MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ENERGETICĂ ȘI ELECTRONICĂ

Catedra Tehnologii Informaționale

RAPORT
Practica ce anticipează probele de absolvire

Elevul(a) Crăciun Mihail

Specialitatea Rețele de calculatoare

Anul de studii IV

Grupa RC-0218

Denumirea întreprinderii S.C Rapid Link S.R.L

Perioada desfășurării practicii 11.04.2022 – 12.06.2022 (8 săptămâni)

Conducătorul practicii din partea instituției Tofan Tatiana,

profesor discipline de specialitate

Conducătorul practicii de la întreprindere Baciu Victor

Chișinău 2022
Cuprins

§1. Compania. Istoricul întreprinderii 2 pagini

§2. Procesele tehnologice (informații teoretice) 5 pagini

§3. Executarea sarcinilor individual aplicative 12 pagini

§4. Măsuri de protecție 2 – 5 pagini

§5. Concluzii & Bibliografie 1 pagină

 Compania. Istoricul întreprinderii

Compania Rapid Link SRL

oferă servicii și soluții profesionale complete în managementul proiectelor comerciale și tehnice de cea
mai mare complexitate.Începând de la domeniul tehnologiilor informaționale – transport de date
securizat, linii dedicate, internet, centre de date, servere dedicate și virtuale, colocare, un spectru larg de
produse adaptate deplin la cerințele Beneficiarilor.

Compania Rapid Link a fost fondată în anul 2007.

Inițial compania a fost concentrată la dezvoltarea serviciilor calitative de acces la Internet și

de păstrare sigură a datelor. Pe parcursul anilor, Rapid Link a dezvoltat o rețea proprie de fibră
optică, pentru transferul securizat de date la nivelul țării și a extins capacitatea de trafic
internațional prin parteneri direcți.

Sunt prezenți în cele mai mari orașe din Republica Moldova: Chișinău, Bălți, Cahul, Ungheni,
Orhei, Edineț, Anenii Noi.
În prezent, echipa Rapid Link este creată din 18 specialiști, cu experiență de realizare a
proiectelor de diferită complexitate.

Folosind experiența acumulată, echipa Rapid Link își asumă managementul, iar în cazul
înțelegerii cu beneficiarul, inclusiv și finanțarea proiectelor tehnice și comerciale de diversitate
mare. Echipa Rapid Link are capacitatea să joace rolul de integrator, atragând în realizarea
proiectelor cei mai pregătiți specialiști.
Servicii oferite de companie:

 Servicii Antivirus Dr.Web

 IT Consulting
 Transport date securizat
 Data Centre
 Servicii Internet
 Soluții energetice

Servicii Antivirus:

Compania S.C Rapid Link oferă servicii antivirus de la Dr.WEB. Programul antivirus este
conceput atât pentru casă, cât și pentru afaceri.

Serviciul antivirus pentru afaceri:

Consumatorii serviciului antivirus Dr.Web sunt întreprinderi mici și mijlocii. Furnizorul de
servicii IT instalează software-ul de servicii pe serverele sale; compania-client încheie un
contract de prestări servicii cu furnizorul.

Servicii IT:

Rapid Link asigură mentenanța IT pentru calculatoare, servere și rețele informatice pe baza de
abonament lunar, de asemenea intervenții la cerere, sau de cîte ori este necesar.Servicii de mentenanță
IT, hardware și software, includ intervenții de asistență tehnică, inspectarea a echipamentelor
electronice, în scopul prevenirii situațiilor de nefuncționare a acestora, remedierea defectelor, înlocuiriea
detalelor consumabilelor la necesitatea clientului.

Transport de date:

Serviciul transport de date poate fi utilizat pe infrastructura de reţea deja existentă, sau poate fi
implementat folosind soluţii complete pentru crearea sau îmbunătăţirea reţelei (conexiune pe
infrastructura pe fibră optică cu lăţimi de bandă de până la 1 GBps, instalare şi configurare echipamente,
asistenţă tehnică permanentă).
 Beneficii:

  Tarif redus pentru transportul de date;

 Transport rapid şi sigur;
 Conexiune la nivel naţional;
 Infrastructură pe fibră optică;
 Costuri reduse privind achiziţionarea echipamentelor dedicate.

IP Tranzit:

Performanța rețelei companiei Rapid Link, precum si conectivitatea la nivel internațional, face

față cererii și așteptărilor tot mai ridicate ale clienților.
Serviciul IP Tranzit oferă o solutie de conectivitate IP unică, care poate
imbunatăți considerabil performanța rețelei, experiența si satisfactia utilizatorului la utilizarea
de cloud computing, hosting, videostreaming, conexiune securizată între oficii, etc.

Beneficii:
  Soluţie flexibilă şi eficientă
 Fiabilitatea și performanța serviciilor
 Accelerarea accesului la date

Procesele tehnologice (informații teoretice)

Dispozitivele hardware de rețea

Placi de interfata cu reteaua

O placa de interfata cu reteaua (- network interface card) este o placa cu circuite imprimate
instalata pe magistrala de intrarc/iesire a unui calculator. Fiecare tip de conector este destinat unui
anumit mediu de transmisie. Aceasta placa asigura conectivitatea intre resursele de sistem interne ale
unui calculator si resursele externe conectate la retea. Ea cuprinde logica nivelurilor Legatura de date si
Fizic ale retelei LAN.

Repetoare

Un repetor este un dispozitiv relativ simplu, care preia un semnal de intrare, iI amplifica fara a-i
modifica forma si il plaseaza inapoi in mediu. Acest dispozitiv opereaza strict la nivelul 1 al modelului
de referinta OSI.
Functiile de amplificare si repetare a semnalului au fost grupate in dispozitive multiport care
stint utilizate pentru a interconecta mai multe dispozitive din LAN si sunt cunoscute in mod obisnuit
sub numele de concentratoare (hubs), desi ele sunt in realitate doar repetoare multiport.

Concentratoare nerepetoare
 Un concentrator nerepetor este foarte asemanator cu un concentrator repetor. Singura diferen-ta
este aceea ca nu amplica semnalele. Aceste concentratoare nu fac altceva decat sa furnizeze o topologie
stea prin gruparea conexiunilor mai multor statii la un singur dispozitiv de retea.

Punti (bridge)

O punte (bridge) este un mecanism de nivelul 2 care permite ca doua segmente ale unei retele
LAN sa fie legate impreuna. Deoarece puntile opereaza la nivelul 2, ele nu recunosc protocoalele de
nivel superior cuprinse in cadrele pe care le transmit. Ele trimit aeeste cadre pe baza adreselor MAC.
De exemplu, puntea ,,invata' ce adrese MAC sunt atasate retelelor in diversele sale porturi. Ori de cate
ori primeste un cadru cu o adresa MAC ce nu se gaseste in segmentul LAN In care a fost general,
puntea cauta adresa respectiva in tabela sa (o compilatie a adreselor MAC, dupa numarul de port) si
expediaza cadrul segmentului LAN corespunzator.
Legarea mai multor punti impreuna sau chiar numai utilizarea lor intr-un mediu caracterizat prin
difuzari pe baza adreselor MAC reprezinta un bun mod de a descoperi limitarile acestor dispozitive. In
marea lor majoritate, ele nu au reusit sa tina pasul cu numarul tot mai mare de cereri plasate in
dispozitivele de retea si au devenit ceva mai mult decat o curiozitate depasita.

Routere

Un router nu este un dispozitiv Ethernet de nivelul 2, ci un mecanism de expediere a pachetelor

de nivelul 3. Totusi, routerele nu ofera interfata pentru toate tehnologiile LAN standard. Principala
utilizare a unui router este pentru a conecta reteaua LAN cu toate retelele din afara domeniului sau.
Acest fapt are trei implicatii importante pentru proiectarea retelei.
In al doilea rand, pot coexista mai multe domenii LAN intr-o vecinatate relativa. De fapt, o
singura cladire de birouri poate confine numeroase retele LAN dedicate unor grupuri de lucru.
Temerile privind securitatea pot justifica un anumit grad de separare, dar nu exclud interconectarea. In
astfel de cazuri, conectarea retelelor LAN prin punti nu ar fi de dorit. Routerele furnizeaza un plus de
securitate, prin mecanisme precum lista de control a accesu-lui (Access Control List), si pot
interconecta efectiv retelele LAN, pastrand in acelasj timp integritatea domeniilor lor de coliziune si
difuzare de nivelul 2.
A treia implicate este generata de cerintele de performanta. Retelele Ethernet pot deveni
suficient de mari pentru a incepe sa cedeze sub propria lor greutate. De exemplu, o cladire poate
contine o retea Ethernet cu o dimensiune care se apropie de 1024 de dispozitive. Daca aplicatiile carora
le ofera suport acest Ethernet utilizeaza difuzari de nivelul 2 (nu intrebati de ce, acesta este un scenariu
ipotetic, prezentat pentru valoarea sa teoretica!), este foarte posibil ca segmentarea retelei LAN cu
punti sau comutatoare sa nu-i imbunatateasca performantele. De fapt, reteaua. LAN ar avea segmentat
domeniul sau de coliziune, dar nu si pe cel de difuzare. In aceasta situatie, un router poate fi singura
solutie viabila.
Switch
Comutare (switch) este un termen utilizat in industria de astazi pentru orice tehnologie de
retransmitere a datelor, de mare viteza - de la ATM pana la rutare si circuite telefonice. Oricat de spe-
cific pare a fi, termenul comutator Ethernet este utilizat pentru descrierea mai multor produse diferite.
Cand folositi un comutator LAN, asigurati-va ca stiti nu numai ce tip de comutare realizeaza acesta, ci
si ce alte forme de comutare sunt posibile. Este un comutator de nivelul 2 (punte) sau de nivelul 3
(router)? Sau este altceva? Comutatoarele de nivelul 2 expediaza pachetele doar pe baza adreselor
MAC si ignora aspectele de nivel superior ale unui pachet. Comutatoarele de nivelul 3 expediaza
pachetele pe baza protocoalelor de nivelul 3, precum o adresa de subretea IP sau o adresa de retea IPX.
(Retineti ca unele comutatoare LAN realizeaza atat comutare de nivelul 2, cat si de nivelul 3.) Chiar si
Comutatoarele mai sofisticate, care ofera comutare de nivelul 4, devin o banalitate. Unii distribuitori
planifica realizarea comutarii la niveluri mai inalte. Va trebui sa asteptam pentru a vedea cat de utila va
deveni comutarea de nivel superior. Comutarea la diverse niveluri ale stivei de protocoale ar trebui sa
devina o problema arhitecturala. De exemplu, grupurile de lucru ar utiliza nivelul 2, in timp ce punctele
de agregare (cum ar fi coloanele principale) ar utiliza comutarea de nivelul 3. Totusi, cresterea
substantiala a performantei comutarii de nivelurile 2 si 3, ca si cresterea numarului de servicii pe care
le poate oferi un comutator LAN (de exemplu, prioritatea si securitatea), au tulburat apele.

Mediul fizic de transmisie

Pentru a realiza sigur si constant functiile de transmisie si receptie, nivelul Fizic trebuie sa faca
anumite presupuneri asupra lumii dintre interfetele cu mediul ale celor doua dispozitive care comunica.
De exemplu, protocoalele de nivel Fizic presupun anumite niveluri de performanta pentru tipurile de
mediu pe care le suporta si se asteapta ca performanta reala a mediului sa le corespunda, indiferent ce
trebuie facut pentru mentinerea corespondentei respective.
Mediul de transmisie include orice mijloace de transportare a semnalelor generate de
mecanismele nivelului 1 al modelului de referinta OSI. Data fiind aceasta definitie, mediul de trans-
misie poate fi tangibil sau intangibil.
Mediile de transmisie tangibile includ urmatoarele:
 Cablu coaxial Cablu de date UTP Fibră optică

Cablul coaxial

Cablul coaxial, numit aproape intotdeauna coax, are doua conductoare concentrice. El este
literalmente coaxial, cele doua conductoare avand axa comuna. Cea mai uzuala versiune a acestui cablu
este formata dintr-un singur fir conductor de cupru, izolat printr-un material dielectric. Acest material
dielectric este invelit intr-un alt conductor cilindric, ce poate fi solid sau intretesut. El este apoi invelit
intr-un alt strat izolator, iar intregul ansamblu este acoperit cu un invelis extern de policlorura de vinil
(PVC) sau teflon.

Desi cablurile coaxiale arata la fel, ele pot avea impedante diferite, care sunt estimate printr-o scala de
grade radio (RG - radio grade). De exemplu, varianta 10Base2 Ethernet utilizeaza RG-58, ce ofera o
impedanta de 50 de ohmi intr-un cablu gros de aproximativ 1 cm (trei optimi de inci). In specificatia
10Base2 de nivel Fizic, acest lucru se traduce printr-o viteza a semnalului de 10 Mbps pentru o lugime
de pana la 185 de metri.

Avantajul cablului coax este ca ofera suport pentru comunicatii in banda inalta de frecventa pe
distante relativ mari, fara repetoare. Coaxul a fost mediul de transmisie specificat initial pentru
Ethernet. De atunci, el a fost inlocuit aproape complet prin diversele specificatii Ethernet de nivel Fizic,
bazate pe cabluri torsadate.
Motivele acestei perimari functionale sunt simple. Coaxul este un montaj relativ fragil. El nu suporta
usor curbari, indoiri puternice sau striviri. Oricare dintre aceste situatii pot sa deterioreze definitiv
structura cablului si sa opreasca transmiterea semnalului.

Cablul bifilar torsadat (UTP)

Cablurile bifilare torsadate (UTP), utilizate indelung pentru comunicafiile de voce, au devenit,
neoficial, tehnologia de cablare standard pentru retele LAN. O pereche de fire torsadate consta din doua
fire relativ subtiri, cu diametml cuprins intre 18 si 24 American Wire Gauge (AWG), sau intre 0,04 si
0,089 cm (intre 0,016 si 0,035 inci). Aceste fire sunt acoperite cu un strat subjire de policlorura de vinil
(PVC) s,i sunt rasucite unul In jurul altuia. Torsadarea este deosebit de eficienta: ea ajuta la anularea
oricaror interferente electromagnetice (EMI) care ar fi induse in cupru, prin asigurarea unei radiajii de
energie echilibrate Intre cele doua fire. Diametrul (grosimea) cablului este direct legata de performatele
de care acesta este capabil. Cabluri mai groase inseamna o banda de comunicatii mai larga (cu alte
cuvinte, largime de banda mai mare) si posibilitatea de intindere a cablului pe distante mai mari. Din
nefericire, o data cu diametral cablului creste nu numai latimea de banda, ci si atenuarea. Realizarea
unui echilibru este una dintre caracteristicile cheie ale unei specificatii de nivel Fizic. Ea nu descrie
calea de cablare, dar specifica diametral, tipurile de terminatoare, distantele maxime si largimea benzii
de frecventa.
 Fibră optică 
 Fibră optică este o fibră flexibilă, transparentă , realizată din sticlă ( silice ) sau plastic la un diametru
puțin mai gros decât cel al părului uman .  Fibrele optice sunt folosite cel mai adesea ca mijloc de
transmitere a luminii între cele două capete ale fibrei și găsesc o utilizare largă în comunicațiile cu fibră
optică , unde permit transmisia pe distanțe mai mari și la lățimi de bandă mai mari (rate de transfer de
date). ) decât cablurile electrice. Fibrele sunt folosite în loc de metal fire deoarece semnalele circulă de-a
lungul lor cu pierderi mai mici ; în plus, fibrele sunt imune la interferența electromagnetică , o problemă
de care suferă firele metalice.  Fibrele sunt, de asemenea, folosite pentru iluminare și imagini și sunt
adesea învelite în mănunchiuri, astfel încât să poată fi folosite pentru a transporta lumina în, sau
imaginile din spații restrânse, ca în cazul unui fibroscop  Fibrele special concepute sunt utilizate și
pentru o varietate de alte aplicații, unele dintre ele fiind senzori cu fibră optică și lasere cu fibră . 
Fibrele optice includ de obicei un miez înconjurat de un material de acoperire transparent cu un indice
de refracție mai mic . Lumina este menținută în miez de fenomenul de reflexie internă totală care face ca
fibra să acționeze ca un ghid de undă .  Fibrele care suportă multe căi de propagare sau moduri
transversale sunt numite fibre multimode , în timp ce cele care acceptă un singur mod sunt
numite fibre monomode (SMF).  Fibrele multimodale au, în general, un diametru de miez mai larg și
sunt utilizate pentru legături de comunicații pe distanțe scurte și pentru aplicații în care trebuie transmisă
putere mare.  Fibrele monomode sunt folosite pentru majoritatea legăturilor de comunicație mai lungi de
1.000 de metri (3.300 de picioare). 
Capacitatea de a îmbina fibrele optice cu pierderi reduse este importantă în comunicarea prin fibră
optică.  Acest lucru este mai complex decât îmbinarea firului sau cablului electric și
implică scindarea atentă a fibrelor, alinierea precisă a miezurilor de fibre și cuplarea acestor miezuri
aliniate. Pentru aplicațiile care necesită o conexiune permanentă, o îmbinare prin fuziune este
comună. În această tehnică, un arc electric este folosit pentru a topi capetele fibrelor împreună. O altă
tehnică comună este o îmbinare mecanică , în care capetele fibrelor sunt ținute în contact prin forță
mecanică. Conexiunile temporare sau semipermanente se realizează prin intermediul conectorilor de
fibră optică specializați.

În tehnologia informațională un server  este o bucată de hardware sau software de calculator (program

de calculator ) care oferă funcționalități pentru alte programe sau dispozitive, numite
„ clienți ”. Această arhitectură se numește model client-server . Serverele pot oferi diverse
funcționalități, adesea numite „servicii”, cum ar fi partajarea de date sau resurse între mai mulți clienți
sau efectuarea de calcule pentru un client. Un singur server poate deservi mai mulți clienți, iar un singur
client poate folosi mai multe servere. Un proces client poate rula pe același dispozitiv sau se poate
conecta printr-o rețea la un server de pe un alt dispozitiv.  Serverele tipice sunt serverele de baze de
date, serverele de fișiere , serverele de e- mail, serverele de imprimare , serverele web, serverele
de jocuri și serverele de aplicații . 
Sistemele client-server sunt de obicei implementate cel mai frecvent de (și adesea identificate cu)
modelul cerere-răspuns : un client trimite o cerere către server, care efectuează o anumită acțiune și
trimite un răspuns înapoi clientului, de obicei cu un rezultat sau o confirmare. . Desemnarea unui
computer ca „hardware de clasă server” implică faptul că acesta este specializat pentru a rula servere pe
acesta. Acest lucru implică adesea că este mai puternic și mai fiabil decât computerele
personale standard , dar, alternativ, clusterele mari de calcul pot fi compuse din multe componente de
server relativ simple, înlocuibile.
 
Cerința hardware pentru servere variază foarte mult, în funcție de scopul serverului și de software-ul
acestuia. Serverele sunt de cele mai multe ori, mai puternice și mai scumpe decât clienții care se
conectează la ele.
Deoarece serverele sunt de obicei accesate printr-o rețea, multe rulează nesupravegheate fără un monitor
de computer sau dispozitiv de intrare, hardware audio și interfețe USB . Multe servere nu au o interfață
grafică cu utilizatorul (GUI). Sunt configurate și gestionate de la distanță. Gestionarea de la distanță
poate fi efectuată prin diferite metode, inclusiv Microsoft Management
Console (MMC), PowerShell , SSH și sisteme de management out-of-band bazate pe browser , cum ar fi
iDRAC de la Dell sau iLo de la HP .

Serverele unice tradiționale mari ar trebui să fie rulate pentru perioade lungi fără
întrerupere. Disponibilitatea ar trebui să fie foarte mare, ceea ce face ca fiabilitatea și durabilitatea
hardware-ului să fie extrem de importante. Serverele de întreprindere critice pentru misiune ar fi
foarte tolerante la erori și vor folosi hardware specializat cu rate scăzute de eșec pentru a maximiza
timpul de funcționare . Sursele de alimentare neîntreruptibilă pot fi încorporate pentru a se proteja
împotriva căderii de curent. Serverele includ de obicei redundanță hardware , cum ar fi surse de
alimentare duale , sisteme de discuri RAID și memorie ECC ,  împreună cu testarea și verificarea
extinsă a memoriei înainte de pornire . Componentele critice pot fi schimbate la cald , permițând
tehnicienilor să le înlocuiască pe serverul care rulează fără a-l închide și, pentru a se proteja împotriva
supraîncălzirii, serverele ar putea avea ventilatoare mai puternice sau pot folosi răcirea cu apă . Acestea
vor putea fi adesea configurate, pornite sau oprite sau repornite de la distanță, utilizând managementul
în afara benzii , de obicei bazat pe IPMI . Carcasele serverelor sunt de obicei plate și late și sunt
proiectate pentru a fi montate în rack, fie pe rack-uri de 19 inchi , fie pe rack-uri deschise .
Aceste tipuri de servere sunt adesea găzduite în centre de date dedicate . Acestea vor avea în mod
normal o putere foarte stabilă și internet și o securitate sporită. Zgomotul este, de asemenea, mai puțin o
problemă, dar consumul de energie și puterea de căldură pot fi o problemă serioasă. Camerele serverelor
sunt dotate cu aparate de aer condiționat.

Sisteme de operare
Pe Internet, sistemele de operare dominante dintre servere sunt distribuțiile open-source asemănătoare
UNIX , cum ar fi cele bazate pe Linux și FreeBSD , [15] cu Windows Server având, de asemenea, o
pondere semnificativă. Sunt implementate și sisteme de operare proprietare, cum ar fi z/OS și macOS
Server , dar în număr mult mai mic.
Sistemele de operare specializate orientate pe server au avut în mod tradițional caracteristici precum:

 GUI nu este disponibil sau opțional

 Abilitatea de a reconfigura și actualiza atât hardware cât și software într-o anumită măsură fără
repornire
 Facilități avansate de backup pentru a permite backup-uri online regulate și frecvente
ale datelor critice ,
 Transfer transparent de date între diferite volume sau dispozitive
 Capacități de rețea flexibile și avansate
 Capacități de automatizare, cum ar fi demonii în UNIX și servicii în Windows
 Securitate strictă a sistemului, cu protecție avansată pentru utilizatori, resurse, date și memorie.
 Detectare avansată și alertă în condiții precum supraîncălzirea, defecțiunea procesorului și a
discului.
În practică, în prezent, multe sisteme de operare desktop și server împărtășesc baze de cod similare ,
care diferă mai ales în configurație.
Executarea sarcinilor individual aplicative

Pe lângă crearea unei rețele de calculatoare cu ajutorul echipamentelor fizice unde am

interacționat deja fizic și nu cu packet tracer precum utilizând Routere MikroTik și TP-Link am făcut
cunoștință deasemenea cu fibra optică.
Instalare prin tragere a cablului cu fibre optice
Cablul poate fi tras printr-un tub nou sau  deja existent. Cea mai lunga lungime posibila a unui cablu
neintrerupt este trasa pentru a reduce numarul de suduri.  Lungimile cabluilui sunt determinate de
ingineri, luandu-se in considerare:
·    Tensiunea de tragere
·    Lungimea traseului
·    Numarul de transformari
·    Directia de tragere
·    Locatia cutiilor de sudura
·    Accesibilitatea
·    Atenuarea fibrei
Inainte de inceperea tragerii oricarui cablu, toate tuburile si trapele trebuie atent verificate si raportate
orice griji cu privire la siguranta acestora. Pentru a asigura un mediu de lucru sigur, trebuie sa fim
prudenti inainte de introducerea oricarei trape.

Metode generale de tragere a cablului.

Respectati toate procedurile de siguranta  prescrise si procedati in felul urmator:
1.    Deschideti toate trapele subterane si asigurati-va ca sunt sigure si curate.
2.    Identificati toate tuburile care urmeaza a fi folosite pentru instalarea cablului de fibra optica.
3.    Asigurati-va ca toate tuburile sunt curate. Curatarea tuburilor este o cerinta.
4.    Daca in tubul in care urmeaza sa fie tras cablul de fibra optica mai exista si alte cabluri, atunci
cablul déjà existent trebuie  identificat si proprietarul cablului informat cu privire la actiunea intreprinsa.

5.    Pentru a minimiza tensiunea cablului, tamburul trebuie asezat langa indoirea cea mai evidenta.
Localizarea tamburilor si tragerea propriu-zisa trebuie localizata la colturile trapelor, acolo unde este
posibil.
6.    Cand un cablu este tras  in jurul  unei indoiri, amintiti-va ca exista o presiune suplimentara asupra
peretelui tubului si presiunea de rupere asupra cablului.
7.    O lungime continua a casetei de tragere trebuie instalata pe traseul tubulaturii.
8.    Inainte de tragerea cablului  de fibra optica, in timp ce acesta se afla inca pe tambur,  toate fibrele
optice din cablu trebuie testate cu un OTDR.
9.    Daca urmeaza sa instalam cablul in microtuburi, se instaleaza prima data micrtotuburile:
·    Pozitionati tamburul microtubului astfel incat sa nu  existe nici un obstacol la tragerea lui in gaura
·    Asigurat-va ca toti snopii si toate vinciurile au raza potrivita pentru microtub.
·    In timpul operatiunii de tragere nu trebuie sa se gaseasca nimeni  in gaura.
·    Trageti manual in microtub atat cat este posibil. Aplicati lubrifiant daca este necesar. Folositi lungimi
mici, acolo unde se cere, si apoi conectati aceste lungimi cu conectorii potriviti ai microtubului.
·    Cand tragerea manuala nu este posibil, trageti microtubul cu un troliu. Monitorizarea tensiunii
continue nu este necesara, dar nu trebuie depasita tensiunea maxima din microtub.
·    La colturi sau indoituri , snopii ar trebui asezati in microtub intr-un support potrivit. Asigurati-va ca
snopii au diametrul potrivit pentru cablu si raza minima de indoire a microtubului.
·    Toate lungimile microtubului si banda de tragere sunt conectate pentru a furniza o lungime continua.
·    Daca este folosit un microtub ondulat, nu il scurtati imediat. Dupa ce tragerea este completa ,
acordati-i suficient timp  microtubului sa revina la forma initiala. Aceasta il va face destul de moale  sa
se retraga  in  tub.
·    Trebuie pastrata suficienta lungime a microtubului pentru montare  si sa-i permita contractia si
dilatarea lui.
10.    Atasati  corespunzator  ochiul de tragere si  pivotantul . Asigurati-va ca ansamblul ochi de tragere-
pivotant se potriveste tuturor tuburilor si microtuburilor.
11.    Atasati banda de tragere instalata pe pivotant.
12.    Ajustati vinciul si raza snopului daca este necesar.
13.    Trageti cablul manual atat cat este posibil. La multe cabluri, tensiunea de monitorizare la tragerea
manuala nu este necesara.
14.    Folositi lubrifiant din belsug  pe alimentatorul de cablu.
15.    Daca tragerea manuala este dificila , trageti cablul pe troliu cu viteza minima. Evitati miscarile
bruste. Pastrati tensiunea de tragere sub minimul tensiunii de tragere a cablului. Monitorizati continuu si
inregistrati tensiunea cablului pe o diagrama.
16.    Rasuciti tamburul manual pentru a pastra moliciunea intre tambur  si gulerul  de alimentare.
17.    Evitati actiunile pornire-oprire din moment ce sunt necesare tensiuni mai mari pentru a porni un
cablu fata de altul decat sa-l pastrezi in miscare.
18.    In timpul tragerii, daca tensiunea cablului este aproape fata de maxima admisa, opriti tragerea si
verificati traseul cablului. Nivelul scazut de lubrifiant sau alte dificultati pot cauza probleme de tensiune
marita in cablu.
19.    Dupa ce problema tensiunii cabului este rezolvata, reluati tragerea si monitorizati indeaproape
tensiunea cablului. Daca tensiunea este inca mare, opriti tragerea. Pot fi luate urmatoarele masuri pentru
a remedia problema:
·    Analizati fiecare indoire. Asigurati-va ca fiecare este fina, fara obstructii sau colturi ascutite. Mariti
raza de indoire daca este posibil.
·    Asigurati-va ca alimentatorul de cablu al tamburului se rasuceste usor, fara tensiune adaugata
cablului.
·    Incercati sa-i adaugati lubrifiant inainte de fiecare indoire.
·    Scurtati lungimea traseului de tragere. Mutati locatia de tragere la mijlocul traseului si ( reluati
tragerea.
·    Ca alternativa, folositi un al  doilea troliu de tragere la o locatie intermediara pentru a monitoriza
tragerea. Trageti afara destul cablu pentru a se infasura o data pana la trei ori in jurul celui de-al doliea
vinci al troliului. Aceasta poate aduce cablului una pana la trei rasuciri.
·    Daca este necesar, instalati snopi in boltile intermediare.
·    Prin radio, coordonati ambele operatiuni de tragere.
·    Troliul intermediar ar trebui sa traga cablul in acelasi timp cu cel principal.
·    Monitorizati atent tensiunea cabului la troliul intermediary.
20.    La boltile intermediare, cand tragerea este oprita, verificati gradul de lubrifiere al cabului.
21.    Continuati tragerea pana cand o lungime suficienta de cablu (necesara pentru sudura in afara
boltii) este trasa in bolta de tragere.
22.    Depinde de designul inginerilor, dar cel putin 6 m de cablu trebuie pastrat spiralat pentru sudurile
viitoare si pentru interventiile de urgenta.
23.    Dupa ce a fost lasata o lungime suficienta de cablu la capete, taiati cablul de pe tambur.
24.    Testati cablul cu un OTDR pentru a fi siguri ca nu au existat piederi in timpul tragerii.
25.    Dupa ce cablul a fost testat cu succes, instalarea cablului intr-un rack poate incepe. Daca este
folosit un microtub, este bine sa-l introducem in sertar fara sa-l taiem. Daca microtubul  este prea rigid
sa-l bagam in rack atunci este absolut necesar sa-l montam corespunzator. Fiti foarte atenti sa nu taiati
sau deteriorati cablul de fibra optica. Asezati cablul in sertar asa cum trebuie.
26.    Inainte de taierea microtubului , asigurati-va ca este pastrata o cantitate suficienta afara pentru a
permite  lungirea acestuia. Prizele microtuburilor pot fi utilizate pentru a sigila  microtubul de moloz si
infiltratii de apa.
27.    Etichetele cablurilor trebuie puse pe cablu in fiecare bolta,  pentru a identifica cablul, proprietarul
acestuia si numarul sau de telefon.

6. Sudarea fibrei optice

• Lucrările de sudură a fibrei optice sunt realizate cu instalaţie specializată mobilă de ultimă generaţie
Fujikura FSM-50S.

• Echipamentul disponibil permite obţinerea unor suduri cu atenuarea reală minimă a perderilor.

• Lucrările pot fi realizate în interior sau stradal, în orice locaţie din Moldova. Operaţiunea de sudare
include pregătirea fibrei, cojire, decapare, îndreptarea capetelor, sudarea, izolarea sudurii şi fixarea
mecanică.

Sarcini individuale pentru practică

În timpul stagiului de practică am avut ca scop sa vizualizez rețeaua unui magazin și o să creez în Packet

Tracer unde am inplementat topologia fizică și logică a echipamentelor și le-am atribuit adrese IP și alte
configurații necesare.
 

Device Interface Address Mask Gateway

PC-2 Fa0 192.168.2.7 255.255.255.0 192.168.2.1

PC-3 NIC 192.168.2.20 255.255.255.0 192.168.2.1

Laptop0 NIC 192.168.2.19 255.255.255.0 192.168.2.1

Tablet PC0 NIC 192.168.2.25 255.255.255.0 192.168.2.1

R2 Fa0/0

După ce am configurat rețeaua în packet tracer am utilizat un access point unde am creat o rețea Wireless pentru
clienții magazinului în formă de Wi-Fi gratuit doar pentru clienți.
Configurarea routerelor
În cadrul practicii pentru configurarea routerelor au fost propuse routerele TP-Link unde am configurat
routerul direct de pe site cu ajutorul instrucției mentorului.
 Măsuri de protecție

Cerințele de bază la angajarea unei interprindere este protecția și cunoașterea tehnicii securității la

configurarea serviciilor si proiectarea lor. Securitatea instalaţiilor de producere se asigură prin alegerea

corectă  principiilor de funcţionare a lui, schemelor cinematice, parametrilor funcţionale şi tehnologice a

proceselor, folosirii diferitor mijloace de protecţie. Ultimii trebuie să fiu introduşi în instrucţii de

folosire.  În cazul existenţei la agregate motoarelor electrice, el trebuie să fie conficţionat conform 

regulilor destinate componenţii sistemelor electrice. Trebuie să fiu prevăzute mijloacele de protecţie

contra câmpurilor electromagnetice şi electrice, impurificarii atmosferei cu: gaze, aburi, praf etc.

Influenţa câmpurilor electromagnetice de mare intensitate asupra omului constă în absorbţia de către

ţesuturile corpului uman a energiei, însă influenţa principală îi revine câmpului electric. Nivelul de

influenţă a câmpurilor electromagnetice asupra omului depinde de frecvenţă, de puterea emisiei, de

durata acţiunii, de regimul de emisie (prin impulsuri sau continuu), şi de asemenea de proprietăţile

individuale ale organismului. Influenţa câmpului electric de frecvenţă joasă provoacă dereglări în

activitatea funcţională a sistemului cardio-vascular, şi chiar la schimbări privind componenţa sângelui.

Influenţa câmpului electromagnetic de frecvenţă înaltă se reflectă sub forma efectului termic, care duce

la ridicarea temperaturii corpului, la supraîncălzirea locală a ţesuturilor corpului şi a organelor cu o

termoreglare slabă. Ca rezultat unii lucrători suferă din cauză insomniei, simt dureri în regiunea inimii,

dureri de cap, uşor obosesc.

O mare importanţă pentru funcţionarea titulară a instalaţiilor   au dispozitive de control şi măsurare şi

dispozitivelor de reglare şi de dirijare. Locul de muncă şi dispozitive de muncă trebuie să se proiecteze

luând în vedere capacităţi fiziologici şi psihologici a omului. E necesar de a organiza posibilitatea

înregistrării rapide şi corecte datelor dispozitivelor de măsurare şu control şi dispozitivelor de reglare şi

de dirijare.Lucrarea de diplomă, care prevede diagnosticarea şi testarea funcţionării titulare a aparatului

M/D3 cu aparate destinate testării, a fost îndeplinită în laboratorul de cercetări ştiinţifice a catedrei de

microelectronică a Universităţii Tehnice din Moldava, într-o încăpere cu suprafaţa de 75 m2 şi volumul

de 260 m3 şi în care au lucrat 10 persoane, cărora le revine o suprafaţă mai mare ca norma sanitară

prevăzută pentru un om (norma de un om fiind de 15 m3 şi 4,5 m2).Condiţiile de muncă sanitaro-

igienice sunt determinate de următorii factori: temperatura aerului, umeditate, viteza fluxului de aer,

iluminare, ventilare.În laborator sunt îndeplinite lucrări fără surplus de căldură. Reişind din STAS
12.1.005-88, care determină condiţiile optimale şi condiţiile meteorologice admisibile pentru zona de

lucru în laborator, în perioada caldă şi rece a anului (temperatura aerului se menţine în limita de 22-

24˚C, viteza fluxului de aer nu este mai mare de 0.1 m/s şi umiditatea relativa de 40-60 %).Pentru

locurile de muncă este folosită iluminarea naturală laterală cât şi iluminarea artificială. Ziua, în caz dacă

lumina naturală nu satisface normele, este adăugată şi cea artificială, astfel încât putem avea iluminare

combinată. Iluminarea naturală şi artificială este reglamentată de normele de construcţie şi producere

(CNCP 2-4-79).În calitate de mărime normată pentru iluminarea naturală se foloseşte coeficientul de

luminozitate naturală, pentru iluminarea artificială – mărimea luminozităţii minimale.În general, în urma

analizei condiţiilor sanitar-igienice şi a factorilor de producţie dăunători şi periculoşi, putem face

concluzia, că condiţiile de lucru în ‘laboratorul de cercetări ştiinţifice’ a catedrei de microelectronică

sunt satisfăcătoare, iar colaboratorii lui nu sunt supuşi acţiunii factorilor de producţie ce ar putea

provoca apariţia diferitor boli profesionale.

Datorită faptului că numărul calculatoarelor era din ce în ce mai mare precum și a faptului că la fiecare
din acestea se stocau ceva informații din diverse domenii, a devenit necesar schimbul operativ de
informații la distanță. Astfel au apărut rețelele de calculatoare.

Astăzi echipamentele care se pot conecta la o rețea s-au diversificat astfel că dintr-o rețea de comunicații
pot face parte calculatoare, laptopuri, imprimante, telefoane, PDA-uri etc. Avantajele imediate ale
folosirii unei reţele de comunicații sunt: schimbul de informații, transferul de date, utilizarea comună a
resurselor, partajarea sarcinilor, protecţia datelor etc. Realizarea unei rețele implică și costuri însă
acestea trebuie puse în legătură cu avantaje oferite. Pentru buna funcționare a unei rețele de calculatoare
trebuie avute în vedere și unele sarcini administrative cum ar fi optimizarea întreținerii și asigurarea
disponibilității. În cazul defectării unor componente singulare rețeaua trebuie să fie în continuare
disponibilă, funcțiile componentelor defecte trebuind să fie preluate de alte componente. Cu cât mai
complexe si mai mari sunt componentele rețelei, cu atât devine mai importantă deținerea de instrumente
de lucru care sa permită administrarea și intreţinerea ușoara a rețelei. Posibilitatea diagnosticării și
intreținerii la distanță a rețelei facilitează service-ul în această direcție.

Comunicațiile între echipamentele interconectate fizic și logic într-o rețea se realizează pe baza unor
suite de reguli de comunicare și formate impuse pentru reprezentarea și transferul datelor, numite
protocoale. Se folosesc numeroase suite de protocoale dar scopul oricărei rețele de comunicații este
acela de a permite transmisia informațiilor între oricare două echipamente, indiferent de producător, de
sistemul de operare folosit sau de suita de protocoale aleasă. Echipamentele de interconectare (modem,
hub, switch, bridge, router, access point) sunt responsabile de transferul informațiilor în unități de date
specifice (cadre, pachete, datagrame, segmente, celule) și de conversiile de format ce se impun, precum
și de asigurarea securității comunicațiilor. Probleme specifice de securitate se identifică atât în nodurile
rețelei, precum și pe căile de comunicație (cablu sau mediu wireless).
Concluzie
Pe parcursul desfășurării stagiului de practică în cadrul firmei S.C Rapid Link S.R.L, am avut oportunitatea de a
afla cum ar reprezinta un loc de muncă în domeniul rețele de calculatoare și care sunt așteptările firmei faţă de
un angajat. Consider că un astfel de stagiu este foarte important pentru un student, deoarece, astfel, acesta
reușește să câștige experiență, să învețe lucruri noi și importante, și are posibilitatea să-și dezvolte competențele
profesionale.În timpul stagiului de practică am avut o experiență plăcută în urma căreia am dobândit cunoștințe
noi și am descoperit aptitudini pe care nu le posedam în trecut.
Am aplicat multe lucruri care le-am învățat theoretic la instituție, precum configurea unei rețea de calculatoare
cu ajutorul echipamentelor fizice și configurarea routerelor și switchurilor în practică sub atenția angajaților
specializați.Inițial am avut ocazia să vizităm depozitul unde am făcut cunoștințe cu multe tipuri de cablaje
precum UTP, coaxial, fibră optică, Rj etc. iar mai spre final am avut ocazia să vizităm alte companii și să facem
o generalizare totală despre domeniu și despre oportunitățile specialității rețele de calculatoare în viitor.

Bibliografie
 https://ro.scribd.com/doc/120271529/Instalarea-sistemului-de-
operare-la-distanta
 https://ro.scribd.com/document/409536778/InvataRetelistica-
Introducere-in-Retele-de-Calculatoare-v3-0-pdf
 https://ro.scribd.com/document/77617824/Retele-de-calculatoare
 http://tplinkwifi.net/
 http://www.amac.md/public/files/documente/
norme_securitate_exploatare_instalatii_electrice_cartea_3_2020.1
0.12.pdf