH-C6H11

O
N,N’-diciclohexiluree

8
 Determinarea cantitativă:
-metode fizico-chimice,
-chimice
-microbiologice.

Metoda colorimetrică: coloraţie roşie-violetă a acidul hidroxamic

derivat din penicilină (prin reacţia cu hidroxilamina) cu clorura ferică.

Metoda iodometrică: penicilina acid peniciloic; oxidare cu o

sol. 0,01 N de iod, în exces, dozarea excesului de iod cu tiosulfat de
sodiu.

9
Metoda iodometrică:
HOOC
H
N COOH
H3C
CH N C R
S H
H3C O
Acid peniciloic

HOOC NH2
CH COOH O
H3C O=CH-CH-NH-C-R
C
H3C SH Acid penaldic
Penicilamina
+ I2
+ H2O
+ 3 I2
+ 3 H2O
COOH
O
HOOC NH2 HOOC-CH-NH-C-R
CH
Acid penaldioic
H3C
C
H3C SO3H
10
Acid penicilaminosulfonic
Metoda microbiologică:
- determinarea activităţii antibiotice a unei soluţii de penicilină faţă de
un microorganism cu activitate cunoscută. Aprecierea activităţii
antimicrobiene a pencilinelor se poate face cu ajutorul unor etaloane.

- în anul 1944 (prima Conferinţă internaţională a penicilinei) s-a

hotărât să se considere „unitate de activitate” cantitatea minimă de
benzilpenicilină conţinută în 50 ml mediu de cultură, capabilă să
inhibe creşterea unei culturi determinate de stafilococul auriu.
- se notează cu U. I. (unitatea internaţională).

- transformarea unităţilor de activitate în unităţi de greutate:

1 mg sare de sodiu a benzilpenicilinei pură = 1667 U. I.
sau 1 U. I. = 1/1667 mg = 0,6 γ (gama).

11
Activitatea antibacteriană a penicilinelor naturale se manifestă
asupra unui număr mare de agenţi patogeni:
• coci Gram (+) (streptococi, stafilococi, pneumococi);
• coci Gram (-) (gonococi, meningococi);
• bacili Gram (+) (bacilul cărbunos);
• bacili anaerobi (bacilul tetanic, bacilul gangrenei gazoase);
• spirochete;
• actinomicete.

12
 Agenţii patogeni asupra cărora pot acţiona penicilinele:

Microorganismul Gram Principalele infecţii

Staphylococcus aureus + Infecţii cutanate şi tisulare, septicemie.
Streptococcus + Dureri de gât, infecţii ale căilor respiratorii
superioare, infecţii pulmonare.
Escherichia coli - Infecţii ale tractului urinar şi ale plăgilor;
responsabilă pentru 25% din infecţiile din
spitale.
Proteus - Infecţii ale tractului urinar.
Salmonella - Intoxicaţii alimentare. Febră tifoidă.
Shigella - Dizenterie.
Enterobacter - Infecţii ale tractului urinar şi ale tractului
respirator, septicemie.
Haemophilus influenzae - Infecţii ale urechii şi infecţii pulmonare;
Pseudomonas aeruginosa - Poate produce infecţii severe la persoanele
care prezintă arsuri grave şi la bolnavi
imunodeprimaţi.
Bacteroides fragilis - Septicemie după operaţii chirurgicale la nivel
gastro-intestinal. 13
 PENICILINE NATURALE

Penicilinele naturale se diferenţiază prin modul de administrare:

• peniciline pentru administrare parenterală:
- de scurtă durată – penicilina G;
- cu acţiune prelungită –penicilina G + procaina;
• peniciline pentru administrare orală: penicilina V.

• SAREA DE POTASIU A BENZILPENICILINEI; Benzilpenicilină

potasică (DCI); este o pulbere cristalină, albă sau alb-gălbuie,
higroscopică, cu miros caracteristic şi gust amar, uşor solubilă în apă,
puţin solubilă în alcool, insolubilă în eter, cloroform.
+ -
K OOC H O
N
H3C H

H3C S NH-C-CH2C6H5

O 14
- în tratamentul infecţiilor cu pneumococ (pneumonii, meningite),
streptococ hemolitic (angine, scarlatină), endocardite lente,
gonococii acute, infecţii cu stafilococ sensibil.

- în tratamentul gangrenei gazoase, tetanosului, difteriei etc.

Administrare:
- i.m. la 6 ore, în doze de 100 000–250 000 U.I.
În meningitele purulente, endocardită lentă, septicemii, se
administrează 1 000 000–4 000 000 U. I. pe zi (doze medii).
În cazuri grave se administrează peste 5 000 000 U. I. pe zi (doze
mari).
- i.v. în perfuzie, aerosoli, intrarahidian.
- oral este mai puţin eficientă, întrucât este distrusă de sucul gastric
şi de penicilinază.

15
• SAREA DE SODIU A BENZILPENICILINEI; Benzilpenicilină
sodică (DCI); - pulbere albă sau slab gălbuie, cristalină, cu miros
caracteristic, gust amar, mai higroscopică decât sarea de potasiu.
Este uşor solubilă în apă, puţin solubilă în alcool, insolubilă în eter.

+ -
Na OOC H O
N
H3C H

H3C S NH-C-CH2C6H5

-administrată i.m. este mai bine suportată decât sarea de potasiu.

-întrebuinţările sunt identice cu cele ale sării de potasiu.

16
Peniciline cu acţiune prelungită (peniciline retard, peniciline de depozit)

- inhibitori ai transportului tubular renal: probenecidul şi caronamidul

COOH COOH

CH2CH2CH3
SO2 N NHSO2CH2C6H5
CH2CH2CH3

Probenecid Caronamid
Acid p(di-n-propilsulfamoil)benzoic Acid N(benzilsulfonil)-p-aminobenzoic

17
- preparate cu acţiune rapidă şi prelungită : asocieri ale sărurilor
de potasiu sau de sodiu cu sărurile organice ale
benzilpenicilinei bipeniciline, tripeniciline etc.

18
• PROCAIN BENZILPENICILINA (DCI); Crysticillin, Duracillin, Wycillin
Se obţine prin neutralizarea benzilpenicilinei cu procaina.
- pulbere microcristalină, albă sau alb-gălbuie, cu miros slab caracteristic
şi gust amar.

+ -
C2H5
COOCH2CH2NH OOC H O
C2H5 N . HO
H3C H 2

H3C S NH-C-CH2C6H5

NH2 O

- i.m. profund, la 12 ore, în suspensie apoasă, 400 000 - 800 000 U. I.,
în funcţie de gravitatea infecţiei.

- asocierea sării de potasiu a benzilpenicilinei (cu acţiune imediată) cu

procainbenzilpenicilină (acţiune prelungită) este cunoscută sub
numele de EFITARD (admin. la 14-16 ore). 19
• BENZATIN BENZILPENICILINA (DCI), Moldamin, Bicillin, Permapen,
- sarea formată de benzilpenicilină cu N, N'-dibenziletilendiamina.
- pulbere albă, cristalină, fără miros, fără gust, puţin solubilă în apă, puţin
solubilă în alcool, insolubilă în eter, cloroform.

-
+ OOC H O
C6H5-CH2-NH2-CH2 N
H3C H
+
C6H5-CH2-NH2-CH2 H3C S NH-C-CH2C6H5

O
2

20
 N, N'-dibenziletilendiamina se obţine prin condensarea etilendiaminei
cu benzaldehida şi hidrogenarea catalitică a intermediarului.

H2C NH2 H2C N CH C6H5 + 2H2 H2C N C C6H5

+ 2 C6H5CHO H H2
C NH2 C N CH C6H5 cat. C N C C6H5
H2 H2 H2 H H2
N,N'-Dibenziletilendiamina

Administrarea: suspensii apoase, injectate i.m. profund.

- doze de 600 000 U. I. la 3–5 zile,
-1 200 000 U.I. la 6–10 zile,
-2 400 000 U. I. la intervale de 12–20 zile.
Moldaminul este condiţionat în flacoane ce conţin 600 000 U. I. şi 1
200 000 U. I., fiind tamponat cu citrat trisodic; 21
• CLEMIZOLPENICILINA (DCI); Megacilina; Sarea benzilpenicilinei cu
1-p-clorbenzil-2-(1'-pirolidil-metil)benzimidazol (clemizol).
Compus cristalin solubil în alcool, foarte puţin solubil în apă.
Solubilitatea în apă creşte în prezenţa carboximetilcelulozei.

H2 -
C Cl OOC H O
N N
+ H3C H
N C N H3C S
H2 NH-C-CH2C6H5
H
O

- i.m. profund, în doze de 1 000 000 U.I. pe zi, sub formă de suspensie
apoasă.
- în tratamentele de durată, în gonoree şi în sifilis.
- prezenţa derivatului benzimidazolic asigură protecţie la alergiile
determinate de peniciline. 22