Sunteți pe pagina 1din 28

Curs 1

În zilele noastre, modelul vechi de calculator mainframe a fost înlocuit cu rețele de calculatoare,
constând într-un număr mare de calculatoare interconectate. Aceste rețele oferă numeroase
avantaje, printre care:
1. Comunicare: Facilitarea transferului de fișiere, accesarea bazelor de date, transmiterea
de mesaje și utilizarea resurselor hardware și software între calculatoare.
2. Eficiență în Transferurile de Date: Rețelele cresc eficiența transferurilor de date,
înlocuind metodele mai vechi, precum dischetele, cu transferuri rapide și ușoare între
calculatoare.
3. Scădere a Costurilor în Funcționare: Rețelele permit partajarea resurselor și reducerea
costurilor, de exemplu, prin utilizarea comună a imprimantelor și a programelor de rețea.
4. Protecția Datelor: Rețelele oferă o protecție eficientă a datelor prin concepte de
securitate, cum ar fi protejarea pe zone de acces.
5. Asigurarea Disponibilității: Rețelele contribuie la asigurarea disponibilității datelor și a
serviciilor, iar utilizatorii pot accesa datele de pe o unitate centrală sau din baze de date
distribuite.
6. Optimizarea Supraîncărcării și Întreținerii: Rețelele ajută la optimizarea utilizării
resurselor și a întreținerii, iar posibilitatea diagnosticării și întreținerii la distanță
facilitează service-ul.
În ciuda beneficiilor, există îngrijorări cu privire la siguranța datelor, iar gestionarea rețelelor
poate implica costuri administrative. Cu toate acestea, definirea clară a accesului la date și
implementarea unor măsuri de securitate pot contracara aceste aspecte. Rețelele de
calculatoare sunt ansambluri de echipamente interconectate, răspândite geografic, care asigură
utilizarea comună a resurselor și facilitarea schimbului de informații între calculatoare
autonome.
lucrul în rețea implică conectarea calculatoarelor pentru partajarea resurselor, cum ar fi datele,
aplicațiile și perifericele. Există diverse tipuri de rețele de calculatoare, clasificate în funcție de
criterii precum tehnologia de transmisie, scala la care operează, topologie, tipul sistemului de
operare, tipul mediului de transmisie a semnalelor și tipul utilizatorilor. Câteva aspecte
importante includ:
1. Retele cu Difuzare (Broadcast): Toate calculatoarele au acces la un singur canal de
comunicare, iar datele sunt transmise printr-un pachet care este prelucrat doar de
calculatorul destinatar sau un grup de calculatoare.
2. Retele Punct-la-Punct: Conexiuni directe între perechi de calculatoare individuale,
permitând rute multiple pentru transmiterea datelor de la sursă la destinație.
3. Retele LAN (Local Area Network): Retele mici, localizate într-o cameră, clădire sau
campus mic, caracterizate prin dimensiuni mici, tehnologie de transmisie cu un singur
cablu și viteze de transmisie între 10 și 1000 Mb/s.
4. Retele MAN (Metropolitan Area Network): O extensie a rețelelor LAN, cu tehnologii
similare, care operează la nivel de oraș.
5. Retele WAN (Wide Area Network): Acoperă o arie geografică întinsă, cum ar fi o țară
sau un continent, conectând gazdele printr-o subrețea de comunicație și folosind router-
e pentru transmiterea datelor.
6. Topologii de Retea: Acestea includ magistrala (bus), stea (star), inel (ring) și combinate,
influențând modul în care calculatoarele sunt interconectate.
7. Alocare a Canalului de Comunicare: Alocare statică și dinamică, unde alocarea dinamică
permite fiecărui calculator să transmită date în orice moment, dar implică riscul
coliziunilor.
8. Arbitrajul Magistralei: Centralizat sau descentralizat, unde jetonul central poate controla
accesul la canal sau fiecare gazdă decide când să transmită într-un sistem descentralizat.
Aceste concepte și tehnologii sunt esențiale pentru construirea și gestionarea rețelelor de
calculatoare, asigurând o comunicație eficientă și partajarea resurselor între utilizatori.
Principalele aspecte legate de topologiile de rețea menționate includ:
1. Topologia Magistrală (Bus):
o Un singur cablu (trunchi) conectează toate calculatoarele în rețea.
o Transmisia semnalului se face unidirecțional pe trunchi.
o Conceptul de transmisie de la un singur calculator la un moment dat.
o Utilizează terminatoare pentru a opri reflectarea semnalului.
o Dacă un calculator sau cablu se defectează, nu afectează întreaga rețea.
o Cost redus, ușor de reconfigurat, dar poate avea conflicte de transmisie.
2. Topologia Stea:
o Toate calculatoarele sunt conectate la un nod central (concentrator sau hub).
o Comunicarea se realizează prin intermediul concentratorului.
o Administrare centralizată și resurse compartimentate.
o Defecțiunea nodului central afectează întreaga rețea.
o Calculatoarele individuale nu pot comunica direct între ele.
o Transfer punct-la-punct sau, cu comutatoare mai noi, multipunct.
3. Topologia Inel (Ring):
o Calculatoarele sunt conectate într-un inel, fiecare fiind legat succesiv de celelalte.
o Utilizează jetonul (token) pentru controlul accesului la transmitere.
o Un calculator defect afectează întreaga rețea.
o Transferul datelor se face prin metoda jetonului, iar fiecare calculator
funcționează ca un repetor.
o Viteze variate, de la 4 la 16 Mbps în rețelele Token Ring.
4. Topologii Combinate:
o Topologia magistrală-stea: Rețelele de topologie stea conectate printr-un trunchi
linear de tip magistrală. Defecția unui concentrator afectează calculatoarele
conectate la el.
o Topologia inel-stea: Asemănătoare cu topologia magistrală-stea, dar
concentratoarele sunt conectate prin intermediul unui concentrator principal.
5. Retele Peer-to-Peer (P2P):
o Partajarea resurselor se face între toate calculatoarele din rețea.
o Potrivit pentru rețele mici, cu costuri reduse și securitate relativ simplă.
o Fiecare calculator este egal și poate acționa ca client și server.
6. Retele Bazate pe Server (Client/Server):
o Include un server specializat pentru fisiere, aplicații, poștă etc.
o Avantaje precum partajarea resurselor, securitatea, redundanța și salvarea sigură
a datelor.
o Necesită administrare centralizată și se potriveste pentru număr mare de
utilizatori.
Toate aceste topologii au caracteristici specifice, iar alegerea uneia depinde de nevoile specifice
ale unei organizații sau rețele. Topologiile pot afecta performanța, redundanța și securitatea
rețelei.

Curs 2
Modelul OSI (Open Systems Interconnection) propus de ISO este un cadru conceptual pentru
organizarea și înțelegerea funcționalității unei rețele de calculatoare. Acest model definește
șapte niveluri distincte, fiecare cu roluri și responsabilități specifice. Iată o scurtă prezentare a
fiecărui nivel:
1. Nivelul Fizic:
o Se ocupă de specificațiile electrice, mecanice și funcționale pentru activarea și
dezactivarea legăturilor fizice dintre sisteme.
o Defineste aspecte precum tensiunea, timing-ul schimbărilor de tensiune, ratele
de transfer fizice și distanțele maxime de transmitere.
2. Nivelul Legătură de Date:
o Furnizează transportul sigur al informației printr-o legătură fizică directă.
o Se ocupă de adresarea fizică, topologia rețelei, accesul la rețea, detecția și
gestionarea erorilor, precum și controlul fluxului fizic.
3. Nivelul Rețea:
o Furnizează conectivitate și selectează drumul între două sisteme gazdă în rețele
separate geografic.
o Adresează logic nodurile în rețea și este crucial pentru interconectarea diferitelor
rețele. Routerele operează la acest nivel.
4. Nivelul Transport:
o Segmentează datele în sursă și le reasamblează la destinație.
o Se ocupă de calitatea serviciilor, siguranța și controlul fluxului, oferind un serviciu
de transport de date izolat de specificitățile nivelurilor superioare.
5. Nivelul Sesiune:
o Se ocupă de dialogul între aplicații sau utilizatori, permițând stabilirea și
gestionarea sesiunilor de lucru.
o Asigură sincronizarea între nivelurile de prezentare și gestionează schimbul de
date între acestea.
6. Nivelul Prezentare:
o Asigură citirea și interpretarea informației transmise între nivelul aplicație al unui
sistem și nivelul aplicație al altui sistem.
o Poate face traducerea între formate de reprezentare diferite și se ocupă de
compresie/decompresie, criptare/decriptare a datelor.
7. Nivelul Aplicație:
o Situat cel mai aproape de utilizator, furnizează servicii de rețea aplicațiilor
utilizator.
o Stabilește disponibilitatea calculatoarelor pentru inițierea conexiunilor,
gestionarea erorilor și verificarea integrității datelor.
Avantajele modelului OSI includ stabilitatea, standardizarea rețelei, interoperabilitatea între
produsele de la diferiți producători și capacitatea de a integra noi funcționalități. Este important
să menționăm că, deși modelul OSI este un cadru teoretic, multe protocoale și tehnologii
actuale se încadrează în acest model sau sunt comparate cu el pentru a facilita înțelegerea și
dezvoltarea produselor de rețea

Modelul TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) este un cadru de referință


pentru comunicarea în rețelele de calculatoare, cu avantaje semnificative. Iată o prezentare a
acestor avantaje și o analiză a asemănărilor și diferențelor față de modelul OSI:
Avantaje ale utilizării Protocolului TCP/IP:
1. Rutabil și Suportat pe Scară Largă:
o Protocol rutabil, susținut de majoritatea sistemelor de operare.
o Ușor de implementat și configurat pe diverse dispozitive.
2. Interconectare a Sistemelor Diferite:
o Tehnologie eficientă pentru conectarea și comunicarea între sisteme heterogene.
o Asigură interoperabilitatea între diverse tipuri de dispozitive și platforme.
3. Utilizarea Utilitarelor Standard:
o Folosește utilitare de conectivitate standard pentru accesul și transferul datelor
între sisteme.
o Simplifică dezvoltarea și implementarea aplicațiilor.
4. Robust și Scalabil între Platforme:
o Cadru de lucru robust adaptabil la medii diverse.
o Scabilitate între platforme client/server, facilitând dezvoltarea rețelelor mari.
5. Metodă de Acces la Resursele Internet:
o Instrument esențial pentru accesul la resursele de pe Internet.
o Sprijină comunicarea între dispozitive conectate la Internet.
6. Protocol de Interconectare pentru Rețele Mari:
o Utilizat pentru a interconecta rețele mari, oferind o soluție eficientă pentru
comunicare la scară extinsă.
Modelul TCP/IP comparat cu modelul OSI:
1. Nivelul Aplicație:
o În modelul TCP/IP, Nivelul Aplicație combină cele trei nivele superioare ale
modelului OSI: Aplicație, Prezentare și Sesiune.
o Se ocupă de negocieri, autentificare și inițierea conexiunilor.
2. Nivelul Transport:
o Nivelul Transport din modelul TCP/IP este similar cu cel din modelul OSI, tratând
probleme legate de siguranță, controlul fluxului și corectarea erorilor.
3. Nivelul Retea (Internet):
o Scopul nivelului Retea (Internet) este de a asigura transmiterea pachetelor în
rețea indiferent de calea pe care o străbat.
o Se ocupă de rutare și comutarea pachetelor.
4. Nivelul Acces la Rețea:
o Corespunde aspectelor de transmitere efectivă a unui pachet IP pe o legătură
fizică.
o Include nivelurile OSI de Legătură de Date și Fizic.
Protocolul IP și Mecanismele Cheie:
1. Type of Service (Tipul Serviciului):
o Indică calitatea serviciului dorit și caracterizează opțiunile rețelelor care formează
Internetul.
2. Time to Live (TTL):
o Reprezintă o limită superioară pentru timpul de viață al unei datagrame.
o Evită circulația nelimitată a datagramei prin rețea.
3. Options (Opțiuni):
o Furnizează funcții de control necesare în anumite situații speciale.
4. Header Checksum (Verificarea Antetului):
o Verifică dacă informațiile de control au fost transmise corect.
o Detectează erori în antetul datagramei.
TTL (Time To Live):
 Câmp de 8 biți din antetul IP.
 Stabilit de sursă și decrementat de fiecare host în ruta către destinație.
 Evită circulația nelimitată a datagramei prin rețea.
Protocolul IP și Securitatea:
 Protocolul IP în sine nu oferă comunicare sigură.
 Nu există confirmare end-to-end sau hop-by-hop.
 Nu se efectuează controlul erorilor pentru date, ci doar pentru antet.
 Erorile detectate pot fi anunțate prin protocolul ICMP.
Modelul TCP/IP a devenit standard pentru Internet, deoarece a fost creat din necesitatea unei
rețele care să poată supraviețui în diverse condiții și să faciliteze comunicarea între rețele
heterogene. Este adaptat pentru medii diverse și oferă un cadru eficient pentru transmiterea
datelor în rețelele moderne.
Adrese IP și Subnetting:
 Subnetting:
o Într-o rețea, adresele IP sunt împărțite în două părți: network și host.
o Adresele IP sunt împărțite în clase, dar subnettingul permite subdivizarea unei
clase în subrețele mai mici.
o Masca de rețea (subnet mask) indică care parte a adresei este dedicată rețelei și
care este dedicată gazdei.
 Exemplu de Adresă IP de Clasă A:
o Adresă: 57.106.15.7
o Masca de rețea: 255.0.0.0
o Adresa de rețea: 0111001.01101010.000011111.00000111
o Masca de rețea: 11111111.00000000.00000000.00000000
o Toate calculatoarele din rețea au aceeași adresă de rețea (57), dar se deosebesc
prin adresele diferite pentru gazdă.
 Exemplu de Adresă IP de Clasă B:
o Adresă: 172.106.15.7
o Masca de rețea: 255.255.0.0
o Adresa de rețea: 10101100.01101010.00001111.00000111
o Masca de rețea: 11111111.11111111.00000000.00000000
 Exemplu de Adresă IP de Clasă C:
o Adresă: 192.106.15.7
o Masca de rețea: 255.255.255.0
o Adresa de rețea: 11000000.01101010.00001111.00000111
o Masca de rețea: 11111111.11111111.11111111.00000000
o Toate calculatoarele din rețea au aceeași adresă de rețea (192.106.15), dar se
deosebesc prin adresele diferite pentru gazdă.
 Masca de Rețea:
o Masca indică care parte a adresei este dedicată rețelei și care este dedicată
gazdelor.
o Exemple:
 Pentru clasa A: 255.0.0.0
 Pentru clasa B: 255.255.0.0
 Pentru clasa C: 255.255.255.0
Versiuni ale Protocolului IP:
1. IPv4 (Versiunea IP 4):
o Utilizată în prezent de majoritatea echipamentelor în rețele.
o Limitată la 4.294.967.296 adrese.
2. IPv5 (Versiunea IP 5):
o Protocol experimental bazat pe sisteme UNIX.
o Nu a fost destinat publicului larg.
3. IPv6 (Versiunea IP 6):
o Înlocuiește IPv4 și oferă un număr mult mai mare de adrese IP unice.
o Număr estimat de adrese IP unice:
40.282.366.920.938.463.463.374.607.431.768.211.456.
Clase de Adrese Internet:
1. Clasa A:
o Bitul cel mai semnificativ este 0.
o Următorii 7 biți identifică rețeaua, iar ultimii 24 de biți reprezintă adresa locală.
2. Clasa B:
o Cei mai semnificativi 2 biți sunt 1, respectiv 0.
o Următorii 14 biți identifică rețeaua, iar ultimii 16 biți reprezintă adresa locală.
3. Clasa C:
o Cei mai semnificativi 3 biți sunt 1, 1 și 0.
o Următorii 21 de biți identifică rețeaua, iar ultimii 8 biți reprezintă adresa locală.
4. Clasa D:
o Cei mai semnificativi 4 biți sunt 1, 1, 1 și 0.
o Adresele din această clasă sunt rezervate pentru utilizarea în grupuri multicast.
Concluzie:
 Adresele IP sunt esențiale pentru identificarea și rutarea datagramelor într-o rețea.
 Subnettingul permite împărțirea unei rețele în subrețele mai mici.
 Masca de rețea indică care parte a adresei este dedicată rețelei și care este dedicată
gazdelor.
 Protocolul IPv6 a fost introdus pentru a rezolva problema lipsei de adrese IP unice în
IPv4.
 Adresele IP sunt împărțite în clase (A, B, C, D), iar fiecare clasă are specificații privind
numărul de rețele și gazde pe care le poate susține.
Subrețele și DHCP:
Subrețele:
 Definiție:
o Rețelele locale pot avea un număr diferit de calculatoare față de numărul de
adrese IP dintr-o clasă.
o Subrețelele sunt realizate prin împrumutarea de biți din câmpul host al adresei IP
pentru partea de subrețea.
 Exemplu Subrețea Clasă C:
o Adresa: 192.154.27.0
o Format: NNNNNNNN.NNNNNNNN.NNNNNNNN.SSSHHHHH
o Masca de rețea: 255.255.255.224 (11111111.11111111.11111111.11100000)
o Prin împrumutarea a 3 biți pentru subrețea (SSS), se obțin 6 subrețele (2^3 - 2),
iar rămășița de 5 biți pentru gazdă poate susține 30 de calculatoare.
DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol):
 Definiție:
o DHCP este utilizat pentru a aloca automat adrese IP pentru hosturile dintr-o
rețea, facilitând configurarea acestora.
o Alți parametri pot fi alocați prin DHCP, precum adresa de default gateway,
numele de domeniu, adresa serverului DNS, etc.
 Funcționare:
o În rețea este instalat un server DHCP.
o Hosturile care necesită adrese IP trimit un mesaj de cerere DHCP la pornire.
o Adresa sursă a mesajului este adresa MAC a hostului, iar adresa destinație este
adresa broadcast a rețelei, deoarece hosturile nu cunosc adresa serverului DHCP.
o Serverul DHCP răspunde trimițând un mesaj către adresa MAC de unde a venit
mesajul, comunicând hostului adresa IP și alți parametri de configurare.
o Adresa IP poate fi aleasă aleator sau configurată conform unei tabele de
corespondență adresa MAC - adresa IP, configurată manual de către
administrator.
Adresă IP Dinamică și Statică:
 Adresă IP Dinamică (Dynamic IP Address):
o Este o adresă IP care nu este statică și se poate schimba oricând.
o Este alocată de către furnizorul de acces la internet (ISP) sau de către un server
DHCP.
o Ideală pentru echipamentele care nu necesită o conexiune permanentă la
internet.
 Adresă IP Statică (Static IP Address):
o Este o adresă IP fixă, care nu se schimbă niciodată.
o Este destinată echipamentelor care necesită conexiuni permanente la internet.
o Se recomandă pentru servere email sau servere web, care trebuie să aibă o
adresă IP constantă.
IP "Rutabil":
 Caracteristici:
o Vizibil din întregul internet.
o Necesar pentru dispozitivele care oferă date către internet.
 Observații:
o O adresă IP "rutabilă" este esențială pentru dispozitivele care furnizează date
către internet, precum servere web sau servere de email.
o Este distinctă de adresele IP interne folosite în rețelele locale, care pot fi adrese
IP private.

Curs 3
 Medii de Transmisie:
o Medii pe Fir (Hardwire):
 Electric (ex: perechea de fire răsucite, cablul coaxial)
 Optic (ex: fibră optică)
o Medii Fără Fir (Wireless):
 Raze Infraroșii
 Unde Radio
 Microunde
 Cablul Electric (Mediu pe Fir):
o Caracteristici Electrice Optime:
 Rezistență electrică redusă
 Capacitate redusă
 Impedanță redusă
o Caracteristici Mecanice:
 Flexibilitate
 Rezistență la tracțiune
 Rezistență la temperatură
o Parametri Electrici:
 Impedanța
 Viteza de propagare
 Atenuarea
 Diafonia (cross-talk)
o Secțiunea Conductorului: exprimată în milimetri sau AWG
o Siguranță în Caz de Incendiu:
 Flame retardant
 Low smoke fume
 Zero halogen
o Diverse Variante și Tipuri (ex: cablu coaxial, cablu twisted pair, STP, UTP)
 Cablul Coaxial (Subdivizat):
o Subțire (Thinnet) vs. Gros (Thicknet)
o Impedanțe Specifice: 50Ω (rețele de calculatoare), 75Ω (transmisii video)
o Utilizări: TV prin cablu, Internet prin cablu, conexiuni video, militare
 Alte Tipuri de Cabluri:
o Triaxial (triax), Twinax, Biax, Cablu semirigid
o Specificații și Utilizări Diferite
 Cablul Twisted Pair (TP):
o Tipuri: UTP (Unshielded), STP (Shielded)
o UTP Avantaje: ușor de instalat, cost redus, utilizat în majoritatea rețelelor
o UTP Dezavantaje: predispus la zgomot și interferențe, distanța limitată
o STP Caracteristici: combinație de ecranare și anulare, mai puțin folosit din
cauza costului și dificultății de instalare
o Diverse Aplicații: de la telefonie la rețele de date, performanțe comparabile
cu fibră optică
 Generalități Despre Medii de Transmisie:
o Progresele Tehnologice: de la cabluri cu bandă de 4kHz la cabluri cu sute
de MHz
o Relevanța Actuală: cabluri folosite în rețelele Gigabit, performanțe
îmbunătățite, aplicabilitate diversificată.
diversitatea cablurilor utilizate în transmisiile de date este esențială pentru diferitele necesități ale
rețelelor de comunicații. Aș dori să menționez câteva puncte cheie:
1. Categoriile de cabluri cu perechi de fire rasucite:
o Categoria 1 (Telecommunication): Folosită în telefonia clasică analogică.
o Categoria 2 (Low Speed Data): Pentru telefonia analogică și digitală, cu
transmitere de date la viteze mai reduse.
o Categoria 3 (High Speed Data): Utilizată în rețele locale cu viteze de până la
10Mbps.
o Categoria 4 (Low Loss, High Performance Data): Pentru rețelele Token Ring
la 16Mbps.
o Categoria 5 (Low Loss, Extended frequency, High Performance Data):
Utilizată în rețele cu viteze de până la 100Mbps, precum 100BaseT.
2. Fibra optică:
o Proprietăți: Transmite informații folosind lumina, oferind rate de transfer mari și
mai multă siguranță.
o Tipuri de cabluri: Single-mode (pentru distanțe lungi și rate mari de transfer) și
multimode (pentru distanțe mai scurte și rate mai mici).
3. Rețelele fără fir (Wireless):
o Utilizare: Se bazează pe unde radio, infraroșii și alte metode fără fir.
o Echipamente: Stații bază și stații client.
o Frecvențe: Lucrează în spectrul de radiofrecvență (RF) pentru transmiterea
datelor.

o WiMAX: Tehnologie cu rază de acțiune extinsă, potrivită pentru rețele


metropolitane.
4. Antene wireless:
o Tipuri: Omnidirecționale (emit în toate direcțiile) și unidirecționale
(concentrează semnalul într-o direcție preferențială).
o Influența asupra semnalului: Antenele direcționale pot influența modul de
propagare a semnalului radio, direcționând energia în loc să se disipeze.
5. Comunicațiile fără fir (wireless) în general:
o Diversitate: Există mai multe moduri de captare a datelor, inclusiv Wi-Fi,
Bluetooth, GPRS, 3G, 4G, și WiMAX.
Textul oferă o perspectivă comprehensivă asupra diferitelor medii de transmisie de date,
evidențiind avantajele și utilizările specifice ale fiecăruia.

Curs 4
repetitoare (repetoare), hub-uri și switch-uri, care sunt dispozitive utilizate în rețelele de
calculatoare pentru extinderea și gestionarea comunicațiilor. Iată principalele puncte:
1. Repetor:
o Funcționează la nivelul fizic al modelului OSI.
o Regenerează semnalele digitale și nu filtrează nimic.
o Copiază biti individuali între segmente de cablu diferite.
o Adaugă o mică întârziere semnalului înainte de a-l retransmite.
o Menține un singur domeniu de coliziune.
o Se aplică regula 5-4-3 pentru rețelele Ethernet.
2. Regula 5-4-3:
o Limitări referitoare la numărul de microsegmente, repetitoare și microsegmente
populate într-o rețea.
3. Hub:
o Unitate centrală într-o rețea cu topologie de tip "stea".
o Există hub-uri simple, expandabile și inteligente.
o Hub-urile pot fi pasive (fără regenerare de semnal) sau active (cu regenerare de
semnal).
4. Switch:
o Funcționează la nivelul de legătură de date (nivelul 2) al modelului OSI.
o Folosește tabele de rutare pentru a controla traficul.
o Segmentează traficul de rețea, reducând congestiile și îmbunătățind eficiența.
o Există switch-uri de nivel 2 și switch-uri de nivel 3 (care combină funcționalitatea
switch-urilor cu cea a routerelor).
5. Segmentare:
o Mărirea numărului de domenii de coliziune pentru a permite comunicații mai
eficiente.
o Bridge-urile și switch-urile contribuie la segmentarea traficului în rețea.
6. Securitate:
o Hub-urile pot prezenta probleme de securitate, iar utilizarea unor mecanisme de
securitate este recomandată.
o Switch-urile pot oferi un grad mai înalt de securitate prin filtrarea traficului și
utilizarea unor protocoale precum IP Sec sau PGP.
7. Switch-uri de nivel 3:
o Combină funcționalitatea switch-urilor cu cea a routerelor.
o Utilizează protocoale de rutare precum RIP sau OSPF.
o Pot realiza dirijarea pachetelor spre porturile fizice.
8. Conexiuni paralele și simultane:
o Switch-urile permit conexiuni paralele și simultane, asemănătoare cu legăturile
virtuale telefonice realizate cu matrici de comutare.
9. Monitorizare și management:
o Switch-urile pot oferi facilități de monitorizare, cum ar fi port mirroring și
sistemul RMON (Remote Monitoring).
10. Tehnologii specifice:
 Se menționează utilizarea switch-urilor în diverse tehnologii de rețea, precum Ethernet,
Token Ring, FDDI și sisteme ATM.
Aceste informații oferă o perspectivă detaliată asupra rolului și funcționalităților repetitoarelor,
hub-urilor și switch-urilor în cadrul rețelelor de calculatoare.
1. witch-uri de Nivel 4 (L4 Switch):
o Iau decizii de rutare la nivelul OSI 4, bazate pe informații precum numerele
porturilor logice (ex: 23 - Telnet; 80 - WWW) specificate de protocoalele de
transport (TCP, UDP, SPX).
o Folosesc standarde de transmisie duplex și Gigabit Ethernet pentru a oferi o
lățime de bandă suficient de mare pe porturile active.
2. Punte sau Bridge:
o Primele dispozitive de interconectare ce pot lua decizii logice.
o Transformă semnalele electrice în octeți și date.
o Utilizate pentru extinderea fizică a rețelelor LAN și interconectarea rețelelor
locale cu tehnici de control al accesului la mediu diferite.
o Funcționează la nivelul legătură de date și operează cu adresele fizice (MAC).
3. Mecanisme de Decizie ale Puntelor:
o Încapsulează datele la nivelul legătură de date.
o Folosesc o schemă de adresare pentru livrarea datelor.
o Tipuri de punți: transparente (examinarea adreselor MAC) și cu rutare prin sursă
(specifice pentru Token Ring).
4. Adrese MAC:
o Adrese fizice de 48 de biți exprimate în 12 cifre hexazecimale.
o Atribute: directă (unicast), prin difuzare (broadcast), și cu destinație multiplă
(multicast).
o Adresa de difuzare: FF.FF.FF.FF.FF.FF.
5. Principiile de Funcționare ale Puntilor:
o Puntea interconectează segmente de rețea și decide către ce segment să trimită
cadrul primit.
o Principala funcție este filtrarea traficului pe baza adresei fizice.
o Izolează traficul într-un segment la nivelul segmentului.
6. Diferența între Punte și Router:
o Puntea operează cu adrese fizice, în timp ce routerul utilizează adrese logice (de
rețea).
o Puntea asociază rețele fizice diferite într-o singură rețea logică, în timp ce
routerul interconectează rețele logice diferite.
o Routerul utilizează adrese IP pentru rutare și poate interconecta rețele cu
protocoale diferite (router multiprotocol).
7. Router:
o Funcționează la nivelul rețea (nivel 3) al modelului OSI.
o Utilizat pentru interconectarea mai multor rețele locale cu tipuri diferite.
o Poate utiliza un singur tip de protocol (router dependent de protocol) sau mai
multe protocoale (router multiprotocol).
o Are tabele de rutare pentru găsirea căilor optime între rețelele destinație.
8. Aspecte Importante:
o Puntea izolează traficul într-un segment, reducând coliziunile.
o Înlocuirea repetorilor cu punți poate crește latența în rețea cu 10-30%.
o Routerul oferă flexibilitate în interconectarea rețelelor locale cu protocoale
diferite.
o Routerul poate avea mai multe trasee active între două rețele, facilitând
transmiterea mesajelor pe căi diferite.
9. rturi de Acces/Gateways:
o Permit comunicarea între sisteme cu diferite arhitecturi și medii
incompatibile.
o Realizează conversia între seturi diferite de protocoale, structuri de
formate, limbaje și arhitecturi.
o Conectează rețele locale la mainframe-uri și efectuează conversii la nivelul
transport al modelului OSI.
10. Nivelele Modelului OSI și Echipamentele:
o Nivelul fizic: Repetoare (copiază biți între segmente diferite de cablu).
o Nivelul legătură de date: Punti (interconectează rețele LAN de același tip
sau de tipuri diferite).
o Nivelul rețea: Routere (interconectează rețele locale de tipuri diferite cu
același protocol de nivel fizic).
o Nivelul transport: Porturi de acces (fac comunicarea între sisteme de
arhitecturi și medii incompatibile).
o Nivelul 4 în sus: Porturi de aplicații (permit cooperarea de la nivelul 4 în
sus).
11. Puncte de Acces Fără Fir:
o Permite echipamentelor cu tehnologie wireless să se conecteze la o rețea
cablată.
o Include calculatoare desktop, laptop-uri, PDA-uri și telefoane mobile cu
tehnologie wireless încorporată.
o Folosesc unde radio pentru comunicație și sunt transparente, permitând
comunicarea cu rețeaua cablată.
12. Modem DSL (Digital Subscriber Line):
o Conectează calculatoare sau routere la linii telefonice digitale DSL pentru
serviciul ADSL.
o Poate partaja serviciul ADSL cu mai multe calculatoare sau o rețea
întreagă.
o Într-o linie DSL, rata de transfer pentru download este mult mai mare
decât pentru upload.
13. Modem de Cablu:
o Folosit pentru conectarea calculatoarelor sau rețelelor la internet prin
rețeaua de televiziune prin cablu.
o Conține tuner, demodulator, modulator, dispozitiv de control al accesului
la mediu și microprocesor.
14. Echipamente Multifuncționale:
o Înglobează funcționalități ale mai multor echipamente, cum ar fi modem
ADSL, router, bridge, switch, access point wireless.
15. Convertoare Media:
o Realizează conversia între medii de transmisie diferite, cum ar fi UTP la
fibră optică.
o Utilizate pentru mărirea distanței de transmisie și transmiterea datelor pe
distanțe mai lungi.
16. Internet:
o Rețea cu mulți utilizatori din întreaga lume, transferând cantități uriașe de
informații.
17. Firewall:
o Asigură securitatea rețelei prin aplicarea regulilor și constrângerilor privind
accesul.
o Poate fi configurat ca router și există variante precum poartă de aplicații și
inspecție dependentă de stare (Stateful Inspection).
18. Firewall cu MDI/MDI-X:
o Port consolă pentru configurare, utilizând un laptop sau desktop și un
program precum Hyperterminal.
o Suportă atât cabluri straight-through, cât și crossover, autoconfigurându-
se.
19. Conexiunea utilizatorilor DSL la ISP:
o DSLAM (Digital Subscriber Line Access Multiplexer) se conectează la
modemurile DSL pentru transmiterea datelor de download și upload.
20. Conexiunea utilizatorilor de cablu la ISP:
o CMTS (Cable Modem Termination System) se conectează la modemurile
de cablu pentru transmiterea datelor de download și upload.

Aceste echipamente și tehnologii sunt esențiale pentru funcționarea rețelelor moderne


și asigură conectivitatea și securitatea într-o varietate de medii și arhitecturi.

Intrebari grila
1. a ce nivel al modelului OSI operează switch-urile de nivel 4 (L4 Switch)?
o Răspuns: Switch-urile de nivel 4 operează la nivelul 4, respectiv nivelul transport,
evaluând informațiile de pe nivelul OSI 4 de transport.
2. Ce funcție principală are o punte într-o rețea?
o Răspuns: Puntea are rolul de a interconecta două sau mai multe segmente de
rețea, luând decizii logice pe baza adreselor fizice ale calculatoarelor.
3. Care sunt cele două mecanisme principale care permit punților să ia decizii logice?
o Răspuns: Cele două mecanisme sunt încapsularea datelor la nivelul legătură de
date și folosirea unei scheme de adresare pentru livrarea acestora.
4. Ce tipuri de adrese sunt folosite de nivelul legătură de date și câte biți au adresele
MAC?
o Răspuns: Nivelul legătură de date utilizează adresele MAC sau adrese fizice,
având 48 de biți exprimați în 12 cifre hexazecimale.
5. Care este principalul rol al router-ului într-o rețea?
o Răspuns: Router-ul funcționează la nivelul rețea (nivel 3) și este utilizat pentru
interconectarea mai multor rețele locale de tipuri diferite, dar care utilizează
același protocol de nivel fizic.
6. Ce tipuri de echipamente pot îndeplini funcțiile de modem DSL?
o Răspuns: Modemul DSL (Digital Subscriber Line) este un echipament utilizat
pentru conectarea calculatoarelor sau routerelor la linii telefonice digitale DSL în
scopul folosirii unui serviciu ADSL.
7. Ce diferentiază firewall-ul de tip "Application Gateway" de firewall-ul "Stateful
Inspection"?
o Răspuns: Firewall-ul "Application Gateway" folosește proxy-uri pentru conexiuni
între rețele, în timp ce firewall-ul "Stateful Inspection" analizează starea și
antetele pachetelor pentru controlul accesului în funcție de context.
8. Cum pot fi utilizate punctele de acces fără fir într-o rețea?
o Răspuns: Punctele de acces fără fir fac posibilă conectarea echipamentelor cu
tehnologie wireless la o rețea cablată și sunt utilizate de calculatoare desktop,
laptop-uri, PDA-uri și telefoane mobile cu tehnologie wireless încorporată.
9. Care este rolul unui firewall într-o rețea și ce tipuri de firewall-uri există?
o Răspuns: Firewall-ul asigură securitatea rețelei prin aplicarea regulilor și
constrângerilor privind accesul. Există două tipuri principale de firewall-uri:
poartă de aplicații (Application Gateway) și modul de inspecție dependent de
stare (Stateful Inspection).
10. Ce tipuri de echipamente sunt capabile să îndeplinească mai multe funcții, cum ar fi
modem ADSL, router, bridge, switch și access point wireless?
o Răspuns: Echipamentele multifuncționale sunt capabile să înglobeze
funcționalitățile mai multor echipamente, servind drept modem ADSL, router,
bridge, switch și access point wireless.
11. Care este rolul unui gateway într-o rețea de calculatoare?
o Răspuns: B) Conectarea a două rețele cu caracteristici diferite
12. La ce nivel al modelului OSI operează dispozitivele de tip port de acces
(gateway)?
o Răspuns: D) Nivelul aplicație
13. Ce tip de echipament este utilizat pentru a conecta dispozitivele fără fir la o
rețea cablată?
o Răspuns: B) Punct de acces wireless
14. Cum funcționează un firewall de tip "poartă de aplicații" (Application
Gateway)?
o Răspuns: B) Aplică reguli și constrângeri privind accesul la nivelul
aplicațiilor
15. Ce reprezintă acronimul DSLAM în contextul serviciilor DSL?
o Răspuns: D) Multiplexor pentru accesul digital la linia abonatului
16. La nivelul cărui OSI operează switch-urile de nivel 4 (L4 Switch)?
o Răspuns: D) Nivelul transport
17. Care este una dintre funcțiile principale ale unei punți într-o rețea?
o Răspuns: B) Interconectarea rețelelor locale cu tehnici de control al
accesului diferite
18. Care sunt cele două mecanisme principale care permit punților să ia decizii
logice?
o Răspuns: A) Încapsularea datelor și folosirea unei scheme de adresare
19. Câte biți are o adresă MAC (fizică) utilizată la nivelul legătură de date?
o Răspuns: B) 48 de biți
20. La ce nivel al modelului OSI funcționează un router?
o Răspuns: C) Nivelul rețea
21. Care este rolul unui switch la nivelul 4 (L4 Switch) într-o rețea?
o B) Evaluarea informațiilor de pe nivelul OSI 4 pentru decizii de rutare
22. Ce tip de dispozitiv de interconectare este capabil să ia decizii logice la
nivelul legătură de date?
o B) Punte (Bridge)
23. Care este diferența principală între o punte și un router?
o A) Puntea operează la nivelul legătură de date, iar routerul la nivelul rețea
24. Ce este un modem DSL și cum se conectează la internet?
o D) Un echipament pentru conectarea la linia telefonică digitală DSL pentru
serviciul ADSL
25. Ce reprezintă acronimul CMTS în contextul serviciilor de cablu?
o C) Sistem de terminație pentru modem de cablu

CURS 5
1. IEEE 802.11:
o Set de standarde pentru comunicațiile wireless în benzile de frecvență 2.4, 3.6 și
5 GHz.
o Primul standard a fost adoptat în 1997, inclusiv FHSS și DSSS.
o Vitezele inițiale: 1 sau 2 Mbps, utilizând Forward Error Correction Code.
o Metoda de acces la mediu: CSMA/CA (Carrier Sense Multiple Access with
Collision Avoidance).
2. Standarde Specifice:
o 802.11a:
 Banda: 5 GHz, folosește OFDM.
 Avantaje: viteză mare (54 Mbps), eficiență crescută.
 Dezavantaje: nu este acceptat peste tot, necompatibilitate cu 802.11b,
consum mai mare de putere.
o 802.11b:
 Banda: 2.4 GHz, 11 canale.
 Transfer: 1, 2, 5.5, 11 Mbps.
 Tehnică de modulare: CCK.
 Dezavantaje: interferențe, viteză de transfer mai mică.
o 802.11g:
 Banda: 2.4 GHz, 54 Mbps, folosește OFDM.
 Avantaje: viteză mare, suport multi-utilizator, compatibilitate cu 802.11b.
 Dezavantaje: cost mai ridicat, interferențe.
o 802.11n:
 Aparut în 2009, 100 Mbps, îmbunătățiri prin MIMO, precodare,
multiplexare spațială și codare diversificată.
o 802.11ac:
 Utilizează exclusiv banda de 5 GHz.
 Viteza maximă teoretică: 6.93 Gbps, îmbunătățiri semnificative față de
802.11n.
 Beneficii: viteze de transfer crescute, streaming de conținut HD, conectare
simultană a mai multor dispozitive, consum redus de energie.
3. Avantaje Generale:
o Viteze mai mari de transfer și acoperire extinsă.
o Suport pentru multiple dispozitive simultane.
o Consum redus de energie în tehnologia 802.11ac.
o Aplicabilitate în servicii multimedia și streaming de conținut HD.
Tehnologia Wi-Fi 802.11ac reprezintă o evoluție semnificativă, furnizând performanțe
superioare și o mai bună gestionare a rețelelor fără fir.
Wireless Fidelity (Wi-Fi):
 Extinde rețeaua prin unde radio, bazată pe familia de specificații 802.11.
 Viteze de 11 Mbps (802.11b) sau 54 Mbps (802.11a), rază de acțiune de 100 m în spațiu
închis, 300 m în spațiu deschis.
 Componente hardware speciale și integrare prin access points.
Componente Principale:
1. Card Wi-Fi:
o Componenta hardware pentru dispozitivele care se conectează la rețea.
2. Semnalul Radio:
o Undele radio utilizate pentru comunicație.
3. Access Point-uri:
o Puncte de acces care facilitează conexiunea între dispozitive și rețea.
Accesul la Mediu:
 CSMA/CA (Carrier Sense Multiple Access with Collision Avoidance).
 Stațiile Wi-Fi transmit doar dacă canalul este liber.
 Toate transmisiile primesc un semnal ACK și retransmit datele în funcție de ACK după un
interval de timp.
Impartirea/Divizarea Benzilor in Canale:
 Exemplu: Banda 2.4 - 2.4835 GHz împărțită în 13 canale de 22 MHz fiecare.
 Recomandarea folosirii canalelor 1, 6, 11 și 14 pentru evitarea interferenței.
 Disponibilitatea canalelor este reglementată de fiecare țară.
Tipuri de Modulatie:
 Frequency Hopping (FHSS), Direct Sequence (DS), Orthogonal Frequency Division
Multiplexing (OFDM).
 Exemplu: 802.11b utilizează modularea schimbării de fază.
WEP (Wired Equivalency Privacy):
 Metodă de securizare în medii wireless, însă cu vulnerabilități semnificative.
IEEE 802.11i (WPA2, WPA):
 Implementare parțială a standardului 802.11i.
 Utilizează 802.1X pentru autentificare și protocoale de securitate pentru
confidențialitate și integritate.
Securitate:
 Wi-Fi reprezintă un mediu comun, vulnerabil la acces neautorizat.
 Atacuri posibile din cauza capacității de ascultare a transmisiilor.
Rețele Wi-Fi (Topologii 802.11):
1. Ad-hoc: Fără Access Point, conexiune peer-to-peer.
2. Basic Service Sets (BSS): Un singur AP, conexiune client la AP.
3. Extended Service Sets (ESS): Mai multe AP-uri, BSS-uri legate, arie de acoperire extinsă.
Layer 2 Structure:
 Transmiterea a trei tipuri de semnale: Management, Control și Date.
 Include Management Frames pentru stabilirea și mentinerea comunicațiilor.
Securitate în Wi-Fi:
 WEP cu vulnerabilități, 802.11i (WPA2, WPA) pentru autentificare și protecție.
 IEEE 802.11w-2009 pentru protejarea Management Frames.
CSMA/CA (Carrier Sense Multiple Access with Collision Avoidance):
 Protocol în sublayer-ul MAC al layer-ului 2 din modelul ISO-OSI.
 Implementare pentru evitarea coliziunilor în rețelele 802.11.
Aceste elemente reprezintă aspecte cheie ale tehnologiei Wi-Fi, incluzând securitatea,
topologiile de rețea și protocolul de acces la mediu.
WiMAX (Worldwide Interoperability for Microwave Access):
 Definiție:
o Tehnologie Broadband Wireless Access, bazată pe standardul IEEE 802.16, ce
oferă viteze mari de transfer a datelor.
o Infrastructura similară cu rețelele GSM.
o Banda de frecvențe licențiată (ex: 3.7 GHz în România) și benzi nelicențiate (ex:
2.4 GHz, 5.3 GHz, 5.4 GHz, 5.8 GHz).
 Ce Oferă:
o Viteze ridicate echivalente serviciilor broadband.
o Acces wireless cu rază de acoperire foarte mare (65 km² în condiții optime).
o Număr mare de utilizatori.
o Analogie: WiMAX pentru internetul broadband = telefonia mobilă pentru telefon.
 Mod de Funcționare:
o Similar cu Wi-Fi.
o Componente: Turn WiMAX (acoperire mare) și Receiver WiMAX (dispozitiv
separat sau card integrat în dispozitive mobile).
 Tipuri de Servicii Wireless:
o Non-line-of-sight (conexiune între dispozitiv mobil și turn, frecvențe 2-11 GHz,
rază de acțiune până la 12 km, suprafață acoperită 65 km²).
o Line-of-sight (antena fixă îndreptată către un turn WiMAX, frecvențe până la 66
GHz, rază de acțiune până la 48 km, suprafață acoperită 9000 km²).
 Comparativ cu 802.11:
o Analogie cu telefonie mobilă vs telefonie fixă fără fir.
o WiMAX folosește frecvențe licențiate.
o 802.11 poate depăși performanțele 802.16 pe distanțe mici.
o Propunere de extindere a rețelelor WiMAX cu rețele Wi-Fi.
 Comparativ cu Rețelele Celulare:
o WiMAX oferă acces FDD sau TDD orientat pe MAC (Frequency-Division
Duplexing, Time-Division Duplexing).
o Rețelele celulare concurează, dar WiMAX are performanțe superioare și suport
implicit pentru aplicații de voce și date.
 Securitate:
o Autentificare prin certificate X.509 pentru fiecare stație client.
o Criptare cu standardele AES și DES3.
o Protecție împotriva interferențelor neintenționate prin utilizarea spectrelor
licențiate.
 Comparativ cu 802.20:
o Tehnologii concurente cu diferențe în frecvențe și viteze maxime pentru
utilizatori.
 Echipamente WiMAX Motorola:
o Exemple: Motorola WAP 650 (access point), Motorola CPEi 150 (dispozitiv fix de
acces), Motorola USBw 200 (dispozitiv USB).
o Suprafață de acoperire mare la viteze broadband.
 Utilizări de Succes:
o WiMAX a fost folosit pentru a restabili comunicațiile în zone afectate de tsunami
și uragan.
 Securitate Sporită Față de 802.11:
o WiMAX oferă securitate îmbunătățită față de rețelele Wi-Fi.
Acestea sunt aspectele cheie ale tehnologiei WiMAX, incluzând caracteristicile sale, modul de
funcționare, comparativ cu alte tehnologii și aspectele de securitate.

CURS 6
Bluetooth:
 Bluetooth Special Interest Group (SIG):
o Dezvoltă și licențiază specificațiile Bluetooth.
o Dispozitive Bluetooth trebuie să urmeze standardele definite de SIG.
 Exemple de Dispozitive Bluetooth:
o Telefon mobil, laptop, PC, imprimantă, cameră digitală, mouse, tastatură, etc.
 Caracteristici:
o Conexiuni automate la distanțe mici.
o Utilizează FHSS (Frequency Hopping Spread Spectrum) pentru transmisia
semnalului radio.
o Banda de frecvență: 2.402 – 2.480 GHz în banda ISM (Industrial, Scientific and
Medical).
o 79 de subcanale de 1 MHz, schimbate de 1600 de ori pe secundă.
o Dispozitivele comunicante trebuie sincronizate pe aceeași secvență de salturi.
 Exemple de Utilizare:
o Comunicare wireless între telefon mobil și set de căști, PC și diferite dispozitive
periferice, transfer de date, înlocuirea cablurilor în diverse sisteme și rețele,
control wireless pentru console de jocuri (Nintendo Wii, Sony Playstation 3), etc.
 Componente Bluetooth:
o PAN (Personal Area Network):
 Facilitează funcționarea împreună a diferitelor dispozitive pentru un
utilizator.
 Adesea construite în interiorul casei.
o Piconet:
 PAN care utilizează Bluetooth pentru conectarea între dispozitive.
o Scatternet:
 Structură în care mai multe rețele piconet sunt conectate între ele.
 Topologii Bluetooth:
o Single Piconet Model (SPM).
o Slave/Slave Mesh (SSM).
o Master/Slave Mesh (MSM).
o Tree Hierarchy (TH).
o Master/Slave Ring (MSR).
o Slave/Slave Ring (SSR).
 Securitate Bluetooth:
o Autentificare, confidențialitate, autorizare.
o Pairing (imperechere) pentru a stabili o conexiune securizată.
 Moduri de Pairing Bluetooth:
o Legacy Pairing (înainte de Bluetooth 2.1).
o Secure Simple Pairing (Bluetooth 2.1+ EDR) - Just Works, Numeric Comparison,
Passkey Entry, Out of Band (OOB).
 Criptare Bluetooth:
o Moduri de criptare 1, 2 și 3, oferind diferite niveluri de confidențialitate.
 Nivele de Încredere Bluetooth:
o Trusted (încredere stabilită, acces la toate serviciile).
o Untrusted (acces restricționat la servicii).
Acestea sunt aspecte esențiale ale tehnologiei Bluetooth, inclusiv caracteristici, moduri de
conectare, securitate și exemple de utilizare.
Bluetooth - Securitate și Atacuri:
 Nivele de Securitate Bluetooth:
o Service Level 1:
 Necesită autorizare și autentificare.
 Acces automat garantat doar dispozitivelor de încredere.
 Dispozitivele neîncrezute necesită autorizare manuală.
o Service Level 2:
 Necesită doar autentificare, autorizarea nu este necesară.
 Acces la aplicații permis după autentificare.
o Service Level 3:
 Nu necesită autentificare sau autorizare.
 Acces automat garantat tuturor dispozitivelor.
 PIN-uri scurte sunt permise, ceea ce poate fi o vulnerabilitate.
 Probleme de Securitate Bluetooth:
o PIN-uri scurte și ușor de ghicit.
o Cheile de criptare trebuie rotate în mod regulat pentru a preveni atacuri.
o Unele dispozitive păstrează cheile de legătură în zone neadecvate, susceptibile la
citire sau modificare.
o Riscul de atacuri de tip Man-in-the-Middle (MITM), Eavesdropping și modificarea
mesajelor transmise.
 Tipuri Specifice de Atacuri Bluetooth:
o Bluesnarfing:
 Exploatează vulnerabilități în implementarea protocolului OBEX.
 Atacatorul accesează datele private de pe dispozitiv fără autentificare sau
autorizare.
o Bluejacking:
 Trimiterea de mesaje nesolicitate către utilizatori.
 De obicei, inofensiv, dar poate provoca confuzie sau neliniște.
o Bluebugging:
 Atacatorul preia controlul asupra telefonului victimei folosind setul de
căști Bluetooth al acesteia.
 Poate iniția sau termina convorbiri și accesa date private.
o Fuzzing Attacks:
 Trimiterea de date non-conforme standardului pentru detectarea
vulnerabilităților în stiva de protocoale Bluetooth.
 Măsuri de Securitate Bluetooth:
o Setarea dispozitivului la nivelul minim necesar de transmitere prin Bluetooth.
o Alegerea de PIN-uri suficient de lungi și aleatoare.
o Evitarea modelului "Just Works".
o Dispozitivele Bluetooth trebuie să fie setate ca "nedescoperite" în afara
operațiilor de Pairing.
o Asigurarea autentificării reciproce pentru toate accesările.
o Activarea criptării datelor de tip broadcast.
o Configurarea cheilor de criptare la lungime maximă.
o Oprim dispozitivul Bluetooth când nu este în folosință.
o Realizarea operațiilor de Pairing cât mai rar posibil și în zone securizate.
Aceste măsuri contribuie la creșterea securității rețelelor Bluetooth și la protejarea împotriva
unor potențiale vulnerabilități și atacuri.
Rețele Cognitive și Standardul IEEE 802.22 - WRAN:
 Definiție:
o Rețele cognitive: Pot percepe condițiile actuale ale rețelei, iau decizii pe baza
acestora, învață pe parcurs, și urmăresc conexiuni end-to-end.
o Radio cognitiv: Modificarea parametrilor de funcționare pentru comunicare
eficientă și evitarea interferențelor.
 IEEE 802.22 - WRAN:
o Standardul IEEE 802.22: 2004-2010.
o Extinde raza de acoperire la 100 km.
o Servicii de bandă largă în locații izolate și rurale.
o Sistem point-to-multipoint cu Base Station (BS) și Customer Premises Equipment
(CPE).
o Folosește radio cognitiv pentru a utiliza "white spaces" (frecvențe nefolosite).
 Radio Cognitiv în IEEE 802.22:
o Folosește spectrul nefolosit, în special spectrul de frecvențe TV (TV UHF/VHF).
o Controlat de Base Station (BS) care adună informații, analizează datele, și
reconfigurează sistemul.
o Customer Premises Equipment (CPE) colectează informații despre spectrul local.
 Avantaje și Dezavantaje:
o Avantaje:
 Utilizarea eficientă a spectrului nefolosit.
 Rază de acoperire mare (30-100 km).
 Funcționare fără interferențe cu alte rețele.
 Flexibilitate și scalabilitate.
o Dezavantaje:
 Coexistența problematică cu alte rețele 802.22.
 Latime de banda relativ redusa.
 Standardul nefinalizat.
 Istoric și Evoluție:
o 2000: J. Mitola propune principiul Cognitive Radio într-o lucrare de doctorat.
o 2004: Apare grupul de lucru IEEE 802.22 cu obiectivul de a dezvolta sistemul
WRAN.
o 2006: Prima versiune draft v0.1 al standardului.
o 2010: Draftul v2.0 al standardului.
o Apar substandarde precum 802.22.1 pentru protecție împotriva interferențelor.
 Caracteristici Tehnice:
o Topologie: Point-to-multipoint cu BS și CPE.
o Arie de acoperire: 33 km distanță max. între BS și CPE, acoperire BS de max. 100
km.
o Opera pe banda TV UHF/VHF.
o Latime de banda a canalelor: 6, 7, sau 8 MHz.
 Detectarea și Soluționarea Interferențelor:
o Analiza multitier cu BS și CPE.
o Metode "Fast" (în bandă) și "Fine" (out of band) pentru analiza canalelor.
o Problema rareori întâlnită de "blocking," rezolvată prin schimbarea canalului de
transmitere.
 Procesul de Inițializare:
o Construirea hărții de ocupare a canalelor.
o Scanarea transmisiunilor.
o Intrarea în rețea și inițializare.
 Caracteristici Suplimentare:
o Controlul frecvențelor utilizate de terminalele utilizatorilor.
o Programare în concordanță cu canalele TV existente.
o Accesibilitate universală, fără înregistrare sau licențe.
o Include capabilități de detectare a interferențelor.
 Rezumat Caracteristici Importante:
o Rețele cognitive și radio cognitiv în IEEE 802.22 - WRAN.
o Utilizare eficientă a spectrului nefolosit.
o Rază de acoperire mare și operare fără interferențe.
o Detectarea și soluționarea interferențelor sunt aspecte vitale.
o Standarde în continuă dezvoltare pentru a optimiza performanța și securitatea.
Continuare - Rețele Cognitive și IEEE 802.22 - WRAN:
 Cronologie și Dezvoltare:
o 2000: J. Mitola propune principiul Cognitive Radio.
o 2004: Grupul de lucru IEEE 802.22 este creat pentru dezvoltarea sistemului
WRAN.
o 2006: Apare prima versiune draft (v0.1) a standardului.
o 2010: Versiunea draft v2.0 este lansată.
 Topologie și Acoperire:
o Topologie: Point-to-multipoint, cu stația de bază (BS) și echipamentele la
domiciliu ale clienților (CPE).
o Acoperire: Distanța maximă între BS și CPE este de 33 km, iar acoperirea maximă
a BS este de 100 km.
 Banda de Lucru și Latimea de Bandă:
o Banda de Lucru: TV UHF/VHF.
o Latimea de Bandă a Canalelor: 6, 7 sau 8 MHz.
 Detectarea și Soluționarea Interferențelor:
o Analiza Multitier: BS și CPE analizează canalele.
o Metode:
 "Fast" - În bandă, datele de analiză sunt trimise între frameurile OFDMA.
 "Fine" - Out of band, analiza se face în perioadele fără trafic.
 Probleme și Soluții Specifice:
o Blocking: Problema la pornirea unei stații utilizator (CPE) care nu primește
semnalul BS.
 Soluție: BS trimite frameuri broadcast pe canalul ocupat și pe cele libere;
CPE blocat cere schimbarea canalului.
 Inițializare și Configurare:
o Procesul de inițializare include construirea hărții de ocupare a canalelor și
scanarea transmisiunilor.
o Fiecare CPE trebuie să scaneze și să determine singur BS-ul.
 Caracteristici Suplimentare:
o Controlul frecvențelor utilizate de terminalele utilizatorilor.
o Programare în concordanță cu canalele TV existente.
o Accesibilitate universală, fără înregistrare sau licențe.
o Include capabilități de detectare a interferențelor.
 Aspecte Avansate și Progres Tehnologic:
o Continuă dezvoltarea standardului pentru optimizarea performanței și securității.
o Substandarde precum 802.22.1 adaugă protecție împotriva interferențelor.
o Tehnici avansate precum analiza multitier îmbunătățesc gestionarea spectrului.
 Rezumat Importanță și Recomandări de Securitate:
o Rețelele cognitive și radio cognitiv aduc eficiență în utilizarea spectrului.
o Dezvoltarea continuă a standardelor pentru a atinge performanțe și securitate
optime.
o Recomandări: Detectarea și soluționarea interferențelor, configurare corectă,
securitate îmbunătățită și respectarea standardelor.
 Concluzie și Viitorul Tehnologiei IEEE 802.22 - WRAN:
o Rețelele cognitive aduc soluții avansate pentru gestionarea spectrului.
o IEEE 802.22 - WRAN deschide drumul pentru servicii de bandă largă în zonele
izolate.
o Viitorul constă în optimizarea performanței, securității și interoperabilității cu
alte rețele.
Aceasta reprezintă o prezentare detaliată a conceptelor și caracteristicilor cheie asociate cu
rețelele cognitive și standardul IEEE 802.22 - WRAN.

CURS 7
Rezumat - ZigBee:
 Definiție și Caracteristici:
o ZigBee este un standard de comunicare wireless în rețele de tip plasă.
o Comunicare de la un dispozitiv la altul într-o rețea mesh, similară cu dansul
albinelor.
o Scop: Consum redus de energie, rata de date redusă (maxim 250 Kbs), destinat
pentru WPAN-uri și rețele de senzori.
 ZigBee Alliance și Istoric:
o ZigBee este definit și întreținut de ZigBee Alliance.
o Standardul IEEE 802.15.4 este la baza ZigBee.
o Dezvoltare începând cu 1998, cu specificații validate în 2004, iar ZigBee PRO
aduce îmbunătățiri de securitate în 2007.
 Aplicații Exemplificative:
o Reglarea temperaturii, monitorizarea pacienților, securitatea clădirilor,
managementul energiei, controlul proceselor, securitatea casei etc.
 Frecvențe și Tipuri de Dispozitive:
o ZigBee operează pe trei benzi de frecvențe: 868 MHz, 915 MHz, 2.4 GHz.
o Dispozitive cu funcționalitate completă (FFD) și redusă (RFD).
o Roluri: Coordonator ZigBee, Router ZigBee, Dispozitiv terminal ZigBee.
 Comparare cu Alte Standarde Wireless:
o ZigBee vs. IEEE 802.11b (WiFi) și Bluetooth.
o ZigBee are cea mai mică complexitate și rată de date, dar prelungește viața
bateriilor și este potrivit pentru aplicații de senzori.
 Nivele Protocolului ZigBee:
o Nivelul Fizic: Selectează canalul, indică calitatea semnalului.
o Nivelul MAC: Generare semnale de sincronizare, asociere/dezasociere de la PAN,
suport securitate.
o Nivelul Retea (NWK): Rutarea, configurarea dispozitivelor, securitatea rețelei.
o Nivelul Aplicație (APL): Găzduiește obiecte de aplicație, adăugare de securitate și
chei.
 Profil Aplicație și Obiecte Aplicație:
o Profilul aplicației aduce formate specifice de mesaje pentru interoperabilitate.
o Obiectele aplicației controlează nivelurile de protocol din dispozitivele ZigBee.
 Securitate:
o Utilizarea cheilor de securitate și a codului de integritate a mesajului (MIC)
pentru a preveni modificări neautorizate.
 Rețea ZigBee:
o Topologie în stea (comunicare cu coordonatorul) sau peer-to-peer (orice
dispozitiv comunică cu oricare).
o Configurare inițială realizată de un FFD coordonator.
Aceasta oferă o privire cuprinzătoare asupra standardului ZigBee, incluzând caracteristicile sale
cheie, aplicații, nivelele protocolului și securitatea implementată.
Rezumat - ZigBee: Securitate, Gateway, Metode de Acces:
 Securitate:
o Confidențialitatea datelor: IEEE 802.15.4 suportă standardul AES (Advanced
Encryption Standard) pentru securitatea datelor.
o Autentificarea datelor: Utilizarea Codului de Integritate a Mesajului (MIC) pentru
a asigura autenticitatea datelor.
 Gateway ZigBee:
o Folosit pentru comunicarea între rețelele ZigBee și alte tipuri de rețele (de
exemplu, IP).
o Implementarea protocolului ZigBee și a altor protocoale, facilitând
interoperabilitatea.
 Metode de Acces la Canalul de Comunicare:
o Pe Baza de Concurență:
 CSMA-CA (Carrier Sense Multiple Access with Collision Avoidance):
 Permite mai multor dispozitive să folosească același canal de
frecvență.
 Înainte de transmitere, dispozitivul verifică dacă canalul este liber.
 Detectare a energiei (ED) și detectare a purtătoarei (Carrier Sense)
sunt utilizate pentru evaluarea ocupării canalului.
 Dacă canalul este ocupat, dispozitivul reîncearcă după un anumit
timp.
o Fără Concurență:
 GTS (Guaranteed Time Slot):
 Coordonatorul oferă unui dispozitiv acces exclusiv la canal pentru
un interval de timp garantat.
 Necesită sincronizare între dispozitive și implică transmiterea unui
mesaj de sincronizare.
 Nu utilizează CSMA-CA în timpul sloturilor GTS.
 Dezavantaj: Scade durata de viață a bateriilor, deoarece
dispozitivele trebuie să fie active periodic pentru sincronizare.
 Alte Caracteristici ale ZigBee:
o Transferul de Date Peer-to-Peer:
 Fiecare dispozitiv poate comunica direct cu alt dispozitiv.
 Necesită sincronizare în multe aplicații.
o Verificarea Datelor:
 Utilizarea unui câmp de 16 biți (Frame Check Sequence) și Cyclic
Redundancy Check (CRC) pentru asigurarea integrității datelor.
o Adresarea:
 Adresare scurtă (16 biți) și adresare extinsă (64 biți).
o Asociere și Deasociere:
 Servicii prin care dispozitivele pot intra sau părăsi rețeaua.
o Legături Logice:
 Crearea de legături între aplicații.
 Legăturile logice sunt stocate într-un tabel.
o Auto-Formare și Auto-"Vindecare":
 Auto-Formare:
 Primul dispozitiv care comunică devine coordonator.
 Dispozitivele trimit cereri de asociere.
 Nu necesită supervizare suplimentară.
 Auto-"Vindecare":
 Datele sunt transmise pe cea mai optimă rută.
 Când o cale devine indisponibilă, se utilizează o cale alternativă.
 Nivelul 2 - MAC Sublayer:
o Folosește cadre generale, cadre de comandă, cadre "beacon" și cadre de
confirmare.
o Componentele de bază includ MHR, MAC Payload și MFR.
 Utilizări Practice ale ZigBee:
o Aplicații în home entertainment, control și automatizare de clădiri, servicii
mobile, instalații industriale și senzori diversi.
Aceste aspecte evidențiază caracteristicile cheie ale securității, interconectivității, gestionării
canalului de comunicație și modului în care ZigBee poate fi implementat în diverse contexte și
aplicații.

CURS 8
Rezumat - Mediile de Transmisie (Cabluri Electrice):
1. Medii de Transmisie:
o Bazate pe Fir (Hardwire):
 Electrice (Perechea de fire răsucite, cablul coaxial).
 Optice (Fibră optică).
o Fără Fir (Wireless):
 Razele infraroșii, unde radio, microunde.
2. Caracteristici Ale Cablului Electric (Cablul Electric):
o Caracteristici Electrice Optime:
 Rezistență electrică redusă.
 Capacitate redusă.
 Impedanță redusă.
o Caracteristici Mecanice Specifice:
 Flexibilitate.
 Rezistență la tracțiune.
 Rezistență la temperatură.
3. Evoluția Cablurilor Electrice:
o Cablurile au evoluat de la firul telefonic obișnuit la cabluri cu lățimi de bandă de
sute de gigahertzi.
o Caracteristicile depind de materialul folosit, geometria, numărul de conductori,
distanța între ei, izolatorul, materialul de protecție.
4. Principali Parametri Electrici și de Altă Natură:
o Impedanța:
 Valori între 50 Ω și 150 Ω pentru transmisiile de date.
 Stabilitatea impedanței este crucială.
o Viteza de Propagare:
 Este un procent din viteza luminii (aproximativ 66% pentru cablurile de
cupru).
o Atenuarea sau Pierderea de Semnal:
 Importantă pentru frecvențe înalte.
 Creștere liniară cu lungimea cablului.
o Diafonia (Cross-Talk):
 Măsură a influenței cablului asupra unui cablu vecin.
 Depinde de frecvență și scade în general cu lungimea cablului.
5. Tipuri de Cabluri Coaxiale:
o Cablu coaxial subțire (Thinnet) și gros (Thicknet).
o Există și variante specifice precum triax, twinax, biax, coaxial semirigid.
6. Cabluri de Pereche de Fire Răsucite (Twisted Pair - TP):
o Folosite inițial în telefonia analogică.
o Bandă de frecvență evoluată de la 4kHz la sute de megahertzi.
o Rasucirea firelor ajută la reducerea interferențelor electromagnetice.
o Utilizate în rețelele Gigabit, oferind performanțe comparabile cu fibră optică pe
distanțe scurte.
Aceste puncte subliniază importanța caracteristicilor electrice, mecanice și evoluției cablurilor
electrice în contextul transmisiilor de date. Cablurile răsucite și coaxiale au jucat roluri esențiale
în evoluția tehnologiei de comunicații și rămân relevante în diverse aplicații.
În rezumat, mediile de transmisie pot fi împărțite în două categorii mari: cele pe fir (hardwire) și
cele fără fir (wireless). Mediile pe fir includ cele electrice, precum perechea de fire răsucite și
cablul coaxial, sau cele optice, cum ar fi fibra optică. Pentru a asigura bune performanțe în
transmiterea de date, cablurile electrice trebuie să aibă caracteristici electrice optime,
caracteristici mecanice specifice (flexibilitate, rezistență la tracțiune, rezistență la temperatură),
și să îndeplinească standarde de siguranță în caz de incendiu.
Cablul coaxial este format dintr-un conductor de cupru, izolație flexibilă, o înveliș exterioară de
protecție și poate fi împărțit în cablu coaxial subțire și gros. Impedanțele specifice ale cablurilor
coaxiale sunt de obicei 50 Ω sau 75 Ω, iar aceste cabluri sunt utilizate în diverse aplicații, inclusiv
în rețelele Ethernet.
Cablul cu fire răsucite, sau cablul TP (Twisted Pair), este tradițional folosit în telefonie și poate fi
clasificat în UTP (Unshielded Twisted Pair) și STP (Shielded Twisted Pair). UTP este cel mai
folosit, ușor de instalat și are un cost redus, dar este mai predispus la zgomot electric și
interferențe. STP combină tehnici de ecranare și răsucire pentru a reduce interferențele, dar
este mai scump și mai greu de instalat.
Fibra optică este un mediu de comunicație modern și eficient, oferind rate de transfer foarte
mari, siguranță împotriva interferențelor electromagnetice și o instalare ușoară. Există două
tipuri principale de fibre optice: single-mode și multimode. Single-mode permite un singur mod
de lumină să treacă și este folosit pentru distanțe mari, în timp ce multimode permite mai multe
moduri de lumină și este potrivit pentru distanțe mai scurte în rețele locale.

S-ar putea să vă placă și