NUME:TRANDAFIR ELENA-CRISTINA

CLASA: A 9-A E

RETELE DE CALCULATOARE

1.ECHIVALENTE ALE RETELELOR DE CALCULATOARE

Echivalentele retelelor de calculatoare sunt reprezentate de mai multe

tipuri de echipamente si tehnologii care sunt compatibile intre ele si
care permit interconectarea si comunicarea intre Echivalentele rețelelor
de calculatoare sunt esențiale pentru a permite comunicația între
diferitele rețele de calculatoare. Aceste echivalente pot include
protocoale de rețea, standarde de cablare și echipamente de rețea care
sunt compatibile între ele.

Protocoalele de rețea sunt seturi de reguli și proceduri care permit

comunicația între diferitele dispozitive dintr-o rețea de calculatoare.
Aceste protocoale sunt esențiale pentru a permite dispozitivelor să
comunice între ele și să transmită date în mod eficient și sigur.
Standardele de cablare sunt seturi de reguli și specificații care descriu
cum trebuie să fie cablate rețelele de calculatoare. Aceste standarde
sunt importante pentru a asigura compatibilitatea între diferitele
dispozitive și echipamente de rețea și pentru a asigura o conexiune
stabilă și de înaltă calitate.

Echipamentele de rețea sunt dispozitive care permit comunicația între

diferitele dispozitive dintr-o rețea de calculatoare. Aceste echipamente
pot include rutere, comutatoare, firewall-uri și alte dispozitive speciale
care sunt proiectate pentru a îndeplini nevoile specifice ale unei rețele
de calculatoare.

În general, echivalentele rețelelor de calculatoare sunt importante

pentru a asigura compatibilitatea și interoperabilitatea între diferitele
rețele de calculatoare și pentru a permite comunicația și schimbul de
date într-un mod eficient și sigur.diferitele retele de calculatoare.

2.COMPONENTE HARDWARE NECESARE INTR-O RETEA

Într-o rețea de calculatoare, componentele hardware principale includ:

1. Dispozitive de intrare/ieșire, cum ar fi tastaturi, mouse-uri și

monitoare, care permit utilizatorilor să interacționeze cu rețeaua.

2. Dispozitive de calcul, cum ar fi calculatoarele personale, laptopurile și

tabletele, care permit utilizatorilor să acceseze și să folosească resursele
rețelei.
3. Dispozitive de stocare, cum ar fi hard disk-uri, SSD-uri și unități flash
USB, care permit utilizatorilor să stocheze date pe rețea.

4. Dispozitive de comunicație, cum ar fi modem-uri și adaptoare de

rețea, care permit dispozitivelor să se conecteze la rețea.

5. Dispozitive de imprimare și scanare, cum ar fi imprimantele și

scanerele, care permit utilizatorilor să imprime sau să scanereze
documente prin intermediul rețelei.

6. Dispozitive de media, cum ar fi difuzoarele și microfoanele, care

permit utilizatorilor să comunice prin intermediul rețelei.

7. Dispozitive de securitate, cum ar fi camerele de supraveghere și

senzorii de mișcare, care monitorizează rețeaua și protejează împotriva
intrușilor.

8. Dispozitive de alimentare cu energie electrică, cum ar fi sursele de

alimentare și bateriile, care furnizează energie electrică pentru
dispozitivele din rețea.

9. Switch-uri și routere, care permit dispozitivelor să comunice între ele

prin intermediul rețelei.

10. Firewall-uri și dispozitive de securitate, care protejează rețeaua de

atacurile externe și interne.

11. Servere de fișiere și aplicații, care permit utilizatorilor să stocheze și

să acceseze fișiere și aplicații de pe orice dispozitiv conectat la rețea.

12. Cabluri și conectori, care conectează dispozitivele la rețea și permit

transferul de date între ele.

In general, componentele hardware ale unei rețele de calculatoare sunt

concepute pentru a permite diferitelor dispozitive să comunice și să
colaboreze într-un mod eficient și sigur, pentru a spori productivitatea și
eficiența în cadrul organizațiilor.

3.IIstoria rețelelor de calculatoare începe în anii 1960, când

Departamentul Apărării al Statelor Unite a finanțat cercetarea în
domeniul comunicațiilor computerizate. Primul proiect important a fost
ARPANET, care a fost creat în 1969 și a fost primul sistem de rețea de
calculatoare care a folosit protocolul TCP/IP. ARPANET a fost creat
pentru a permite cercetătorilor să împărtășească informații și să
colaboreze în mod eficient, și a fost precursorul Internetului modern.
În anii 1970, au fost dezvoltate mai multe protocoale de rețea, cum ar fi
X.25 și Ethernet, care au permis creșterea rețelelor de calculatoare și
conectarea la distanță a diferitelor calculatoare. În anii 1980, au fost
dezvoltate mai multe protocoale de rețea, cum ar fi TCP/IP, care au
permis creșterea rețelelor de calculatoare și conectarea la distanță a
diferitelor calculatoare.

În anii 1990, Internetul a devenit mai larg răspândit și a început să fie

utilizat în mod obișnuit în întreaga lume. În acest timp, au fost
dezvoltate mai multe tehnologii de rețea, cum ar fi World Wide Web,
care a permis utilizatorilor să acceseze informații și să comunice prin
intermediul Internetului.

În prezent, rețelele de calculatoare sunt utilizate într-o varietate de

domenii, cum ar fi afaceri, educație, divertisment și comunicații.
Rețelele de calculatoare permit utilizatorilor să acceseze informații și să
comunice în mod eficient și sunt esențiale pentru funcționarea multor
organizații și întreprinderi.

4.CLASIFICAREA RETELELOR DE CALCULATOARE DUPA DIVERSE

CRITERII1. Dimensiunea rețelei - rețelele pot fi clasificate în funcție de
dimensiunea lor în:

- PAN (Personal Area Network) - o rețea de dimensiuni mici, care se

întinde pe o rază de câțiva metri și este utilizată pentru a conecta
dispozitive personale, cum ar fi telefoane mobile sau laptopuri.
- LAN (Local Area Network) - o rețea de dimensiuni medii care acoperă o
clădire sau o zonă geografică restrânsă, cum ar fi un campus universitar
sau un birou.

- MAN (Metropolitan Area Network) - o rețea care acoperă o zonă

metropolitană, cum ar fi un oraș sau o regiune metropolitană.

- WAN (Wide Area Network) - o rețea care se întinde pe o zonă

geografică mare, cum ar fi un stat, o țară sau chiar între continente.

2. Topologia rețelei - rețelele pot fi clasificate în funcție de topologia lor

în:

- Rețea în stea - toate dispozitivele sunt conectate la un singur dispozitiv

central, cum ar fi un switch sau un router.

- Rețea în bus - toate dispozitivele sunt conectate la un singur cablu de

comunicație.

- Rețea în inel - dispozitivele sunt conectate într-un lanț, astfel încât

fiecare dispozitiv este conectat la două dispozitive vecine.

- Rețea în plasă - dispozitivele sunt conectate direct între ele, astfel încât
există mai multe căi prin care datele pot fi transmise.

3. Protocolul de comunicație - rețelele pot fi clasificate în funcție de

protocolul de comunicație utilizat în:

- Rețele cu fir - datele sunt transmise prin cabluri, cum ar fi cablurile

Ethernet sau cablurile coaxiale.
- Rețele f

5.TIPOLOGII DE RETELE PENTRU FIECARE TIPOLOGIE :

a)SCHEMA TIPOLOGIEI

b)MODUL DE COMUNICARE

c)AVANTAJE/DEZAVANATJE

Fiecare tipologie de rețea are propriile sale caracteristici și beneficii.

În topologia stelară, toate dispozitivele sunt conectate la un singur nod

central, care poate fi un switch sau un router. Acesta este un model
simplu de rețea care permite o gestionare ușoară și o depanare simplă,
deoarece fiecare dispozitiv este conectat separat la nodul central. De
asemenea, această topologie permite o scalabilitate ușoară, ceea ce
înseamnă că rețeaua poate fi extinsă rapid prin adăugarea de switch-uri
sau routere suplimentare. Cu toate acestea, topologia stelară poate
avea puncte slabe, deoarece dacă nodul central se defectează, întreaga
rețea poate fi afectată.

În topologia în bus, toate dispozitivele sunt conectate la un singur cablu

comun, cu capetele conectate la terminatoare. Această topologie este
simplă și ieftină, deoarece este necesar un singur cablu pentru a
conecta toate dispozitivele. De asemenea, topologia în bus poate fi ușor
extinsă prin adăugarea de noi dispozitive la cablu. Cu toate acestea,
topologia în bus poate fi vulnerabilă la probleme, deoarece un singur
dispozitiv defect poate afecta întreaga rețea.
În topologia în inel, dispozitivele sunt conectate într-un inel fizic, cu
datele circulând într-o singură direcție. Această topologie este foarte
eficientă, deoarece datele circulă rapid prin rețea și nu există coliziuni
de date. De asemenea, topologia în inel este ușor de gestionat,
deoarece fiecare dispozitiv este conectat la două dispozitive vecine,
ceea ce permite o depanare ușoară.

Avantajele topologiei Bus:

-Ușor de implementat și de extins
-Necesită mai puțină lungime de cablu decît rețelele stea
-Sunt bine adaptate pentru rețele temporare și mici care nu necesită
viteze mari, în plus sunt ușor de configurat
-Sunt mai puțin costisitoare deoarece se folosește numai un cablu

Dezavantajele topologiei Bus:

-Lungimea cablului este limitată și la fel numărul de stații

-Dacă există probleme cu cablul, toată rețeaua se „prăbușește”

-Costurile de întreținere pot fi mari pe o perioadă lungă de timp

-Performanța degradează dacă sunt conectate prea multe calculatore

-Este necesară terminația corectă a semnalului (și a cablului)

-Capacitate de încărcare semnificativă (fiecare tranzacție trebuie să

ajungă la destinație)

-Lucrează mai bine cu un număr limitat de noduri

-Este mai lentă decît alte topologii

-Dacă un calculator se defectează atunci toată rețeaua se „prăbușește”

Avantajele topologiei stea:

-O performanță sporită: Trecerea pachetelor de date (EN:data packets)

prin noduri inutile este prevenită de această topologie. Această
topologie după sine induce o mare încărcătură asupra nodului central,
cu toate acestea dacă acest nod are capacitatea respectivă, atunci o
utilizare intensivă de către un dispozitiv din rețea nu va afecta celelalte
dispozitive din rețeaua respectivă.

-Izolarea dispozitivelor: Fiecare dispozitiv este izolat inerent de către

legătura (EN:link) care se conectează la nodul central. Acest lucru face
izolarea dispozitivelor individuale destul de simplu, și permite
deconectarea lui în orice moment de la nodul central. Această
procedură de izolare previne orice eșec non-centralizat care va afecta
toată rețeaua.

Dezavantajele topologiei stea:

Primul dezavantaj este dependența sistemului cu privire la funcționarea

nodului central. În timpul ce eșecul unei legături individuale duce numai
la izolarea unui singur nod, pe când defecțiunea nodului central duce la
pierderea legăturii dintre toate nodurile. Scalabilitatea și performanța
rețelei tot depind de nodul central. Mărimea rețelei este limitată de
numărul de conexiuni pe care nodul central poate să le suporte. Traficul
dintre un nod și nodul central este izolat de celelalte, dar dacă un nod
din rețea ocupă o parte semnificativă din capacitatea de procesare a
nodului central atunci celelalte noduri pot să se confrunte cu scăderea
performanței a rețelei.
Avantajele tipologiei INEL:

- Nu este nevoie de un server de rețea sau un hub central pentru a

controla conectivitatea rețelei între fiecare stație de lucru.

- În acest tip de rețea instalarea și rezolvarea problemelor sunt relativ

ușoare.

- Datele pot fi transferate la viteze mari între stațiile de lucru.

- Există acces egal la resurse.

- Funcționează mai bine decât topologia magistralei, chiar și atunci când

nodurile sunt mărite.

- Poate gestiona un volum mare de noduri într-o rețea.

- Oferă o bună comunicare la distanță.

- Întreținerea rețelei de apel este mult mai ușoară în comparație cu

rețeaua de autobuz.

- Depanarea în această topologie este mult mai ușoară, deoarece

defecțiunile cablurilor pot fi ușor localizate.

Dezavantajele tipologieie INEL:

- O singură tăietură a cablului poate provoca tulburări în întreaga rețea.

- Adăugarea sau eliminarea oricărui nod din rețea este dificilă și poate
provoca probleme în activitatea rețelei.

- Toate datele transferate prin rețea trebuie să treacă prin fiecare stație
de lucru din rețea, ceea ce o poate face mai lentă decât o topologie
stea.

- Hardware-ul necesar pentru conectarea fiecărei stații de lucru la rețea

este mai scump decât cardurile Ethernet și hub-urile / comutatoarele.

- În rețeaua cu sens unic, pachetul de date trebuie să treacă prin toate

dispozitivele. De exemplu, să presupunem că A, B, C, D și E fac parte
dintr-o rețea inelară. Fluxul de date merge de la A la B și așa mai
departe. În această condiție, dacă E dorește să trimită un pachet către
D, pachetul trebuie să traverseze întreaga rețea pentru a ajunge la D.
6.DEFINITIA INTERNETULUI

Internetul este o rețea globală de calculatoare și alte dispozitive

interconectate care permite utilizatorilor să comunice și să acceseze
informații din întreaga lume. Această rețea este bazată pe protocoale
standardizate care permit comunicarea între dispozitive și transferul de
date între ele. Internetul este o sursă imensă de informații, servicii și
oportunități de comunicare și colaborare, care a transformat modul în
care oamenii interacționează și lucrează în întreaga lume.

7.DEFINITIA EXTRANETULUI

Extranetul este o extensie a rețelei interne a unei companii, care

permite accesul controlat și securizat la anumite resurse și servicii
pentru partenerii de afaceri, clienți sau alte entități externe. Extranetul
poate include funcții de colaborare, cum ar fi partajarea de documente
și comunicarea prin mesaje, care facilitează interacțiunea între
companie și partenerii săi. Această rețea poate fi configurată pentru a
permite accesul la anumite resurse numai pentru utilizatorii autorizați și
poate fi protejată prin autentificare și criptare. Extranetul poate fi o
modalitate eficientă de a îmbunătăți comunicarea și colaborarea cu
partenerii de afaceri și de a extinde capacitatea de lucru a unei
companii dincolo de limitele sale fizice.

BIBLIOGRAFIE
SURSELE PE CARE LE-AM FOLOSIT IN PROIECT :

-www.preferstele.com

-ramonnastase.ro

-wikipedia

-www.afahc.ro

-www.hellopoc.ro

-sildeplayer.com

-tedpub.ro

-nicugane.ro

-ascraiova.ro

-ct2tgjiu.ro

-scribtub.com