Om

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Om
Fosilă: 0.195–0 mln. ani în urmă

PreЄ

Pg

N
↓

Pleistocen – prezent

Imagine a unui bărbat și a unei femei

 Stare de conservare

Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]

Clasificare științifică

Domeniu: Eukaryota

Regn: Animalia

Subregn: Eumetazoa

Supraîncrengătură: Deuterostomia

(neclasificat): Bilateria

Încrengătură: Chordata

Subîncrengătură: Vertebrata

Infraîncrengătură: Gnathostomata

Supraclasă: Tetrapoda

(neclasificat): Synapsida

Clasă: Mammalia

Subclasă: Theria

Infraclasă: Placentalia

Magnordin: Boreoeutheria

Supraordin: Euarchontoglires

(neclasificat): Euarchonta

Ordin: Primates

Subordin: Haplorrhini

Infraordin: Simiiformes

Parvordin: Catarrhini

Suprafamilie: Hominoidea

Familie: Hominidae
 Subfamilie: Homininae

Trib: Hominini

Subtrib: Hominina

Gen: Homo

Specie: H. sapiens

Nume binomial

Homo sapiens
Linnaeus, 1758

Subspecii

 †Homo sapiens idaltu

 Homo sapiens sapiens

Densitatea populației Homo sapiens

Sinonime

[2]
Species synonymy [arată]

Modifică text 

Oamenii (Homo sapiens) sunt o specie de primate extrem de inteligente. Ei sunt

singurii membri existenți ai subtribului Hominina și – împreună
cu cimpanzeii, gorilele și urangutanii – fac parte din familia Hominidae (maimuțe mari
sau hominizi). Oamenii sunt animale de uscat, caracterizate prin postura erectă și
locomoția bipedă, dexteritate manuală mare și utilizare intensă a uneltelor comparativ
cu alte animale, utilizarea limbajului complex în comparație cu alte comunicații
animale, creiere mai mari, mai complexe decât alte primate și societăți foarte avansate
și organizate.[3][4]
Câțiva hominini timpurii au folosit focul și au ocupat o mare parte din Eurasia. Se crede
că primii oameni moderni s-au desprins în Africa dintr-un hominin anterior cu
aproximativ 300.000 de ani în urmă, cele mai vechi dovezi fosile de Homo
sapiens apărând acum aproximativ 300.000 de ani în Africa. [5] Oamenii au început să
prezinte dovezi ale modernității comportamentale cel puțin acum aproximativ 100.000-
70.000 de ani (și posibil mai devreme). [6][7][8][9][10] În mai multe valuri de migrație, H.
sapiens s-a aventurat din Africa și a populat cea mai mare parte a lumii. [11]
 [12]
 Răspândirea unei populații mari și în creștere de oameni a afectat profund biosfera și
milioane de specii în întreaga lume. Printre avantajele cheie care explică acest succes
evolutiv se numără prezența unui creier mai mare, bine dezvoltat, care
permite raționamente abstracte avansate, limbaj, rezolvarea problemelor, socialitate
și cultură prin învățare socială. Oamenii folosesc unelte mai frecvent și mai eficient
decât orice alt animal: ei reprezintă singura specie existentă care produce foc, gătește
hrana, se îmbracă și creează și utilizează numeroase alte tehnologii și arte.
Oamenii folosesc în mod unic sisteme de comunicare simbolică, cum ar fi limbajul și
arta, pentru a se exprima și a face schimb de idei, precum și pentru a se organiza în
grupuri. Oamenii creează structuri sociale complexe compuse din multe grupuri care
cooperează și concurează, de la familii și rețele de rudenie la state politice.
Interacțiunile sociale dintre oameni au stabilit o varietate extrem de largă de valori,
[13]
 norme sociale și ritualuri, care împreună stau la baza societății umane. Curiozitatea
și dorința umană de a înțelege și de a influența mediul înconjurător și de a explica și
manipula fenomenele, au motivat dezvoltarea științei, filosofiei, mitologiei, religiei și a
altor domenii ale cunoașterii.
Deși cea mai mare parte a existenței umane a fost susținută de societăți de trib
de vânători-culegători,[14] multe societăți umane au trecut la agricultură în urmă cu
aproximativ 10.000 de ani,[15] domesticind plante și animale, permițând astfel
dezvoltarea civilizației. Populația lumii este de aproximativ 7,8 miliarde în 2021. [16][17]

Cuprins

 1Etimologie și definiție
 2Evoluție
o 2.1Adaptări anatomice
 3Istoric
o 3.1Migrația Homo sapiens și tranziția la civilizație
 4Habitat și populație
 5Biologie
o 5.1Anatomie și fiziologie
o 5.2Genetică
o 5.3Ciclul de viață
o 5.4Nutriție
o 5.5Variație biologică
 6Psihologie
o 6.1Somn și vis
o 6.2Conștiență și gândire
o 6.3Motivație și emoție
o 6.4Sexualitate si dragoste
 7Cultură
o 7.1Artă
o 7.2Limbaj
o 7.3Unelte și tehnologii
o 7.4Religie și spiritualitate
 o 7.5Știință
o 7.6Filosofie
 8Societate
o 8.1Guvernare și politică
o 8.2Comerț și economie
 9Vezi și
 10Referințe
 11Legături externe

Etimologie și definiție[modificare | modificare sursă]

Pentru informații suplimentare, vezi Nume alternative pentru specia umană

Deși poate fi aplicat și altor membri ai genului Homo, în uzul comun, cuvântul „om” se
referă în general la singura specie existentă —Homo sapiens. Definiția lui H. sapiens în
sine este dezbătută. Unii paleoantropologi includ fosile pe care alții le-au alocat
diferitelor specii, în timp ce majoritatea atribuie doar fosile care se aliniază anatomic cu
specia așa cum există astăzi.[18]
Cuvântul românesc „om” derivă din latinescul homō care înseamnă „ființă umană” sau
„om” în sensul generic al "ființei umane, omenire". [19]
Numele binomial Homo sapiens a fost inventat de Carl Linnaeus în lucrarea sa din
secolul al XVIII-lea, Systema Naturae.[20] Denumirea generică „Homo“ este o derivare
din secolul al XVIII-lea din latinescul homō, care se referă la oameni de ambele sexe.
[21]
 Denumirea speciei „sapiens” înseamnă „înțelept”.[22]

Evoluție[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Evoluția umană.

Genul Homo a evoluat și s-a separat de alte hominine din Africa acum câteva milioane
de ani, după ce clada umană s-a despărțit de linia cimpanzeilor. [23] Oamenii moderni, în
special subspecia Homo sapiens sapiens, au colonizat toate continentele și insulele
mari, ajungând în Eurasia acum 125.000-60.000 de ani, [24][25] în Australia în urmă cu
aproximativ 40.000 de ani, în America în urmă cu aproximativ 15.000 de ani și în insule
îndepărtate precum Hawaii, Insula Paștelui, Madagascar și Noua Zeelandă între anii
300 și 1280.[26][27]
Cele două subfamilii: Ponginae și Homininae în arborele genealogic al familiei de primate mari (hominide).
Pongo = urangutani; Gorile; Pan = cimpanzei; Homo = oameni

Cele mai apropiate rude vii ale oamenilor sunt cimpanzeii și bonobii (genul Pan),[28]

[29]
 precum și gorilele (genul Gorilla).[30] Gibonii (familia Hylobatidae) și urangutanii
(genul Pongo) au fost primele grupuri care s-au despărțit de linia care a dus la oameni,
apoi gorilele și, în cele din urmă, cimpanzeii. Data desprinderii dintre filiațiile umane și
cimpanzei este plasată acum 4-8 milioane de ani, în Miocenul târziu.[31][32] În timpul
acestei scindări, cromozomul 2 s-a format din îmbinarea altor doi cromozomi, lăsând
oamenilor doar 23 de perechi de cromozomi, comparativ cu 24 la celelalte maimuțe. [33]
Cele mai vechi fosile care au fost propuse ca membri ai liniei homine sunt Orrorin
tugenensis datat la o vechime de 5,7 milioane de ani și Ardipithecus kadabba, datat la o
vechime de 5,6 milioane de ani. Din aceste specii timpurii, au
apărut australopitecinele în urmă cu aproximativ 4 milioane de ani, divergând în ramura
robustă (Paranthropus) și ramura gracilă (Australopithecus).[34] Este posibil ca una dintre
ele — cum ar fi Australopithecus garhi datat la o vechime de 2,5 milioane de ani — să
fie un stămoș direct al genului Homo.[35]
Primii membri ai genului Homo au evoluat acum aproximativ 2,8 milioane de ani.
[36]
 Homo habilis a fost considerat prima specie pentru care există dovezi clare ale
utilizării uneltelor din piatră.[37] Cu toate acestea, creierul lui H. habilis avea aproximativ
aceeași dimensiune ca și un cimpanzeu, iar principala lui adaptare a fost poziția bipedă.
În următorul milion de ani a început un proces de encefalizare și, odată cu apariția
lui Homo erectus în registrul fosil, capacitatea craniană s-a dublat. H. erectus a fost
primul dintre hominina care a părăsit Africa, acum 1,3-1,8 milioane de ani. O populație,
clasificată uneori ca specia separată Homo ergaster, a rămas în Africa și a evoluat
în Homo sapiens. Se crede că aceste specii au fost primele care au folosit focul și
uneltele complexe.
Cele mai vechi fosile de tranziție dintre H. ergaster/erectus și oamenii arhaici provin din
Africa, cum ar fi Homo rhodesiensis, dar forme aparent tranzitorii au fost găsite și în
Dmanisi, Georgia. Acești descendenți ai H. erectus s-au răspândit prin Eurasia acum
aproximativ 500.000 de ani, evoluând spre H. antecessor, H. heidelbergensis și H.
neanderthalensis. Fosilele oamenilor moderni din punct de vedere anatomic care
datează din Paleoliticul mijlciu (acum aproximativ 200.000 de ani) includ rămășițele
Omo-Kibish I din Etiopia[38][39][40] și fosilele din Herto Bouri, Etiopia. Rămășițele Jebel
Irhoud din Maroc clasificate acum ca Homo sapiens timpuriu și craniul Florisbad din
Africa de Sud, au fost datate la o vechime de 300.000 și, respectiv, 259.000 de ani. [41][5]
[42][43][44][45]
 Înregistrările fosile ale Homo sapiens arhaic de la Skhul din Israel și Europa
de Sud încep acum aproximativ 90.000 de ani.[46]
Adaptări anatomice[modificare | modificare sursă]

Diferențe ale bazinului și femurului la cimpanzeu, Australopithecus și om

Evoluția umană se caracterizează printr-o serie de modificări morfologice, de

dezvoltare, fiziologice și comportamentale care au avut loc de la despărțirea dintre
ultimul strămoș comun al cimpanzeilor și al oamenilor. Cele mai semnificative dintre
aceste adaptări sunt: poziția bipedă, mărirea creierului, ontogenia prelungită (gestație și
copilărie), dimorfismul sexual scăzut (neotenie). Relația dintre toate aceste schimbări
face obiectul unor dezbateri.[47] O altă modificare morfologică semnificativă este evoluția
degetului mare opozabil, care a devenit mai lung și mai puternic, o schimbare care
apare întâi la Homo erectus.[48]
Poziția bipedă este adaptarea de bază a liniei hominine și este considerată principala
cauză din spatele unei suite de modificări scheletice împărtășite de toți homininii bipezi.
Până în 2020 cel mai timpuriu hominin biped a fost considerat Sahelanthropus (7–6,2
Ma),[49] însă în noiembrie 2020 cercetătorii au raportat că Sahelanthropus nu a fost un
hominin.[50][51] Prin urmare, în prezent, cel mai timpuriu hominin biped este
considerat Orrorin (6,1–5,7 Ma).[52] Ardipithecus (5,77–4,4 Ma) stătea pe deplin pe două
picioare, nu era nevoie să se sprijine cu mâinile, încheieturile sau coatele. [53] Există mai
multe teorii despre valoarea de adaptare a poziției bipede. Este posibil ca poziția
verticală să fi fost favorizată deoarece a eliberat mâinile care puteau astfel să transporte
hrana, pentru exploatarea resurselor solului pe scară tot mai mare, pentru a economisi
energie în timpul mersului, pentru că a permis alergarea pe distanțe lungi și vânătoarea,
pentru supravegherea unui mediu populat cu numeroși prădători. În 2010, cercetătorii
au arătat că pentru a acoperi o anumită distanță, ființa umană cheltuie doar un sfert din
energia necesară unui cimpanzeu care merge în patru labe. [54]
Dimensunea creierului la om și cimpanzeu.

Specia umană a dezvoltat un creier mult mai mare decât cel al altor primate – în mod
obișnuit 1.330 cm3 la oamenii moderni, de peste două ori mai mare decât cel al unui
cimpanzeu sau gorilă.[55] Modelul de encefalizare a început cu Homo habilis care, la
aproximativ 600 cm3, avea un creier puțin mai mare decât cimpanzeii, a continuat
cu Homo erectus (800-1.100 cm3), și a atins un maxim la Neanderthalieni cu o
dimensiune medie de 1.200-1.900 cm3, mai mare chiar decât la Homo sapiens (însă
mai puțin encefalizat).[56] Modelul creșterii creierului uman postnatal diferă de cel al altor
antropoide și permite perioade prelungite de învățare socială și de dobândire a
limbajului. Diferențele dintre structura creierului uman și cea a altor maimuțe pot fi chiar
mai semnificative decât diferențele de dimensiune. [57][58][59][60] Creșterea creierului în
volumn nu a afectat în mod egal toate zonele creierului: lobii temporali, care conțin
centre pentru procesarea limbajului, au crescut în mod disproporționat, la fel ca și
cortexul prefrontal care a fost legat de luarea deciziilor complexe și moderarea
comportamentului social.[55] Creșterea creierului uman continuă până la aproximativ 25-
30 de ani, însă în funcție de experiența trăită, creierul suportă o remodelare constantă
la orice vârstă.[54]
Introducerea consumului din ce în ce mai mare de carne în dietă, [61][62] sau dezvoltarea
gătitului,[63] au jucat un rol esențial în evoluția creierului. Creșterea inteligenței a fost
declanșată de necesitatea rezolvării problemelor sociale pe măsură ce societatea
umană a devenit mai complexă.[64]
Gradul redus de dimorfism sexual este vizibil în primul rând în reducerea caninilor
bărbaților în raport cu alte specii de maimuțe (cu excepția giboniilor). O altă schimbare
fiziologică importantă legată de sexualitate la om a fost ovulația ascunsă la femei.
Oamenii sunt singurele maimuțe în care femela este fertilă intermitent pe tot parcursul
anului și în care corpul nu produce semnale speciale de fertilitate (cum ar fi umflarea
genitală în timpul estrului). Cu toate acestea, oamenii păstrează un grad de dimorfism
sexual în distribuția părului corporal și a grăsimii subcutanate, iar în dimensiunea
generală, bărbații sunt cu aproximativ 25% mai mari decât femeile.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Migrația Homo sapiens și tranziția la civilizație[modificare | modificare
sursă]
Articol principal: Homo sapiens.

Răspândirea Homo sapiens

Pe măsură ce Homo sapiens s-a dispersat, a întâlnit soiuri de oameni arhaici atât în

Africa, cât și în Eurasia, în Eurasia în special Homo neanderthalensis. În 2010, s-au
descoperit dovezi privind fluxul de gene între oamenii arhaici și moderni în perioada
100.000 până la 30.000 de ani în urmă. Aceasta include amestecul uman modern în
Neanderthalieni, amestecul neanderthalian în toți oamenii moderni din afara Africii, [65]
[66]
 amestecul Omului de Denisova în melanezieni,[67] precum și amestecul de la oameni
arhaici anonimi la unele populații din Africa subsahariană. [68]
Migrația „afară din Africa“ a Homo sapiens a avut loc în cel puțin două valuri, primul în
urmă cu aproximativ 130.000-100.000 de ani, al doilea în urmă cu aproximativ 70.000-
50.000 de ani,[69][70] rezultând în colonizarea Australiei în urmă cu aproximativ 65-50.000
de ani,[71][72][73] Această migrație recentă din Africa a derivat din populațiile din Africa de
Est, care se separaseră de populațiile migrate în Africa de Sud, Centrală și Vest cu cel
puțin 100.000 de ani mai devreme.[74]
Scene agricole de treierat, un depozit de cereale, recoltarea cu secera, săparea, tăierea copacilor și aratul
din Egiptul antic. Mormântul lui Nakht, secolul al XV-lea î.Hr.

Oamenii moderni s-au răspândit ulterior la nivel global, înlocuind oamenii arhaici (fie
prin concurență, fie prin hibridizare). Pe la începutul Paleoliticului superior (acum 50.000
de ani) și probabil semnificativ mai devreme [8][9][6][7][10][75][76][77] modernitatea
comportamentală, inclusiv limbajul, muzica și altele, se dezvoltase universal. [78][79] Au
locuit Eurasia și Oceania cu 40.000 de ani în urmă, iar America cu cel puțin 14.500 de
ani în urmă.[80][81]
Până acum aproximativ 12.000 de ani (începutul Holocenului), toți oamenii trăiau
ca vânători-culegători, în general în mici grupuri nomade cunoscute sub numele de
societăți de trib, adesea în peșteri. Revoluția neolitică (inventarea agriculturii) a avut loc
în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, mai întâi în Cornul abundenței, apoi răspândindu-
se în mari părți ale lumii vechi în următoarele milenii, și, în mod independent, în
Mezoamerica în urmă cu aproximativ 6.000 de ani. Accesul la surplusul de alimente a
dus la formarea așezărilor umane permanente, la domesticirea animalelor și la
utilizarea uneltelor din metal pentru prima dată în istorie.
Agricultura și stilul de viață sedentar au dus la apariția civilizațiilor timpurii (dezvoltarea
orațelor, societatea complexă, stratificarea socială și scrierea) acum aproximativ 5.000
de ani (epoca bronzului), începând prima dată în Mesopotamia.[82]Revoluția
științifică, Revoluția tehnologică și Revoluția industrială au adus descoperiri, inovații
majore în domeniul transporturilor, cum ar fi avionul și automobilul; dezvoltarea
energiei, cum ar fi cărbunele și electricitatea.[83] Odată cu apariția erei informaționale la
sfârșitul secolului al XX-lea, oamenii moderni trăiesc într-o lume care a devenit din ce în
ce mai globalizată și interconectată. Creșterea populației umane și industrializarea au
dus la distrugerea mediului, poluarea contribuind semnificativ la extincția în masă aflată
în desfășurare a altor forme de viață numită (Extincția din Holocen), [84] care poate fi
accelerată în continuare prin încălzirea globală în viitor. [85]
Habitat și populație[modificare | modificare sursă]
Pentru informații suplimentare, vezi Migrație umană, Demografie și Populația Pământului

Statisticile populaței

Populația mondială [17] 7,8 miliarde

15/km2 după suprafața totală

Densitatea populației [86]
53/km2 după suprafața uscatului

Așezările umane timpurii depindeau de apropierea de apă și – în funcție de stilul de

viață – de alte resurse naturale utilizate pentru subzistență, cum ar fi populațiile de
animale pentru vânătoare și terenuri arabile pentru cultivarea culturilor și pășunatul
animalelor. Oamenii moderni au o mare capacitate de a-și modifica habitatele prin
tehnologie, irigații, planificare urbană, construcții, defrișări și deșertificare. [87] Așezările
umane continuă să fie vulnerabile la dezastrele naturale, în special în cazul în care
riscul este ridicat și construcțiile sunt de calitate slabă.[88] Modificarea deliberată a
habitatului se face adesea cu scopul de a crește confortul sau bogăția materială, de a
crește cantitatea de alimente disponibile, de a îmbunătăți estetica sau de a îmbunătăți
accesul la resurse sau alte așezări umane. Odată cu apariția infrastructurii comerciale și
de transport pe scară largă, apropierea de aceste resurse a devenit inutilă și, în multe
locuri, acești factori nu mai sunt o forță motrică a succesului unei populații.
Capacitatea corpului uman de a se adapta la diferite medii permite oamenilor să se
aclimatizeze la o mare varietate de temperaturi, umiditate și altitudini. Ca urmare,
oamenii sunt o specie cosmopolită care se găsește în aproape toate regiunile lumii,
inclusiv în pădurile tropicale, deșertul arid, regiunile arctice extrem de reci și orașele
puternic poluate. Majoritatea celorlalte specii sunt limitate la câteva zone geografice prin
adaptabilitatea lor limitată.[89] Populația umană nu este, totuși, distribuită uniform pe
suprafața Pământului, densitatea populației variind de la o regiune la alta și există zone
întinse aproape complet nelocuite, cum ar fi Antarctica.[90][91] Majoritatea oamenilor
(61%) trăiesc în Asia; restul trăiește în America (14%), Africa (14%), Europa (11%)
și Oceania (0,5%).[92]
În secolul trecut, oamenii au explorat medii provocatoare precum Antarctica, adâncul
mărilor și spațiul cosmic. Locuirea umană în aceste medii ostile este restrictivă și
costisitoare, de obicei limitată ca durată și limitată la expedițiile științifice, militare sau
industriale. Prezența umană pe alte corpuri cerești este posibilă cu ajutorul navelor
spațiale [93][94][95] și deocamdată doar pe Lună, oamenii fiind prezenți câte doi pentru
intervale scurte de timp, între 1969 și 1972. Pe termen lung, prezența umană continuă
se face pe orbita din jurul Pământului, odată cu echipajul inițial al Stației Spațiale
Internaționale, care a sosit la 2 noiembrie 2000.[96]
Din 1800, populația umană a crescut de la un miliard [97] la peste șapte miliarde.
[98]
 Biomasa combinată a carbonului tuturor oamenilor de pe Pământ în 2018 a fost
estimată la 60 de milioane de tone, de aproximativ 10 ori mai mare decât a tuturor
mamiferelor nedomesticite.[99]
În 2004, aproximativ 2,5 miliarde din 6,3 miliarde de oameni (39,7%) trăiau în zone
urbane.[100] Problemele pentru oamenii care trăiesc în orașe includ diverse forme de
poluare și criminalitate.[101] Se preconizează că atât populația globală, cât și proporția
care locuiește în orașe vor crește semnificativ în următoarele decenii. [102]
Oamenii au avut un efect dramatic asupra mediului. Sunt prădători de vârf, fiind rareori
prădați de alte specii.[103] În prezent, prin dezvoltarea terenurilor, arderea combustibililor
fosili și poluare, oamenii sunt considerați a fi principalul contribuitor la schimbările
climatice globale. Dacă acest lucru continuă la ritmul actual, se estimează că
schimbările climatice vor elimina jumătate din toate speciile de plante și animale în
secolul următor. [104][105]

Hong Kong, China, este una dintre cele mai dens populate zone de pe planetă, cu o densitate de 6.200 de
oameni pe km². În imagine, vedere din Kowloon spre Insula Hong Kong. În 2014, mai mult de jumătate din
populația lumii trăia în zone urbane, un nivel care va ajunge la 70% până în 2050, potrivit Organizației
Națiunilor Unite..[106]

Biologie[modificare | modificare sursă]
Anatomie și fiziologie[modificare | modificare sursă]
Pentru informații suplimentare, vezi Homo sapiens
Caracteristici anatomice de bază ale oamenilor de sex feminin și masculin.

Cele mai multe aspecte ale fiziologiei umane sunt strâns omoloage cu aspectele
corespunzătoare ale fiziologiei animalelor. Corpul uman este format din picioare,
trunchi, brațe, gât și cap. Un corp uman adult este format din aproximativ 100 trilioane
(1014) de celule. Sistemele corporale cel mai frecvent definte
sunt: nervos, cardiovascular, circulator, digestiv, endocrin, imunitar, tegumentar, limfatic
, aparatul locomotor, reproductiv, respirator și urinar.[107][108]
Oamenii, ca majoritatea celorlalte maimuțe mari, nu au cozi externe, au mai multe
sisteme de grupe sanguine, au degetele mari opozabile și sunt dimorfici sexual.
Diferențele anatomice relativ minore dintre oameni și cimpanzei sunt în mare parte
rezultatul poziției bipede umane și al creierului mai mare. O diferență este că oamenii
pot arunca mult mai rapid și mai precis decât alte animale. Oamenii sunt, de asemenea,
printre cei mai buni alergători pe distanțe lungi din regnul animal, dar mai înceți pe
distanțe scurte.[109][110] Părul mai subțire al omului și glandele sudoripare mai productive
evită extenuarea de la căldură în timpul alergării pe distanțe mari. [111]
Ca o consecință a poziției bipede, femeile au canale de naștere mai înguste.
Construcția bazinului uman diferă de alte primate, la fel ca și degetele de la picioare. Un
compromis pentru aceste avantaje ale bazinului uman modern este că nașterea este
mai dificilă și periculoasă decât la majoritatea mamiferelor, mai ales având în vedere
dimensiunea mai mare a capului bebelușilor umani comparativ cu alte primate. Copiii
umani trebuie să se întoarcă cu capul în jos înainte de a trece prin canalul nașterii, în
timp ce alte primate nu, ceea ce face ca oamenii să fie singura specie la care femelele
au nevoie de ajutor (alți membri ai propriei specii) pentru a reduce riscurile nașterii. Ca
o soluție parțială evolutivă, feții umani se nasc mai puțin dezvoltați și mai vulnerabili.
Puii de cimpanzeu sunt cognitiv mai dezvoltați decât copiii umani până la vârsta de
șase luni, când dezvoltarea rapidă a creierului uman depășește cimpanzeii.
În afară de poziția bipedă, oamenii diferă de cimpanzei, mai ales în ceea ce
privește mirosul, auzul, digestia proteinelor, mărimea creierului și capacitatea limbajului.
Creierul oamenilor este de aproximativ trei ori mai mare decât la cimpanzei. Mai
important, raportul creier-corp este mult mai mare la om decât la cimpanzei, iar oamenii
au un cortex cerebral semnificativ mai dezvoltat, cu un număr mai mare de neuroni.
Abilitățile mentale ale oamenilor sunt remarcabile în comparație cu alte maimuțe.
Capacitatea de vorbire a oamenilor este unică printre primate. Oamenii sunt capabili să
creeze idei noi și complexe, și să dezvolte tehnologie, lucru fără precedent printre
alte organisme de pe Pământ.[110]

Elementele componente ale corpului

uman
La o persoană care cântărește 60 kg

Element Masă[112] Procentul de atomi[112]

Oxigen 38,8 kg 25,5%

Carbon 10,9 kg 9,5%

Hidrogen 6,0 kg 63,0%

Azot 1,9 kg 1,4%

Altele 2,4 kg 0,6%

Se estimează că înălțimea medie la nivel mondial pentru un bărbat adult este de

aproximativ 171 cm, în timp ce pentru o femeie adultă este de aproximativ 159 cm.
[113]
 Reducerea staturii poate începe la vârsta mijlocie la unii indivizi, dar tinde să fie
tipică la persoanele extrem de bătrâne.[114] De-a lungul istoriei, populațiile umane au
devenit universal mai înalte, probabil ca o consecință a unei mai bune nutriții, asistență
medicală și condiții de viață.[115] Masa medie a unui om adult este de 59 kg pentru femei
și 77 kg pentru bărbați.[116][117] La fel ca multe alte afecțiuni, greutatea corporală și tipul
corpului sunt influențate atât de susceptibilitatea genetică, cât și de mediul înconjurător
și variază foarte mult între indivizi.[118][119]
Oamenii au o densitate a foliculilor de păr comparabilă cu alte maimuțe. Cu toate
acestea, părul corpului uman este păr scurt, subțire, de culoare deschisă și abia vizibil.
În contrast (și neobișnuit între specii), un folicul de păr terminal pe scalpul uman poate
crește mulți ani înainte de a cădea.[120][121]
Oamenii au aproximativ 2 milioane de glande sudoripare răspândite pe întregul lor corp,
mult mai multe decât cimpanzeii, ale căror glande sudoripare sunt rare și sunt situate în
principal pe palma mâinii și pe tălpile picioarelor. [122] Oamenii au cel mai mare număr de
glande sudoripare ecrine dintre specii.
Formula dentară a oamenilor este: 2.1.2.32.1.2.3  Oamenii au un palat (palatum)
proporțional mai scurt și dinți mult mai mici decât alte primate. Oamenii au dinții
înghesuiți în mod caracteristic, golurile dinților pierduți închizându-se obicei rapid la
persoanele tinere. Treptat, oamenii își pierd molarii, la unii indivizi aceștia lipsind
congenital.[123]
Genetică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Genetică umană.

Reprezentarea grafică a cariotipului uman normal

La fel ca majoritatea animalelor, oamenii sunt o specie eucariotă diploidă. Fiecare

celulă somatică are două seturi de 23 de cromozomi, fiecare set primit de la un părinte;
gameții au un singur set de cromozomi, care este un amestec al celor două seturi
parentale. Dintre cele 23 de perechi de cromozomi există 22 de perechi de autozomi și
o pereche de cromozomi sexuali. La fel ca alte mamifere, oamenii au un sistem de
determinare a sexului XY, femeile având cromozomi sexuali XX și bărbații XY. [124]
Nu pot exista doi oameni identici genetic – nici măcar gemenii monozigoți. Genele și
mediul înconjurător influențează variația biologică umană în caracteristici vizibile,
fiziologie, susceptibilitatea bolii și abilitățile mentale. Influența exactă a genelor și a
mediului asupra anumitor trăsături nu este bine înțeleasă. [125][126] Comparativ cu
maimuțele mari, secvențele genetice umane – chiar și în rândul populațiilor africane –
sunt remarcabil de omogene.[127] În medie, similitudinea genetică între oricare doi
oameni este de 99,5%-99,9%.[128][129][130][131][132][133] Există aproximativ de 2-3 ori mai multă
diversitate genetică în populația de cimpanzei sălbatici decât în întregul fond de gene
umane.[134][135][136]
Conform estimărilor actuale, oamenii au aproximativ 22.000 de gene. [137] Variația ADN-
ului uman este foarte mică în comparație cu alte specii, sugerând o posibilă „gâtuire
genetică” în timpul Pleistocenului târziu (acum aproximativ 100.000 de ani), când
populația umană a fost redusă la un număr mic de perechi reproducătoare. [138][139] Prin
compararea ADN-ului mitocondrial, care este moștenit doar pe linie maternă,
geneticienii au ajuns la concluzia că ultimul strămoș comun al cărui marker genetic se
găsește la toți oamenii moderni, așa-numita Eva mitocondrială, trebuie să fi trăit cu
aproximativ 90.000-200.000 de ani în urmă.[140][141][142]
Forța selecției naturale a continuat să funcționeze asupra populațiilor umane, cu dovezi
că anumite regiuni ale genomului prezintă selecție direcțională în ultimii 15.000 de ani.
[143]

Ciclul de viață[modificare | modificare sursă]

Copii
 Adolescenți

Adulți

Bătrâni

Vezi și: Naștere#Nașterea_la_om și Speranța de viață.

Speranța de viață a omului este mai lungă decât a oricărui alt mamifer, aproximativ 80
de ani în țările dezvoltate. În cele mai vechi timpuri (și chiar și astăzi în multe țări în curs
de dezvoltare), speranța de viață era mult mai mică, dar acest lucru se datora în
principal ratei ridicate de mortalitate infantilă [144] Oamenii care ajungeau la vârsta adultă
puteau atinge vârste similare cu cele ale oamenilor de astăzi. Cea mai longevivă vârstă
umană înregistrată cu certitudine este de 122 de ani.
Sarcina la om durează în medie 9 luni. Ca și în cazul altor mamifere placentare, fătul
primește alimente și oxigen din sângele mamei prin placentă și cordonul ombilical. De
obicei se naște un singur copil, dar se nasc câteva zeci de gemeni, iar nașterile de
tripleți, cvadrupleți și chiar quintupleți au loc însă foate rar. Comparativ cu alte specii de
mamifere, nașterea umană este mai dificilă și prelungită și uneori chiar periculoasă,
deoarece capul relativ mare al fătului are dificultăți în trecerea prin canalul de naștere
dintre oasele pelvine ale mamei.[145][146][147] Riscul nașterii a scăzut semnificativ în
secolele XX și XXI, datorită inovațiilor medicale, cum ar fi dezinfectarea,
operația cezariană, examinarea cu ultrasunete a sarcinii și amniocenteza.
Copilul este neajutorat la naștere și complet dependent de părinții săi. Atât mama, cât și
tatăl asigură îngrijirea descendenților umani, spre deosebire de alte primate, unde
îngrijirea părintească este în mare parte limitată la mame. [148] Un proces unic pentru
copii este învățarea limbii vorbite în mediul lor imediat.
Perioada copilăriei este considerată între 3 și 12 ani și este caracterizată de o creștere
continuă într-un ritm mai lent decât perioada anterioară. Copiii sunt încă foarte
dependenți de părinți pentru protecție, mijloace de trai și îndrumare. Sunt foarte curioși,
excelează în abilități de învățare și se joacă adesea. Perioada pubertății este
considerată a fi între 12 și 20 de ani și se caracterizează prin procesul de maturizare
sexuală și o tendință crescândă spre independență. În comparație cu alte primate,
oamenii experimentează o creștere neobișnuit de rapidă în timpul adolescenței, unde
corpul crește cu 25% ca dimensiune. Cimpanzeii, de exemplu, cresc doar cu 14%. [149] În
total, copilăria și adolescența durează împreună aproximativ un sfert din speranța
generală de viață, mai mult decât la orice alt mamifer, permițând astfel oamenilor să
învețe multe lucruri până când ajung la maturitate.
Un alt fenomen unic pentru om este o viață care durează mult după sfârșitul perioadei
de fertilitate sexuală. Acest fenomen se remarcă mai ales la femei, care
la menopauză (în cultura occidentală de obicei în jurul vârstei de 50 de ani) încetează
ovulația și nu mai sunt capabile să nască, dar de multe ori își ajută fiii și fiicele adulte să
aibă grijă de nepoți.[150][151] Procesul este mai lung și mai gradual la bărbați, deoarece
producția de spermă din corpul lor nu se oprește și, în principiu, își pot menține
fertilitatea până la vârsta extremă, dar o scădere a calității spermei și a libidoului
determină, de asemenea, majoritatea bărbaților mai în vârstă să se concentreze pe a-și
ajuta nepoții în loc să aibă mai mulți copii.
Nutriție[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Nutriția oamenilor.
Bufet în piața Luang Prabang

Oamenii sunt omnivori, capabili să se hrănească cu o varietate de alimente de origine

animală și vegetală și nu se specializează într-un anumit tip de hrană. [152][153] Grupurile
umane au adoptat o gamă largă de diete, de la pur vegan la carnivor. În unele cazuri,
restricțiile alimentare pot duce la malnutriție; cu toate acestea, grupurile umane stabile
s-au adaptat la multe tipare dietetice atât prin specializarea genetică, cât și prin
convenții culturale pentru a utiliza surse de hrană echilibrate nutrițional. [154] Nutriția
umană este reflectată proeminent în cultura umană și a condus la dezvoltarea științei
alimentare.
Până la dezvoltarea agriculturii, în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, Homo
sapiens folosea o metodă de vânător-culegător ca unic mijloc de colectare a hranei.
Aceasta a presupus combinarea surselor staționare de hrană (cum ar fi fructele,
cerealele, tuberculii și ciupercile, larvele de insecte și moluștele acvatice) cu vânatul
animalelor.[155] Gătitul cu foc și prelucrarea hranei cu unelte din piatră și lemn a sporit
varietatea de hrană disponibilă oamenilor preistorici și le-a permis să petreacă mai puțin
timp și energie pentru a obține, mesteca și digera o cantitate mai mare de hrană cu
valoare nutritivă superioară.
În urmă cu aproximativ zece mii de ani, oamenii au dezvoltat agricultura,[156] care le-a
modificat substanțial nutriția. Domesticirea animalelor și a plantelor a permis
producerea hranei în cantități mari. Agricultura a condus la creșterea populației,
dezvoltarea orașelor și, din cauza densității crescute a populației, răspândirea mai largă
a bolilor infecțioase. Tipurile de alimente consumate și modul în care au fost preparate
au variat foarte mult în funcție de timp, loc și cultură.
În general, oamenii pot supraviețui timp de două până la opt săptămâni fără hrană, în
funcție de grăsimea corporală stocată. Supraviețuirea fără apă este de obicei limitată la
trei sau patru zile. Aproximativ 36 de milioane de oameni mor în fiecare an din cauze
legate direct sau indirect de foamete.[157] În unele țări dezvoltate, obezitatea în rândul
populației umane a crescut rapid, ceea ce a dus la complicații de sănătate și mortalitate
crescută. În întreaga lume, peste un miliard de persoane sunt obeze, [158] în timp ce în
Statele Unite 35% dintre oameni sunt obezi, ceea ce duce la descrierea acestei ca fiind
o „epidemie de obezitate”.[159] Obezitatea este cauzată de consumul de mai multe calorii
decât cele cheltuite, astfel încât creșterea excesivă în greutate este de obicei cauzată
de o nutriție bogată în energie.[158]
Variație biologică[modificare | modificare sursă]

Oamenii din zonele cu climă caldă sunt adesea zvelți, slabi și cu pielea închisă la culoare, cum sunt acești
bărbați Masai din Kenya.

Conform regulii lui Allen, persoanele din zonele cu climă rece tind să fie mai scunde cu piele mai deschisă și
mai îndesate, cum ar fi aceste femei inuite din Canada.

Există o variație biologică în speciile umane, trăsături cum ar fi tipul de sange, boli
genetice, caracteristici craniene, caracteristici faciale, sisteme de organe, culoarea
ochilor, culoarea și textura părului, înălțimea, forma corpului și culoarea pielii variind
foarte mult pe tot globul. Înălțimea tipică a unui om adult este între 1,4 și 1,9 m, deși
aceasta variază semnificativ în funcție de sex, origine etnică, [160][161] și linii genealogice
ale familiei. Mărimea corpului este parțial determinată de gene și este, de asemenea,
influențată semnificativ de factori de mediu, cum ar fi nutriția, exercițiile fizice și modele
de somn. Înălțimea adulților pentru fiecare sex într-un anumit grup etnic urmează
aproximativ o distribuție normală.
Există dovezi că populațiile s-au adaptat genetic la diferiți factori externi. Genele care
permit oamenilor adulți să digere lactoza sunt prezente într-o frecvență ridicată la
populațiile care au istoric lung de domesticire a bovinelor și sunt mai dependente
de laptele de vacă. Anemia falciformă, care poate oferi o rezistență crescută la malarie,
este frecventă la populațiile în care malaria este endemică. În mod similar, populațiile
care au locuit timp îndelungat în anumite zone climatice, cum ar fi regiunile arctice sau
tropicale sau altitudini mari, tind să dezvolte fenotipuri specifice care sunt benefice
pentru conservarea energiei în acele medii – statură mică și construcție îndesată în
regiunile reci, statură înaltă și construcție slabă în regiunile fierbinți și cu capacități
pulmonare ridicate la altitudini mari. Unele populații au dezvoltat adaptări unice la
condiții de mediu foarte specifice, cum ar fi cele avantajoase pentru stilul de viață la
așezări oceanice și scufundare liberă în Bajau.[162] Culoarea pielii tinde să se coreleaze
cu nivelul de radiații ultraviolete într-o anumită zonă geografică, cu o piele mai închisă
mai ales în jurul ecuatorului.[163][164][165][166]
Culoarea pielii umane poate varia de la maro întunecat la cea mai deschisă piersică sau
chiar aproape albă sau incoloră în caz de albinism.[136] Părul uman variază în culori de
la alb la roșu până la blond, brun, negru, care este cel mai frecvent.. [167] Culoarea
părului depinde de cantitatea de melanină, cu concentrații care se estompează odată cu
creșterea vârstei, ducând la părul gri sau chiar alb. Majoritatea cercetătorilor consideră
că pielea întunecată este o adaptare care a evoluat ca protecție împotriva radiațiilor
solare ultraviolete. Pigmentarea ușoară a pielii protejează împotriva epuizării vitaminei
D, care necesită lumină solară pentru a produce. [168] Pielea umană are, de asemenea, o
capacitate de bronzare ca răspuns la expunerea la radiații ultraviolete. [169][170][171]
Datele genetice arată că, indiferent de modul în care sunt definite grupurile de
populație, două persoane din același grup de populație sunt aproape la fel de diferite
între ele ca două persoane din oricare două grupuri de populație diferite. [136][172][173]
[174]
 Cercetările genetice actuale au demonstrat că populațiile umane originare pe
continentul african sunt cele mai diverse din punct de vedere genetic. [175] Diversitatea
genetică umană scade la populațiile native cu distanța migratorie față de Africa și se
crede că acesta este rezultatul „gâtuirii genetice” în timpul migrației umane.[176]
[177]
 Oamenii au trăit în Africa cea mai lungă perioadă de timp, dar doar o parte din
populația Africii a migrat din continent în Eurasia, aducând cu ei doar o parte din soiul
genetic original african. Populațiile non-africane au dobândit noi intrări genetice din
amestecul local cu populațiile arhaice și, astfel, au o variație mult mai mare față
de Neanderthalieni și Denisovani decât se găsește în Africa.[178] Studii recente au
descoperit că populațiile din Africa sub-sahariană și în special Africa de Vest, au variații
genetice ancestrale care precedă oamenii moderni și s-au pierdut în majoritatea
populațiilor non-africane. Se consideră că această ascendență provine din amestecul cu
un hominin arhaic necunoscut care s-a separat înainte de despărțirea
Neanderthalienilor și a oamenilor moderni.[179][180]

Un libian, un nubian, un sirian și un egiptean, desen de un artist necunoscut, după o pictură murală din
mormântul lui Seti I.
O femeie și un copil yanomami.

Cel mai mare grad de variație genetică există între bărbați și femei. În timp ce variația
genetică nucleotidică a indivizilor de același sex în rândul populațiilor globale nu este
mai mare de 0,1%-0,5%, diferența genetică între bărbați și femei este cuprinsă între 1%
și 2%. Bărbații sunt în medie cu 15% mai grei și cu 15 cm mai înalți decât femeile. [181]
[182]
 În medie, bărbații au cu aproximativ 40-50% mai multă rezistență a corpului și cu 20-
30% mai multă forță a corpului decât femeile. [183] Femeile au, în general, un procent mai
mare de grăsime corporală decât bărbații. Femeile au pielea mai deschisă decât
bărbații din aceeași populație; acest lucru a fost explicat de o nevoie mai mare de
vitamina D la femei în timpul sarcinii și alăptării. Deoarece există diferențe
cromozomiale între femei și bărbați, unele afecțiuni și tulburări legate de cromozomul X
și Y afectează doar bărbații sau femeile. Vocea masculină este de obicei cu o octavă
mai joasă decât vocea feminină.[184] Femeile au o durată de viață mai lungă în aproape
fiecare populație din întreaga lume.[185]
Variația umană este extrem de neconcordantă: multe dintre gene nu se grupează
împreună și nu sunt moștenite împreună. Culoarea pielii și a părului în mare parte nu
este corelată cu înălțimea, greutatea sau capacitatea atletică. Oamenii nu împărtășesc
aceleași tipare de variație prin geografie. Populațiile cu piele închisă care se găsesc în
Africa, Australia și Asia de Sud nu sunt strâns legate între ele. [171][186][187][188][189][190] Indivizii
cu aceeași morfologie nu se grupează neapărat între ei în funcție de descendență, iar o
descendență dată nu include doar indivizi cu același complex de trăsături. [136][173]
[191]
 Datorită practicilor de endogamie, frecvențele alelelor se grupează în funcție de
limitele geografice, naționale, etnice, culturale și lingvistice. În ciuda acestui fapt,
granițele genetice din jurul populațiilor locale nu marchează biologic nici un grup
complet de oameni. O mare parte a variației umane este continuă, adesea fără puncte
clare de demarcare.[191][192][193][186][194][195][196][197][198][199]

Psihologie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Psihologie.
Animație a unei părți a creierului uman, cu accent pe lobul frontal (în roșu).

Creierul uman, punctul focal al sistemului nervos central, controlează sistemul nervos

periferic. În plus față de controlul activităților involuntare „inferioare” sau, în principal,
autonome, cum ar fi respirația și digestia, este, de asemenea, locul de funcționare a
ordinii „superioare”, cum ar fi gândirea, raționamentul și abstractizarea.[200] Aceste
procese cognitive constituie mintea și, împreună cu consecințele lor comportamentale,
sunt studiate de domeniul psihologiei.
Oamenii au un cortex prefrontal mai mare și mai dezvoltat decât alte primate, regiunea
creierului asociată cu o cunoaștere superioară. [201] Acest lucru i-a determinat pe oameni
să se proclame mai inteligenți decât orice altă specie cunoscută.[202] Definirea obiectivă
a inteligenței este dificilă, alte animale adaptând simțurile și excelând în zone pe care
oamenii nu le pot face.[203]
Există unele trăsături care, deși nu sunt strict unice, diferențiază oamenii de alte
animale.[204] Oamenii pot fi singurele animale care au memorie episodică și care se pot
angaja în „călătorii mentale în timp”.[205] Chiar și în comparație cu alte animale sociale,
oamenii au un grad neobișnuit de mare de flexibilitate în expresiile lor faciale.
[206]
 Oamenii sunt singurele animale despre care se știe că plâng lacrimi emoționale.
[207]
 Oamenii sunt printre puținele animale capabile să se recunoască în testul
oglinzii[208] și există, de asemenea, dezbateri cu privire la măsura în care oamenii sunt
singurele animale cu o teorie a minții.[209]
Somn și vis[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Somn și Vis.

Oamenii sunt în general diurni. Necesarul mediu de somn este între șapte și nouă ore
pe zi pentru un adult și de nouă până la zece ore pe zi pentru un copil; persoanele în
vârstă dorm de obicei șase până la șapte ore. Un somn cu o durată mai mică decât
acesta este ceva obișnuit în rândul oamenilor, chiar dacă privarea de somn poate avea
efecte negative asupra sănătății. S-a dovedit că o restricție susținută a somnului
adulților la patru ore pe zi se corelează cu modificări de fiziologie și stare mentală,
inclusiv reducerea memoriei, oboseală, agresivitate și disconfort corporal. [210]
În timpul somnului, oamenii visează, experimentând imagini și sunete. Visarea este
stimulată de puntea lui Varolio și apare mai ales în timpul fazei REM a somnului.
[211]
 Durata unui vis poate varia, de la câteva secunde până la 30 de minute. Oamenii au
trei până la cinci vise pe noapte, iar unii pot avea până la șapte; [212] cu toate acestea,
majoritatea viselor sunt uitate imediat sau rapid. [213] Este mai probabil să-și amintească
visul dacă sunt treziți în timpul fazei REM. Evenimentele din vise sunt, în general, în
afara controlului visătorului, cu excepția visării lucide, unde visătorul este conștient de
sine.[214] Visele pot face uneori să apară un gând creativ sau să ofere un sentiment
de inspirație.[215]
Conștiență și gândire[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Conștiență și Cogniție.

Conștiința de sine este capacitatea unei persoane de a examina și observa gândurile,

nevoile și acțiunile acestuia. Un test de autoidentificare într-o oglindă este uneori folosit
în cercetare ca dovadă a existenței conștiinței de sine. Copiii umani tratează inițial
reflectarea lor în oglindă ca pe o altă ființă umană, dar la o vârstă medie de 18 luni
învață să se identifice în ea.[216] Un subiect apropiat este teoria minții – capacitatea
individuală a unui om pentru empatie și înțelegere a celorlalți. Experimentele
psihologice arată că copiii umani din diferite culturi dezvoltă la vârsta de patru până la
cinci ani capacitatea de a atribui altor ființe umane credințe diferite de ale lor.
[217]
 Capacitatea de conștientizare de sine și înțelegerea celorlalți le permite oamenilor
să prezică propriul comportament și comportamentul altor creaturi în diferite situații și,
prin urmare, constituie un avantaj în menținerea unei relații sociale normale.
Procesul de dobândire a cunoștințelor și a înțelegerii prin gândire, experiență și simțuri
este cunoscut sub numele de cogniție.[218] Creierul uman percepe lumea externă prin
simțuri și fiecare om este influențat foarte mult de experiențele sale, ducând la viziuni
subiective ale existenței și ale trecerii timpului. [219] Natura gândirii este centrală în
psihologie și în domeniile conexe. Psihologia cognitivă studiază cogniția,
comportamentul care stă la baza proceselor mentale. [220] Concentrându-se în mare
parte pe dezvoltarea minții umane pe parcursul vieții, psihologia dezvoltării încearcă să
înțeleagă modul în care oamenii ajung să perceapă, să înțeleagă și să acționeze în
lume și cum aceste procese se schimbă pe măsură ce îmbătrânesc. [221][222] Aceasta se
poate concentra pe dezvoltarea intelectuală, cognitivă, neuronală, socială sau morală.
Psihologii au dezvoltat teste de inteligență și conceptul de coeficient de
inteligență pentru a evalua inteligența relativă a ființelor umane și a studia distribuția
acesteia în populație.[223]
Motivație și emoție[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Motivație și Emoție.

Ilustrarea durerii în cartea lui Charles Darwin din 1872 Expresia emoțiilor la om și animale.

Motivația umană nu este încă înțeleasă în totalitate. Dintr-o perspectivă psihologică,

piramida de nevoi a lui Maslow este o teorie bine stabilită care poate fi definită ca
procesul de satisfacere a anumitor nevoi în ordine crescătoare a complexității. [224] Dintr-
o perspectivă mai generală, filosofică, motivația umană poate fi definită ca un
angajament sau retragerea din diferite obiective care necesită aplicarea capacității
umane. Motivația unui individ poate fi inspirată de forțe exterioare (motivația extrinsecă)
[225]
 sau de ei înșiși (motivația intrinsecă).[226] Voința poate fi implicată, caz în care
puterea voinței este un factor. În mod ideal, atât motivația, cât și voința asigură selecția,
căutarea și realizarea de obiective într-un mod optim, o funcție care începe în copilărie
și continuă de-a lungul vieții într-un proces cunoscut sub numele de socializare.[227]
Emoțiile sunt stări biologice asociate sistemului nervos [228][229] provocate de modificările
neurofiziologice asociate diferit cu gândurile, sentimentele, răspunsurile
comportamentale și un grad de plăcere sau nemulțumire. [230][231] Sunt adesea împletite
cu dispoziția, temperamentul, personalitatea, creativitatea, [232] și motivația. Emoția are o
influență semnificativă asupra comportamentului uman și a capacității oamennilor de a
învăța.[233] Acționarea asupra emoțiilor extreme sau necontrolate poate duce la tulburări
sociale și infracțiuni,[234] studiile arătând că infractorii au de obicei o inteligență
emoțională mai mică decât în mod normal. [235]
Experiențele emoționale percepute ca plăcute, cum ar fi bucuria, interesul sau
mulțumirea, contrastează cu cele percepute ca neplăcute, cum ar fi
anxietatea, tristețea, furia și disperarea.[236] Fericirea sau starea de a fi fericit este o
condiție emoțională a omului, a cărei definiție este o întrebare filosofică populară. Unii o
definesc ca fiind cea mai bună stare sufletească pe care o poate avea o ființă umană,
care poate însemna sănătate fizică și mentală, satisfacție cu o anumită situație,
eliberare de stres neplăcut, dezvoltare adecvată a lucrurilor externe și faptul că individul
ocupă un loc adecvat în lume sau societate.[237]
Sexualitate si dragoste[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Sexualitate umană și Dragoste.
Pentru informații suplimentare, vezi Orientare
sexuală, Heterosexualitate, Homosexualitate, Bisexualitate și Transsexualitate

Primul sărut al lui Adam și al Evei (pictură de Salvador Viniegra, 1891)

Pentru oameni, sexualitatea implică sentimente și comportamente biologice, erotice,

fizice, emoționale, sociale sau spirituale. [238][239] Aspectele biologice și fizice ale
sexualității privesc în mare măsură funcțiile de reproducere umană, inclusiv ciclul
răspunsului sexual uman.[238][239] Sexualitatea afectează și este afectată și de aspectele
culturale, politice, juridice, filosofice, morale, etice și religioase ale vieții. [238][239] Dorința
sexuală, sau libidoul, este o stare mentală de bază prezentă la începutul
comportamentului sexual. Studiile arată că bărbații doresc sexul mai mult decât femeile
și se masturbează mai des.[240]
O particularitate a sexualității umane este ovulația ascunsă. În timp ce fertilitatea la
mamiferele de sex feminin este de obicei comunicată prin semnale fizice sau
comportamentale, astfel încât fertilizarea să poată avea loc în această fază, aceasta
este „ascunsă” la oameni. Ca urmare, actul sexual este mai puțin strâns legat de
reproducere la om. Ființe umane pot practica sexul într-un mod distractiv sau social sau
se pot angaja în practici sexuale non-reproductive, cum ar fi
masturbarea, sodomia, sexul oral sau practicile homosexuale. Sexul este adesea
manifestarea unui atașament afectiv și emoțional foarte puternic. De obicei are loc
departe de grup, adică în intimitate, face obiectul preludiului și poate fi efectuat în
diferite poziții.[241]
O altă specialitate este menopauza la femei. La multe specii de animale, atât masculii,
cât și femelele sunt de obicei fertile până mor. La om și la alte cîteva animale fertilitatea
la femele este limitată în timp.
Iubirea se referă cel mai frecvent la un sentiment de atracție puternică sau atașament
emoțional. Poate fi impersonală (dragostea unui obiect, ideal sau o puternică legătură
politică sau spirituală) sau interpersonală (dragoste între doi oameni). [242] Au fost
descrise diferite forme de dragoste, inclusiv dragostea familială (dragostea pentru
familie), dragostea platonică (dragostea pentru prieteni) și dragostea romantică
(pasiunea sexuală).[243] S-a demonstrat că dragostea romantică provoacă răspunsuri
cerebrale similare cu o dependență.[244] Când te
îndrăgostești, dopamina, norepinefrina, serotonina și alte substanțe chimice stimulează
centrul plăcerii din creier, ducând la efecte secundare, cum ar fi ritmul cardiac crescut,
pierderea poftei de mâncare și a somnului și o senzație intensă de emoție.[245]

Cultură[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Cultură.

Setul de abilități intelectuale fără precedent al umanității a fost un factor cheie în

evoluția tehnologică a speciei și dominația concomitentă a biosferei. [246] Fără a lua în
considerare hominizii dispăruți, oamenii sunt singurele animale cunoscute care predau
informații generalizabile,[247] generează și comunică concepte complexe, [248] sau gătește
hrana.[249] Predarea și învățarea păstrează identitatea culturală și etnografică a tuturor
diverselor societăți umane.[250] Alte trăsături și comportamente care sunt în mare parte
unice pentru oameni, includ declanșarea incendiilor, [251] structurarea fonemelor [252] și
învățarea vocală.[253] Antropologia este domeniul științific care se ocupă cu studiul
societății și culturii umane. Când se explică trăsăturile și comportamentul uman, este
obișnuit să se facă distincția între cauzele biologice, care sunt moștenite sau provin pe
căi epigenetice, și cauzele culturale, care sunt învățate din mediu și societate. Dar, în
practică, majoritatea trăsăturilor umane sunt determinate de o interacțiune complexă
între cauzele biologice și culturale.
Odată cu expansiunea umană în timpurile preistorice, societățile umane au fost adesea
izolate unele de altele pentru perioade lungi de timp, rezultând dezvoltarea multor
culturi și civilizații diferite. În timpurile moderne, tehnologiile de transport și comunicare
au dus la globalizarea culturală a umanității, dar diferențele dintre culturile locale au
încă o mare influență.[254]
Artă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Artă.

David, de Michelangelo, 1501–1504

Arta este o caracteristică definitorie a oamenilor și există dovezi ale unei relații între
creativitate și limbaj.[225] Cele mai vechi dovezi ale artei sunt gravurile în cochilii realizate
de Homo erectus cu 300.000 de ani înainte de dezvoltarea oamenilor. [255] Arta umană
este veche de cel puțin 75.000 de ani, fiind descoperite bijuterii și desene în peșteri din
Africa de Sud.[256][257] Arta Paleoliticului superior european include pictura rupestră,
bijuterii,[258][259] desene, gravuri și sculpturi în lut, os, coarne de cerb, [260] piatră[261] și
fildeș, cum ar fi figurinele Venus și instrumente muzicale precum flautul. Folosirea
imaginației dezvoltate prin artă, combinată cu logica, ar fi putut oferi oamenilor timpurii
un avantaj evolutiv.[225]
Dovezi ale oamenilor angajați în activități muzicale sunt anterioare artei rupestre și până
acum muzica a fost practicată de toate culturile umane. [262] Există o mare varietate de
genuri muzicale și muzici etnice; abilitățile muzicale ale oamenilor fiind legate de alte
abilități, inclusiv comportamente sociale complexe umane. [262] Ascultarea muzicii și
observarea dansului stimulează cortexul orbitofrontal și alte zone ale creierului care
detectează plăcerea.[263]
Arta joacă un rol central în activitățile și culturile umane. Folclorul a fost folosit pentru a
uni comunitățile umane în jurul poveștilor și miturilor familiare transmise din generație în
generație. Diferite forme de artă sunt folosite pentru a evoca emoții, pentru a exprima
poziții și a crea solidaritate într-o mulțime de oameni, adesea în scopuri diferite, cum ar
fi în ritualuri naționale, militare sau religioase, în scop educațional, al divertismentului
sau atracției sexuale și, uneori, numai pentru exprimarea personală a artistului creator.
Unele capodopere sunt atât de apreciate și admirate încât nu mai pot fi achiziționate cu
bani, sunt afișate doar în instituții și la evenimente speciale și sunt considerate de mulți
oameni drept culmea realizării umane.
Spre deosebire de vorbire, cititul și scrisul nu vin în mod firesc pentru oameni și trebuie
învățate.[264] Literatura a fost prezentă înainte de invenția cuvintelor și a limbajului, prin
picturi vechi de 30.000 de ani pe pereți din interiorul unor peșteri care prezintă o serie
de scene dramatice.[265] Una dintre cele mai vechi opere ale literaturii care a supraviețuit
este Epopeea lui Ghilgameș, gravată pentru prima dată pe tăblițele vechilor babilonieni
în urmă cu aproximativ 4.000 de ani. [266] Dincolo de transmiterea simplă a cunoștințelor,
utilizarea ficțiunii prin intermediul poveștilor ar fi putut contribui la dezvoltarea
capacităților de comunicare ale oamenilor și la sporirea probabilității de a-și asigura un
partener.[267] Pe lângă divertisment, povestirea poate fi folosită și ca o modalitate de a
oferi publicului lecții morale și de a încuraja cooperarea. [265]
Formele de artă cunoscute includ artele
vizuale și plastice: pictură, sculptură și arhitectură; artele spectacolului
precum muzica, teatrul, dansul; și literatura precum poezia și ficțiunea. Dezvoltarea
tehnologiilor inovatoare a permis noi tipuri de artă, precum fotografia și cinematografia.
Multe forme de artă sunt foarte tipice culturii, perioadei și societății în care au fost
create, iar oamenilor din alte culturi le este greu să evalueze fără să cunoască contextul
adecvat. De exemplu, ceremonia ceaiului, origami și Iaidō pot fi forme de artă în cultura
japoneză.
Limbaj[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Limbă (comunicare).

Conversație de Eugene de Blaas, 1905.

În timp ce multe specii comunică, limbajul este unic pentru oameni, o trăsătură
definitorie a umanității și a culturii universale. [268] Spre deosebire de sistemele limitate
ale altor animale, limbajul uman este deschis — un număr infinit de semnificații poate fi
produs prin combinarea unui număr limitat de simboluri. [269][270] Limbajul uman poate
folosi cuvinte pentru a reprezenta lucruri și întâmplări care nu au loc în prezent sau
local, dar rezidă în imaginația comună a interlocutorilor. [123]
Limbajul diferă de alte forme de comunicare prin faptul că este independent de
modalitate; aceleași semnificații pot fi transmise prin diferite medii, auditiv în vorbire,
vizual prin limbajul semnelor sau prin scriere și chiar prin mijloace tactile, cum ar
fi braille.[271] Limbajul este esențial pentru comunicarea dintre oameni și pentru
sentimentul de identitate care unește națiunile, culturile și grupurile etnice. [272] Există
aproximativ șase mii de limbi diferite utilizate în prezent, inclusiv limbile semnelor, și
multe alte mii dispărute.[273]
Unelte și tehnologii[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Unelte și Tehnologie.

O selecție de unelte de piatră preistorice.

Uneltele din piatră au fost folosite cu cel puțin 2,5 milioane de ani în urmă. [274] Utilizarea
și fabricarea uneltelor a fost propusă ca abilitatea care definește oamenii mai mult decât
orice altceva [275] și a fost privită istoric ca un pas evolutiv important. [276] Tehnologia a
devenit mult mai sofisticată în urmă cu aproximativ 1,8 milioane de ani, [275] cu utilizarea
controlată a focului începând cu aproximativ 1 milion de ani în urmă. [277] [278] Dezvoltarea
unor unelte și tehnologii mai complexe a permis ca terenurile să poată fi cultivate,
ducând astfel la dezvoltarea agriculturii – ceea ce este cunoscut sub numele
de Revoluția neolitică.[279] Un alt val de expansiune tehnologică a adus Revoluția
industrială, unde invenția mașinilor automate a adus schimbări majore stilului de viață al
oamenilor.[280] De-a lungul istoriei, oamenii și-au modificat aspectul purtând haine. [281] S-
a sugerat că oamenii au început să poarte haine atunci când au migrat spre nord,
departe de climatul cald al Africii. [282]
Religie și spiritualitate[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Religie și Spiritualitate.

Religia este în general definită ca un sistem de credințe cu privire

la supranatural, sacru sau divin, precum și practici, valori, instituții și ritualuri asociate cu
astfel de credințe. Unele religii au și un cod moral.Evoluția și istoria primelor religii au
devenit recent domenii de cercetare științifică activă. [283][284][285] Deși nici un alt animal nu
prezintă un comportament religios, empatia și imaginația arătate de cimpanzei ar putea
fi un precursor al evoluției religiei umane. [286] În timp ce momentul exact în care oamenii
au devenit religioși rămâne necunoscut, cercetările arată dovezi credibile ale
comportamentului religios din jurul Paleoliticului mijlociu (acum 300.000-50.000 de ani).
[287]
 Este posibil să fi evoluat pentru a juca un rol în a ajuta la aplicarea și încurajarea
cooperării dintre oameni.[288]
Nu există o definiție academică acceptată a ceea ce constituie religia. [289] Religia a luat
multe forme care variază în funcție de cultură și de perspectiva individuală, în
conformitate cu diversitatea geografică, socială și lingvistică a planetei. [289] Religia poate
include credința în viața de după moarte (în mod obișnuit implică credința într-o viață de
apoi),[290] originea vieții,[291] natura universului (cosmologie religioasă) și soarta lui finală
(escatologie), și ce este moral sau imoral.[292] O sursă comună de răspunsuri la aceste
întrebări sunt credințele în ființe divine transcendente, cum ar fi zeitățile sau
un Dumnezeu singular, deși nu toate religiile sunt teiste.[293][294]
Deși nivelul exact al religiozității poate fi greu de măsurat, [295] majoritatea oamenilor
mărturisesc o anumită varietate de credințe religioase sau spirituale. [296] În 2015
majoritatea erau creștini urmați de musulmani, hinduși și budiști,[297] deși Islamul crește
cel mai rapid și probabil să depășească creștinismul până în 2035. [298] În 2015, 16% sau
puțin sub 1,2 miliarde de oameni erau ireligioși. Aceasta include oamenii care nu au
credințe religioase sau nu se identifică cu nici o religie. [298]
Știință[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Știință.

Astronautul Bruce McCandless, nelegat, în timpul unei activități extra-vehiculare, la câțiva metri distanță

de Naveta spațială Challenger.

Un aspect unic oamenilor este capacitatea lor de a transmite cunoștințe de la o

generație la alta și de a construi continuu pe aceste informații pentru a dezvolta unelte,
legi științifice și alte progrese transmite mai departe. [299] Aceste cunoștințe acumulate
pot fi testate pentru a răspunde la întrebări sau pentru a face predicții despre modul în
care funcționează universul și a avut un mare succes în avansarea ascendenței umane.
[300]
 Istoricii au identificat două revoluții științifice majore în istoria omenirii. Prima
coincide cu perioada elenistică și a doua cu Renașterea.[301] Un lanț de evenimente și
influențe a dus la dezvoltarea metodei științifice, un proces de observare și
experimentare care este folosit pentru a diferenția știința de pseudoștiință.
[302]
 Înțelegerea matematicii este unică pentru oameni, deși alte specii de animale au o
anumită cunoaștere numerică.[303]
Știința în timpul Iluminismului a fost dominată de societăți științifice [304] și academii, care
au înlocuit în mare parte universitățile ca centre de cercetare și dezvoltare științifică. O
altă dezvoltare importantă a fost popularizarea științei în rândul unei populații din ce în
ce mai alfabetizate. Filosofii au introdus publicul în multe teorii științifice, în special
prin Encyclopédie și popularizarea newtonianismului de către Voltaire, precum și de
Émilie du Châtelet, traducătorul francez al lucrării Principia a lui Newton.
Știința ocupă în prezent un loc central în cultura umană. În vremuri mai
recente, fizica și astrofizica au găsit un teren comun în ceea ce este cunoscut sub
numele de cosmologie fizică, ramura cunoașterii care încearcă să
înțeleagă universul prin observare și experimentare. Acest proces a condus la
dezvoltarea unor teorii precum cea care consideră că universul a început acum
aproximativ 13,8 miliarde de ani în urmă (Big Bang). Din acest moment inițial până la
sfârșitul său, oamenii de știință cred că întreaga istorie a Universului urmează o
progresie ordonată guvernată de legile fizicii.
Toată știința poate fi împărțită în trei ramuri majore: științele formale (de
exemplu, logică și matematică), care se referă la sistemele formale, științele
aplicate (de exemplu, inginerie, medicină), care sunt axate pe aplicații practice
și științele empirice, care se bazează pe observația empirică și sunt la rândul lor
împărțite în științe naturale (de exemplu, fizică, chimie, biologie) și științe sociale (de
exemplu, psihologie, economie, sociologie).[305]
Filosofie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Filosofie.

Filosofia este un domeniu de studiu în care oamenii caută să înțeleagă adevăruri

fundamentale despre ei înșiși și despre lumea în care trăiesc. [306] Cercetarea filosofică a
fost o caracteristică majoră în dezvoltarea istoriei intelectuale a oamenilor. [307]
Într-un sens general, filosofia este asociată cu înțelepciunea, cultura intelectuală și o
căutare a cunoașterii. În acest sens, toate culturile și societățile alfabetizate pun
întrebări filosofice, cum ar fi „cum să trăim” și „care este natura realității”. Prin urmare, o
concepție largă și imparțială a filosofiei găsește o cercetare argumentată în chestiuni
precum realitatea, moralitatea și viața în toate civilizațiile lumii. [308]
Filosofia se bazează pe rațiune și dovezi spre deosebire de religie, dar nu necesită
observații empirice și experimente oferite de știință. [309] Domeniile majore ale filosofiei
includ metafizica, epistemologia, logica și axiologia (care include etica și estetica).[310]

Societate[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Societate, Rudenie și Grup etnic.
Baza societății umane este familia.

Societatea este sistemul organizațiilor și instituțiilor care rezultă din interacțiunea dintre
oameni. Oamenii sunt ființe extrem de sociale și tind să trăiască în grupuri sociale
complexe. Ele pot fi împărțite în diferite grupuri în funcție de venit, avere, putere,
reputație și alți factori.[311] Structura stratificării sociale și gradul de mobilitate socială
diferă, în special între societățile moderne și cele tradiționale. [311] Grupurile umane
variază de la dimensiunea familiilor la națiuni. Primele forme de organizare socială
umană au fost familiile care trăiau în societăți de trib ca vânători-culegători. [312]
Toate societățile umane organizează, recunosc și clasifică tipuri de relații sociale bazate
pe relațiile dintre părinți, copii și alți descendenți (consanguinitate) și relații
prin căsătorie (afinitate). Aceste relații definite cultural sunt denumite rudenie. În multe
societăți, acesta este unul dintre cele mai importante principii de organizare socială și
joacă un rol în transmiterea statutului și a moștenirii. [313] Toate societățile au
reguli tabu de incest, potrivit cărora căsătoria dintre anumite tipuri de relații de rudenie
este interzisă și unele societăți au reguli de căsătorie preferențială între persoane cu
anumite relații de rudenie.[314]
Ființele umane sunt adesea organizate în grupuri etnice mult mai mari decât familiile.
Motivele comune pentru definirea unui grup etnic sunt originea și istoria comune, limba
comună, cultura comună, religia comună și identitatea națională. [315][316] Etnia este
separată de conceptul de rasă, care se bazează pe caracteristici fizice, deși ambele
sunt construite social.[317] Atribuirea etniei anumitor populații este complicată, deoarece
chiar și în cadrul desemnărilor etnice comune poate exista o gamă diversă de
subgrupuri, iar structura acestor grupuri etnice se poate schimba în timp atât la nivel
colectiv, cât și la nivel individual.[318] De asemenea, nu există o definiție general
acceptată cu privire la ceea ce constituie un grup etnic. [319] Grupările etnice pot juca un
rol puternic în identitatea socială și solidaritatea unităților etno-politice. Acest lucru a fost
strâns legat de ascensiunea statului național ca formă predominantă de organizare
politică în secolele XIX și XX.[320][321][322]
Guvernare și politică[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Guvern și Politică.
Sala de ședințe a Consiliului de Securitate al ONU

Pe măsură ce populațiile agricole se adunau în comunități mai mari și mai dense,

interacțiunile dintre aceste grupuri diferite au crescut. Acest lucru a dus la dezvoltarea
unei forme de guvernare în și între comunități. [323] Oamenii au dezvoltat relativ ușor
abilitatea de a schimba afilierea cu diferite grupuri sociale, inclusiv alianțe politice
puternice, dacă acest lucru este văzut ca oferind avantaje personale. [324] Guvernul poate
fi definit ca mijlocul politic de adoptare și aplicare a legilor, iar în acest scop au fost
înființate instituții publice, precum sistemul judiciar și poliția.
De-a lungul preistoriei și istoriei au apărut multe metode diferite de guvernare în
organizațiile umane, fiecare având diferite mijloace de obținere a puterii și capacității de
a exercita diverse controale asupra populației. [325] În 2017, peste jumătate din guvernele
țărilor sunt o formă democratică, 13% fiind autocrație și 28% conținând elemente ale
ambelor.[326] Multe țări au format alianțe politice internaționale, cea mai mare
fiind Națiunile Unite cu 193 de state membre.[327]
Comerț și economie[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Comerț și Economie.

Drumul mătăsii (roșu) și rutele comerciale ale mirodeniilor (albastru).

Comerțul, schimbul voluntar de bunuri și servicii, este văzut ca o caracteristică care

diferențiază oamenii de alte animale și a fost menționat ca o practică care a oferit Homo
sapiens un avantaj major față de alte hominide. [328][329] Dovezile sugerează că H.
sapiens timpuriu a folosit rute comerciale pe distanțe lungi pentru a face schimb de
bunuri și idei, ducând la explozii culturale și oferind surse suplimentare de hrană atunci
când vânătoarea era slabă; astfel de rețele comerciale nu existau pentru
Neanderthalieni.[330][331] Comerțul timpuriu presupunea probabil materiale
precum obsidianul pentru crearea unor unelte.[332]
Primele rute comerciale cu adevărat internaționale au fost în jurul comerțului cu
mirodenii în perioada romană și medievală.[333] Alte rute comerciale importante
dezvoltate în această perioadă includ Drumul mătăsii, Drumul tămâiei, Drumul
chihlimbarului, Drumul sării și Drumul comercial trans-saharian.[334]
Economia este o știință socială care studiază producția, distribuția, comerțul și
consumul de bunuri și servicii.[335] Probabil primele economii s-au bazat pe oferirea de
cadouri în loc de troc.[336] Banii timpurii constau din mărfuri; cea mai veche fiind sub
formă de bovine și cea mai folosită fiind cochiliile de ghioc (melci cu cochilia mare).
[337]
 De atunci, banii au evoluat către monede emise de guvern, hârtie și monedă
electronică.[337] Există masive inegalități în împărțirea bogăției între oameni; opt cei mai
bogați oameni au aceeași valoare monetară cu cea mai săracă jumătate din toată
populația umană.[338]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Antropogeneză
 Lista fosilelor
 Homo neanderthalensis
 Omul de Cro-Magnon
 Anunnaki
 Rase umane
 Sexualitate umană
 Comportamentul sexual al oamenilor
 Vocea umană
 Antropologie
 Antropologie culturală
 Antropologie arheologică
 Antropologie fizică

Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ Global Mammal Assessment Team (2008). „Homo sapiens”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea
2013.2. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Accesat în 6 aprilie 2014.
2. ^ Groves, C. P. (2005). Wilson, D. E.; Reeder, D. M, ed. Mammal Species of the World (ed. 3rd). Baltimore: Johns
Hopkins University Press. OCLC 62265494. ISBN 0-801-88221-4.
3. ^ Goodman M, Tagle D, Fitch D, Bailey W, Czelusniak J, Koop B, Benson P, Slightom J (1990). „Primate evolution at the
DNA level and a classification of hominoids”. J Mol Evol. 30 (3): 260–
66. Bibcode:1990JMolE..30..260G. doi:10.1007/BF02099995. PMID 2109087.
4. ^ „Hominidae Classification”. Animal Diversity Web @ UMich. Arhivat din original la 5 octombrie 2006. Accesat în 25
septembrie 2006.
5. ^ a b Scerri, Eleanor M. L.; Thomas, Mark G.; Manica, Andrea; Gunz, Philipp; Stock, Jay T.; Stringer, Chris; Grove, Matt;
Groucutt, Huw S.; Timmermann, Axel; Rightmire, G. Philip; d’Errico, Francesco (1 august 2018). „Did Our Species
Evolve in Subdivided Populations across Africa, and Why Does It Matter?”. Trends in Ecology & Evolution (în
engleză). 33 (8): 582–594. doi:10.1016/j.tree.2018.05.005. ISSN 0169-5347. PMID 30007846.
6. ^ a b Henshilwood, C. S.; d'Errico, F.; Yates, R.; Jacobs, Z.; Tribolo, C.; Duller, G. A. T.; Mercier, N.; Sealy, J. C.; Valladas,
H.; Watts, I.; Wintle, A. G. (2002). „Emergence of modern human behavior: Middle Stone Age engravings from South
 Africa”. Science. 295 (5558): 1278–
1280. Bibcode:2002Sci...295.1278H. doi:10.1126/science.1067575. PMID 11786608.
7. ^ a b Backwell, Lucinda; d'Errico, Francesco; Wadley, Lyn (2008). „Middle Stone Age bone tools from the Howiesons Poort
layers, Sibudu Cave, South Africa”. Journal of Archaeological Science. 35 (6): 1566–
1580. doi:10.1016/j.jas.2007.11.006. ISSN 0305-4403.
8. ^ a b McBrearty, Sally; Brooks, Allison (2000). „The revolution that wasn't: a new interpretation of the origin of modern
human behavior”. Journal of Human Evolution. 39 (5): 453–563. doi:10.1006/jhev.2000.0435. PMID 11102266.
9. ^ a b Henshilwood, Christopher; Marean, Curtis (2003). „The Origin of Modern Human Behavior: Critique of the Models
and Their Test Implications”. Current Anthropology. 44 (5): 627–651. doi:10.1086/377665. PMID 14971366.
10. ^ a b Brown, Kyle S.; Marean, Curtis W.; Herries, Andy I.R.; Jacobs, Zenobia; Tribolo, Chantal; Braun, David; Roberts,
David L.; Meyer, Michael C.; Bernatchez, J. (14 august 2009), „Fire as an Engineering Tool of Early Modern
Humans”, Science, 325 (5942): 859–862, Bibcode:2009Sci...325..859B, doi:10.1126/science.1175028, PMID 19679810
11. ^ McHenry, H.M (2009). „Human Evolution”. În Michael Ruse; Joseph Travis. Evolution: The First Four Billion Years.
Cambridge, Massachusetts: The Belknap Press of Harvard University Press. p. 265. ISBN 978-0-674-03175-3.
12. ^ Neubauer, Simon; Hublin, Jean-Jacques; Gunz, Philipp (1 ianuarie 2018). „The evolution of modern human brain
shape”. Science Advances (în engleză). 4 (1):
eaao5961. Bibcode:2018SciA....4.5961N. doi:10.1126/sciadv.aao5961. ISSN 2375-2548. PMC 5783678 
. PMID 29376123.
13. ^ Marshall T. Poe A History of Communications: Media and Society from the Evolution of Speech to the Internet.
Cambridge: Cambridge University Press, 2011. ISBN: 978-0-521-17944-7
14. ^ "Hunting and gathering culture" Arhivat în 16 ianuarie 2016, la Wayback Machine.. Encyclopædia Britannica (online).
Encyclopædia Britannica Inc., 2016.
15. ^ "Neolithic Arhivat în 17 iulie 2017, la Wayback Machine.." Ancient History Encyclopedia. Ancient History Encyclopedia
Limited. 2014.
16. ^ http://www.census.gov/popclock/. Retrieved 3 December 2020.
17. ^ a b „File POP/1-1: Total population (both sexes combined) by major area, region and country, annually for 1950-2100:
Medium fertility variant, 2015–2100”. World Population Prospects, the 2015 Revision. United Nations Department of
Economic and Social Affairs, Population Division, Population Estimates and Projections Section. iulie 2015. Arhivat
din original la 28 iulie 2016. Accesat în 2 octombrie 2016.
18. ^ „Homo sapiens | Meaning & Stages of Human Evolution”. Encyclopedia Britannica (în engleză). Accesat în 18
septembrie 2020.
19. ^ The word "human" itself is from Latin humanus, an adjective formed on the root of homo, thought to derive from a Proto-
Indo-European word for "earth" reconstructed as *dhǵhem-. dhghem The American Heritage Dictionary of the English
Language: Fourth Edition. 2000.
20. ^ Spamer, Earle E (29 ianuarie 1999). „Know Thyself: Responsible Science and the Lectotype of Homo sapiens
Linnaeus, 1758”. Proceedings of the Academy of Natural Sciences. 149 (1): 109–14.
21. ^ Porkorny (1959) s.v. "g'hðem" pp. 414–16; "Homo." Dictionary.com Unabridged (v 1.1). Random House, Inc. 23
September 2008. „Homo”. Dictionary.com. Arhivat din original la 27 septembrie 2008.
22. ^ „Homo sapiens  Etymology”. Online Etymology Dictionary. Arhivat din original la 25 iulie 2015. Accesat în 25 iulie 2015.
23. ^ Tattersall Ian; Schwartz Jeffrey (2009). „Evolution of the Genus Homo”. Annual Review of Earth and Planetary
Sciences. 37 (1): 67–92. Bibcode:2009AREPS..37...67T. doi:10.1146/annurev.earth.031208.100202.
24. ^ Armitage, S. J; Jasim, S. A; Marks, A. E; Parker, A. G; Usik, V. I; Uerpmann, H.-P (2011). „Hints of Earlier Human Exit
From Africa”. Science. 331 (6016): 453–
56. Bibcode:2011Sci...331..453A. doi:10.1126/science.1199113. PMID 21273486. Arhivat din original la 27 aprilie
2011. Accesat în 1 mai 2011.
25. ^ Paul Rincon Humans 'left Africa much earlier' Arhivat în 9 august 2012, la Wayback Machine. BBC News, 27 January
2011
26. ^ Lowe, David J. (2008). „Polynesian settlement of New Zealand and the impacts of volcanism on early Maori society: an
update”  (PDF). University of Waikato. Arhivat din original  (PDF) la 22 mai 2010. Accesat în 29 aprilie 2010.
27. ^ Appenzeller Tim (2012). „Human migrations: Eastern odyssey”. Nature. 485 (7396): 24–
26. Bibcode:2012Natur.485...24A. doi:10.1038/485024a  . PMID 22552074.
28. ^ Diogo, R.; Molnar, J.; Wood, B. (4 aprilie 2017). „Bonobo anatomy reveals stasis and mosaicism in chimpanzee
evolution, and supports bonobos as the most appropriate extant model for the common ancestor of chimpanzees and
humans”. Scientific Reports. 7 (1): 608. Bibcode:2017NatSR...7..608D. doi:10.1038/s41598-017-00548-3 
. PMC 5428693  . PMID 28377592.
29. ^ Prüfer, K.; Munch, K.; Hellmann, I. (13 iunie 2012). „The bonobo genome compared with the chimpanzee and human
genomes”. Nature. 486 (1): 527–531. Bibcode:2012Natur.486..527P. doi:10.1038/nature11128  . PMC 3498939 
. PMID 22722832.
30. ^ Wood, Bernard; Richmond, Brian G. (2000). „Human evolution: taxonomy and paleobiology”. Journal of
Anatomy. 197 (1): 19–60. doi:10.1046/j.1469-7580.2000.19710019.x. PMC 1468107  . PMID 10999270.
31. ^ Ruvolo M (1997). „Genetic Diversity in Hominoid Primates”. Annual Review of Anthropology. 26: 515–
40. doi:10.1146/annurev.anthro.26.1.515.
32. ^ Ruvolo, Maryellen (1997). „Molecular phylogeny of the hominoids: inferences from multiple independent DNA sequence
data sets”. Molecular Biology and Evolution. 14 (3): 248–65. doi:10.1093/oxfordjournals.molbev.a025761 
. PMID 9066793.
33. ^ Human Chromosome 2 is a fusion of two ancestral chromosomes Arhivat în 9 august 2011, la Wayback Machine. by
Alec MacAndrew; accessed 18 May 2006.
34. ^ McHenry, Henry M.; Coffing, Katherine (2000). „Australopithecus to Homo: Transformations in Body and Mind”. Annual
Review of Anthropology. 29: 125–46. doi:10.1146/annurev.anthro.29.1.125.
35. ^ Villmoare, Brian; Kimbel, William H.; Seyoum, Chalachew; Campisano, Christopher J.; DiMaggio, Erin N.; Rowan, John;
Braun, David R.; Arrowsmith, J. Ramón; Reed, Kaye E. (20 martie 2015). „Early Homo at 2.8 Ma from Ledi-Geraru, Afar,
Ethiopia”. Science. 347 (6228): 1352–55. Bibcode:2015Sci...347.1352V. doi:10.1126/science.aaa1343 
. PMID 25739410.
36. ^ Ghosh, Pallab (4 martie 2015). „'First human' discovered in Ethiopia”. BBC News. Arhivat din original la 4 martie 2015.
37. ^ Harmand, Sonia; Lewis, Jason E.; Feibel, Craig S.; Lepre, Christopher J.; Prat, Sandrine; Lenoble, Arnaud; Boës,
Xavier; Quinn, Rhonda L.; Brenet, Michel; Arroyo, Adrian; Taylor, Nicholas; Clément, Sophie; Daver, Guillaume; Brugal,
Jean-Philip; Leakey, Louise; Mortlock, Richard A.; Wright, James D.; Lokorodi, Sammy; Kirwa, Christopher; Kent, Dennis
V.; Roche, Hélène (2015). „3.3-million-year-old stone tools from Lomekwi 3, West Turkana, Kenya”. Nature. 521 (7552):
310–15. Bibcode:2015Natur.521..310H. doi:10.1038/nature14464. PMID 25993961.
38. ^ Hammond, Ashley S.; Royer, Danielle F.; Fleagle, John G. (2017). „The Omo-Kibish I pelvis”. Journal of Human
Evolution. 108: 199–219. doi:10.1016/j.jhevol.2017.04.004. ISSN 1095-8606. PMID 28552208.
39. ^ Fleagle, John G.; Brown, Francis H.; McDougall, Ian (17 februarie 2005). „Stratigraphic placement and age of modern
humans from Kibish, Ethiopia”. Nature (în engleză). 433 (7027): 733–
736. Bibcode:2005Natur.433..733M. doi:10.1038/nature03258. ISSN 1476-4687. PMID 15716951.
40. ^ López, Saioa; van Dorp, Lucy; Hellenthal, Garrett (21 aprilie 2016). „Human Dispersal Out of Africa: A Lasting
Debate”. Evolutionary Bioinformatics Online. 11 (Suppl 2): 57–68. doi:10.4137/EBO.S33489. ISSN 1176-
9343. PMC 4844272  . PMID 27127403.
41. ^ Stringer, C. (2016). „The origin and evolution of Homo sapiens”. Philosophical Transactions of the Royal Society of
London. Series B, Biological Sciences. 371 (1698): 20150237. doi:10.1098/rstb.2015.0237. PMC 4920294 
. PMID 27298468.
42. ^ White, Tim D.; Asfaw, B.; DeGusta, D.; Gilbert, H.; Richards, G. D.; Suwa, G.; Howell, F. C. (2003). „Pleistocene Homo
sapiens from Middle Awash, Ethiopia”. Nature. 423 (6491): 742–
47. Bibcode:2003Natur.423..742W. doi:10.1038/nature01669. PMID 12802332.
43. ^ Callaway, Ewan (7 iunie 2017). „Oldest Homo sapiens fossil claim rewrites our species'
history”. Nature. doi:10.1038/nature.2017.22114. Accesat în 11 iunie 2017.
44. ^ Sample, Ian (7 iunie 2017). „Oldest  Homo sapiens  bones ever found shake foundations of the human story”. The
Guardian. Accesat în 7 iunie 2017.
45. ^ Hublin, Jean-Jacques; Ben-Ncer, Abdelouahed; Bailey, Shara E.; Freidline, Sarah E.; Neubauer, Simon; Skinner,
Matthew M.; Bergmann, Inga; Le Cabec, Adeline; Benazzi, Stefano; Harvati, Katerina; Gunz, Philipp (2017). „New fossils
from Jebel Irhoud, Morocco and the pan-African origin of  Homo sapiens”  (PDF). Nature. 546 (7657): 289–
292. Bibcode:2017Natur.546..289H. doi:10.1038/nature22336. PMID 28593953.
46. ^ Trinkaus, E. (1993). „Femoral neck-shaft angles of the Qafzeh-Skhul early modern humans, and activity levels among
immature near eastern Middle Paleolithic hominids”. Journal of Human Evolution. 25 (5): 393–
416. doi:10.1006/jhev.1993.1058. ISSN 0047-2484. Arhivat din original la 4 septembrie 2012.
47. ^ Boyd, Robert; Silk, Joan B. (2003). How Humans Evolved . New York City: Norton. ISBN 978-0-393-97854-4.
48. ^ Brues, Alice M.; Snow, Clyde C. (1965). Physical Anthropology. Biennial Review of Anthropology. 4. pp. 1–
39. ISBN 978-0-8047-1746-5. Arhivat din original la 16 aprilie 2016.
49. ^ Brunet, Michel; Guy, Franck; Pilbeam, David; Mackaye, Hassane Taisso; Likius, Andossa; Ahounta, Djimdoumalbaye;
Beauvilain, Alain; Blondel, Cécile; Bocherens, Hervé; Boisserie, Jean-Renaud; De Bonis, Louis; Coppens, Yves; Dejax,
Jean; Denys, Christiane; Duringer, Philippe; Eisenmann, Véra; Fanone, Gongdibé; Fronty, Pierre; Geraads, Denis;
 Lehmann, Thomas; Lihoreau, Fabrice; Louchart, Antoine; Mahamat, Adoum; Merceron, Gildas; Mouchelin, Guy; Otero,
Olga; Campomanes, Pablo Pelaez; De Leon, Marcia Ponce; Rage, Jean-Claude; Sapanet, Michel; Schuster, Mathieu;
Sudre, Jean; Tassy, Pascal; Valentin, Xavier; Vignaud, Patrick; Viriot, Laurent; Zazzo, Antoine; Zollikofer, Christoph
(2002). „A new hominid from the Upper Miocene of Chad, Central Africa”. Nature. 418 (6894): 145–
51. Bibcode:2002Natur.418..145B. doi:10.1038/nature00879. PMID 12110880.
50. ^ Macchiarelli, Roberto; et al. (1 decembrie 2020). „Nature and relationships of  Sahelanthropus tchadensis”. Journal of
Human Evolution. 149: 102898. doi:10.1016/j.jhevol.2020.102898. Accesat în 24 noiembrie 2020.
51. ^ Yirka, Bob (24 noiembrie 2020). „Study of partial left femur suggests  Sahelanthropus tchadensiswas not a hominin after
all”. Phys.org. Accesat în 24 noiembrie 2020.
52. ^ Richmond, B. G.; Jungers, W. L. (21 martie 2008). „Orrorin tugenensis Femoral Morphology and the Evolution of
Hominin Bipedalism”. Science. 319 (5870): 1662–
1665. Bibcode:2008Sci...319.1662R. doi:10.1126/science.1154197. PMID 18356526.
53. ^ White, Tim D.; Lovejoy, C. Owen; Asfaw, Berhane; Carlson, Joshua P.; Suwa, Gen (aprilie 2015), „Neither chimpanzee
nor human, Ardipithecus reveals the surprising ancestry of both”, Proceedings of the National Academy of
Sciences, 112 (16): 4877–84, Bibcode:2015PNAS..112.4877W, doi:10.1073/pnas.1403659111, PMC 4413341 
, PMID 25901308.
54. ^ a b Sapiens, Silvana Condemi și François Savatier, Humanitas, 2020
55. ^ a b P. Thomas Schoenemann (2006). „Evolution of the Size and Functional Areas of the Human Brain”. Annu. Rev.
Anthropol. 35: 379–406. doi:10.1146/annurev.anthro.35.081705.123210.
56. ^ H. neanderthalensis is a widely known but poorly understood hominid ancestor Arhivat în 8 septembrie 2015,
la Wayback Machine.. Archaeologyinfo.com. Retrieved on 24 May 2014.
57. ^ Park, Min S.; Nguyen, Andrew D.; Aryan, Henry E.; U, Hoi Sang; Levy, Michael L.; Semendeferi, Katerina (2007).
„Evolution of the human brain: changing brain size and the fossil record”. Neurosurgery. 60 (3): 555–
62. doi:10.1227/01.NEU.0000249284.54137.32. PMID 17327801.
58. ^ Bruner, Emiliano (2007). „Cranial shape and size variation in human evolution: structural and functional
perspectives”. Child's Nervous System. 23 (12): 1357–65. doi:10.1007/s00381-007-0434-2. PMID 17680251.
59. ^ Potts Richard (2012). „Evolution and Environmental Change in Early Human Prehistory”. Annu. Rev. Anthropol. 41:
151–67. doi:10.1146/annurev-anthro-092611-145754.
60. ^ Leonard William R.; Snodgrass J. Josh; Robertson Marcia L. (2007). „Effects of Brain Evolution on Human Nutrition and
Metabolism”. Annu. Rev. Nutr. 27: 311–27. doi:10.1146/annurev.nutr.27.061406.093659. PMID 17439362.
61. ^ „Meat-eating was essential for human evolution, says UC Berkeley anthropologist specializing in diet”. Berkeley.edu. 14
iunie 1999. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012. Accesat în 31 ianuarie 2012.
62. ^ „Meat in the human diet: an anthropological perspective”. Thefreelibrary.com. 1 septembrie 2007. Arhivat
din original la 11 septembrie 2012. Accesat în 31 ianuarie 2012.
63. ^ Organ, Chris (22 august 2011). „Phylogenetic rate shifts in feeding time during the evolution of
Homo”. PNAS. 108 (35): 14555–59. Bibcode:2011PNAS..10814555O. doi:10.1073/pnas.1107806108. PMC 3167533 
. PMID 21873223.
64. ^ Dunbar, Robin I.M. (1998). „The Social Brain Hypothesis”  (PDF). Evolutionary Anthropology. 6 (5): 178–
190. doi:10.1002/(SICI)1520-6505(1998)6:5<178::AID-EVAN5>3.0.CO;2-8. Arhivat din original  (PDF) la 12 aprilie 2016.
Accesat în 8 iunie 2016.
65. ^ Brown, Terence A. (8 aprilie 2010). „Human evolution: Stranger from Siberia”. Nature. 464(7290): 838–
39. Bibcode:2010Natur.464..838B. doi:10.1038/464838a. PMID 20376137.
66. ^ Reich, David; Patterson, Nick; Kircher, Martin; Delfin, Frederick; Nandineni, Madhusudan R.; Pugach, Irina; Ko, Albert
Min-Shan; Ko, Ying-Chin; Jinam, Timothy A.; Phipps, Maude E.; Saitou, Naruya; Wollstein, Andreas; Kayser, Manfred;
Pääbo, Svante; Stoneking, Mark (2011). „Denisova Admixture and the First Modern Human Dispersals into Southeast
Asia and Oceania”. The American Journal of Human Genetics. 89 (4): 516–
28. doi:10.1016/j.ajhg.2011.09.005. PMC 3188841  . PMID 21944045. Hebsgaard MB, Wiuf C, Gilbert MT, Glenner H,
Willerslev E (2007). „Evaluating Neanderthal genetics and phylogeny”. J. Mol. Evol. 64 (1): 50–
60. Bibcode:2007JMolE..64...50H. doi:10.1007/s00239-006-0017-y. PMID 17146600.
67. ^ Zimmer, Carl (17 martie 2016). „Humans Interbred With Hominins on Multiple Occasions, Study Finds”. The New York
Times. Arhivat din original la 17 martie 2016. Accesat în 17 martie 2016.
68. ^ Hammer; et al. (2011). „Genetic evidence for archaic admixture in Africa”. Proceedings of the National Academy of
Sciences. 108 (37): 15123–15128. Bibcode:2011PNAS..10815123H. doi:10.1073/pnas.1109300108. PMC 3174671 
. PMID 21896735.
69. ^ Posth C, Renaud G, Mittnik M, Drucker DG, Rougier H, Cupillard C, et al. (2016). „Pleistocene Mitochondrial Genomes
Suggest a Single Major Dispersal of Non-Africans and a Late Glacial Population Turnover in Europe”. Current
Biology. 26 (6): 827–833. doi:10.1016/j.cub.2016.01.037. PMID 26853362.
70. ^ Karmin M, Saag L, Vicente M, Wilson Sayres MA, Järve M, Talas UG, et al. (aprilie 2015). „A recent bottleneck of Y
chromosome diversity coincides with a global change in culture”. Genome Research. 25 (4): 459–
66. doi:10.1101/gr.186684.114. PMC 4381518  . PMID 25770088.
71. ^ Clarkson, Chris; Jacobs, Zenobia; Marwick, Ben; Fullagar, Richard; Wallis, Lynley; Smith, Mike; Roberts, Richard G.;
Hayes, Elspeth; Lowe, Kelsey; Carah, Xavier; Florin, S. Anna; McNeil, Jessica; Cox, Delyth; Arnold, Lee J.; Hua, Quan;
Huntley, Jillian; Brand, Helen E. A.; Manne, Tiina; Fairbairn, Andrew; Shulmeister, James; Lyle, Lindsey; Salinas,
Makiah; Page, Mara; Connell, Kate; Park, Gayoung; Norman, Kasih; Murphy, Tessa; Pardoe, Colin (2017). „Human
occupation of northern Australia by 65,000 years ago”. Nature. 547 (7663): 306–
310. doi:10.1038/nature22968. ISSN 0028-0836. PMID 28726833.. St. Fleu, Nicholas (19 iulie 2017). „Humans First
Arrived in Australia 65,000 Years Ago, Study Suggests”. New York Times.
72. ^ Wood R (2 septembrie 2017). „Comments on the chronology of Madjedbebe”. Australian Archaeology. 83 (3): 172–
174. doi:10.1080/03122417.2017.1408545. ISSN 0312-2417.
73. ^ O'Connell JF, Allen J, Williams MA, Williams AN, Turney CS, Spooner NA, et al. (august 2018). „Homo sapiens first
reach Southeast Asia and Sahul?”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of
America. 115 (34): 8482–8490. doi:10.1073/pnas.1808385115. PMID 30082377.
74. ^ Vigilant; et al. (1991). „African populations and the evolution of human mitochondrial DNA”. Science. 253 (5027): 1503–
07. Bibcode:1991Sci...253.1503V. doi:10.1126/science.1840702. PMID 1840702.
75. ^ Sahle, Y.; Hutchings, W. K.; Braun, D. R.; Sealy, J. C.; Morgan, L. E.; Negash, A.; Atnafu, B. (2013). Petraglia, Michael
D, ed. „Earliest Stone-Tipped Projectiles from the Ethiopian Rift Date to >279,000 Years Ago”. PLOS ONE. 8 (11):
e78092. Bibcode:2013PLoSO...878092S. doi:10.1371/journal.pone.0078092. PMC 3827237  . PMID 24236011.
76. ^ Yong, Ed (15 martie 2018). „A Cultural Leap at the Dawn of Humanity - New finds from Kenya suggest that humans
used long-distance trade networks, sophisticated tools, and symbolic pigments right from the dawn of our species”. The
Atlantic. Accesat în 15 martie 2018.
77. ^ Brooks AS, Yellen JE, Potts R, Behrensmeyer AK, Deino AL, Leslie DE, Ambrose SH, Ferguson JR, d'Errico F, Zipkin
AM, Whittaker S, Post J, Veatch EG, Foecke K, Clark JB (2018). „Long-distance stone transport and pigment use in the
earliest Middle Stone Age”. Science. 360 (6384): 90–94. Bibcode:2018Sci...360...90B. doi:10.1126/science.aao2646 
. PMID 29545508.
78. ^ Nowell April (2010). „Defining Behavioral Modernity in the Context of Neandertal and Anatomically Modern Human
Populations”. Annual Review of Anthropology. 39: 437–52. doi:10.1146/annurev.anthro.012809.105113.
79. ^ Francesco d'Errico; Chris B (2011). „Evolution, revolution or saltation scenario for the emergence of modern
cultures?”. Phil. Trans. R. Soc. B. 366 (1567): 1060–69. doi:10.1098/rstb.2010.0340. PMC 3049097 
. PMID 21357228.
80. ^ Wolman, David (3 aprilie 2008). „Fossil Feces Is Earliest Evidence of N. America Humans”. National Geographic News.
Arhivat din original la 21 aprilie 2008.
81. ^ Wood B (1996). „Human evolution”. BioEssays. 18 (12): 945–54. doi:10.1002/bies.950181204. PMID 8976151.
82. ^ Thomas F. X. Noble; Barry Strauss; Duane Osheim; Kristen Neuschel; Elinor Accamp (2013). Cengage Advantage
Books: Western Civilization: Beyond Boundaries. ISBN 978-1-285-66153-7. Accesat în 11 iulie 2015. Spielvogel,
Jackson (1 ianuarie 2014). Western Civilization: Volume A: To 1500. Cenpage Learning. ISBN 978-1-285-98299-1.
Arhivat din original la 5 septembrie 2015. Accesat în 11 iulie 2015. Thornton, Bruce (2002). Greek Ways: How the
Greeks Created Western Civilization. San Francisco, CA: Encounter Books. pp. 1–14. ISBN 978-1-893554-57-3.
83. ^ „Greatest Engineering Achievements of the 20th Century”. greatachievements.org. Arhivat din original la 6 aprilie 2015.
Accesat în 7 aprilie 2015.
84. ^ Pimm, S.; Raven, P.; Peterson, A.; Sekercioglu, C. H.; Ehrlich, P. R. (2006). „Human impacts on the rates of recent,
present, and future bird extinctions”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 103 (29): 10941–
46. Bibcode:2006PNAS..10310941P. doi:10.1073/pnas.0604181103. PMC 1544153  . PMID 16829570.
*Barnosky AD, Koch PL, Feranec RS, Wing SL, Shabel AB (2004). „Assessing the causes of late Pleistocene extinctions
on the continents”. Science. 306 (5693): 70–
75. Bibcode:2004Sci...306...70B. doi:10.1126/science.1101476. PMID 15459379.
85. ^ Lewis, O. T. (2006). „Climate change, species-area curves and the extinction crisis”. Philosophical Transactions of the
Royal Society B: Biological Sciences. 361 (1465): 163–71. doi:10.1098/rstb.2005.1712. PMC 1831839 
. PMID 16553315.
86. ^ „World”. The World Factbook. CIA. 17 mai 2016. Arhivat din original la 5 ianuarie 2010. Accesat în 2 octombrie 2016.
87. ^ „How People Modify the Environment”  (PDF). Westerville City School District. Accesat în 13 martie 2019.
88. ^ „Natural disasters and the urban poor”  (PDF). World Bank. octombrie 2003. Arhivat din original  (PDF) la 9 august 2017.
89. ^ O'Neil, Dennis. „Human Biological Adaptability; Overview”. Palomar College. Arhivat din original la 6 martie 2013.
Accesat în 6 ianuarie 2013.
90. ^ Gammon, Katharine (22 aprilie 2011). „The 10 purest places on Earth”. NBC. Arhivat din original la 29 iunie 2017.
91. ^ „Population distribution and density”. BBC. Arhivat din original la 23 iunie 2017. Accesat în 26 iunie 2017.
92. ^ Bunn SE, Arthington AH (2002). „Basic principles and ecological consequences of altered flow regimes for aquatic
biodiversity”. Environmental Management. 30 (4): 492–507. doi:10.1007/s00267-002-2737-0. hdl:10072/6758 
. PMID 12481916.
93. ^ „Mission to Mars: Mars Science Laboratory Curiosity Rover”. Jet Propulsion Laboratory. Arhivat din original la 18
august 2015. Accesat în 26 august 2015.
94. ^ „Touchdown! Rosetta's Philae probe lands on comet”. European Space Agency. 12 noiembrie 2014. Arhivat
din original la 22 august 2015. Accesat în 26 august 2015.
95. ^ „NEAR-Shoemaker”. NASA. Arhivat din original la 26 august 2015. Accesat în 26 august 2015.
96. ^ Kraft, Rachel (11 decembrie 2010). „JSC celebrates ten years of continuous human presence aboard the International
Space Station”. JSC Features. Johnson Space Center. Arhivat din original la 16 februarie 2012. Accesat în 13 februarie
2012.
97. ^ „World's population reaches six billion”. BBC News. 5 august 1999. Arhivat din original la 15 aprilie 2008. Accesat în 5
februarie 2008.
98. ^ „UN population estimates”. Population Division, United Nations. Arhivat din original la 7 mai 2011. Accesat în 4 iulie
2013.
99. ^ Bar-On, Yinon M.; Phillips, Rob; Milo, Ron (19 iunie 2018). „The biomass distribution on Earth”. Proceedings of the
National Academy of Sciences (în engleză). 115 (25): 6506–11. doi:10.1073/pnas.1711842115. ISSN 0027-
8424. PMID 29784790.
100. ^ Whitehouse, David (19 mai 2005). „Half of humanity set to go urban”. BBC News. Arhivat din original la 24
iulie 2017.
101. ^ [nefuncțională Urban, Suburban, and Rural Victimization, 1993–98] U.S. Department of Justice, Bureau of
Justice Statistics,. Accessed 29 October 2006
102. ^ „World Urbanization Prospects, the 2011 Revision”. Population Division, United Nations. Arhivat
din original la 9 iulie 2013. Accesat în 4 iulie 2013.
103. ^ Scientific American (1998). Evolution and General Intelligence: Three hypotheses on the evolution of general
intelligence Arhivat în 13 septembrie 2006, la Wayback Machine.
104. ^ American Association for the Advancement of Science. Foreword Arhivat în 4 martie 2008, la Wayback
Machine.. AAAS Atlas of Population & Environment.
105. ^ E. O. Wilson (2002). The Future of Life.
106. ^ Organizația Națiunilor Unite, ed. (15 aprilie 2013). „ONU: mais de 70% da população mundial viverá em
cidades até 2050”.
107. ^ p. 21 Arhivat în 10 noiembrie 2015, la Wayback Machine. Inside the human body: using scientific and
exponential notation. Author: Greg Roza. Edition: Illustrated. Publisher: The Rosen Publishing Group, 2007. ISBN: 978-1-
4042-3362-1, ISBN: 978-1-4042-3362-1. Length: 32 pages
108. ^ „Human Anatomy”. Inner Body. Arhivat din original la 5 ianuarie 2013. Accesat în 6 ianuarie 2013.
109. ^ Parker-Pope, Tara (27 octombrie 2009). „The Human Body Is Built for Distance”. The New York Times.
Arhivat din original la 5 noiembrie 2015.
110. ^ a b O'Neil, Dennis. „Humans”. Primates. Palomar College. Arhivat din original la 11 ianuarie 2013. Accesat
în 6 ianuarie 2013.
111. ^ John, Brenman. „What is the role of sweating glands in balancing body temperature when running a
marathon?”. Livestrong.com. Arhivat din original la 31 ianuarie 2013. Accesat în 6 ianuarie 2013.
112. ^ a b „Page 3 in Chemical storylines. Author: George Burton. Edition 2, illustrated. Publisher: Heinemann, 2000.
ISBN 0-435-63119-5, 9780435631192. Length: 312 pages”.
113. ^ Roser, Max; Appel, Cameron; Ritchie, Hannah (8 octombrie 2013). „Human Height”. Our World in Data.
114. ^ „Senior Citizens Do Shrink – Just One of the Body Changes of Aging”. News. Senior Journal. Arhivat
din original la 19 februarie 2013. Accesat în 6 ianuarie 2013.
115. ^ Bogin B, Rios L (septembrie 2003). „Rapid morphological change in living humans: implications for modern
human origins”. Comparative Biochemistry and Physiology A. 136 (1): 71–84. doi:10.1016/S1095-6433(02)00294-
5. PMID 14527631.
116. ^ „Human weight”. Articleworld.org. Arhivat din original la 8 decembrie 2011. Accesat în 10 decembrie 2011.
117. ^ „Mass Of An Adult”. The Physics Factbook: An Encyclopedia of Scientific Essays. Arhivat din original la 1
ianuarie 2018. Accesat în 31 decembrie 2017.
118. ^ Kushner, Robert (2007). Treatment of the Obese Patient (Contemporary Endocrinology). Totowa, NJ:
Humana Press. p. 158. ISBN 978-1-59745-400-1. Accesat în 5 aprilie 2009.
119. ^ Adams JP, Murphy PG (2000). „Obesity in anaesthesia and intensive care”. British Journal of
Anaesthesia. 85 (1): 91–108. doi:10.1093/bja/85.1.91  . PMID 10927998.
120. ^ „How to be Human: The reason we are so scarily hairy”. New Scientist. 2017. Accesat în 29 aprilie 2020.
121. ^ Sandel, Aaron A. (septembrie 2013). „Brief communication: Hair density and body mass in mammals and the
evolution of human hairlessness”. American Journal of Physical Anthropology. 152 (1): 145–
150. doi:10.1002/ajpa.22333. PMID 23900811.
122. ^ Kirchweger, Gina. „The Biology of Skin Color: Black and White”. Evolution: Library. PBS. Arhivat
din original la 16 februarie 2013. Accesat în 6 ianuarie 2013.
123. ^ a b Collins, Desmond (1976). The Human Revolution: From Ape to Artist . p. 208.
124. ^ Therman, Eeva (1980). Human Chromosomes: Structure, Behavior, Effects. Springer Science+Business
Media. pp. 112–24. doi:10.1007/978-1-4684-0107-3. ISBN 978-1-4684-0109-7.
125. ^ Edwards, JH; T Dent; J Kahn (iunie 1966). „Monozygotic twins of different sex”. Journal of Medical
Genetics. 3 (2): 117–23. doi:10.1136/jmg.3.2.117. PMC 1012913  . PMID 6007033.
126. ^ Machin, GA (ianuarie 1996). „Some causes of genotypic and phenotypic discordance in monozygotic twin
pairs”. American Journal of Medical Genetics. 61 (3): 216–28. doi:10.1002/(SICI)1096-8628(19960122)61:3<216::AID-
AJMG5>3.0.CO;2-S. PMID 8741866.
127. ^ Race, Ethnicity; Genetics Working Group (2005). „The use of racial, ethnic, and ancestral categories in
human genetics research”. American Journal of Human Genetics. 77 (4): 519–32. doi:10.1086/491747. PMC 1275602 
. PMID 16175499.
128. ^ Dr. Shafer, Aaron. „Understanding Genetics”. The Tech. Stanford University. Arhivat din original la 6
septembrie 2013. Accesat în 13 decembrie 2013. The DNA sequence in your genes is on average 99.9% identical to
ANY other human being.
129. ^ „Genetic – Understanding Human Genetic Variation”. Human Genetic Variation. National Institute of Health
(NIH). Arhivat din original la 25 august 2013. Accesat în 13 decembrie 2013. Between any two humans, the amount of
genetic variation—biochemical individuality—is about 0.1%.
130. ^ „First Individual Diploid Human Genome Published By Researchers at J. Craig Venter Institute”. J. Craig
Venter Institute. 3 septembrie 2007. Arhivat din original la 16 iulie 2011. Accesat în 5 septembrie 2011.
131. ^ Levy S, Sutton G, Ng PC, Feuk L, Halpern AL, Walenz BP, et al. (septembrie 2007). „The diploid genome
sequence of an individual human”. PLOS Biology. 5 (10): e254. doi:10.1371/journal.pbio.0050254. PMC 1964779 
. PMID 17803354.
132. ^ „Understanding Genetics: Human Health and the Genome”. The Tech Museum of Innovation. 24 ianuarie
2008. Arhivat din original la 29 aprilie 2012. Accesat în 5 septembrie 2011.
133. ^ „First Diploid Human Genome Sequence Shows We're Surprisingly Different”. Science Daily. 4 septembrie
2007. Accesat în 5 septembrie 2011.
134. ^ „Human Diversity – Go Deeper”. Power of an Illusion. PBS. Arhivat din original la 30 octombrie 2013.
Accesat în 6 ianuarie 2013.
135. ^ „Chimps show much greater genetic diversity than humans”. Media. University of Oxford. Arhivat
din original la 18 decembrie 2013. Accesat în 13 decembrie 2013.
136. ^ a b c d Roberts, Dorothy (2011). Fatal Invention. London, New York: The New Press.
137. ^ Pertea, Mihaela; Salzberg, Steven L. (2010). „Between a chicken and a grape: estimating the number of
human genes”. Genome Biology. 11 (5): 206. doi:10.1186/gb-2010-11-5-206. PMC 2898077  . PMID 20441615.
138. ^ Harpending, H. C.; Batzer, M. A.; Gurven, M.; Jorde, L. B.; Rogers, A. R.; Sherry, S. T. (1998). „Genetic
traces of ancient demography”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 95(4): 1961–
67. Bibcode:1998PNAS...95.1961H. doi:10.1073/pnas.95.4.1961. PMC 19224  . PMID 9465125.
139. ^ Jorde LB, Rogers AR, Bamshad M, Watkins WS, Krakowiak P, Sung S, Kere J, Harpending HC
(1997). „Microsatellite diversity and the demographic history of modern humans”. Proceedings of the National Academy
of Sciences of the United States of America. 94 (7): 3100–
03. Bibcode:1997PNAS...94.3100J. doi:10.1073/pnas.94.7.3100. PMC 20328  . PMID 9096352.
140. ^ Cann, Rebecca L.; Stoneking, Mark; Wilson, Allan C. (1987). „Mitochondrial DNA and human
evolution”. Nature. 325 (6099): 31–36. Bibcode:1987Natur.325...31C. doi:10.1038/325031a0. ISSN 0028-
0836. PMID 3025745.
141. ^ Soares P, Ermini L, Thomson N, et al. (iunie 2009), „Correcting for purifying selection: an improved human
mitochondrial molecular clock”, Am. J. Hum. Genet., 84 (6): 740–59, doi:10.1016/j.ajhg.2009.05.001, PMC 2694979 
, PMID 19500773. University of Leeds – New 'molecular clock' aids dating of human migration history Arhivat în 20
august 2017, la Wayback Machine.
142. ^ Poznik GD, Henn BM, Yee MC, Sliwerska E, Euskirchen GM, Lin AA, Snyder M, Quintana-Murci L, Kidd JM,
Underhill PA, Bustamante CD (august 2013). „Sequencing Y chromosomes resolves discrepancy in time to common
ancestor of males versus females”. Science. 341 (6145): 562–
65. Bibcode:2013Sci...341..562P. doi:10.1126/science.1237619. PMC 4032117  . PMID 23908239.
143. ^ Wade, Nicholas (7 martie 2007). „Still Evolving, Human Genes Tell New Story”. The New York Times. Arhivat
din original la 14 ianuarie 2012. Accesat în 13 februarie 2012.
144. ^ În Suedia, prima țară în care s-au înregistrat ratele de mortalitate, aproximativ 20% dintre copii au murit în
secolul al XVIII-lea și doar 0,4% la sfârșitul secolului al XX-lea. Lomborg, The Skeptical Environmentalist, p.54
145. ^ According to 2 July 2007 Newsweek magazine, a woman dies in childbirth every minute, most often due to
uncontrolled bleeding and infection, with the world's poorest women most vulnerable. The lifetime risk is 1 in 16 in sub-
Saharan Africa, compared to 1 in 2,800 in developed countries.
146. ^ LaVelle, M. (1995). „Natural selection and developmental sexual variation in the human pelvis”. American
Journal of Physical Anthropology. 98 (1): 59–72. doi:10.1002/ajpa.1330980106. PMID 8579191.
147. ^ Correia, H.; Balseiro, S.; De Areia, M. (2005). „Sexual dimorphism in the human pelvis: testing a new
hypothesis”  (PDF). Homo. 56 (2): 153–60. doi:10.1016/j.jchb.2005.05.003. PMID 16130838.
148. ^ Laland, Kevin N.; Brown, Gillian (2011). Sense and Nonsense: Evolutionary Perspectives on Human
Behaviour (în engleză). Oxford University Press. p. 7. ISBN 978-0-19-958696-7.
149. ^ Leakey, Richard; Lewin, Roger (1993). Origins Reconsidered: In Search of What Makes Us Human. New
York City: Anchor Books. ISBN 978-0-385-46792-6.
150. ^ Diamond, Jared (1997). Why is Sex Fun? The Evolution of Human Sexuality. New York City: Basic Books.
pp. 167–70. ISBN 978-0-465-03127-6.
151. ^ Peccei, Jocelyn Scott (2001). „Menopause: Adaptation or epiphenomenon?”. Evolutionary
Anthropology. 10 (2): 43–57. doi:10.1002/evan.1013.
152. ^ Haenel H (1989). „Phylogenesis and nutrition”. Nahrung. 33 (9): 867–87. PMID 2697806.
153. ^ Cordain, Loren (2007). „Implications of Plio-pleistocene diets for modern humans”. În Peter S.
Ungar. Evolution of the human diet: the known, the unknown and the unknowable. pp. 264–65. "Since the evolutionary
split between hominins and pongids approximately 7 million years ago, the available evidence shows that all species of
hominins ate an omnivorous diet composed of minimally processed, wild-plant, and animal foods.
154. ^ American Dietetic, Association; Dietitians Of, Canada (2003). „Vegetarian Diets”. Journal of the American
Dietetic Association. 103 (6): 748–65. doi:10.1053/jada.2003.50142. PMID 12778049.
155. ^ Cordain L, Eaton SB, Sebastian A, et al. (februarie 2005). „Origins and evolution of the Western diet: health
implications for the 21st century”. Am. J. Clin. Nutr. 81 (2): 341–54. doi:10.1093/ajcn.81.2.341  . PMID 15699220.
156. ^ Earliest agriculture in the Americas Arhivat în 3 iunie 2010, la Wayback Machine. Earliest cultivation of
barley Arhivat în 16 februarie 2007, la Wayback Machine. Earliest cultivation of figs Arhivat în 2 iunie 2006, la Wayback
Machine., retrieved 19 February 2007
157. ^ United Nations Information Service. "Independent Expert On Effects Of Structural Adjustment, Special
Rapporteur On Right To Food Present Reports: Commission Continues General Debate On Economic, Social And
Cultural Rights" Arhivat în 27 martie 2009, la Wayback Machine.. United Nations, 29 March 2004, p. 6. "Around 36 million
people died from hunger directly or indirectly every year.".
158. ^ a b Haslam DW, James WP (octombrie 2005). „Obesity”. Lancet. 366 (9492): 1197–209. doi:10.1016/S0140-
6736(05)67483-1. PMID 16198769.
159. ^ Catenacci VA, Hill JO, Wyatt HR (septembrie 2009). „The obesity epidemic”. Clin. Chest Med. 30 (3): 415–
44, vii. doi:10.1016/j.ccm.2009.05.001. PMID 19700042.
160. ^ O'Neil, Dennis. „Adapting to Climate Extremes”. Human Biological Adaptability. Palomar College. Arhivat
din original la 6 ianuarie 2013. Accesat în 6 ianuarie 2013.
161. ^ de Beer H (2004). „Observations on the history of Dutch physical stature from the late-Middle Ages to the
present”. Econ Hum Biol. 2 (1): 45–55. doi:10.1016/j.ehb.2003.11.001. PMID 15463992.
162. ^ Ilardo, M. A.; Moltke, I.; Korneliussen, T. S.; Cheng, J.; Stern, A. J.; Racimo, F.; de Barros Damgaard, P.;
Sikora, M.; Seguin-Orlando, A.; Rasmussen, S.; van den Munckhof, I. C. L.; ter Horst, R.; Joosten, L. A. B.; Netea, M. G.;
Salingkat, S.; Nielsen, R.; Willerslev, E. (18 aprilie 2018). „Physiological and Genetic Adaptations to Diving in Sea
Nomads”. Cell. 173 (3): 569–580.e15. doi:10.1016/j.cell.2018.03.054  . PMID 29677510.
163. ^ Hedrick PW (2011). „Population genetics of malaria resistance in humans”. Heredity. 107 (4): 283–
304. doi:10.1038/hdy.2011.16. PMC 3182497  . PMID 21427751.
164. ^ Weatherall DJ (2008). „Genetic variation and susceptibility to infection: The red cell and malaria”. British
Journal of Haematology. 141 (3): 276–86. doi:10.1111/j.1365-2141.2008.07085.x   . PMID 18410566.
165. ^ Beja-Pereira A, et al. (2003). „Gene-culture coevolution between cattle milk protein genes and human lactase
genes”. Nat Genet. 35 (4): 311–13. doi:10.1038/ng1263. PMID 14634648.
166. ^ Nina, Jablonski (2004). „The evolution of human skin and skin color”. Annual Review of Anthropology. 33:
585–623. doi:10.1146/annurev.anthro.33.070203.143955.
167. ^ Rogers, Alan R.; Iltis, David; Wooding, Stephen (2004). „Genetic variation at the MC1R locus and the time
since loss of human body hair”. Current Anthropology. 45 (1): 105–08. doi:10.1086/381006.
168. ^ Jablonski, N.G. & Chaplin, G. (2000). "The evolution of human skin coloration" Arhivat în 14 ianuarie 2012,
la Wayback Machine. (pdf), Journal of Human Evolution 39: 57–106.
169. ^ Harding RM, Healy E, Ray AJ, et al. (aprilie 2000). „Evidence for variable selective pressures at MC1R”. Am.
J. Hum. Genet. 66 (4): 1351–61. doi:10.1086/302863. PMC 1288200  . PMID 10733465.
170. ^ Robin, Ashley (1991). Biological Perspectives on Human Pigmentation. Cambridge: Cambridge University
Press.
171. ^ a b Muehlenbein, Michael (2010). Human Evolutionary Biology. Cambridge University Press. pp. 192–213.
172. ^ „Genetic – Understanding Human Genetic Variation”. Human Genetic Variation. National Institute of Health
(NIH). Arhivat din original la 25 august 2013. Accesat în 13 decembrie 2013. In fact, research results consistently
demonstrate that about 85 percent of all human genetic variation exists within human populations, whereas about only 15
percent of variation exists between populations.
173. ^ a b Goodman, Alan. „Interview with Alan Goodman”. Race Power of and Illusion. PBS. Arhivat
din original la 29 octombrie 2012. Accesat în 6 ianuarie 2013.
174. ^ Marks, J. (2010). „Ten facts about human variation”. În Muehlenbein, M. Human Evolutionary Biology  (PDF).
New York: Cambridge University Press. Arhivat din original  (PDF) la 15 aprilie 2012. Accesat în 5 septembrie 2013.
175. ^ Jorde, L.; Watkins, W; Bamshad, M; Dixon, M; Ricker, C.; Seielstad, M.; Batzer, M. (2000). „The distribution
of human genetic diversity: a comparison of mitochondrial, autosomal, and Y-chromosome data”. American Journal of
Human Genetics. 66 (3): 979–88. doi:10.1086/302825. PMC 1288178  . PMID 10712212.
176. ^ „New Research Proves Single Origin Of Humans In Africa”. Science Daily. 19 iulie 2007. Arhivat
din original la 4 noiembrie 2011. Accesat în 5 septembrie 2011.
177. ^ Manica, A; Amos, W; Balloux, F; Hanihara, T (2007). „The effect of ancient population bottlenecks on human
phenotypic variation”. Nature. 448 (7151): 346–
48. Bibcode:2007Natur.448..346M. doi:10.1038/nature05951. PMC 1978547  . PMID 17637668.
178. ^ Bergström, A; McCarthy, S; Hui, R; Almarri, M; Ayub, Q (2020). „Insights into human genetic variation and
population history from 929 diverse genomes”. Science. 367 (6484):
eaay5012. doi:10.1126/science.aay5012. "Populations in central and southern Africa, the Americas, and Oceania each
harbor tens to hundreds of thousands of private, common genetic variants. Most of these variants arose as new
mutations rather than through archaic introgression, except in Oceanian populations, where many private variants derive
from Denisovan admixture."
179. ^ Bergström, A; McCarthy, S; Hui, R; Almarri, M; Ayub, Q (2020). „Insights into human genetic variation and
population history from 929 diverse genomes”. Science. 367 (6484): eaay5012. doi:10.1126/science.aay5012. "An
analysis of archaic sequences in modern populations identifies ancestral genetic variation in African populations that
likely predates modern humans and has been lost in most non-African populations."
180. ^ Durvasula, A; Sankararaman, S (2020). „Recovering signals of ghost archaic introgression in African
populations”. Science Advances. 6 (7): eaax5097. doi:10.1126/sciadv.aax5097. "Our analyses of site frequency spectra
indicate that these populations derive 2 to 19% of their genetic ancestry from an archaic population that diverged before
the split of Neanderthals and modern humans."
181. ^ Gustafsson A, Lindenfors P (2004). „Human size evolution: no allometric relationship between male and
female stature”. Journal of Human Evolution. 47 (4): 253–66. doi:10.1016/j.jhevol.2004.07.004. PMID 15454336.
182. ^ „Ogden et al (2004). Mean Body Weight, Height, and Body Mass Index, United States 1960–2002   Advance
Data from Vital and Health Statistics, Number 347, October 27, 2004”  (PDF). Arhivat din original  (PDF) la 23 februarie
2011. Accesat în 27 iulie 2013.
183. ^ Miller, AE; MacDougall, JD; Tarnopolsky, MA; Sale, DG (1993). „Gender differences in strength and muscle
fiber characteristics”. European Journal of Applied Physiology and Occupational Physiology. 66 (3): 254–
62. doi:10.1007/BF00235103. PMID 8477683.
184. ^ Dominance and the evolution of sexual dimorphism in human voice pitch Puts, David Andrew and Gaulin,
Steven J.C and Verdolini, Katherine; Evolution and Human Behavior, ISSN 1090-5138, 2006, Volume 27, Issue 4, pp.
283–96
185. ^ Gender, women, and health Arhivat în 25 iunie 2013, la Wayback Machine. Reports from WHO 2002–2005
186. ^ a b Marks, Jonathan. „Interview with Jonathan Marks”. Race – The Power of an Illusion. PBS. Arhivat
din original la 12 noiembrie 2012. Accesat în 6 ianuarie 2013.
187. ^ Goodman, Alan. „Background Readings”. Race – Power of an Illusion. PBS. Arhivat din original la 23 mai
2013. Accesat în 6 ianuarie 2013.
188. ^ Nina, Jablonski (2004). „The evolution of human skin and skin color”. Annual Review of Anthropology. 33:
585–623. doi:10.1146/annurev.anthro.33.070203.143955. genetic evidence [demonstrate] that strong levels of natural
selection acted about 1.2 mya to produce darkly pigmented skin in early members of the genus Homo
189. ^ Bower, C.; Stanley (1992). „The role of nutritional factors in the aetiology of neural tube defects”. Journal of
Paediatrics and Child Health. 28 (1): 12–16. doi:10.1111/j.1440-1754.1992.tb02610.x. PMID 1554510.
190. ^ O'Neil, Dennis. „Overview”. Modern Human Variation. Palomar College. Arhivat din originalla 5 noiembrie
2012. Accesat în 6 ianuarie 2013.
191. ^ a b Keita, S O Y; Kittles, R A; Royal, C D M; Bonney, G E; Furbert-Harris, P; Dunston, G M; Rotimi, C N
(2004). „Conceptualizing human variation”. Nature Genetics. 36 (11 Suppl): S17–20. doi:10.1038/ng1455 
. PMID 15507998.
192. ^ „Census, race and science”. Nature Genetics. 24 (2): 97–98. 2000. doi:10.1038/72884 
. PMID 10655044. That race (...) is not a scientific term is generally agreed upon by scientists—and a message that
cannot be repeated often enough.
193. ^ O'Neil, Dennis. „Models of Classification”. Modern Human Variation. Palomar College. Arhivat
din original la 6 ianuarie 2013. Accesat în 6 ianuarie 2013.
194. ^ Harrison, Guy (2010). Race and Reality. Amherst: Prometheus Books. Race is a poor empirical description of
the patterns of difference that we encounter within our species. The billions of humans alive today simply do not fit into
neat and tidy biological boxes called races. Science has proven this conclusively. The concept of race (...) is not scientific
and goes against what is known about our ever-changing and complex biological diversity.
195. ^ Roberts, Dorothy (2011). Fatal Invention. London, New York: The New Press. The genetic differences that
exist among populations are characterized by gradual changes across geographic regions, not sharp, categorical
distinctions. Groups of people across the globe have varying frequencies of polymorphic genes, which are genes with
any of several differing nucleotide sequences. There is no such thing as a set of genes that belongs exclusively to one
group and not to another. The clinal, gradually changing nature of geographic genetic difference is complicated further by
the migration and mixing that human groups have engaged in since prehistory. Genetic studies have substantiated the
absence of clear biological borders; thus the term "race" is rarely used in scientific terminology, either in biological
anthropology and in human genetics. Race has no genetic or biological basis. Human beings do not fit the zoological
definition of race. Race is not a biological category that is politically charged. It is a political category that has been
disguised as a biological one.
196. ^ Goodman, Alan. „Interview with Alan Goodman”. Race Power of and Illusion. PBS. Arhivat din original la 29
octombrie 2012. Accesat în 6 ianuarie 2013. There's no biological basis for race. And that is in the facts of biology, the
facts of non-concordance, the facts of continuous variation, the recentness of our evolution, the way that we all
commingle and come together, and how genes flow. (...) There's no generalizability to race. There is no center there (...).
It's fluid.
197. ^ Steve Olson, Mapping Human History: Discovering the Past Through Our Genes, Boston, 2002
198. ^ Jablonski, Nina (2004). „The evolution of human skin and skin color”. Annual Review of Anthropology. 33:
585–623. doi:10.1146/annurev.anthro.33.070203.143955.
199. ^ Palmié, Stephan (mai 2007). „Genomics, divination, 'racecraft'”. American Ethnologist. 34 (2): 205–
22. doi:10.1525/ae.2007.34.2.205.
200. ^ 3-D Brain Anatomy Arhivat în 5 septembrie 2017, la Wayback Machine., The Secret Life of the Brain, Public
Broadcasting Service. Retrieved 3 April 2005.
201. ^ Stern, Peter (22 iunie 2018). „The human prefrontal cortex is special”. Science (în engleză). 360 (6395):
1311–1312. Bibcode:2018Sci...360S1311S. doi:10.1126/science.360.6395.1311-g. ISSN 0036-8075.
202. ^ Erickson, Robert (22 septembrie 2014). „Are Humans the Most Intelligent Species?”. Journal of
Intelligence (în engleză). 2 (3): 119–121. doi:10.3390/jintelligence2030119. ISSN 2079-3200.
203. ^ „Humans not smarter than animals, just different, experts say”. phys.org (în engleză). Accesat în 24
octombrie 2020.
204. ^ Robson, David. „We've got human intelligence all wrong”. www.bbc.com (în engleză). Accesat în 24
octombrie 2020.
205. ^ „Many Animals—Including Your Dog—May Have Horrible Short-Term Memories”. National Geographic
News (în engleză). 26 februarie 2015. Accesat în 6 septembrie 2020.
206. ^ Schmidt, Karen L.; Cohn, Jeffrey F. (2001). „Human facial expressions as adaptations: Evolutionary
questions in facial expression research”. American Journal of Physical Anthropology. 116 (S33): 3–
24. doi:10.1002/ajpa.20001. PMC 2238342  . PMID 11786989.
207. ^ „Tears in Her Eyes: A Turnoff for Guys?”. ABC News (American) (în engleză). 2011. Accesat în 22 aprilie
2020.
208. ^ Deleniv, Sofia (2018). „The 'me' illusion: How your brain conjures up your sense of self”. New Scientist.
Accesat în 22 aprilie 2020.
209. ^ „Can We Really Know What Animals Are Thinking?”. Snopes.com. 2019. Accesat în 22 aprilie 2020.
210. ^ Grandner, Michael A.; Patel, Nirav P.; Gehrman, Philip R.; Perlis, Michael L.; Pack, Allan I. (2010). „Problems
associated with short sleep: bridging the gap between laboratory and epidemiological studies”. Sleep Medicine
Reviews. 14 (4): 239–47. doi:10.1016/j.smrv.2009.08.001. PMC 2888649  . PMID 19896872.
211. ^ Ann, Lee (27 ianuarie 2005). „HowStuffWorks "Dreams: Stages of Sleep"”. Science.howstuffworks.com.
Arhivat din original la 15 mai 2012. Accesat în 11 august 2012.
212. ^ Empson, J. (2002). Sleep and dreaming (3rd ed.)., New York: Palgrave/St. Martin's Press
213. ^ Cherry, Kendra. (2015). "10 Facts About Dreams: What Researchers Have Discovered About
Dreams Arhivat în 21 februarie 2016, la Wayback Machine.." About Education: Psychology. About.com.
214. ^ Lite, Jordan (29 iulie 2010). „How Can You Control Your Dreams?”. Scientific America. Arhivat
din original la 2 februarie 2015.
215. ^ Domhoff, W. (2002). The scientific study of dreams. APA Press
216. ^ Puține animale sunt capabile să se identifice în oglindă: cimpanzei și bonobo, elefanți și delfini.
217. ^ Wellman, H. M. et al (2001) "Meta-Analysis of Theory-of-Mind Development: The Truth about False Belief'".
Child Development. Vol. 72(3), pp. 655–684; doi:10.1111/1467-8624.00304
218. ^ „Cognition”. Lexico. Oxford University Press and Dictionary.com. Accesat în 6 mai 2020.
219. ^ Glattfelder, James B. (2019), Glattfelder, James B., ed., „The Consciousness of Reality”, Information—
Consciousness—Reality: How a New Understanding of the Universe Can Help Answer Age-Old Questions of Existence,
The Frontiers Collection (în engleză), Cham: Springer International Publishing, pp. 515–595, doi:10.1007/978-3-030-
03633-1_14, ISBN 978-3-030-03633-1, accesat în 25 octombrie 2020
220. ^ „American Psychological Association (2013). Glossary of psychological terms”. Apa.org. Accesat în 13
august 2014.
221. ^ „Developmental Psychology Studies Human Development Across the Lifespan”. www.apa.org (în engleză).
Arhivat din original la 9 iulie 2014. Accesat în 28 august 2017.
222. ^ Burman, Erica (2017). Deconstructing Developmental Psychology. New York, NY: Routledge. ISBN 978-1-
138-84695-1.
223. ^ Intelligence test la Encyclopædia Britannica
224. ^ Saul McLeod (20 martie 2020). „Maslow's Hierarchy of Needs”. Simplypsychology.org. Simply Scholar
Limited. Accesat în 4 aprilie 2020. Maslow's hierarchy of needs is a motivational theory in psychology comprising a five-
tier model of human needs, often depicted as hierarchical levels within a pyramid. Needs lower down in the hierarchy
must be satisfied before individuals can attend to needs higher up.
225. ^ a b c Ryan, Richard M.; Deci, Edward L. (2000). „Intrinsic and Extrinsic Motivations: Classic Definitions and
New Directions”. Contemporary Educational Psychology. 25 (1): 54–67. doi:10.1006/ceps.1999.1020. PMID 10620381.
226. ^ Ryan, Richard M.; Deci, Edward L. (2000). „Self-determination theory and the facilitation of intrinsic
motivation, social development, and well-being”. American Psychologist. 55 (1): 68–78. doi:10.1037/0003-
066X.55.1.68. PMID 11392867.
227. ^ Heckhausen, J.; Heckhausen, H. (28 martie 2018). Motivation and Action. Introduction and Overview:
Springer, Cham. p. 1. doi:10.1007/978-3-319-65094-4_1. ISBN 978-3-319-65093-7.
228. ^ Damasio AR (mai 1998). „Emotion in the perspective of an integrated nervous system”. Brain Research.
Brain Research Reviews. 26 (2–3): 83–86. doi:10.1016/s0165-0173(97)00064-7. PMID 9651488.
229. ^ Ekman, Paul; Davidson, Richard J. (1994). The Nature of emotion : fundamental questions. New York:
Oxford University Press. pp. 291–93. ISBN 978-0-19-508944-8. Emotional processing, but not emotions, can occur
unconsciously.
230. ^ Cabanac, Michel (2002). "What is emotion?" Behavioural Processes 60(2): 69-83. "[E]motion is any mental
experience with high intensity and high hedonic content (pleasure/displeasure)."
231. ^ Scirst, =Daniel L. (2011). Psychology Second Edition. New York, NY: Worth Publishers. p. 310. ISBN 978-1-
4292-3719-2.
232. ^ Averill, James R. (februarie 1999). „Individual Differences in Emotional Creativity: Structure and
Correlates”. Journal of Personality (în engleză). 67 (2): 331–371. doi:10.1111/1467-6494.00058. ISSN 0022-
3506. PMID 10202807.
233. ^ Tyng, Chai M.; Amin, Hafeez U.; Saad, Mohamad N. M.; Malik, Aamir S. (2017). „The Influences of Emotion
on Learning and Memory”. Frontiers in Psychology (în engleză). 8: 1454. doi:10.3389/fpsyg.2017.01454. ISSN 1664-
1078. PMC 5573739  . PMID 28883804.
234. ^ Van Gelder, Jean-Louis (noiembrie 2016). „Emotions in Criminal Decision Making”. În Wright,
Richard. Oxford Bibliographies in Criminology. Oxford University Press.
235. ^ Sharma, Neelu; Prakash, Om; Sengar, K. S.; Chaudhury, Suprakash; Singh, Amool R. (2015). „The relation
between emotional intelligence and criminal behavior: A study among convicted criminals”. Industrial Psychiatry
Journal. 24 (1): 54–58. doi:10.4103/0972-6748.160934. ISSN 0972-6748. PMC 4525433  . PMID 26257484.
236. ^ Fredrickson, Barbara L. (2001). „The Role of Positive Emotions in Positive Psychology”. The American
Psychologist. 56 (3): 218–226. doi:10.1037/0003-066X.56.3.218. ISSN 0003-066X. PMC 3122271  . PMID 11315248.
237. ^ Dan Haybron (https://www.slu.edu/colleges/AS/philos/site/people/faculty/Haybron/ Arhivatîn 30 august 2019,
la Wayback Machine., http://www.happinessandwellbeing.org/project-team/Arhivat în 12 octombrie 2018, la Wayback
Machine.); "I would suggest that when we talk about happiness, we are actually referring, much of the time, to a complex
emotional phenomenon. Call it emotional well-being. Happiness as emotional well-being concerns your emotions and
moods, more broadly your emotional condition as a whole. To be happy is to inhabit a favorable emotional state.... On
this view, we can think of happiness, loosely, as the opposite of anxiety and depression. Being in good spirits, quick to
laugh and slow to anger, at peace and untroubled, confident and comfortable in your own skin, engaged, energetic and
full of life." https://opinionator.blogs.nytimes.com/2014/04/13/happiness-and-its-discontents/ Arhivat în 12 octombrie
2018, la Wayback Machine. Haybron has also used the term thymic, by which he means 'overall mood state' in this
context; https://philpapers.org/rec/HAYHAE Arhivat în 18 octombrie 2018, la Wayback Machine. Xavier Landes
<https://www.sseriga.edu/landes-xavierArhivat în 30 august 2019, la Wayback Machine.> has described a similar
concept of mood. https://www.satori.lv/article/kas-ir-laime Arhivat în 13 mai 2019, la Wayback Machine.
238. ^ a b c Greenberg, Jerrold S.; Bruess, Clint E.; Oswalt, Sara B. (2016). Exploring the Dimensions of Human
Sexuality. Jones & Bartlett Publishers. pp. 4–10. ISBN 978-1-284-08154-1. Accesat în 21 iunie 2017. Human sexuality
is a part of your total personality. It involves the interrelationship of biological, psychological, and sociocultural
dimensions. [...] It is the total of our physical, emotional, and spiritual responses, thoughts, and feelings.
239. ^ a b c Bolin, Anne; Whelehan, Patricia (2009). Human Sexuality: Biological, Psychological, and Cultural
Perspectives. Taylor & Francis. pp. 32–42. ISBN 978-0-7890-2671-2.
240. ^ Younis, Ihab; Abdel-Rahman, Sherine H. (2013). „Sex difference in libido”. Human Andrology(în
engleză). 3 (4): 85–89. doi:10.1097/01.XHA.0000432482.01760.b0.
241. ^ Morris, Desmond (1967). Le Singe nu..
242. ^ Fromm, Erich; The Art of Loving, Harper Perennial (5 September 2000), Original English Version, ISBN: 978-
0-06-095828-2
243. ^ A, Gct (14 februarie 2020). „The 8 Ancient Greek Words For Love”. Greek City Times (în engleză). Accesat
în 25 octombrie 2020.
244. ^ Wang, Chuan; Song, Sensen; d’Oleire Uquillas, Federico; Zilverstand, Anna; Song, Hongwen; Chen, Hong;
Zou, Zhiling (2 ianuarie 2020). „Altered brain network organization in romantic love as measured with resting-state fMRI
and graph theory”. Brain Imaging and Behavior (în engleză). 14 (6): 2771–2784. doi:10.1007/s11682-019-00226-
0. ISSN 1931-7565. PMID 31898089.
245. ^ „Love, Actually: The science behind lust, attraction, and companionship”. Science in the News (în
engleză). 14 februarie 2017. Accesat în 25 octombrie 2020.
246. ^ The Precipice: Existential Risk and the Future of Humanity. Hachette Books. 2020. ISBN 978-0-316-48489-
3. Homo sapiens and our close relatives may have some unique physical attributes, such as our dextrous hands, upright
 walking and resonant voices. However, these on their own cannot explain our success. They went together with our
intelligence...
247. ^ Goldman, Jason G. (2012). „Pay attention… time for lessons at animal school”. bbc.com (în engleză).
Accesat în 22 aprilie 2020.
248. ^ Winkler, M.; Mueller, J. L.; Friederici, A. D.; Männel, C. (21 noiembrie 2018). „Infant cognition includes the
potentially human-unique ability to encode embedding”. Science Advances. 4 (11):
eaar8334. Bibcode:2018SciA....4.8334W. doi:10.1126/sciadv.aar8334  . PMID 30474053.
249. ^ „Chimps Can't Cook, But Maybe They'd Like To”. National Geographic News (în engleză). 2 iunie 2015.
Accesat în 22 aprilie 2020.
250. ^ Vakhitova, Tina; Gadelshina, Landysh (2 iunie 2015). „The Role and Importance of the Study of Economic
Subjects in the Implementation of the Educational Potential of Education”. Procedia - Social and Behavioral Sciences.
The Proceedings of 6th World Conference on educational Sciences (în engleză). 191: 2565–
2567. doi:10.1016/j.sbspro.2015.04.690. ISSN 1877-0428.
251. ^ „The Book of Humans by Adam Rutherford review – a pithy homage to our species”. the Guardian (în
engleză). 9 octombrie 2018. Accesat în 22 aprilie 2020.
252. ^ Nicholls, Henry (29 iunie 2015). „Babblers speak to the origin of language”. The Guardian. Accesat în 22
aprilie 2020.
253. ^ Dasgupta, Shreya (2015). „Can any animals talk and use language like humans?”. bbc.com(în engleză).
Accesat în 22 aprilie 2020. Most animals are not vocal learners.
254. ^ Predicția că o luptă între culturi va fi principala sursă de conflicte în secolul XXI este prezentată în cartea lui
Samuel Huntington The Clash of Civilisations.
255. ^ Joordens, Josephine C. A.; d’Errico, Francesco; Wesselingh, Frank P.; Munro, Stephen; de Vos, John;
Wallinga, Jakob; Ankjærgaard, Christina; Reimann, Tony; Wijbrans, Jan R.; Kuiper, Klaudia F.; Mücher, Herman J.
(2015). „Homo erectus at Trinil on Java used shells for tool production and engraving”. Nature (în engleză). 518 (7538):
228–231. Bibcode:2015Natur.518..228J. doi:10.1038/nature13962. ISSN 1476-4687. PMID 25470048.
256. ^ St. Fleur, Nicholas (12 septembrie 2018). „Oldest Known Drawing by Human Hands Discovered in South
African Cave”. The New York Times. Accesat în 20 septembrie 2018.
257. ^ Radford, Tim (16 aprilie 2004). „World's oldest jewellery found in cave”. The Guardian (în
engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în 23 septembrie 2020.
258. ^ „Antiquity – Cambridge Core”. antiquity.ac.uk.
259. ^ Vanhaeren, Marian; d'Errico, Francesco (iunie 2005). „Grave goods from the Saint-Germain-la-Rivière burial:
Evidence for social inequality in the Upper Palaeolithic”. Journal of Anthropological Archaeology. 24 (2): 117–
134. doi:10.1016/j.jaa.2005.01.001.
260. ^ „British Museum – perforated baton”. British Museum.
261. ^ „British Museum – laurel leaf point”. British Museum.
262. ^ a b I, Morley (2014). „A multi-disciplinary approach to the origins of music: perspectives from anthropology,
archaeology, cognition and behaviour”. Journal of anthropological sciences = Rivista di antropologia : JASS (în
engleză). 92 (92): 147–77. doi:10.4436/JASS.92008. PMID 25020016. Accesat în 21 septembrie 2020.
263. ^ „Why do we like to dance--And move to the beat?”. Scientific American (în engleză). Accesat în 21
septembrie 2020.
264. ^ Prior, Karen Swallow (21 iunie 2013). „How Reading Makes Us More Human”. The Atlantic(în engleză).
Accesat în 23 septembrie 2020.
265. ^ a b Puchner, Martin. „How stories have shaped the world”. www.bbc.com (în engleză). Accesat în 23
septembrie 2020.
266. ^ Dalley, Stephanie (2000). Myths from Mesopotamia : Creation, the Flood, Gilgamesh, and Others (ed.
revised). Oxford University Press. p. 41. ISBN 978-0-19-283589-5.
267. ^ Hernadi, Paul (2001). „Literature and Evolution”. SubStance. 30 (1/2): 55–
71. doi:10.2307/3685504. ISSN 0049-2426.
268. ^ „Why is language unique to humans? | Royal Society”. royalsociety.org (în engleză). Accesat în 24 octombrie
2020.
269. ^ Pagel, Mark (24 iulie 2017). „Q&A: What is human language, when did it evolve and why should we
care?”. BMC Biology. 15 (1): 64. doi:10.1186/s12915-017-0405-3. ISSN 1741-7007. PMC 5525259 
. PMID 28738867.
270. ^ Fitch, W. Tecumseh (4 decembrie 2010). „Language evolution: How to hear words long silenced”. New
Scientist (în engleză). 208 (2789): ii–iii. Bibcode:2010NewSc.208D...2F. doi:10.1016/S0262-4079(10)62961-
2. ISSN 0262-4079.
271. ^ Lian, Arild (2016), Lian, Arild, ed., „The Modality-Independent Capacity of Language: A Milestone of
Evolution”, Language Evolution and Developmental Impairments (în engleză), London: Palgrave Macmillan UK,
pp. 229–255, doi:10.1057/978-1-137-58746-6_7, ISBN 978-1-137-58746-6, accesat în 24 octombrie 2020
272. ^ „Culture | United Nations For Indigenous Peoples”. www.un.org. Accesat în 24 octombrie 2020.
273. ^ Comrie, Bernard; Polinsky, Maria; Matthews, Stephen (1996). The Atlas of Languages: The Origin and
Development of Languages Throughout the World. New York City: Facts on File. pp. 13–15. ISBN 978-0-8160-3388-1.
274. ^ Clark, J.D.; de Heinzelin, J.; Schick, K.D.; et al. (1994). „African Homo erectus: old radiometric ages and
young Oldowan assemblages in the Middle Awash Valley, Ethiopia”. Science. 264(5167): 1907–
10. Bibcode:1994Sci...264.1907C. doi:10.1126/science.8009220. PMID 8009220.
275. ^ a b November 2009, Charles Q. Choi 11. „Human Evolution: The Origin of Tool Use”. livescience.com (în
engleză). Accesat în 9 octombrie 2020.
276. ^ Orban, Guy A.; Caruana, Fausto (2014). „The neural basis of human tool use”. Frontiers in Psychology (în
engleză). 5: 310. doi:10.3389/fpsyg.2014.00310. ISSN 1664-1078. PMC 3988392  . PMID 24782809.
277. ^ Berna, Francesco; Goldberg, Paul; Horwitz, Liora Kolska; Brink, James; Holt, Sharon; Bamford, Marion;
Chazan, Michael (15 mai 2012). „Microstratigraphic evidence of in situ fire in the Acheulean strata of Wonderwerk Cave,
Northern Cape province, South Africa”. Proceedings of the National Academy of Sciences (în engleză). 109 (20):
E1215–20. doi:10.1073/pnas.1117620109. ISSN 0027-8424. PMC 3356665  . PMID 22474385.
278. ^ Gowlett, J. A. J. (23 mai 2016). „The discovery of fire by humans: a long and convoluted
process”. Philosophical Transactions of the Royal Society B: Biological Sciences. 371 (1696):
20150164. doi:10.1098/rstb.2015.0164. PMC 4874402  . PMID 27216521.
279. ^ Damiano, Justine (2018). „Neolithic Era Tools: Inventing a New Age - Read Now on
MagellanTV”. www.magellantv.com. Accesat în 9 octombrie 2020.
280. ^ Society, National Geographic (9 ianuarie 2020). „Industrial Revolution and Technology”. National Geographic
Society (în engleză). Accesat în 9 octombrie 2020.
281. ^ Kvavadze E, Bar-Yosef O, Belfer-Cohen A, Boaretto E, Jakeli N, Matskevich Z, Meshveliani T
(2009). „30,000-year-old wild flax fibers”. Science. 325 (5946):
1359. Bibcode:2009Sci...325.1359K. doi:10.1126/science.1175404. PMID 19745144.
282. ^ Reed; et al. (2004). „Genetic Analysis of Lice Supports Direct Contact between Modern and Archaic
Humans”. PLOS Biology. 2 (11): e340. doi:10.1371/journal.pbio.0020340. PMC 521174  . PMID 15502871.
283. ^ „Evolutionary Religious Studies: A New Field of Scientific Inquiry”. Arhivat din original la 17 august 2009.
284. ^ Boyer, Pascal (2008). „Being human: Religion: bound to believe?”. Nature. 455 (7216): 1038–
39. Bibcode:2008Natur.455.1038B. doi:10.1038/4551038a. PMID 18948934.
285. ^ Emmons, Robert A.; Paloutzian, Raymond F. (2003). „The psychology of religion”. Annual Review of
Psychology. 54 (1): 377–402. doi:10.1146/annurev.psych.54.101601.145024. PMID 12171998.
286. ^ King, Barbara J. (29 martie 2016). „Chimpanzees: Spiritual But Not Religious?”. The Atlantic(în engleză).
Accesat în 8 octombrie 2020.
287. ^ Culotta, Elizabeth (6 noiembrie 2009). „On the Origin of Religion”. Science. 326 (5954): 784–
787. Bibcode:2009Sci...326..784C. doi:10.1126/science.326_784. PMID 19892955.
288. ^ Atkinson, Quentin D.; Bourrat, Pierrick (2011). „Beliefs about God, the afterlife and morality support the role
of supernatural policing in human cooperation”. Evolution and Human Behavior(în engleză). 32 (1): 41–
49. doi:10.1016/j.evolhumbehav.2010.07.008. ISSN 1090-5138.
289. ^ a b Idinopulos, Thomas A. (1998). „What Is Religion?”. CrossCurrents. 48 (3): 366–380. ISSN 0011-1953.
290. ^ Walker, Gail C. (1 august 2000). „Secular Eschatology: Beliefs about Afterlife”. OMEGA - Journal of Death
and Dying (în engleză). 41 (1): 5–22. doi:10.2190/Q21C-5VED-GYW6-W091. ISSN 0030-2228.
291. ^ Silva Bautista, Jesús; Herrera Escobar, Venazir; Corona Miranda, Rodolfo (2017). „Scientific and Religious
Beliefs about the Origin of Life and Life after Death: Validation of a Scale”. Universal Journal of Educational Research (în
engleză). 5 (6): 995–1007. doi:10.13189/ujer.2017.050612. ISSN 2332-3205.
292. ^ McKay, Ryan; Whitehouse, Harvey (2015). „Religion and Morality”. Psychological Bulletin. 141 (2): 447–
473. doi:10.1037/a0038455. ISSN 0033-2909. PMC 4345965  . PMID 25528346.
293. ^ „Summary of Religions and Beliefs”. www.bolton.ac.uk. Accesat în 8 octombrie 2020.
294. ^ Ball, Philip (2015). „Complex societies evolved without belief in all-powerful deity”. Nature News (în
engleză). doi:10.1038/nature.2015.17040.
295. ^ Hall, Daniel E.; Meador, Keith G.; Koenig, Harold G. (2008). „Measuring religiousness in health research:
review and critique”. Journal of Religion and Health (Submitted manuscript). 47 (2): 134–63. doi:10.1007/s10943-008-
9165-2. PMID 19105008.
296. ^ Sherwood, Harriet (27 august 2018). „Religion: why faith is becoming more and more popular”. The
Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în 8 octombrie 2020.
297. ^ Hackett, Conrad; McClendon (2017). „Christians remain world's largest religious group, but they are declining
in Europe”. Pew Research Center (în engleză). Accesat în 8 octombrie 2020.
298. ^ a b „The Changing Global Religious Landscape”. Pew Research Center's Religion & Public Life Project (în
engleză). 5 aprilie 2017. Accesat în 8 octombrie 2020.
299. ^ DiChristina, Mariette. „A Very Human Story: Why Our Species Is Special”. Scientific American(în engleză).
Accesat în 27 septembrie 2020.
300. ^ Andersen, Hanne; Hepburn, Brian (2020), „Scientific Method”, În Zalta, Edward N., The Stanford
Encyclopedia of Philosophy (ed. Winter 2020), Metaphysics Research Lab, Stanford University, accesat în 8 octombrie
2020
301. ^ Vullo, Vincenzo (2020), Vullo, Vincenzo, ed., „The First Pre-scientific Age: From the Down of Technological
Man to the Bird of Science”, Gears: Volume 3: A Concise History, Springer Series in Solid and Structural Mechanics (în
engleză), Cham: Springer International Publishing, 12, pp. 7–19, doi:10.1007/978-3-030-40164-1_2, ISBN 978-3-030-
40164-1, accesat în 25 septembrie 2020
302. ^ „Science and Pseudo-Science”. Stanford Encyclopedia of Philosophy. Metaphysics Research Lab, Stanford
University. 2017. Arhivat din original la 11 iunie 2017. Accesat în 3 iulie 2017.
303. ^ Mary C. Olmstead & Valerie A. Kuhlmeier, Comparative Cognition (Cambridge University Press, 2015), pp.
209-10.
304. ^ Thomas G. Bergin (ed.), Encyclopedia of the Renaissance (Oxford and New York: New Market Books, 1987).
305. ^ „Branches of Science”  (PDF). University of Chicago. Arhivat din original  (PDF) la 23 aprilie 2017. Accesat
în 26 iunie 2017.
306. ^ „What is Philosophy? | Department of Philosophy”. philosophy.fsu.edu (în engleză). Accesat în 8 octombrie
2020.
307. ^ „philosophy | Definition, Systems, Fields, Schools, & Biographies”. Encyclopedia Britannica(în engleză).
Accesat în 8 octombrie 2020.
308. ^ Garfield, Jay L; Edelglass, William, ed. (9 iunie 2011). „Introduction”. The Oxford Handbook of World
Philosophy. Oxford University Press. ISBN 9780195328998.
309. ^ „What is the Difference Between Philosophy, Science, and Religion?”. ieet.org. Accesat în 8 octombrie 2020.
310. ^ Hassan, Nik Rushdi; Mingers, John; Stahl, Bernd (4 mai 2018). „Philosophy and information systems: where
are we and where should we go?”. European Journal of Information Systems(în engleză). 27 (3): 263–
277. doi:10.1080/0960085X.2018.1470776. ISSN 0960-085X.
311. ^ a b Schizzerotto, Antonio. „Social Stratification”  (PDF). University of Trento. Arhivat din original  (PDF) la 20
martie 2018. Accesat în 3 iulie 2017.
312. ^ Fukuyama, Francis. (2012). The origins of political order : from prehuman times to the French Revolution.
Farrar, Straus and Giroux. p. 53. ISBN 978-0-374-53322-9. OCLC 1082411117.
313. ^ „The Nature of Kinship: Overview”. www2.palomar.edu. Accesat în 24 octombrie 2020.
314. ^ Itao, Kenji; Kaneko, Kunihiko (21 ianuarie 2020). „Evolution of kinship structures driven by marriage tie and
competition”. Proceedings of the National Academy of Sciences (în engleză). 117 (5): 2378–
2384. doi:10.1073/pnas.1917716117. ISSN 0027-8424. PMID 31964846.
315. ^ Chandra, Kanchan (2012). Constructivist theories of ethnic politics. Oxford University Press. pp. 69–
70. ISBN 978-0-19-989315-7. OCLC 829678440.
316. ^ People, James; Bailey, Garrick (2010). Humanity: An Introduction to Cultural Anthropology (ed. 9th).
Wadsworth Cengage learning. p. 389. In essence, an ethnic group is a named social category of people based on
perceptions of shared social experience or one's ancestors' experiences. Members of the ethnic group see themselves
as sharing cultural traditions and history that distinguish them from other groups. Ethnic group identity has a strong
psychological or emotional component that divides the people of the world into opposing categories of “us” and “them.” In
contrast to social stratification, which divides and unifies people along a series of horizontal axes based on
socioeconomic factors, ethnic identities divide and unify people along a series of vertical axes. Thus, ethnic groups, at
least theoretically, cut across socioeconomic class differences, drawing members from all strata of the population.
 317. ^ „Race and ethnicity: How are they different?”. Culture (în engleză). 22 februarie 2019. Accesat în 24
octombrie 2020.
318. ^ Race, Ethnicity (1 octombrie 2005). „The Use of Racial, Ethnic, and Ancestral Categories in Human Genetics
Research”. The American Journal of Human Genetics (în engleză). 77 (4): 519–532. doi:10.1086/491747. ISSN 0002-
9297. PMC 1275602  . PMID 16175499.
319. ^ Chandra, Kanchan (2006). „What is Ethnic Identity and Does It Matter?”. Annual Review of Political
Science (în engleză). 9 (1): 397–424. doi:10.1146/annurev.polisci.9.062404.170715. ISSN 1094-2939.
320. ^ Smith, Anthony D. (1999) Myths and Memories of the Nation. Oxford University Press. pp. 4–7
321. ^ Banton, Michael (2007). „Max Weber on 'ethnic communities': a critique”. Nations and Nationalism. 13 (1):
19–35. doi:10.1111/j.1469-8129.2007.00271.x.
322. ^ Delanty, Gerard & Krishan Kumar (2006) The SAGE Handbook of Nations and Nationalism. SAGE. ISBN:
978-1-4129-0101-7 p. 171
323. ^ Christian, David (2004). Maps of Time . University of California Press. ISBN 978-0-520-24476-4.
324. ^ Cronk, Lee; Sep 2017, Beth L. Leech / 20 (20 septembrie 2017). „How Did Humans Get So Good at
Politics?”. SAPIENS (în engleză). Accesat în 24 octombrie 2020.
325. ^ February 2011, Remy Melina 14. „What Are the Different Types of Governments?”. livescience.com (în
engleză). Accesat în 24 octombrie 2020.
326. ^ DeSilver, Drew. „Despite global concerns about democracy, more than half of countries are democratic”. Pew
Research Center (în engleză). Accesat în 24 octombrie 2020.
327. ^ Society, National Geographic (23 decembrie 2012). „international organization”. National Geographic
Society (în engleză). Accesat în 24 octombrie 2020.
328. ^ Sanchez, Dan (28 august 2017). „Trade Is What Makes Us Human | Dan Sanchez”. fee.org(în engleză).
Accesat în 9 octombrie 2020.
329. ^ Horan, Richard D.; Bulte, Erwin; Shogren, Jason F. (1 septembrie 2005). „How trade saved humanity from
biological exclusion: an economic theory of Neanderthal extinction”. Journal of Economic Behavior & Organization (în
engleză). 58 (1): 1–29. doi:10.1016/j.jebo.2004.03.009. ISSN 0167-2681.
330. ^ „Why did Neanderthals go extinct?”. Smithsonian Insider (în engleză). 11 august 2015. Accesat în 11
octombrie 2020.
331. ^ „Did Use of Free Trade Cause Neanderthal Extinction?”. www.newswise.com (în engleză). Accesat în 11
octombrie 2020.
332. ^ „Humans may have been trading with each for as long as 300,000 years”. inews.co.uk (în engleză). 15
martie 2018. Accesat în 11 octombrie 2020.
333. ^ „How spices changed the ancient world”. www.bbc.com (în engleză). Accesat în 11 octombrie 2020.
334. ^ „8 Trade Routes That Shaped World History”. www.mentalfloss.com (în engleză). 20 septembrie 2016.
Accesat în 11 octombrie 2020.
335. ^ „Why do we need economists and the study of economics?”. Federal Reserve Bank of San Francisco (în
engleză). Accesat în 23 octombrie 2020.
336. ^ Strauss, Ilana E. (26 februarie 2016). „The Myth of the Barter Economy”. The Atlantic (în engleză). Accesat
în 11 octombrie 2020.
337. ^ a b „The History of Money”. www.pbs.org (în engleză). Accesat în 11 octombrie 2020.
338. ^ Sheskin, Mark. „The inequality delusion: Why we've got the wealth gap all wrong”. New Scientist (în
engleză). Accesat în 24 octombrie 2020.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Puteți găsi mai multe informații
despre Om prin căutarea în proiectele
similare ale Wikipediei, grupate sub
denumirea generică de „proiecte surori”:
 Definiții și traduceri în
Wikționar

Imagini și media la Commons

Citate la Wikicitat

Texte sursă la Wikisursă

Manuale la Wikimanuale

Resurse de studiu la
Wikiversitate

 Homo sapiens – Programul Origini umane al instituției Smithsonian

 Homo Sapiens - omul ipoteze științifice
 Cronologie umană – Institutul Smithsonian, august 2016.
 „Les évolutions de l'homme”. Accesat în 13 decembrie 2020.
 Stephen Oppenheimer (2003). „Journey of Mankind, interactive trail adapted from  Out
of Eden”. Accesat în 27 octombrie 2011.
 Hervé, Jean-Claude. „Les phylogénies”. Institut français de l'éducation.
[arată]
 v
 d
 m
Evoluția umană

BNF: cb11934882t (data)
 
Informații
bibliotecare GND: 4038639-9
 

NARA: 10639765
Categorii: 

 Specii cu risc scăzut

 Om
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
  Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă

Mai mult

Căutare
Căuta re Sa lt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 192
Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 20 iulie 2021, ora 15:18.

 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie

{"mode":"full","isActive":false}