Sunteți pe pagina 1din 24

MINISTERUL EDUCAŢIEI

LICEUL TEHNOLOGIC DE ELECTROTEHNICĂ ȘI


TELECOMUNICAȚII CONSTANȚA

Calificarea profesională: TEHNICIAN IN TELECOMUNICATII

PROIECT

Examenul de certificare a calificării absolvenţilor învăţământului


liceal, filiera tehnologică, nivel 4

Îndrumător proiect:
prof. ing. Pântrjel Laura

Candidat: VEDER Iulian


TEMA PROIECTULUI:

Echipamente de rețea
(Plăci de rețea repetor, Switch,
Router, Acces, Point)
Echipamente de rețea

CUPRINS

ARGUMENT...............................................................................................................1

CAPITOLUL I............................................................................................................ 2

-Hub-ul-.......................................................................................................................2

CAPITOLUL II........................................................................................................... 4

-Switch-ul-................................................................................................................... 4

CAPITOLUL III..........................................................................................................7

-Placa de rețea-............................................................................................................ 7

CAPITOLUL IV..........................................................................................................9

-Routerul-.................................................................................................................... 9

CAPITOLUL V......................................................................................................... 15

- Gateway –................................................................................................................15

CAPITOLUL VI........................................................................................................16

- Bridge –................................................................................................................... 16

CAPITOLUL VII........................................................................................................ 20

- Concluzii –.............................................................................................................20

BIBLIOGRAFIE........................................................................................................ 21

ARGUMENT

1
Echipamente de rețea

Tema aleasă pentru Examenul de Certificare a Competențelor


profesionale, are ca scop atingerea standardelor curriculare solicitate de
specializarea absolvită, contribuind astfel la o bună formare profesională în
domeniu.
În cei patru ani de studiu am abordat întreaga gamă de module de pregătire
în domeniu, însă cel mai mult m-au atras modulele care are au o largă
aplicabilitate în domeniu de calcul și în domeniul rețelelor de calculatoare.
Tema aleasă este structurată în capitolele abordate separate ca părti
distincte. Lucrarea prezinta in mod sintetic si actualizat sub forma unor scheme
principale aspect, structura si funcționarea “echipamentelor de rețea”.
În elaborarea lucrării am folosit cunoștințele tehnice/teoretice asimilate la
diferite module de specialitate studiate în anii de liceu: Electrotehnică,
electronică, TIC și discipline de specialitate si laboratoare practice. În partea
finală a lucrării am specificat bibliografia utilizată.
O rețea are în alcătuirea sa o serie de componente elementare care asigură buna
ei funcționare, precum si integrarea sa în cadrul altor rețele. În mare,
componentele unei rețele ar fi: hub, placi de rețea (NIC), switch, router, bridge,
gateway.
CAPITOLUL I
-Hub-ul-

În rețeaua de calculatoare, un hub este un dispozitiv electronic mic,


simplu și ieftin, care unește împreună mai multe computere.
Până la începutul anilor 2000, hub-urile Ethernet au fost folosite pe scară
largă pentru rețeaua de domiciliu datorită simplității lor și costului redus. În
timp ce router-ele de bandă largă le-au înlocuit în case, hub-urile servesc încă
unui scop util. Pe lângă Ethernet, există și alte câteva tipuri de huburi de rețea,
inclusiv hub-uri USB .

2
Echipamente de rețea

Fig. 1 Hub
Hubul este o cutie dreptunghiulară, adesea făcută din plastic, care primește
puterea sa de la o priză obișnuită de perete. Un hub se alătură mai multor
computere (sau altor dispozitive de rețea) împreună pentru a forma un singur
segment de rețea. Pe acest segment de rețea, toate computerele pot comunica
direct unul cu celălalt.
Huburile Ethernet variază în funcție de viteza (rata de date a rețelei
sau lățimea de bandă ) pe care o suportă. Huburile originale Ethernet oferă
doar viteze nominale de 10 Mbps . Tipurile mai noi de hub-uri au adăugat
suport 100 Mbps și au oferit, de regulă, atât capacități de 10 Mbps, cât și 100
Mbps (așa-numitele viteze cu dublă viteză sau 10/100 hub-uri).
Numărul de porturi pe care un hub Ethernet suportă, de asemenea, variază.
Conectorii Ethernet cu patru porturi și cinci porturi sunt cele mai frecvente în
rețelele de domiciliu, dar porturile de 8 și 16 porturi pot fi găsite în anumite
medii de birou și mici birouri. Hub-urile pot fi conectate între ele pentru a
extinde numărul total de dispozitive pe care le poate suporta o rețea hub.
Hub-urile Ethernet mai vechi au fost relativ mari în dimensiune și uneori
zgomotoase, deoarece conțineau ventilatoare integrate pentru răcirea unității.
Unele dintre noile facilități de hub sunt:
 procesarea semnalelor de alarmă pentru a determina dacă o problemă poate
fi rezolvată fără a fi necesară anunțarea administratorului rețelei;
 pornirea automată a rețelei si oprirea sa la momente specificate de timp;
 capacitatea de a administra rețeaua;

3
Echipamente de rețea

 operarea ca servere de terminal;


 posibilitatea de a acționa ca gateway-uri de Ethernet;
 platforme de aplicație: procesoare RISC cu discuri de Gbytes ( file servere,
print servere) integrate în locații de hub-uri protejate fizic. Funcțiile tipice
include dirijarea, E-mail, getaway SNA etc. ;
 lărgime de bandă de frecventă dedicată unei stații;
 gateway-uri (porți);
 suport de bridge (punte) între FDDI si token ring;
 funcții de securitate (limitarea accesului prin parole la porturi, criptarea
pachetelor de date etc. );
 posibilitatea de comutare port cu port;
 hub-uri pentru LAN-uri (Local Area Networks) necablate.
Hub-urile implementează facilități de comutare pentru a facilita conectarea
logică a sistemelor la segmentul de transmisie adecvat.
Un Hub este cel mai simplu dispozitiv multi-port. Totuși, tehnologia
folosită este considerată depășita din moment ce un hub retrimite orice pachet
de date primit la toate porturile sale cu excepția celui de la care l-a primit.
Atunci când se folosesc calculatoare multiple viteza scade rapid și încep să
apară coliziuni care încetinesc și mai mult conexiunea.
CAPITOLUL II
-Switch-ul-

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale conectării rețelelor si ale
lucrului în rețea, apărut în ultima perioada a anilor '90 este viteza mare cu care
evoluează tehnologiile. În alte industrii, tehnologiile experimentează creșteri
revoluționare cam de la 5 la 15 ani sau chiar mai mult.
Cursa pentru a asigura rezolvarea problemelor cu maximum de eficientă și
viteză este deschisă, și toți, de la vânzători la corporațiile ce achiziționează
produsele lupta pentru respectarea regulilor acesteia.

4
Echipamente de rețea

Fig. 2 Switch

Dispozitive asemănătoare cu hub-urile sunt și switch-urile. Ele sunt dispozitive


ce citesc adresa de destinație din headerul pachetului de date și-l redirecționează
la portul de destinație corespunzător. Bridge-urile, care asigură suportul unor
conexiuni de date, leagă două rețele locale împreună și transmite înainte cadre
ținând cont de adresa de control a accesului lor (MAC= Media Acces Control).
Adesea, conceptul de router este mai des întâlnit decât cel de bridge. Putem
defini un bridge ca fiind un router de nivel jos (low-level router).
Un bridge comandat conectează două rețele locale comandate pe o legătură care
de obicei este înceată (cum ar fi de exemplu rețeaua telefonică), pe când un
bridge local conectează două rețele locale adiacente local împreună.
Bridge-urile nu cunosc protocoalele de nivel înalt, asta însemnând că ele se vor
descurca cu adresele de IP, IPX și în același timp cu orice noi protocoale care
vin o dată cu acestea. Totodată, bridge-urile asigură un mod de a segmenta
rețelele care folosesc protocoale ne-routabile, cum ar fi NetBEUI.
Bridge-urile sunt adesea mult mai dificil de controlat decât router-ele.
Protocoalele de tipul IP-ului au asociate protocoale de routare foarte sofisticate,
oferind administratorului de rețea posibilitatea de a exercita un control riguros
asupra routării. Din acest motiv bridge-urile sunt potrivite pentru rețele simple,
de dimensiuni reduse. Există două tipuri principale de bridge-uri :

5
Echipamente de rețea

 transparente- sunt folosite în general pentru a interconecta segmentele


unei rețele Ethernet.
 rutele sursă - sunt folosite în general pentru a interconecta segmente
Token Ring.
În funcție de interconectarea ce se realizează bridge-urile pot fi clasificate
astfel:
 pentru legături de tipul segment la segment
 pentru legături de tipul cascadă multiplă
 pentru interconecterea backbone-urilor în scopul evitãrii "gâtuirii de
trafic"
 de tip multiport ce permit ca mai multe LAN-uri să partajeze un aceleiasi
bridge.
Integrarea de funcții de bridge, router si hub este realizată prin încărcarea
software-ului specific platformelor hardware disponibile sau adăugarea unui
modul de bridge sau router unui hub pentru cablaje (wiring hub).
Dispozitivele hardware uzuale includ switch-uri, care realizează conexiuni
de 10, 100 sau chiar 1000 MB pe secundă, la semi-duplex sau duplex integral.
Semi-duplex înseamnă că dispozitivul legat astfel poate doar să trimită sau
să primească informații la un moment dat, în timp ce duplex integral înseamnă
posibilitatea trimiterii și primirii concomitente de informații.
Utilizarea extinderilor special proiectate fac posibilă realizarea unui
număr mare de conexiuni utilizând diverse medii de rețea, incluzând tehnologii
utilizate curent, precum Ethernet, Fibre Channel, ATM, IEEE 802.11.
Dacă într-o rețea sunt prezente doar switch-uri și nu există hub-uri, atunci
domeniile de coliziune sunt fie reduse la o singură legătura, fie (în cazul în care
ambele capete suportă duplex integral) eliminate simultan. Principiul unui
dispozitiv de transmisie hardware cu multe porturi poate fi extins pe mai multe
straturi, rezultând switch-ul multi-strat (multilayer).

6
Echipamente de rețea

Un Hub este cel mai simplu dispozitiv multi-port. Totuși, tehnologia


folosită este considerată depășita din moment ce un hub retrimite orice pachet
de date primit la toate porturile sale cu excepția celui de la care l-a primit.
Atunci când se folosesc calculatoare multiple viteza scade rapid și încep să
apară coliziuni care încetinesc și mai mult conexiunea. Prin folosirea switch-
ului acest neajuns a fost rezolvat.
Switch-urile configurabile se regăsesc în rețele de dimensiuni
medii/mari și prezintă un preț și o calitate mai ridicate. Sarcina de configurare
necesită de obicei înțelegerea nivelului 2 al rețelelor.
Posibile caracteristici configurabile:

 activarea sau dezactivarea unei raze de porturi de comutare;


 Setări viteza legătura (link) și setări duplex ;
 setări de prioritate pentru porturi;
 filtrare bazata pe adrese fizice MAC;
 folosirea protocolului Spanning Tree;
 monitorizarea de către SNMP (simple network management
protocol) a dispozitivului și a legăturii;
 oglindirea porturilor (mirroring, monitoring, spanning);
 agregarea legăturilor (bonding, trunking);
 setările VLAN (Virtual Local Area Network).
 Control acces rețea de tip 802.1x.

CAPITOLUL III
-Placa de rețea-

Placa de rețea, prin definiție, este un circuit imprimat ce facilitează


comunicarea dintre dispozitivul in care este montata (laptop sau desktop) si
rețeaua din care face parte acesta. Pe suprafața ei sunt poziționate toate
componentele electronice care asigura conectarea dispozitivului la rețea și
comunicarea cu aceasta. În cele mai multe cazuri, placa de rețea este montata

7
Echipamente de rețea

într-un spațiu special destinat, care apare pe placa de baza a dispozitivului.


Vizual, aceasta are forma unei placi cu cablaj imprimat si este una dintre cele
mai importante componente de laptop sau desktop.
O placa de rețea are un identificator unic, astfel încât sa poate fi localizată
indiferent de locul din care activează.
În ceea ce privește comunicarea dintre placă si rețea, aceasta se face cu ajutorul
unei conexiuni seriale, ceea ce înseamnă ca biții se transmit unul câte unul și
printr-o conexiune paralela pentru comunicarea cu dispozitivul, ceea ce
presupune transmiterea mai multor biți simultan.
De asemenea, placa de rețea se caracterizează prin faptul că este capabilă să
utilizeze fie una, fie mai multe tehnici, astfel încât să indice disponibilitatea
pachetelor de transferat.
Placa de rețea poate fi de 3 feluri. Aceasta clasificare se face în funcție de
modul în care este montată în dispozitiv.
Cel mai frecvent, se pot întâlni plăci de rețea încorporate direct în placa de baza.
Sunt foarte des utilizate pentru desktopuri.

Fig. 3 Placă de rețea încorporată direct în placa de baza


Un alt tip de placa de rețea este placa dedicată, care funcționează tot cu
ajutorul plăcii de baza.

8
Echipamente de rețea

Fig. 4 Placă de rețea dedicată

Mai exista, de asemenea, și plăci de rețea externe, care se conectează la


dispozitive cu ajutorul conexiunilor Bluetooth sau USB.
Placa de rețea are mai multe viteze cu care poate rula. Acestea determina si
modul in care rulează, dar si gradul cu care acestea corespund anumitor
dispozitive. Viteza plăcilor de rețea se măsoară în megabiți pe secunda (mbit/s)
și reprezintă cantitatea maxima de date pe care o pot transfera in intervalul de
timp prestabilit. Astfel, exista 4 viteze:
 10 Mbit/s (caracteristica primelor placi de rețea si modelelor vechi);
 100 Mbit/s (cea mai populara viteza întâlnită atât la laptopuri, cat si la
desktopuri);
 1000 Mbit/s (caracteristica pentru plăcile de rețea nou dezvoltate);
 Mai mult de 1000Mbit/s (viteza specifică plăcilor profesionale).
CAPITOLUL IV
-Routerul-

Este un dispozitiv hardware sau software care conectează două sau mai
multe rețele de calculatoare bazate pe „comutarea de pachete” (packet
switching).
Aceste rețele pot fi cu fir (în engleză wired) sau fără fir
(în engleză wireless). Funcția îndeplinită de rutere se numește rutare. În acest

9
Echipamente de rețea

articol diferențierea între rutere hardware și rutere software se face în funcție de


locul unde se ia decizia de rutare a pachetelor de date. Ruterele software
utilizează pentru decizie un modul al sistemului de operare, în timp ce ruterele
hardware folosesc dispozitive specializate (de tip ASIC) ce permit o viteză mai
mare de comutare a pachetelor. Router-ele, care sunt echipamente de dirijare
(routing) a traficului de date realizează conexiuni la un nivel arhitectural
superior față de bridge-uri. Router-ele asigură controlul fluxului pentru
pachetele de date recepționate din LAN, prin aceasta crescând siguranța
conexiunii permițând si utilizarea unei varietăți de subretele de interconectare.
Diferite pachete pot în principiu să fie dirijate prin rețele diferite, de exemplu
pentru securitate sau din motive de cost.
Router-ele operează cu un protocol WAN specific sau cu un număr de
protocoale. Dacă sunt utilizate protocoale multiple pentru interconectarea LAN-
urilor, un manager poate fie selecta un router separat pentru fiecare protocol,
sau să aibă un router capabil de a recunoaște mai multe protocoale
În continuare sunt prezentate câteva caracteristici de bază ale router-elor
- operează la nivel LLC si rețea
- subrețelele conectate la router sunt independente
- practic nivelul rețea tinde să identifice arhitecturi de comunicat
Router-ele operează la nivelul 3 al modelului OSI. Ele folosesc
deci adresele IP (de rețea) ale pachetelor aflate în tranzit pentru a decide către
care anume interfață de ieșire trebuie să trimită pachetul respectiv. Decizia este
luată comparând adresa calculatorului destinație cu înregistrările (câmpurile)
din tabela de rutare. Aceasta poate conține atât înregistrări statice
(configurate/definite de către administratorul rețelei), cât și dinamice, aflate de
la router-ele vecine prin intermediul unor protocoale de rutare.
Tipul de router cel mai cunoscut de către consumatori este cel destinat
conexiunilor casnice și firmelor mici, ce nu fac decât să trimită pachetele
IP între calculatoarele din rețea și Internet, prin rețeaua unul furnizor de servicii

10
Echipamente de rețea

internet (ISP). Există totuși multe alte tipuri de routere care conectează rețele de
întreprindere sau rețele ISP.
Punctele de acces individuale sunt dispozitive fizice mici care seamănă
foarte mult cu router-ele broad band de acasă. Router-ele wireless utilizate
pentru rețeaua de domiciliu au puncte de acces integrate în hardware și pot lucra
inclusiv cu unități AP separate.
Mai mulți furnizori principali ai produselor Wi-Fi destinate
consumatorilor fabrică dispozitive access point, care permit companiilor să
furnizeze conectivitate wireless oriunde dispun de un cablu Ethernet de la
echipamentul AP la un router cu fir. Hardware-ul AP este format din
transmițătoare radio, antene și firmware.
Hotspot-urile Wi-Fi utilizează în mod obișnuit unul sau mai multe
dispozitive AP wireless pentru o zonă de acoperire Wi-Fi. De asemenea, rețelele
din zona business au instalate de obicei dispozitive AP în toate spațiile de
birouri. În timp ce majoritatea locuințelor necesită un singur router wireless, ce
dispune și de funcție AP pentru a acoperi un spațiu fizic, întreprinderile folosesc
adesea mai multe din acestea.
Tipul de ruter cel mai cunoscut de către consumatori este cel destinat
conexiunilor casnice și firmelor mici, ce nu fac decât să trimită pachetele
IP între calculatoarele din rețea și Internet, prin rețeaua unul furnizor de servicii
internet (ISP). Există totuși multe alte tipuri de rutere care conectează rețele de
întreprindere sau rețele ISP.

11
Echipamente de rețea

Fig.5 Router wireless

Ruterele conțin în general un sistem de operare specializat (ca de


exemplu IOS de la Cisco, Junos de la Juniper sau alternative open-source
ca OpenWRT, RAM, NVRAM, memorie flash, unul sau mai multe procesoare,
precum și cel puțin două interfețe de rețea.
Ruterele pot conține de asemenea mai multe procesoare și ASIC-uri
specializate în comutarea de pachete. Sistemele extensibile bazate pe șasiuri,
cum ar fi Avaya ERS-8600, au mai multe ASIC-uri pe fiecare modul și permit o
mare varietate de porturi pentru rețele locale sau metropolitane, precum și
conexiuni personalizate. Pentru situațiile în care traficul este mai redus și costul
este mai important sunt folosite rutere mai simple. Folosind un software
specializat (precum Untangle, SmoothWall, XORP sau Quagga), orice
calculator personal poate deveni un router (poate oferi funcționalitatea de ruter).
Funcționare acestora se bazează pe procesul de rutare. Procesul de rutare
are două părți distincte: determinarea căii optime, în care ruterul folosește
informațiile din tabela de rutare (inclusiv cele introduse de protocoalele de
rutare) pentru a învăța interfața de ieșire cea mai potrivită pentru a trimite
pachetele la o anumită destinație și comutarea pachetelor, care asigură
trimiterea unui pachet primit pe o interfață (de intrare) pe interfața de ieșire
optimă.

12
Echipamente de rețea

Determinarea căii optime duce la crearea unei tabele de rutare, care


conține adresa rețelei și masca de rețea, adresa următorului ruter și/sau interfața
de ieșire pentru destinația respectivă, precum și metrica și distanța
administrativă. Rețelele sunt plasate în tabela de rutare în ordinea
descrescătoare a măștii de rețea (de la rețele mai mici la rețele mai mari), iar
ruterul le parcurge liniar.
Metrica și distanța administrativă sunt cele două metode de diferențiere
între diferitele rute către aceeași destinație. Distanța administrativă face
diferența între diferitele tipuri de rute (statice, dinamice și direct conectate).
Felul în care se calculează metrica diferă de la un protocol de rutare la altul, însă
în general sunt incluse informații ca întârzierea, lărgimea de bandă, distanța,
cantitatea de trafic. Metrica este relevantă doar pentru rute generate de același
protocol de rutare, de aceea are o importanță mai mică decât distanța
administrativă.
Pentru rutele dinamice, procesul de alegere a căii optime este următorul:
 Dacă rețeaua destinație nu există încă în tabela de rutare, aceasta este
introdusă;
 Dacă rețeaua destinație este o subrețea a unei intrări din tabela de rutare, sunt
comparate distanța administrativă și metrica:
 Dacă acestea sunt identice sau ruta existentă are o metrică mai bună,
nu se efectuează nicio modificare;
 Dacă ruta nouă este mai bună, se introduce o nouă intrare în tabela
de rutare, înaintea vechii intrări, astfel încât ruterul să folosească
această rută;
 Dacă rețeaua există deja în tabela de rutare, iar noua rută este mai
bună, intrarea este înlocuită.
Ruterele mențin starea rutelor în tabela de rutare, dar nu și starea
pachetelor individuale, deoarece acest lucru ar însemna o întârziere a comutării.
Mai mult, unele rutere folosesc pentru identificarea rapidă a interfețelor de

13
Echipamente de rețea

ieșire o a doua tabelă, numită FIB (engleză forward information base). Această
tabelă este optimizată pentru căutarea rapidă a interfețelor.

Tipuri de routere
1. Rutere individuale

Fig. 6 Router Wi-Fi Linksys WRT54G

Pentru conectarea reședințelor individuale și a firmelor mici la serviciile de


internet prin cablu, DSL sau la rețele de cartier se folosesc rutere de mici
dimensiuni și nu foarte puternice. Majoritatea au inclus și un switch, iar unele
dintre aceste rutere suportă și conexiuni wireless, în special prin rețele Wi-Fi,
dar și GPRS, UMTS sau WiMAX.
Deși ruterele individuale prezente în acest moment pe piață asigură
conectivitatea la rețeaua locală la viteze de 100/1000 Mbps, multe dintre ele nu
sunt capabile să ruteze un asemenea volum de trafic. Acest compromis a fost
făcut deoarece majoritatea conexiunilor rezidențiale la Internet sunt limitate ca
viteză de către furnizor.
Funcționalitatea ruterelor pentru acasă este în general similară cu a
celorlalte rutere, dar acestea mai au o funcție suplimentară, și anume
transformarea adreselor IP a tuturor calculatoarelor din rețea într-o singură
adresă IP publică, prin NAT. Acest lucru face ca, din Internet, întreaga rețea

14
Echipamente de rețea

locală să arate ca un singur calculator, însă limitează numărul conexiunilor


simultane (și implicit al utilizatorilor) pe care le poate suporta ruterul.
2. Rutere pentru companii

Fig.7 Ruter Cisco 1800

Companiile folosesc rutere de toate dimensiunile. Cele mai puternice se


află de obicei în cadrul companiilor de telecomunicații și al centrelor de
cercetare, dar multe companii mari au la rândul lor nevoie de rutere puternice.
Multe companii, în special cele cu o răspândire geografică mare, folosesc un
model de achiziție a ruterelor cu trei nivele: acces, distribuție și nucleu (core).
 Nivelul acces
Nivelul acces este punctul în care utilizatorii accesează rețeaua. El oferă
lărgime de bandă divizată între utilizatori și filtrare la nivelul 2 al stivei OSI,
precum și agregarea rutelor expuse de acest nivel către nivelurile suplimentare.
Ruterele de la acest nivel sunt asemănătoare ca performanțe cu ruterele pentru
acasă și sunt plasate la locații de la marginea rețelei, care nu au nevoie de reguli
complicate de rutare.
Nivelul distribuție asigură separația între nivelul acces și nivelul nucleu.
Ruterele de nivel distribuție agregă traficul de la mai multe rutere de acces, fie
din aceeași locație, fie din locații diferite, către nodul central al rețelei
companiei. Ele asigură și comutarea pachetelor între diferitele VLANuri ale
companiei.
Ruterele de nivel distribuție sunt deseori responsabile de asigurarea
calității serviciilor într-o rețea cu arie geografică mare (WAN), astfel încât pot

15
Echipamente de rețea

avea mai multe interfețe WAN, multă memorie și putere de procesare. Acest tip
de rutere poate oferi acces și la anumite grupuri de servere sau chiar la unele
rețele externe.

CAPITOLUL V
- Gateway –

Un gateway implicit permite dispozitivelor dintr-o rețea să comunice cu


dispozitivele din altă rețea. Dacă computerul, de exemplu, solicită o pagină web
pe internet, cererea va trece mai întâi prin gateway-ul prestabilit înainte de a ieși
din rețeaua locală pentru a ajunge la internet.
O modalitate mai ușoară de a înțelege un gateway implicit ar putea fi să vă
gândiți la acesta ca la un dispozitiv intermediar între rețeaua locală și internet.
Este necesar pentru transferul datelor interne către Internet și înapoi.
Acest dispozitiv transferă traficul de la subrețeaua locală către
dispozitivele din alte subrețele. Gateway-ul implicit adesea conectează rețeaua
locală la internet, deși gateway-urile interne pentru comunicații dintr-o rețea
locală servesc, de asemenea, un scop util în rețelele corporative.
Toți clienții dintr-un punct de rețea sunt ghidați către un gateway
prestabilit care le rutează traficul.
Gateway-ul implicit din rețeaua dvs. de domiciliu înțelege, de exemplu,
rutele care trebuiesc urmate pentru a vă trimite solicitările pe internet din
computerul dvs., din rețeaua dvs., pe următorul echipament care știe ce trebuie
făcut.
De acolo, se repetă același proces până când datele dvs. vor ajunge în final
la destinația dorită. La fiecare rețea pe care o întâlnește traficul, gateway-ul
implicit al rețelei servește scopului propriu pentru transmiterea informațiilor
către Internet și, în cele din urmă, către dispozitivul care le-a solicitat inițial.

16
Echipamente de rețea

În cazul în care traficul este legat cu alte dispozitive interne și nu cu un


dispozitiv extern din rețeaua locală, gateway-ul implicit înțelege cererea, însă în
loc să trimită datele afară din rețea, acesta indică spre dispozitivul local corect.
Acest proces este înțeles pe baza adresei IP pe care o solicită dispozitivul
inițial.
Gateway-urile implicite pentru Internet sunt de obicei unul din cele două
tipuri:
 În rețelele de domiciliu sau de afaceri mici, cu un router broadband folosit
pentru a partaja conexiunea la internet, acel router servește și ca gateway
implicit.
 În rețelele de domiciliu sau de afaceri mici, fără un router, cum ar fi
reședințe cu acces la internet prin dial-up, un router din locația furnizorului
de servicii de internet servește ca și gateway implicit.
Gateway-urile implicite de rețea pot fi, de asemenea, configurate utilizând
un computer obișnuit în loc de un router. Aceste gateway-uri utilizează două
adaptoare de rețea unde unul este conectat la subreteaua locală iar celălalt este
conectat la rețeaua externă.
Fie routerele, fie computerele folosite ca și gateway-uri pot fi folosite
pentru a realiza rețeaua de subneturi locale, cum ar fi cele din întreprinderile
mai mari.

CAPITOLUL VI
- Bridge –
Dacă avem două rețele locale pe care vrem să le conectăm între ele avem
două posibilități. Cea mai simplă folosește un repetor (repetor).
Repetorul nu este nimic altceva decât un amplificator electric, care preia
semnale dintr-o parte și le pune în cealaltă. Rețelele de televiziune pe cablu

17
Echipamente de rețea

folosesc astfel de amplificatoare, pentru a mări puterea semnalului transmis pe


distanțe mari.
Mai mult, deși sunt eficace în a transforma două rețele într-una, în anumite
privințe rețeaua rezultată este limitată. De pildă, așa cum am menționat mai sus,
durata de propagare a semnalului electromagnetic între oricare două
calculatoare nu poate fi prea mare într-o rețea de tip Ethernet. O altă limitare
provine din faptul că toate calculatoarele de pe aceeași rețea locală folosesc în
comun același mediu de transmisie, deci cu cât sunt mai multe, cu atât rata
efectivă de transmisie de care se poate bucura fiecare din ele scade mai mult.
Pentru a rezolva acest gen de probleme au fost create podurile (bridges).
Un pod nu este nimic altceva decât un calculator specializat care este
conectat la două (sau mai multe) rețele locale simultan. Podul știe să preia
pachete de date dintr-o rețea și să le transmită în cealaltă, dacă este nevoie.

Fig.8 Un pod conectat între două reţele: un token-ring şi un Ethernet

Aparent funcţiunile unui pod sunt aceleaşi cu ale unui repetor. Există însă
importante diferenţe:
 Atunci cînd un pod leagă două reţele locale de tipuri diferite, el face şi
conversii între cele două reţele; pachetele arată altfel, şi regulile de

18
Echipamente de rețea

transmisiune sunt diferite. Un astfel de pod se numeşte pod multi-


protocol, pentru că pe fiecare parte vorbeşte un protocol diferit;
 Un pod nu copiază electric informaţii de pe o parte pe alta; el citeşte,
stochează şi înaintează pachetele de date (store and forward). Asta are
nişte consecinţe foarte importante: de exemplu dacă pe reţeaua din stînga
se află un pachet cînd un calculator din dreapta transmite, atunci podul
poate captura pachetul din dreapta şi îl poate stoca pînă reţeaua din stînga
devine liberă;
 Podul nu copiază orbeşte pachete dintr-o parte într-alta; dacă un pod
determină că un pachet are atît sursa cît şi destinaţia de aceeaşi parte,
atunci nu copiază pachetul de loc în cealaltă parte. Astfel, pe ambele
reţele legate de un pod se pot afla simultan pachete diferite; acest lucru nu
este adevărat despre un repetor. Prin această proprietate podul măreşte
capacitatea de transport a reţelelor pe care le conectează (comparat cu o
singură reţea cu acelaşi număr de calculatoare).
Lucrurile par să stea ca și cum transmisiunea unui pachet între
calculatoarele A și B se face în doi pași: de la A la bridge, și de la bridge la B.
Pentru a lega însă cele două rețele într-un mod invizibil, ca și cum ar fi una
singură, existența podului trebuie să fie indiscernabilă; podul trebuie să
fie transparent.
Din cauza asta, podul capturează pachetul trimis de A, deși acesta specifică
adresa B (care nu este tot una cu adresa podului). Podul apoi trimite pachetul pe
rețeaua Ethernet fără a schimba însă adresa sursă sau destinație din pachet.
Pachetul apare pe rețeaua Ethernet ca și cum A ar fi fost cuplat direct la rețea.
Întrebarea care se pune este: din moment ce podurile nu necesită nici un fel
de configurație manuală, de unde știu ele de fapt când trebuie să preia un pachet
și când nu, și de unde știu pe care dintre rețele să-i dea drumul?

19
Echipamente de rețea

Algoritmul de învățare
Răspunsul este: nici nu știu, cel puțin la început. Însă învață; din cauza asta
se și numesc learning bridges. Vom ilustra algoritmul printr-un exemplu:
1. Să presupunem că A vrea să trimită un pachet calculatorului B. Atunci el
crează un pachet cu adresa sursă A, adresa destinație B și îl pune pe
rețeaua lui locală, token ring.
2. Pachetul eventual ajunge la bridge. Bridge-ul observă adresa sursă şi
zice: ``aha, iată un pachet de la A care vine din rețeaua token-ring; asta
înseamnă că A este de fapt aflat în rețeaua token-ring!''
3. Bridge-ul zice apoi: ``destinația este B. N-am nici cea mai mică idee
unde e B. Hai să copiez pachetul în toate rețelele la care sunt eu conectat;
în felul ăsta dacă există o cale până la B, pachetul va ajunge.'' Zis și
făcut; avem acum două copii ale pachetului de la A, una în rețeaua token-
ring și una în Ethernet.
4. B primește pachetul. După o vreme probabil B răspunde cu un pachet
pentru A. De data asta podul știe că A este în rețeaua cealaltă, așa că face
o nouă copie a pachetului. În plus podul află adevărata adresă a lui B: în
rețeaua Ethernet.
5. Dacă mai târziu C trimite pentru B un pachet, podul nu mai face nici o
copie, pentru că știe deja că C și B sunt în aceeași rețea. În plus podul
află despre poziția lui C.
Podurile ``uită'' periodic informațiile învățate; în acest fel o stație poate fi
deconectată dintr-o rețea și mutată în cealaltă, și podurile continuă să opereze
corect.

20
Echipamente de rețea

CAPITOLUL VII
- Concluzii –

Echipamentele de rețea sunt dispozitive necesare pentru funcționarea


oricărei rețele de calculatoare și care stau la baza acesteia. De exemplu,
echipamentul utilizat în rețelele de calculatoare fără fir poate include un punct
de acces, un router, antene pentru amplificarea semnalului etc. Este un
echipament pentru rețele informatice care permite transmisia și prelucrarea
datelor și pur și simplu conectarea calculatoarelor la o rețea .
Routerele și comutatoarele sunt ambele dispozitive de rețea a computerului
care permit conectarea unuia sau mai multor computere la alte computere,
dispozitive în rețea sau la alte rețele.
Funcțiile unui router, switch și hub și toate sunt diferite, chiar dacă uneori
sunt integrate într-un singur dispozitiv. Routerele conectează două sau mai
multe subrețele logice, care nu neapărat mapează unul la unu cu interfețele
fizice ale routerului. Termenul switch 3 este adesea utilizat în mod
interschimbabil cu routerul, dar switch este într-adevăr un termen general, fără o
definiție tehnică riguroasă. În utilizarea de marketing, este în general optimizat
pentru interfețele LAN Ethernet și este posibil să nu aibă alte tipuri de interfață
fizică.

21
Echipamente de rețea

BIBLIOGRAFIE
1. Dumitru D.Sandu, “Dispozitive şi circuite electronice”, Editura Did.şi
Ped.,Bucureşti, 1975
2. E.,Simion, C.,Miron, Lelia Feştilă, „Montaje electronice cu circuite
analogice”, Ed.Dacia Cluj, 1986
3. Fl.M.Tufescu ,"Dispozitive şi circuite electronice" partea I,
Edit.Univ.Al.I.Cuza" Iaşi 2002
4. I.Spânulescu, „Dispozitive semiconductoare şi circuite integrate analogice” ,
Ed. Victor, 1998
5. D.Dascălu, ş.a. “Dispozitive şi circuite electronice” Ed.Did şi Ped. Bucureşti
1982.
6. I.,Sabin,R.,Munteanu, „ Introducere în electronică” , Ed.de Vest
Timişoara,1994
7. Nicolae N.Gherbanovschi, Ovidiu Sorin Stoican, “Electronică Fizică şi
aplicaţii”, Ed.Academiei Române, Bucureşti 1994
8. Gh.,Constantinescu, coord. , „Circuite integrate CMOS”, Ed.Tehnică,
Bucureşti 1986.
9. P.,Constantin, ş.a., Electronică industrială, Ed.Did.şi Ped. Bucureşti ,1983
10. Ioan Ardelean ş.a., “Circuite integrate CMOS” Ed.tehnică, Buc.1986.
11. M.Sâmpăleanu, „Circuite pentru conversia datelor”Ed.tehnică, Bucureşti,
1980
12. I.,Ciascai, „Sisteme de achiziţie de date pentru calculatoare personale”,Ed.
Albastră, Cluj-Napoca, 1998
13. Peter Norton - Reţele de calculatoare, Ed. Teora, 1999
www.chip.ro
www.tomshardware.com
www.pc-zone.ro

22

S-ar putea să vă placă și