Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE .

2015

Motto:” România este o republică în care fiecare se crede rege”

Valeriu Butulescu din “Aforisme inedite” (2013)
Şi, deşi are rege, cei mai regi se cred preşedinţii (N.N).

FUNCTIA REGE

(Lucrare dedicată Prof. Dr. Math. Octavian Em. Gheorghiu)

1. ȊN LOC DE INTRODUCERE : Prof. Dr. Math. Octavian Em. Gheorghiu

Cine este Prof. Dr. Math. Octavian Em. Gheorghiu ?

Ce putem afla de pe internet :
GHEORGHIU, Octavian Em. (1921-1979). Dr. (1968): Contribuţii privind teoria obiectelor geometrice
speciale, UVT.
Atât ! Şi … UVT este greşit, IPT şi / sau IP”TV”T sunt corecte ! La UVT (Universitatea de Vest din
Timişoara) era profesor de Matematici Th. Gh. Gheorghiu, vărul lui Octav Em. Gheorghiu; Prof. Dr. Ing. Nicolae
Gheorghiu, zis Nae Gheorghiu, profesor de “Organe de Maşini” de la Facultatea de Mecanică din Timişoare,
era celălalt văr al lui.
Oare nu-i prea puţin pentru cel ce-a fost numit preparator la catedra profesorului Moisil când era încă
student, iar din anul 1946-1949 a fost numit asistent al profesorului Moisil, la Universitatea din Bucureşti, la Catedra
de Analiză Superioară şi Logică Matematică ?
Ȋn anul 1949 a fost numit conferenţiar de Matematici Speciale la Institutul Politehnic din Timişoara, iar din
anul 1951 este profesor de Matematici Speciale la acelaşi institut. Profesor la vârsta de 29 de ani !
După decesul Prof. Dr. Math. Alaci Valeriu, în anul 1955, ocupă şi postul de Şef de Catedră al Catedrei de
Matematica I de la Facultatea de Mecanică, a institutului denumit apoi şi “Traian Vuia“, iar, în prezent,
Universitatea “POLITEHNICA” din Timişoara.
Ȋn lucrarea lui George Şt. Andonie “ISTORIA METEMATICII ȊN ROMȂNIA” Vol III, Ed. Ştiinţifică,
1967, cu 516 pagini, profesorul meu de Geometrie Analitică, din anii 1 şi 2 şi de Matematici Speciale din anul III
este prezentat în § 13, de la pagina 72 la pag.77, unde, în final, se afirmă: “Din cele peste 60 de memorii publicate,
se constată că este analistul care în geometrizarea ecuaţiilor cu derivate parţiale mânuieşte precis descoperirile
recente ale analizei şi că, în ultimul timp, cercetează ecuaţii şi sisteme de ecuaţii funcţionale”.
Atent la tot ceea ce este nou în matematică, a fost un vajnic susţinător al funcţiilor circulare excentrice,
înglobate ulterior în ceea ce se numeşte acum supermatematică (SM). A condus lucrări din acest domeniu,
premiate la Sesiunile de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti [1],[2] şi a acceptat să fie preşedinte de onoare al
Excentric-Clubului Român, înfiinţat pentru sprijinirea şi dezvoltarea noului domeniu al matematicii, denumit
Matematică Excentrică (ME) care, împreuna cu matematica clasică, ordinară, denumită acum şi Matematică
Centrică (MC), formează supermatematică (SM = MC  ME); Matematica Centrică fiind un caz particular,
de excentricitate liniară reală e sau numerică s nule, adică MC = ME(e = s = 0).
Multiplicând la infinit toate entităţile MC şi întroducând în matematică o pleiadă de alte entităţi noi, proprii
ME, SM este capabilă să descrie o mulţime impresionantă de obiecte 3D şi de curbe plane 2D noi, unele extrem de
importante în diverse domenii, altele imperios necesare şi demult dorite în ştiinţă şi în tehnologie şi altele doar
artistice, frumoase, plăcute, pentru desfătarea ochilor.
Luând cunoştinţă de toate acestea, profesorul mi-a spus: “Ştii de ce poţi tu descrie cu funcţia rex (radial
excentrică de variabilă θ excentrică rexθ şi cea de variabila α centrică Rexα) toate curbele plane cunoscute în
matematică - acum şi centrică (MC) - şi atât de multe alte curbe noi ? Pentru că ea exprimă distanţa în plan, în
1
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

coordonate polare, dintre două puncte: de la excentrul E(e, ε) la un punct M(R, α), de pe cercul oarecare C(O, R),
fiind, astfel, o adevărată funcţie rege !”
Cine nu cunoaşte funcţiile trigonometrice cosα şi sinα ? Ele erau conoscute de mii de ani, dar numai de
cca. 300 de ani au fost cunoscute ca funcţii circulare şi exprimate de marele matematician Euler pe cercul
trigonometric, astăzi numit cerc unitate. (Ca să le vadă şi să le poată pipăi toţi ….... )
Cine nu cunoaşte teorema lui Pitagora ?
Cităm din http://ro.wikipedia.org/wiki/Teorema_lui_Pitagora :
“Teorema lui Pitagora este una dintre cele mai cunoscute teoreme din geometria plană (euclidiană).
Teorema lui Pitagora afirmă că "în orice triunghi dreptunghic, suma pătratelor catetelor este egală cu pătra-
tul ipotenuzei". Dacă se notează cu a și cu b lungimile catetelor unui triunghi dreptunghic iar cu c lungimea
ipotenuzei acestuia, atunci teorema lui Pitagora afirmă că:

Reciproca este adevărată: Oricare ar fi trei numere pozitive a, b, c astfel încât a2 + b2 = c2, există un triunghi
cu laturi de lungimi a, b, c, iar unghiul dintre laturile de lungimi a și b va fi drept.
Pentru triunghiuri oarecare
Teorema lui Pitagora generalizată, numită și Teorema (sau Legea) cosinusului, este valabilă în orice
triunghi (euclidian) și poate fi exprimată astfel:
(1) 𝒂𝟐 + 𝒃𝟐 − 𝟐𝒂𝒃𝒄𝒐𝒔𝜶 = 𝒄𝟐
unde α este unghiul dintre laturile și .” sau
(2) c = ± √𝒂𝟐 + 𝒃𝟐 − 𝟐𝒂. 𝒃. 𝒄𝒐𝒔𝜶 ,
aproape singura formă cunoscută, ca funcţie de variabila centrică α, iar ca funcţie de variabila excentrică θ este:
(3) c = − b cosθ ± √a2 + b 2 − 2abcosθ
prezentată, după cunoştinţele autorului, doar în manualul inginerului vol. I Hutte, în ediţia din 1900 (n.n) !
“Deși teorema i se atribuie astăzi filozofului și matematicianului grec antic Pitagora, care a trăit în secolul al
VI-lea î.Hr., se știe că a fost cunoscută de mai multe civilizații de-a lungul timpului: indienii antici, asiro-
babilonienii, egiptenii antici, chinezii antici și alții.”
Ca urmare şi această teoremă era cunoscută de mii de ani, dar ca funcţie supermatematică circulară
excentrică (FSM-CE) doar de 45 de ani ca funcţie radială excentrică de variabilă centrică Rexα (4), alături de
o pleiadă de alte FSM-CE (Aexα, Bexα, Cexα, Dexα, … Sexα, Texα, Cotα ,Texvα, Cotvα ş.a) şi, tot de atunci,
ca funcţie de variabila centică 𝜽 alături de o pleiadă de alte funcţii (aex𝜽, bex𝜽, cex𝜽, dex𝜽, … sex𝜽, tex 𝜽,
cot𝜽, texv𝜽, cotv𝜽 ş.a) cu expresiile generale din relaţiile (4), în cercul unitate CU(O, R) !
𝒓𝒆𝒙𝟏,𝟐 𝜽 = −𝑠. 𝑐𝑜𝑠(𝜃 − 𝜀) ± √1 − 𝑠 2 . 𝑠𝑖𝑛2 (𝜃 − 𝜀)
(4) {
𝑹𝒆𝒙𝜶𝟏,𝟐 = ±√1 + 𝑠 2 − 2𝑠. cos(𝛼1,2 − 𝜀)
cu graficele din figurile 2 şi 3 ca funcţii de unghi şi în figura 4 ca funcţii de excentricitatea liniară numerică s.
Toate aceste explicaţii elementare sunt prezentate pentru a veni în întâmpinarea şi în ajutorul cârcotaşilor.

2. F U N C Ţ I I L E R E G E rex1,2θ şi Rexα1,2

Funcţiile supermatematice circulare excentrice (FSM-CE) de variabilă excentrică θ au fost primele

descoperite în ME. Şi, în cadrul acestora, primele “venite pe lume”, în lumea matematicii, sau, mai precis a SM, au
fost FSM-CE cosinus cexθ şi sinus sexθ excentrice. Ele fiind inventate pentru rezolvarea unor sisteme oscilante de
caracteristică elastică neliniară.
A durat destul de mult până la a descoperi că maximele funcţiilor sinus sinα şi cosinus cosα centrice pot fi
deplasate din punctele lor, spre stânga sau spre dreapta, prin simpla deplasare a polului P din originea O(0, 0) şi
centrul C(0,0), numit din această cauză excentru E(e, ε), al cercului trigonometric, acum unitate CU(O, 1), unde l-
a plasat marele Euler (Fig. 1), cu peste 300 de ani în urmă, sărăcind, astfel, enorm de mult matematica, pe care a
lăsat-o cu câte o singură funcţie circulară centrică: un singur cosα, un singur sinα, o singură tanα ≡ tgα ş.a.m.d.

2
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

rexθ şi Rexα de s ≤ 1 rexθ şi Rexα de s ≥ 1

SW = rex θ ≡ Rexα
x1,2 = cex1,2θ ≡ Cexα1,2
1 1 1 y
y1,2 = sex1,2θ ≡ Sexα1,2 W W W
y 1
i
1
1
2 0,5

W θ θ
= − s.cos(θ − ε)  {1- [s.sin(θ − ε)] }

θ 2
0,5

i
α S(s, ε)
= [1 + s − 2s.cos(α1,2 − ε)]

1 α α S(s, ε)
x ε α
r1,2 (θ) = rex1,2θ =

1
r (α1,2) = Rexα1,2

i θ
2
O(0, 0) x A(1, 0) 2 ε f
α 1
x
2
O(0,0)
α
f
2

W
f
W y
2 2

Fig. 1. Schemele explicative ale generării FSM-CE rege rexθ şi Rexα de s ≤ 1◄ şi de s ≥ 1 ►

s  [-1, 0] s  [0, +1]

3
3 0 2
0 2 2 2
2 2

Fig.2,a Graficele F U N C Ţ I I L O R R E G E rex1θ = −𝑠. cos𝑡 + √1 − 𝑠 2 sin2 θ

s  [-1, 0] s  [0, +1]

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

0.5 0.5

1.0 1.0

1.5 1.5

2.0 2.0

Fig.2,b Graficele F U N C Ţ I I L O R R E G E rex2θ = −𝑠. cos𝑡 − √1 − 𝑠 2 sin2 θ

3
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

s  [-1, 0] s  [0, +1]

2.0 2.0

1.5 1.5

1.0
1.0

0.5
0.5

1 2 3 4 5 6
1 2 3 4 5 6

Fig.3,a Graficele F U N C Ţ I I L O R REGE 𝑹𝒆𝒙𝜶𝟏 = +√1 + 𝑠 2 − 2𝑠. cos(𝛼1 − 𝜀)

s  [-1, 0] s  [0, +1]

Plot[Evaluate[Table[{−Sqrt[1 + (0.1𝑠)^2 + 0.2𝑠Cos[𝑡 Plot[Evaluate[Table[{−Sqrt[1 + (0.1𝑠)^2 + 0.2𝑠Cos[𝑡
+ 2ArcSin[0.1𝑠 Sin[𝑡]⁄Sqrt[1 + (0.1𝑠)2 − 0.2𝑠Cos[𝑡]]]]]}, + 2ArcSin[0.1𝑠 Sin[𝑡]⁄Sqrt[1 + (0.1𝑠)2 − 0.2𝑠Cos[𝑡]]]]]},
{𝑠, −10,0}], {𝑡, −Pi, 2Pi}]] {𝑠, 0,10}], {𝑡, −Pi, 2Pi}]]
2 2 4 6 2 2 4 6

0.5 0.5

1.0 1.0

1.5 1.5

Fig.3,b Graficele F U N C Ţ I I L O R R E G E 𝑹𝒆𝒙𝜶𝟐 = −√1 + 𝑠 2 − 2𝑠. cos(𝛼2 − 𝜀)

Plot[Evaluate[Table[{−0.1𝑠Cos[𝑡] + Sqrt[1 − (0.1𝑠Sin[𝑡])^2], Plot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + (0.1𝑠)^2 − 0.2𝑠Cos[𝑡]],

−(−0.1𝑠Cos[𝑡 + Sqrt[−(0.1𝑠Sin[𝑡])2 ])}, −(Sqrt[1 + (0.1𝑠) − 0.2𝑠Cos[𝑡]])}, {𝑡, −2Pi, 2Pi}], {𝑠, −20,20}]]
{𝑡, −2Pi, 2Pi}], {𝑠, −20,20}]]
3 3

2 2

1 1

20 10 10 20 20 10 10 20

1 1

2 2

3 3

Fig.4,a Graficele FUNCŢIILOR R E G E de variabilă excentricitate numerică s rex1θ(s) ◄ Rexα1 (𝒔) ►

4
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

20 10 10 20

Fig. 4,b Graficele F U N C Ţ I I L O R R E G E de s rex1s(θ) ▲◄

cu evidenţierea hiperbolelor în 2D şi cu imagini 3D ▲► şi ►

3. APLICAŢII ALE F U N C Ţ I I L O R R E G E rex1,2θ şi Rexα1,2

S-a afirmat anterior că aceste funcţii rege (FR) pot reprezenta graficele tuturor curbelor plane.
Exemplificările sunt redate în figura 5, în care este reprezentat un cerc şi, prin baleierea/varierea
excentricităţii liniare numerice s sau reale e, acesta poate fi translatat de-a lungul axei x în sens invers semnului
𝝅
excentricităţii (Fig. 5,a◄) şi, prin excentricitatea unghiulară ε (ε = 𝟔 în Fig.5,a ), acet cerc poate fi rotit în jurul
originii. Ȋn acest fel, simplu, poate fi realizată o animaţie (Fig.5,b ◄). Ȋn dreapta ► figurii 5,a este reprezentată o
elipsă (unitate pe y  b = 1). Pentru excentricitaţi diferite, în cele două ecuaţii parametrice, se obţine o formă de
trilobă (Fig.5,c ◄) şi diverse spirale excentrice, precum şi diverse roze (Fig.5,c ►) şi ovale (Fig.5,d).

5
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

arametricPlot[{(−0.3Cos[𝑡] + ParametricPlot[{{0.5(Cos[−Cos[Pi⁄6]), ParametricPlot[{1.5(−0.5Cos[𝑡] + Sqrt[1

Sqrt[1 − 0.09Sin[𝑡]^2])
∗ Cos[𝑡], (−0.3Cos[𝑡] + Sqrt[1
− 0.03Sin[𝑡]^2])Sin[𝑡]}, {𝑡, 0,2Pi}
(x = rexθ. cosθ, y = rexθ. sinθ)
1.0
0.5(Sin[−Sin[Pi⁄6])}, {(−0.5Cos[𝑡 − Pi⁄6] + −0.25Sin[𝑡]^2]) ∗ Cos[𝑡], (−0.5Cos[𝑡]
Sqrt[1 − 0.25Sin[𝑡 − Pi⁄6]^2]) ∗ Cos[𝑡], +Sqrt[1 − 0.25Sin[𝑡]^2]) ∗ Sin[𝑡]},
(−0.5Cos[𝑡 − Pi⁄6] + Sqrt[1 − 0.25Sin[𝑡 {𝑡, 0,2Pi}
− Pi⁄6]^2])Sin[𝑡]}}, {𝑡, 0,2Pi}
1.0

0.5
0.5

0.5

2.0 1.5 1.0 0.5 0.5

1.0 0.5 0.5

1.0 0.5 0.5

0.5

0.5

0.5
1.0

1.0
a = 1,5, b = 1
x = 1,5 rexθ
1.0
{
y = rexθ
Fig.5,a Deplasarea pe direcţia x = - e ◄şi rotirea unui cerc în jurul originii O(0, 0) pe cercul de raza e, în
sens invers excentricităţii unghiulare ε ▲ şi descrierea unei elipse/oval unitate pe y (a =1,5 ; b = 1)►

number of curves 10 number of curves 10

range of plot 2 range of plot 2

show scale
show scale

Fig.5,b Animaţia deplasării unui cerc C(O,1) în sensul negativ al axei x ◄ cu pasul 0,5
şi în sensul negativ al axei y ► cu pasul 0,1

ParametricPlot[{(−0.3Cos[𝑡] + Sqrt[1 PolarPlot[{(−0.1𝑠Cos[Pi⁄6] + Sqrt[1 PolarPlot[Cos[2𝑡]Sqrt[1 + (0.9)2

−0.09Sin[𝑡]^2]) ∗ Cos[𝑡], (−0.8Cos[𝑡] − (0.05𝑠Sin[Pi⁄2])^2])}, −1.8Cos[𝑡]],
+Sqrt[1 − 0.64Sin[𝑡]^2]) ∗ Sin[𝑡]}, {𝑠, −19.56, 0} {𝑡, 0,4Pi}
{𝑡, 0,2Pi}]]
1.0 2

1.0

0.5 1
0.5

2 1 1 2 1.5 1.0 0.5

1.0 0.5 0.5

0.5

0.5 1

1.0

1.0 2

6
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

ParametricPlot[{Cos[2𝑡]Sqrt[1 + (0.9)^2 − PolarPlot[Cos[4𝑡]Sqrt[1 + ParametricPlot[{Cos[2𝑡]Sqrt[1 + (0.9)2

1.8Cos[𝑡]], Sin[2𝑡]Sqrt[1 + (0.9)^2 − (0.9)^2 − 1.8Cos[𝑡]], {𝑡, 0,4Pi}] − 1.8Cos[𝑡]], Sin[3𝑡]Sqrt[1 + (0.9)2
1.8Cos[𝑡]]}, {𝑡, 0,4Pi}] − 1.8Cos[𝑡]]}, {𝑡, 0,4Pi}]

1.5 1.5
1.0
1.0 1.0

0.5
0.5 0.5

1.0 0.5 0.5 1.0 1.5 1.5 1.0 0.5 0.5 1.0 1.0 0.5 0.5 1.0 1.5

0.5 0.5
0.5
1.0
1.0

1.0
1.5
1.5

PolarPlot[{(−0.1𝑠Cos[Pi⁄6] ParametricPlot[{Cos[4𝑡]Sqrt[1 + PolarPlot[{(−0.2𝑠Cos[Pi⁄6]

+ Sqrt[1 − (0.1𝑠Sin[Pi⁄2])2 ])}, {𝑠, 0,10}] (0.9)^2 − 1.8Cos[𝑡]], Sin[4𝑡]Sqrt[1 + + Sqrt[1 − (0.1𝑠Sin[Pi⁄2])2 ])}, {𝑠, 0,20}]
(0.9)^2 − 1.8Cos[𝑡]]}, {𝑡, 0,4Pi}]
0.8
1.5

0.6
1.0
0.5

0.4
0.5

0.2
1.5 1.0 0.5 0.5 1.0 1.5
0.5 1.0
0.5
0.5 0.5 1.0

0.2 1.0
0.5
1.5
0.4

Fig.5,c Roze şi spirale reprezentate cu funcţia rege

s = 0,2 s = 0,3 s = 0,4

2.5 5

1.5
2.0 4

1.0
1.5
3

1.0
0.5
2

0.5

1
1.0 0.5 0.5 1.0
1.0 0.5 0.5 1.0

0.5 1.0 0.5 0.5 1.0

0.5

Fig.5,d Ovale descrise de funcţia rege pentru diverse valori ale excentricităţii numerice s

7
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

Se ştie că funcţiile circulare centrice (FCC) cosα şi sinα se pot obţine prin proiecţiile, pe cele două axe
de coordonate, ale razei centrice ⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑹 = 𝑶𝑾 𝟏,𝟐 , denumită aşa, deoarece este radială centrică, din originea O(0, 0),
orientată pe direcţia dată de unghiul la centru α şi de modul unitate  ⃗⃗⃗ 𝑹 = 1.radα.
⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
La fel se poate proiecta raza excentrică 𝒓 = 𝑬𝑾𝟏,𝟐 = rexθ radθ = Rexα radθ din excentrul E(e, ε) pe cele
două axe de coordonate ale unui reper şi obţine funcţiile supermatematice circulare excentrice de rex (rege)
(FSM-CE), având originea în E şi de variabilă excentrică θ (cer1,2θ şi ser1,2θ), respectiv de variabile centrice 𝜶𝟏,𝟐
(Cerα1,2 şi Serα1,2), asemănătoare funcţiilor cosinus elevat (celθ, Celα) şi sinus elevat (selθ, Selα)
𝒄𝒆𝐫𝜽 = 𝒓𝒆𝒙𝟏,𝟐 𝜽𝒄𝒐𝒔𝜽 = [−𝑠. 𝑐𝑜𝑠(𝜃 − 𝜀) ± √1 − 𝑠 2 . 𝑠𝑖𝑛2 (𝜃 − 𝜀)] 𝒄𝒐𝒔𝜃
(5) {
𝑪𝒆𝐫𝜶 = 𝑹𝒆𝒙𝜶𝟏,𝟐 𝒄𝒐𝒔𝜶𝟏,𝟐 = ±√1 + 𝑠 2 − 2𝑠. cos(𝛼1,2 − 𝜀) . 𝒄𝒐𝒔𝜶𝟏,𝟐
şi
𝒔𝒆𝐫𝜽 = 𝒓𝒆𝒙𝟏,𝟐 𝜽𝒔𝒊𝒏𝜽 = [−𝑠. 𝑐𝑜𝑠(𝜃 − 𝜀) ± √1 − 𝑠 2 . 𝑠𝑖𝑛2 (𝜃 − 𝜀)] 𝒔𝒊𝒏𝜽
(6) {
𝑺𝒆𝐫𝜶𝟏,𝟐 = 𝑹𝒆𝒙𝜶𝟏,𝟐 𝒔𝒊𝒏𝜶𝟏,𝟐 = ±√1 + 𝑠 2 − 2𝑠. cos(𝛼1,2 − 𝜀). 𝒔𝒊𝒏𝜶𝟏,𝟐
𝝅
cu graficele din figura 6,a , pentru un excentru S(s[-1,+1]); ε = 0) ▲ şi de S(s[-1,+1]);) ε = 𝟔 ) .
Au fost denumite cosinus de r şi sinus de r, FSM-CE de rex şi notate cerθ, Cerα şi serθ, Serα. Prin
modificarea excentricităţii liniare s şi a celei unghiulare ε, curbele cerθ = rexθ.sin θ se elevează (ridică sau coboară)
simultan cu modificarea formelor lor, aşa cum se poate constata din figura 6,a ▲, de unde şi denumirea lor.

Plot[Evaluate[Table[{(−2𝑠Cos[𝑡] + Sqrt[1 − (2𝑠Sin[𝑡])^2])Cos[𝑡]}, Plot[Evaluate[Table[{(−0.2𝑠Cos[𝑡]

{𝑠, −0.5, 0.5}], {𝑡, 0,2Pi},  cerθ = rexθ.sin θ + Sqrt[−(0.2𝑠Sin[𝑡])^2])Sin[𝑡]},
{𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi} 𝐬𝐞𝐫θ = rexθ. 𝐬𝐢𝐧θ = 𝐬𝐞𝐱θ
2 1.0

1 0.5

1 2 3 4 5 6
1 2 3 4 5 6

0.5
1

1.0
2

Plot[Evaluate[Table[{(−0.2𝑠Cos[𝑡 − Pi⁄6] + Sqrt[1 − (0.2𝑠Sin[𝑡 − Plot[Evaluate[Table[{(−𝑠Cos[𝑡 − Pi⁄6] + Sqrt[1 − (𝑠Sin[𝑡 −

Pi⁄6])^2])Cos[𝑡]}, {𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi}  cerθ = rexθ.sin θ Pi⁄6])2 ])Sin[𝑡]}, {𝑠, −1,0}], {𝑡, 0,2Pi}]]  serθ = rexθ.sin θ
1.5

1.5
1.0
1.0
0.5
0.5

1 2 3 4 5 6
1 2 3 4 5 6
0.5 0.5

1.0 1.0

1.5
1.5

Fig. 6,a Funcţii supermatematice circulare excentrice de r (rex) (FSM-CER-EL) elevate

S-a adăugat un r (de rex  rege) pentru a nu se confunda cu FSM – circulare elevate cosinus elevate celθ,
selθ şi sinus elevate Celα, Selα definite de cazul în care originea sistemului de coordonate O coincide cu excentrul
S(s,ε), iar centrul cercului unitate C(0,0) rămâne neschimbat, adică O(s,ε) ≡ S(s,ε)  C(0,0) şi sunt exprimate de
relaţiile
8
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

𝑥 = 𝑐𝑜𝑠𝛼 − 𝒔. 𝑐𝑜𝑠𝜺
(7) {𝑦 = 𝑠𝑖𝑛𝛼 − 𝒔. 𝑠𝑖𝑛𝜺
în cazul funcţiilor centrice elevate (Fig. 6,b) şi
𝑥 = 𝑐𝑒𝑥𝛼 − 𝒔. 𝑐𝑜𝑠𝜺
(8) {𝑦 = 𝑠𝑒𝑥𝛼 − 𝒔. 𝑠𝑖𝑛𝜺
în cazul funcţiilor supermatematice circulare excentrice elevate (FSM-CE-EL)

Rexα.cos[θ(α)]= Cerα Rexα.sin[θ(α)] = Serα

Plot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠Cos[𝑡 − Pi⁄2]] Plot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + (0.1𝑠)^2 − 0.2𝑠Cos[𝑡]]
Cos[𝑡 + ArcSin[0.2𝑠Sin[𝑡 − Pi⁄2]/Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠Cos[𝑡 − Sin[𝑡 + ArcSin[0.1𝑠 Sin[𝑡]⁄Sqrt[1 + (0.1𝑠)2 − 0.2𝑠Cos[𝑡]]]]},
𝝅
Pi⁄2]]]]}, {𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi]]} ε =
𝟐
{𝑠, −10,10}], {𝑡, 0,2Pi}]] ε=𝟎
1.0 1.0

0.5 0.5

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

0.5 0.5

1.0 1.0
Plot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠Cos[𝑡 − Pi⁄3]] Plot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠Cos[𝑡 − Pi⁄12]]
Cos[𝑡 + ArcSin[0.2𝑠Sin[𝑡 − Pi⁄3]/Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠Cos[𝑡 − Sin[𝑡 + ArcSin[0.2𝑠Sin[𝑡 − Pi⁄12]/Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 −
𝝅 𝝅
Pi⁄3]]]]}, {𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi}]] ε = 0.4𝑠Cos[𝑡 − Pi⁄12]]]]}, {𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi}]] ε =
𝟑 𝟏𝟐
1.5
1.0
1.0

0.5
0.5

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6
0.5
0.5
1.0
1.0
1.5
Plot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠Cos[𝑡 − Pi⁄6]] Plot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠Cos[𝑡 − Pi⁄6]]
Cos[𝑡 + ArcSin[0.2𝑠Sin[𝑡 − Pi⁄6]/Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠Cos[𝑡 − Sin[𝑡 + ArcSin[0.2𝑠Sin[𝑡 − Pi⁄6]/Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠Cos[𝑡 −
𝝅 𝝅
Pi⁄6]]]]}, {𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi}]] ε = Pi⁄6]]]]}, {𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi}]] ε =
𝟔 𝟔
1.5
1.5
1.0
1.0

0.5 0.5

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6
0.5
0.5
1.0
1.0
1.5
1.5
Plot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠Cos[𝑡 − Pi⁄12]] Plot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠Cos[𝑡 − Pi⁄3]]

9
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

Cos[𝑡 + ArcSin[0.2𝑠Sin[𝑡 − Pi⁄12]/Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠Cos[𝑡 − Sin[𝑡 + ArcSin[0.2𝑠Sin[𝑡 − Pi⁄3]/Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠Cos[𝑡 −
𝝅 𝝅
Pi⁄12]]]]}, {𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi}]] ε = Pi⁄3]]]]}, {𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi}]] ε =
𝟏𝟐 𝟑
2
1.5

1.0
1
0.5

1 2 3 4 5 6
1 2 3 4 5 6
0.5

1 1.0

1.5

Plot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠Cos[𝑡]] Plot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠Cos[𝑡 − Pi⁄2]]

Cos[𝑡 + ArcSin[0.2𝑠Sin[𝑡]/Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − Cos[𝑡 + ArcSin[0.2𝑠Sin[𝑡 − Pi⁄2]/Sqrt[1 + (0.2𝑠)^2 − 0.4𝑠
𝝅
0.4𝑠Cos[𝑡]]]]}, {𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi}]] ε=0 Sin[𝑡 − Pi⁄2]]]]}, {𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi]]} ε =
𝟐
2 2

1 1

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

1 1

2 2

Fig. 6,b Graficele FSM-CER-EL Cerα = Rexα.cos[θ(α)] ◄ şi Serα = Rexα.sin[θ(α)] ►

Plot[Evaluate[Table[{Cos[𝑡] + 0.2𝑠/2}, {𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi}]] Plot[Evaluate[Table[{Sin[𝑡] + 0.103𝑠}, {𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi}]]
1.5 1.5

1.0 1.0

0.5 0.5

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6
0.5 0.5

1.0 1.0

1.5 1.5

Fig.6,c Funcţii periodice elevate centrice coelα şi sielα ca funcţii circulare centrice elevate cu fracţiuni din s

Demonstrare graficã
Rexα. sin[θ(α)] = sinα
rexθ.sinθ = sexθ = sinα
W
Rexα. sin[θ(α)] =

Q(0, y = sinα)
Rexα. sin[θ(α)] =
sinα

θ
sinα

(
α
O(0, α θ
0) s
S(s, 0) P(x = cosα, A(1, 0)
0)

Fig.6,d Funcţia circulară centrică (FCC) sinα = sexθ = Rexα.sin[θ(α)]

10
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

Plot[Evaluate[Table[{Cos[𝑡]⁄Sqrt[1 + (0.2𝑠)2 − 0.4𝑠Sin[𝑡]]}, Plot[Evaluate[Table[{Sin[𝑡]⁄Sqrt[1 + (0.2𝑠)2 − 0.4𝑠Cos[𝑡]]},

{𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi} {𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi}
cosα / Rexα  e  [-1, 1], pasul 0,2 sinα /Rexα  e  [-1, 1], pasul 0,2
1.0 1.0

0.5 0.5

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

0.5 0.5

1.0 1.0

cosα / Rexα  3D sinα /Rexα  3D

ParametricPlot3D[{𝑡, Cos[𝑡]⁄Sqrt[1 + (0.1𝑠)2 − 0.2𝑠Sin[𝑡]] , 0.1𝑠}, ParametricPlot3D[{𝑡, Sin[𝑡]⁄Sqrt[1 + (0.1𝑠)2 − 0.2𝑠Cos[𝑡]] , 0.1𝑠},
{𝑠, −10,10}, {𝑡, 0,2Pi}] {𝑠, −10,10}, {𝑡, 0,2Pi}

cosα / Rexα e=1 sinα /Rexα

1.0 1.0

0.5 0.5

6 4 2 2 4 6 6 4 2 2 4 6

0.5 0.5

1.0
1.0

Fig. 7,a Funcţii periodice în dinţi de f(i)erestrău: cosinus R  cosRα ◄ şi sinus R  sinRα ►

𝝅 𝝅
Din figura 6,a ►▲ şi 6,b ▲ se observă că familiile de funcţii excentrice Rex(α − 𝟐).cos[α(θ) − 𝟐 ] şi
Rexα.sinα(θ) degenerează într-o unică funcţie circulară centrică cosα şi, respectiv, sinα, oricare ar fi excentricitatea liniară
numerică s  [-1, +1], adică
𝝅 𝝅
𝐑𝐞𝐱(𝛂 − ). 𝐜𝐨𝐬 [𝛂(𝛉) − ] = 𝐜𝐨𝐬𝛂
(9) { 𝟐 𝟐
𝐑𝐞𝐱𝛂. 𝐬𝐢𝐧𝛂(𝛉) = 𝐬𝐢𝐧𝛂

11
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

Plot[Evaluate[Table[{Cos[𝑡 Plot[Evaluate[Table[{Cos[𝑥 + ArcSin[0.1𝑢Sin[𝑥]/Sqrt[1

+ ArcSin[𝑠 Sin[𝑡 − Pi⁄2]⁄Sqrt[1 + 𝑠 2 − 2𝑠Cos[𝑡 − Pi⁄2]]]]}, + (0.1𝑢)^2
𝝅 𝝅 − 0.2𝑢Cos[𝑥]]]]}, {𝑢, −10,10}], {𝑥, 0,2Pi}]]
{𝑠, −5,5}], {𝑡, 0,2Pi}]] Cex[α,S(s, )] = cosα(θ,s, )
𝟐 𝟐  Cex[α,S(s, 𝟎)] = cosα(θ,S(s, 𝟎)]
1.0 1.0

0.5
0.5

1 2 3 4 5 6
1 2 3 4 5 6

0.5
0.5

1.0
1.0
𝝅
cexα / Rexα 3D, ε = 𝟐 cexα / Rexα 3D, ε = 0

Plot[Evaluate[Table[{Sin[𝑥 + ArcSin[0.1𝑢Sin[𝑥 − Pi⁄2]/Sqrt[1 Plot[Evaluate[Table[{Sin[+ArcSin[0.2𝑠 Sin[t] ⁄ ]]},

+ (0.1𝑢)^2 − 0.2𝑢Cos[𝑥 − Pi⁄2]]]]}, Sqrt[1 + (0.2𝑠)2 − 0.4𝑠Cos[𝑡]]{𝑠, −5, 5}], {𝑡, 0,2Pi}
{𝑢, −10,10}], {𝑥, 0,2Pi}]]
1.0 1.0

0.5 0.5

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

0.5
0.5

1.0
1.0

Fig.7,b Funcţii supermatematice circulare excentrice (FSM-CE) de variabilă centrică α

𝝅 𝝅
Cex[α, S(s, )] = cosα(θ,s, ) ◄ şi Sexα ►
𝟐 𝟐

Au fost numite funcţii circulare de r (rex) şi de variabilă centrică 𝛂 cosinusul, notat 𝐂𝐞𝐫𝛂 şi, respectiv, sinusul, notat
𝐒𝐞𝐫𝛂, funcţiile:
𝐑𝐞𝐱𝛂. 𝐜𝐨𝐬[𝛉(𝛂)] = 𝐂𝐞𝐫𝛂
(10) {
𝐑𝐞𝐱𝛂. 𝐬𝐢𝐧[𝛉(𝛂)] = 𝐒𝐞𝐫𝛂
cu graficele din figura 6,b .
Prin împărţirea FCC cosα şi sinα cu funcţia rege Rexα se obţin, pentru s = 1, funcţii în dinţi de f(i)erestrău asimetrici,
aşa cum sunt reprezentate în graficele din figurile 7,a.şi figurile 7,b.
Grafice asemănătoare le prezintă şi funcţiile supermatematice circulare excentrice (FSM-CE) de variabilă centrică
𝝅 𝝅
α, adică Cex[α,S(s, )] = cosα(θ,s, ) ▲ şi Sexα = sinα(θ)  nu şi cele de excentricităţi inverse, adică Cexα = cosα(θ)
𝟐 𝟐
𝝅 𝝅
Sex[α,S(s, )] = sinα(θ,s, ) aşa cum se poate observa din graficele prezentate în figura 7,b.
𝟐 𝟐

12
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

PolarPlot[Evaluate[Table[{−𝑠. Cos[3𝑡] + Sqrt[1 − 𝑠 2 Sin[3𝑡]2 ]}, PolarPlot[Evaluate[Table[{−𝑠. Cos[6𝑡] + Sqrt[1 − 𝑠 2 Sin[6𝑡]2 ]},
{𝑢, 0, 0. 3}], {𝑡, 0,2Pi}]] {𝑢, −0.3, 0.3}], {𝑡, 0,2Pi}]]

1.0 1.0

0.5
0.5

1.0 0.5 0.5 1.0

1.0 0.5 0.5 1.0

0.5
0.5

1.0
1.0

Fig.8,a Deformaţia unei piese cilindrice la fixarea în mandrine cu 3 bacuri ◄

exprimată cu funcţia rege rex3θ
şi vibraţiile radiale ale unui inel cilindric la o anumită frecvenţă ► exprimate cu funcţia rege rex6θ
PolarPlot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + 𝑠 2 − 2𝑠. Cos[3𝑡]]}, PolarPlot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + 𝑠 2 − 2𝑠. Cos[6𝑡]]},
{𝑠, −0.3, 0}], {𝑡, 0, 2Pi}]] {𝑠, −0.3, 0.3}], {𝑡, 0,2Pi}]]

1.0 1.0

0.5
0.5

1.0 0.5 0.5 1.0

1.0 0.5 0.5 1.0

0.5

0.5

1.0

1.0

Fig.8,b Deformaţia unei piese cilindrice la fixarea în mandrine cu 3 bacuri ◄ exprimate cu funcţia rege
Rex3α şi vibraţiile radiale ale unui inel cilindric la o anumită frecvenţă ► exprimate cu funcţia rege Rex6α

Fig. 9 Transformarea continuă a unui cerc de raza R în două cercuri de raze R/2 sau
descrierea în 3D a unui vas de amestec

13
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

θ=π

Piston
S≡W

s<0
Ω
S
Ω

PMI
Manivela arborelui θ ɛ

θ
PMS
θ P
cotit e = M
S(-s,0)
θ O(0,0) <O(0,π 0) S
E(e, ɛ =π) 0 PMI

Capul cilindrului
S
L CURSA
s

ent
Segm

cilindrilor
Blocul
L
m
S = R.rexθ S(θ) = R rex[θ, E(e = r, ɛ = π)]
S
Cursa C E(e, ɛ = π) S(s = e/R, ɛ =
s π)
M

Fig.10 Cinematica mecanismului C-B-M centric

Cea mai simplă aplicaţie a funcţiilor rege o reprezintă descrierea deformaţiilor unui inel cilindric la
centrarea şi fixarea lui într-o mandrină de strung cu 3 bacuri (în stânga ◄ Fig.8,a şi Fig.8,b) şi/sau descrierea
vibraţiilor radiale ale acestui inel la o anumită frecvenţa de excitaţie (în dreapta ► Fig.8,a şi Fig.3,b).

s ∈ [0, 1] ◄ D E P L A S A R E A s = R. rex[θ, E(e, ε = π)] ► s ∈ [0,1; 0,4]

Plot[Evaluate[Table[{𝑠. Cos[𝑡] + Sqrt[1 − (𝑠. Sin[𝑡])^2]}, {𝑠, 0,1}], {𝑡, 0,2Pi},
2.0 1.4

1.5 1.2

1.0 1.0

0.5 0.8

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

s ∈ [0, 1] ◄ ► s ∈ [0,1; 0,4]

V I T E Z A V = dS/dt = R. d(rexθ) / dt = = R.Ω.rex’ θ = R. Ω.dex θ. sin θ
0.4
1.0

0.5 0.2

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

0.5
0.2

1.0
0.4

14
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

s ∈ [0, 1] ◄ ACCELERAŢIA a ► s ∈ [0,1; 0,4]

0.2

1 2 3 4 5 6

1 2 3 4 5 6 0.2

1
0.4

Fig.11. Graficele deplasare/spaţiu, viteză şi acceleraţie ale mecanismului motor culisă-bielă–manivelă

centric corespunzătoare excentricităţii numerice s de
s = - e / R ∈ [ 0; ─ 1] < 0 ◄ şi ε = 0 sau s ∈ [0,6 ; 0,8] > 0 şi ε = π ►
www.supermathematica.com www.supermatematica.ro www.supermathematica.org

Graţie posibilităţiilor simple de descriere ale obiectelor geometrice din figura 9, (“Numai cu o singură
ecuaţie parametrică simplă ai desenat acest obiect tehnic ?” am fost întrebat) care ar putea reprezenta joncţiuni
de ţevi de diverse dimensiuni / diametre, autorul a fost invitat la Universitatea din Budapesta, în anul 1989, să
susţină o conferinţa despre aceste funcţii, care pot descrie mult mai simplu diverse piese mecanice de forme
complexe (vezi avionele www.supermatematica.ro) , decât programele clasice, cunoscute, de desenare / proiectare
asistate de calculator (CAD-CAM).
Descrierea cursei, vitezei şi a accelarţiei mecanismului culisă – bielă – manivelă (C-B-M), centric şi
excentric, cu detalii în lucrarea [3], pot fi realizate, la fel de simplu, cu ajutorul acestor funcţii, deoarece, cursa
mecanismului este descrisă de funcţia rege rexθ de excentricitate negativă e = − r < 0 :
(11) S = R. rex[θ, E(e, ε = π)], cursa sau deplasarea,
(12) V = dS/dt = R. d(rexθ)/dt = = R.Ω.rex’θ = R. Ω.dexθ. sinθ,viteza şi
(13) A = S” = R.d2(rexθ) / dt2 = R.Ω2.d(rex’θ)/dθ, acceleraţia mecanismului C-B-M.
aşa cum se poate observa în schiţa din figura 10 şi cu expresiile finale din reaţiile (11, 12 şi 13) precum şi cu
graficele din figura 11.
Expresiile explicite ale cursei, vitezei şi ale acceleraţie mecanismului C-B-M sunt prezentate în relaţiile
următoare (14):
𝒙 = 𝐒 = e. cosθ + R 2  e 2 sin 2  = R[ 𝐬. cosθ + 1  s 2 sin 2  ] = R. 𝐫𝐞𝐱[θ, 𝐒(s, ɛ = π)] ,
𝑑𝑆 𝑑(𝑅.𝑟𝑒𝑥𝜃) 𝑑𝜃 𝑑 𝑑
𝒙̇ = 𝐕 = 𝐒’ = = = 𝛺 (R. rexθ) = 𝛺 [𝑅(𝒔. 𝑐𝑜𝑠𝜃 + √1 − 𝑠 2 𝑠𝑖𝑛2 𝜃) =
𝑑𝑡 𝑑𝜃 𝑑𝑡 𝑑𝜃 𝑑𝜃
𝑠 2 𝑠𝑖𝑛𝜃.𝑐𝑜𝑠θ 𝑠.𝑐𝑜𝑠𝜃
= ΩR (−s. sinθ − ) = − R. Ω. ssinθ (1 + )=
√1−𝑠 2 𝑠𝑖𝑛2 𝜃 √1−𝑠 2 𝑠𝑖𝑛2 𝜃
(14) = – R. Ω. s. sinθ. 𝐝𝐞𝐱[θ, 𝐒(𝐬, ɛ = π)]
𝑑𝑉 𝑑𝜃 𝑑𝑉 𝑑𝑉 𝑑
𝒙̈ = A = V’ = 𝐒” = = = Ω =Ω {− R. Ω. s. sinθ. 𝐝𝐞𝐱[θ, 𝐒(𝐬, ɛ = π)]} =
𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝜃 𝑑𝜃 𝑑𝜃
𝑑 d
= – R. Ω2. 𝐬 (sinθ. dexθ) = −R. 𝛺2 . [cosθ. dexθ + sinθ (dexθ)] =
𝑑𝜃 dθ
𝑠(𝑠 2 −1)
= −R. 𝛺2 . s (cosθ. dexθ + sin2 θ 3 )
{ (1−𝑠 2 𝑠𝑖𝑛2 𝜃)2
Sub formele (15)
𝒓𝒆𝒙𝜽 √1−𝑒 2 𝑠𝑖𝑛2 (𝜃−𝜀) − 𝑠.cos(𝜃−𝜀)
𝒅𝒆𝒙𝜽 = =
𝑑𝑒𝑙𝑆 𝜃 √1−𝑒 2 𝑠𝑖𝑛2 (𝜃−𝜀)
(15) {
𝑑𝑒𝑙 2 𝜃 1−𝑠𝑐𝑜𝑠(𝛼−𝜀)
𝑫𝒆𝒙𝜶 = 𝑹𝒆𝒙𝐶𝟐𝜶 =
√1+𝑠2 −2𝑠𝑐𝑜𝑠(𝛼−𝜀)

15
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

funcţiile rege rexθ şi Rexα pot exprima FSM-CE derivate excentrice dexθ şi, respectiv, Dexα care, la rândul lor,
 𝑛
pot exprima raportul vitezelor unghiulare 𝑂 , a turaţiilor 𝑂 sau a vitezelor tuturor mecanismelor plane cunoscute,
𝑆 𝑛𝑆
𝒅𝜶 𝒅𝜽 𝟏
la funcţionarea acestuia într-un sens, deoarece dexθ = şi în sens invers Dexα = = (Fig. 12).
𝒅𝜽 𝒅𝜶 𝐝𝐞𝐱𝛉

r1 = v1 = R.Ω.dex1θ.derα1 ’
x y1’ = sex1 θ
iω=in=ω20/ω10=ω/Ω=
V1R
=dex1,2θ=I10I20/I20I21=W y V1 W = H(O, 1/R)M
y1 = sex1θ 1 1
D /W1,2O
1,2 1,2 T
R=1 I
D2 r = rex θ
1 1
D1
C(s,O S ≡ I10
s
) A(1, 0)
O ≡ I20 α ε θ
CU (R = 1,O) x1 = cex1θ x
F

(I21)2 ’ ’
x = cex θ = ─ dex θ.
r
W2

Fig. 12,a FSM-CE dex1θ = DW1 expresia universală
a raportului de transmitere de ordinul 1 ale vitezelor
unghiulare sau ale turaţiilor, cazul s < 1
Fig. 12,b Transmisie prin fricţiune frontală.
Roata conducătoare (1) are o mişcare de translaţie radială centrică,
oscilantă, cu viteza instantanee Ve, într-o patină cu mişcare
circulară, în jurul excentrului E(e,ε = Ωt), cu viteza unghiulară
constantă ΩE

Funcţiile 𝒅𝒆𝒍𝑺 𝜽 sunt cunoscute în Matematicile Speciale ca funcţii delta de θ, delθ sau  ≡ S = 𝒅𝒆𝒍𝑺 𝜽 şi
𝒅𝒆𝒍𝑪 𝜽 = C a fost introdusă de autor prin similitudine cu S.
Ȋn domeniul vibraţiilor, funcţia rege, de excentricitate liniară variabilă, egală cu pătratul pulsaţiei normate
curente s = e = χ2 şi de excentricitate unghiulară ε = 0 pentru s ≤ 1 şi ε = π pentru s > 1, poate exprima direct
𝟏
complianţa normată sau factorul (de fapt, funcţia) de amplificare A1, dată de relaţia (14), în care = Rex1
𝐀𝟏
şi reprezintă rigiditatea dinamică a unui sistem dinamic de ordinul doi, cu amortizare vâscoasă liniară, reprezentată
𝑨 𝜋
grafic în figura 13 de segmentul ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑬 − 𝑷𝑶 [4], iar dacă PO se consideră un excentru punct fix E(e = 𝟏𝑴 2
, ε = 2 ),
𝑨𝟏𝑴
situat pe cercul de răspuns CR, atunci A1 se exprimă ca produs dintre raza 2
a cercului de răspuns CR şi funcţia
rege rexθ sau Rexα, adică
𝐴
(14) A1 = 1𝑀2
𝑅𝑒𝑥𝜶
1 1 1
(15) A1 = = = 𝑹𝒆𝒙[𝛼 2 , 𝜀=0)],
√1+𝜒4 −2𝜒2 (1−2𝜍2 ) √1+𝑠2 −2𝑠𝑐𝑜𝑠𝛼1 1 ,𝑆(𝑠=𝜒
în care ζ este factorul de amortizare, sau fracţiunea din amortizarea critica cc, exprimată de relaţia
𝑐 𝑐
(13) ζ= =
𝑐𝑐 2𝑚𝜔0
şi pulsaţia (sau, impropriu, frecvenţă) normată sau adimensională este :
𝜔
(16) χ =√
𝜔0
ca raport dintre pulsaţia de excitaţie ω şi pulsaţia proprie a sistemului cu amortizare vâscoasă liniară ω0, considerată
a fi pulsaţia de rezonanţă a vitezei ωv
𝑘
(17) 𝜔𝑣 = 𝜔0 = √𝑚 ,
Se vor nota
16
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

(18) 1–2.ζ 2 = cos α1 sau α1 = 2.arcsin ζ = arccos(1–2ζ 2 ).

≡ W2
y

S (s , ε )
1
1
CF >
S (s , ε )

<

1
PO 2 2 2

CU/C s2 = e2 >1
T– P χ→ +∞ ε1 = 0
C ∞← O ε2 = π
α
R
A α θ
R 2 e E S
A (–O O ≡ S ≡1 2 A (1,0) 2

S≡P 1, R
1 1 x =2e = χ
P e =χ
A

0)θ
M

1 1
1

1 1
CR
P O
RV 1 P
R R
2
D RA
θ
RV
RD

Fig.13 Grafica rigidităţii dinamice Rd = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗

𝑬. 𝑷𝑶 = rex[θ, S(𝒆𝟏 = 𝒔 = 𝝌𝟏 )]= Rexα1
Legendă : CU/CT  Cerc unitate/cerc trigonometric ; CR  Cercuri de răspuns ; CF  Cec fundamental.
www.supermathematica.com www.supermatematica.ro www.supermathematica.org

Rezultă că
(19) sin α1 = √1 − 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 = 2 ζ √1 − ζ2
Deoarece α1 şi θ au aceeaşi ordonată
(20) y = 1.sin α1 = r1.sinθ
se poate determina unghiul θ la excentrul S(s = 2, 0) şi, astfel, exprima rigiditatea dinamică şi ca funcţie de rexθ.

Plot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + 𝑥 4 − 2𝑥 2 Cos[0.2𝑠]]}, Plot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + 𝑥 4 − 2𝑥 2 Cos[0.2𝑠]]},

{𝑠, 0,15}], {𝑥, 0,1.5}]] {𝑠, 0,15}], {𝑥, −1.5,0}]]

3.0 3.0

2.5 2.5

2.0 2.0

1.5 1.5

1.0 1.0

0.5
0.5

0.2 0.4 0.6 0.8 1.0 1.2 1.4

1.4 1.2 1.0 0.8 0.6 0.4 0.2

17
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

Plot[Evaluate[Table[{Sqrt[1 + 𝑥 4 − 2𝑥 2 Cos[0.2𝑠]]}, ParametricPlot3D[{𝑥, Sqrt[1 + 𝑥 4 − 2𝑥 2 Cos[0.2𝑠]],0.25𝑠},

{𝑠, 0,15}], {𝑥, −1.5,1.5}]] {𝑠, 0,15}, {𝑥, −1.5,1.5}

3.0

2.5

2.0

1.5

1.0

0.5

1.5 1.0 0.5 0.5 1.0 1.5

Fig. 14. Rigiditatea dinamică în varianta veche▲ ◄ 𝝌  [0, + ) şi

în cea nouă▲► şi  pentru 𝝌  (-, + )

Variabiala excentrică sau unghiul θ este :

2ζ√1−ζ2
(21) θ = arctan
√1−2ζ2 −𝜒2
Ca urmare, rigiditatea dinamică exprimată ca funcţie de variabila excentrică θ este ;
2ζ√1−ζ2 2ζ√1−ζ2
(22) Rd = rexθ = − 𝜒 2 cos 𝜃 + √1 − 𝜒 4 𝑠𝑖𝑛2 𝜃 = 𝜒 2 𝑐𝑜𝑠(arctan ) +√1 − 𝜒 4 𝑠𝑖𝑛2 (arctan )
√1−2ζ2−𝜒2 √1−2ζ2 −𝜒2

Se ştie că inversa complianţei A1 (Fig. 15,a şi Fig.15,b) este rigiditatea dinamică Rd (Fig.14) astfel că
aceasta are expresia
(23) R d = 1/A1 = Rexα1
Şi, totodată, este şi funcţia generatoare a polinoamelor Legendre, astfel că
𝑠𝑛
1 𝑛 ∑∞
0 𝑐𝑜𝑠𝑛∝
(24) A 1= = ∑∞𝑛=0 𝑃𝑛 (𝑥)𝑠 = 𝑒 𝑛 .
𝑹𝒆𝒙𝜶
În concluzie,
𝐴
(25) A1 = 𝐴 ,
𝑠𝑡
ca raport dintre amplitudinea A de vibraţie la pulsaţia normată χ şi amplitudinea statică Ast, pentru χ = 0.
Ȋn lucrarea [4] s-a arătat că în partea de Dinamică a Mecanicii, cu referire la vibraţiile mecanice, s-a produs
o omisiune regretabilă şi o mare greşală prin reprezentarea amplitudinilor de vibraţie numai pentru valorile pozitive,
𝜔
pe axa absciselor, ale raportului χ =±√ (Fig. 15,b ◄).
𝜔0
𝑛
Raportul pulsaţiilor este egal cu raportul turaţiilor 𝑛0
, deoarece 𝜔 = 2𝜋𝑛 şi 𝜔0 = 2𝜋𝑛0. Ce însemnă o
valoare negativă pentru χ ? Ȋnseamnă că, dacă ceva s-a rotit pentru un raport pozitiv în sens dextrorum (dextrogin),
ei, bine, pentru un raport negativ se va roti în sens invers, adică sinistrorum (levogin) sau trigonometric ! Nimic mai
simplu ! De aceea, n-am înţeles şi n-am să înţeleg niciodată, de ce specialiştii în vibraţii se opun cu atâta cerbicie /
ardoare acestei observaţii (Ce, există frecvenţă negativa ? zic ei !), când negarea acestui adevăr simplu şi evident
frizează, în mod real, absurdul.
Se ştie că, în practica de laborator, aparatele Bruel & Kjaer afişează funcţia /curba de amplificare şi sau
elongaţia (aparent) sinusoidală − în realitete sexoidală  sex(𝜔𝑡), dar de excentricităţi extrem de mici, ceea ce face

18
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

să se confunde curba cu o sinusoidă − pentru o anumită frecvenţă (pulsaţie) de excitaţie a sistemului oscilant
investigat.

Fig. 15,a Răspunsul în frecvenţă al unui sistem oscilant cu o puternică amortizare vascoasă PO [α( ζ )]

Pentru determinarea amortizării unui sistem oscilant, se balează frecvenţa de excitaţie 𝝎 şi se determină
amplitudinea maximă AM ce corespunde pulsaţiei de rezonanţă (propie) 𝝎𝑷 a sistemului, considerată a fi pulsaţia
vitezei 𝜔𝑝 = 𝜔0 √1 − 𝜍 2 , moment în care, funcţia A.sin(𝜔𝑡) de pe ecranul aparatului sare brusc pe orizontală, se
deplasează cu un pas egal cu π, ceea ce facilitează depistarea momentului atingerii pulsaţiei de rezonanţă 𝜔𝑝 a
sistemului, simultan cu scăderea amplitudinii sinusoidei, pentru 𝜔 > 𝜔𝑝 .
Prin fixarea lui 𝝎 la valoarea 𝝎𝒑, aparatul ştie să împartă amplitudinea maximă cu √2 , numai prin rotirea
unui buton şi să ofere valorile A1(𝜔1 ) = A2(𝜔2 ) ,coordonatele punctelor de semiputere.
Semnificaţia fizică a acestor puncte este următoarea: energia disipată de amortizor, când sistemul vibrează
cu amplitudinea corespunzătoare punctelor de semiputere, este jumătate din energia introdusă de excitaţie în sistem,
când acesta funcţionează la rezonanţă.
Ȋntre banda de pulsaţii 𝝎𝟐 − 𝝎𝟏 , delimitată de punctele de semiputere, pulsaţia la rezonanţă şi coeficien-
tul de amortizare relativ ζ există dependenţa:
𝜔 −𝜔
(26) ζ= 2 1
2𝜔𝑝
Priviţi vă rog cu atenţie curbele de amplificare din figura următoare (Fig. 15,a ◄stânga). Cu creşterea
amortizărilor punctele de maxim ale curbelor se apropie de dreapta y = 1. Există o amortizare, pentru care niciun
punct al curbei nu va fi peste valoarea y = 1, caz în care curba are (greşit / aparent) o singură ramură, cea de
coborâre spre y = 0 şi, în consecinţă, punctul A2(𝝎𝟐 ) poate fi determinat, nu şi punctul A1(𝝎𝟏 ) care, în reprezentarea
𝜔 𝑛
veche, cu χ = 𝜔 = 𝑛 > 0, aparent, nu mai există !
0 0
Ȋnsemnă ca amortizarea acestui sistem nu poate fi determinată ? Nicidecum ! Ȋn figura 15,a este prezentat
corect un astfel de caz, atât pentru χ > 0 cât şi pentru χ < 0, pentru care există ambele punctele de semiputere P1
şi P2; P1 în cadranul II şi P2 în cadranul I, astfel că şi amortizarea unui astfel de sistem poate fi determinată.
19
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

Plot[Evaluate[Table[{1⁄Sqrt [1 + 𝑥 4 − 2𝑥 2 Cos[𝑠Cos[𝑥 ⁄2]]]}, Plot[Evaluate[Table[{1⁄Sqrt [1 + 𝑥 4 − 2𝑥 2 Cos[𝑠Cos[𝑥 ⁄2]]]},

{𝑠, 0,2,5}], {𝑥, 𝟎, 𝟑}]] {𝑠, 0,2,5}], {𝑥, −𝟑 , 𝟎}]]

2.0 2.0

1.5 1.5

1.0 1.0

0.5 0.5

0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.0 2.5 2.0 1.5 1.0 0.5

Fig. 15,b Diagramele amplitudine-frecvenţă se mai numesc curbe de rezonanţă,

funcţia de amplificare sau curbe de răspuns în frecvenţă

Pentru un punct PO (Fig. 13) pe axa χ, amortizarea sistemului este nulă şi cu deplasarea puncului PO, pe
cercul unitate CU/CT, în sens trigonometric (sinistrorum / levogin) amortizarea sistemului creşte.
De aceea, în figura 15,a, de reprezentare a unui sistem de amortizare mai ridicată, poziţia punctului este
mai sus decât în figura 13.

Plot[Evaluate[Table[{1⁄Sqrt [1 + 𝑥 4 − 2𝑥 2 Cos[2𝑦Cos[𝑥 ⁄2]]]}, ParametricPlot3D[{𝑥, 2.5/Sqrt[1 + 𝑥^4 − 2𝑥 2 Cos[0.2𝑠]],0.2𝑠},

{𝑠, 0,15}, {𝑥, −3,3}
{𝑦, 0, 1.2}], {𝑥, −3, +3}

2.0

1.5

1.0

0.5

3 2 1 1 2 3
Fig.15,c Diagramele amplitudine-frecvenţă corecte se mai numesc curbe de rezonanţă,
funcţia de amplificare sau curbe de răspuns în frecvenţă

20
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

Ca urare, graficele corecte sunt cele prezentate în figura 15,c, pe toată axa pulsaţiilor normate, adică, pentru
χ  [-,+]. QED.

4. C O N C L U Z I E

Sunt funcţiile rex şi Rex “adevărate funcţii rege” cum le-a denumit profesorul Octav Em.
Gheorghiu ? Aceasta este întrebarea ! Răspunsul este evident : DA !

BIBLIOGRAFIE
1 Gheorghiu Em. FUNCŢII CIRCULARE EXCENTRICE Ses.de com.şt.stud.,Secţia
Octav DE SUMĂ DE ARCE Matematică,Timişoara, Premiul II la
Şelariu Mircea Secţia Matematică, 1983
Bozântan Emil
2 Gheorghiu Em. FUNCŢII CIRCULARE EXCENTRICE. Ses. de com. şt.stud. Secţia Matematică,
Octav DEFINIŢII, PROPRIETẮŢI, APLICAŢII premiul II la Secţia Matematică, pe anul
Şelariu Mircea TEHNICE. 1985.
Cojerean Ovidiu
3 Şelariu Mircea MECANISMUL MOTOR CULISĂ – BIELĂ - www.cartiaz.ro
Eugen MANIVELĂ

4 Şelariu Mircea TRANSFORMAREA RIGUROASĂ ȊN Bul. Şt. Şi Tehn. al Univ. POLITEHNICA

Eugen CERC A DIAGRAMEI POLARE A din Timişoara,
COMPLIANŢEI SERIA MECANICĂ
Tom 47(61) 2002
5 Şelariu Mircea SUPERMATEMATICA. FUNDAMENTE Editura “POLITEHNICA” din
Eugen Timişoara,2007

6 Şelariu Mircea SUPERMATEMATICA. FUNDAMENTE Editura “POLITEHNICA” din

Eugen Vol. I, Ediţia a 2-a Timişoara,2012

7 Şelariu Mircea SUPERMATEMATICA. FUNDAMENTE Editura “POLITEHNICA” din

Eugen Vol. II , Ediţia a 2-a Timişoara,2012

8 Şelariu Mircea STUDIUL VIBRAŢIILOR LIBERE ale Com. I Conf. Naţ. Vibr.în C.M.
Eugen UNUI SISTEM NELINIAR, CONSERVATIV Timişoara,1978, pag. 95...100
cu AJUTORUL FUNCŢIILOR CIRCULARE
EXCENTRICE

9 Şelariu Mircea APLICAŢII TEHNICE ale FUNCŢIILOR Com.a IV-a Conf. PUPR, Timişoara,
Eugen CIRCULARE EXCENTRICE 1981, Vol.1. pag. 142...150

10 Şelariu Mircea DETERMINAREA ORICÂT DE EXACTĂ A Bul. VIII-a Conf. De Vibr. Mec.,
Eugen RELAŢIEI DE CALCUL A INTEGRALEI Timişoara,1996, Vol III, pag.15 ... 24.
ELIPTICE COMPLETE DE SPETA
ȊNTȂIA K(k)

11 Şelariu Mircea RIGIDITATEA DINAMICĂ EXPRIMATĂ Com.VII Conf. Internaţ. De Ing. Manag.
Eugen CU FUNCŢII SUPERMATEMATICE şi Tehn., TEHNO’95 Timişoara, 1995
Vol.7 : Mecatronică, Dispoz. şi Rob.
Ind., pag. 185…194

21
 Mircea Eugen Şelariu, FUNCŢIA REGE . 2015

12 Şelariu Mircea DETERMINAREA ORICÂT DE EXACTĂ A Bul. VIII-a Conf. De Vibr. Mec.,
Eugen RELAŢIEI DE CALCUL A INTEGRALEI Timişoara,1996, Vol III, pag.15 ... 24.
ELIPTICE COMPLETE DE SPETA
ȊNTȂIA K(k)

13 Şelariu Mircea FUNCŢIILE SUPERMATEMATICE TEHNO ’ 98. A VIII-a Conferinţa de

Eugen CIRCULARE EXCENTRICE DE Inginerie Managerială şi Tehnologică,
VARIABILĂ CENTRICĂ CA SOLUŢII ALE Timişoara 1998, pag 557…572
UNOR SISTEME OSCILANTE NELINIARE

14 Şelariu Mircea QUADRILOBIC VIBRATION SYSTEMS The 11 –th International Conference on

Eugen Vibration Engineering, Timişoara, Sept.
27-30, 2005 pag. 77 … 82

Timişoara, februarie 2015

Lucrare supervizată şi corectată de Prof. ing. Ioan Ghiocel

22