ANIMALE

Cuprins

INTRODUCERE........................................... 3
REGNUL ANIMALIA.................................. 4
CARACTERISTICI....................................... 5
Structură............................................. 6
Reproducere și dezvoltare.................. 7
Hrănirea și sursele de energie............. 8
DIVERSITATE.............................................. 9
BIBLIOGRAFIE.......................................... 10
 INTRODUCERE

În ultimele decenii, tot mai multe studii efectuate asupra animalelor arată că acestea sunt
dotate cu capacități cognitive formidabile, la care nu s-ar fi gândit nimeni în urmă cu 50 de
ani. Un studiu din 2015 a constatat că copiii cu tulburări de deficit de atenție care citesc
animalelor reale au arătat mai multe îmbunătățiri în ceea ce privește partajarea, cooperarea,
voluntariatul și problemele comportamentale similare decât copiii care citesc unui animal
împăiat. Un alt studiu a constatat că copiii cu autism au fost mai calmi și au interacționat mai
mult atunci când sunt în prezența porcilor de Guineea decât jucăriile.Problema inteligenței
animalelor este una cu mult mai subtilă decât ar putea să pară la prima privire, aceasta cerând
un efort remarcabil de inteligență și de imaginație din partea cercetătorilor angajați în acest
studiu. Lumea animalelor, ca și aceea a plantelor, constituie o imensă galaxie, poate infinit
mai complexă decât aceea astronomică. În loc să ne propunem, ca specie, să colonizăm alte
planete, ar fi mai bine să ne propunem mai întâi, cu umilință, cu smerenie, să înțelegem
ființele care ne înconjoară pe planeta noastră și să le ocrotim cu mare grijă, pentru a putea
păstra minunile biodiversității actuale. Un animal de companie poate îmbunătăți starea noastră
de spirit, îmbunătăți tensiunea arterială, reduce stresul și poate fi un remediu excelent pentru
singurătate și depresie, oferindu-ne companie, iar unele studii arată că având un animal de
companie cu tine în timpul unui eveniment anxios ar putea ajuta la reducerea stresului acelui
eveniment. Majoritatea oamenilor crește starea de spirit și starea de spirit proastă scade în
jurul animalelor de companie, așa că știm că există beneficii imediate pe termen scurt, atât
fiziologice, cât și psihologice, de la interacțiunea cu animalele de companie.
 REGNUL ANIMALIA

Animalele (numite și Metazoa) sunt organisme eucariote  multicelulare care formează regnul

biologic Animalia. Cu puține excepții, animalele consumă material organic, respiră oxigen, se
pot mișca, se pot reproduce sexual și se dezvoltă pornind de la o blastulă (stadiu embrionar de
formă globulară, cu celulele dispuse într-un singur strat). Au fost descrise peste 1,5 milioane
de specii de animale vii — dintre care aproximativ 1 milion sunt insecte — însă s-a estimat că
există peste 7 milioane de specii de animale în total. Regnul animal variază de la o lungime de
8,5 micrometri la 33,6 metri. Au interacțiuni complexe între ei și mediile lor, formând rețele
de hrană complexe. Regnul Animalia include oameni, dar în utilizarea colocvială
termenul animal se referă adesea doar la animale non-umane. Studiul științific al animalelor
este cunoscut sub numele de zoologie.
Majoritatea speciilor de animale vii se află în Bilateria, o cladă ai cărei membri au un plan al
corpului bilateral simetric. Bilateria include protostomii — în care se găsesc multe grupuri
de nevertebrate, cum ar fi nematodele, artropodele și moluștele — și deuterostomii, care
conțin atât echinodermele cât și cordatele, acestea din urmă conținând vertebratele. Formele
de viață interpretate ca animale timpurii au fost prezente în biota
din Ediacaran a Precambrianului târziu. Multe încrengături de animale moderne au devenit
clar recunoscute în înregistrările fosile ca specii marine în timpul exploziei cambriene, care a
început în urmă cu aproximativ 542 milioane de ani. Au fost identificate 6.331 de grupuri de
gene comune tuturor animalelor vii; acestea s-ar putea să fi apărut dintr-un singur strămoș
comun care a trăit acum 650 de milioane de ani.
Din punct de vedere istoric, Aristotel a împărțit animalele în cele cu sânge și cele fără. Carl
Linnaeus a creat prima clasificare biologică ierarhică pentru animale în 1758 în Systema
Naturae, pe care Jean-Baptiste Lamarck a extins-o în 14 încrengături până în 1809. În
1874, Ernst Haeckel a împărțit regnul animal în Metazoa multicelulară (acum sinonim pentru
Animalia) și protozoare, organisme unicelulare care nu mai sunt considerate animale. În
timpurile moderne, clasificarea biologică a animalelor se bazează pe tehnici avansate, cum ar
fi filogenetica moleculară, care sunt eficiente în demonstrarea relațiilor evolutive
dintre taxoni.
Oamenii folosesc alte specii de animale pentru hrană (inclusiv carne, lapte și ouă), pentru
materiale (precum piele și lână), ca animale de companie și ca animale de lucru, inclusiv
pentru transport. Câinii au fost folosiți la vânătoare, în timp ce multe animale terestre și
acvatice au fost vânate pentru sport. Animalele ne-umane au apărut în artă din cele mai vechi
timpuri și sunt prezentate în mitologie și religie.
 CARACTERISTICI

Animalele au mai multe trăsături ce le diferențiază de alte viețuitoare. Animalele sunt

organisme eucariote și multicelulare,[6][7] spre deosebire de bacterii, care sunt procariote și spre
deosebire de protiste, care sunt eucariote, dar unicelulare. Spre deosebire de plante și alge,
care produc proprii nutrienți,[8] animalele sunt heterotrofe,[7][9] hrănindu-se cu material organic
și digerându-l intern.[10] Cu foarte puține excepții, animalele respiră aerob.[11] Toate animalele
au motilitate (capabile să-și miște spontan corpul)[12] în cel puțin o parte a ciclului lor de viață,
însă unele animale, cum ar fi bureții, coralii și midiile devin ulterior sesili (lipsa unui mijloc
de auto-locomoție). Blastula este o etapă în dezvoltarea embrionară, care este unică pentru
majoritatea animalelor,[13] și care permite celulelor să fie diferențiate în țesuturi și organe
specializate.
 -STRUCTURĂ -

Toate animalele sunt compuse din celule, înconjurate de o membrană extracelulară specifică
compusă din colagen și glicoproteine elastice.[14] În timpul dezvoltării, membrana extracelulară
animală formează un cadru relativ flexibil pe care celulele se pot deplasa și reorganiza, făcând
posibilă formarea structurilor complexe. Aceasta poate fi calcificată, formând structuri precum
oase și cochilii.[15] În schimb, celulele altor organisme multicelulare (în principal alge, plante și
ciuperci) sunt ținute pe loc de pereții celulari, dezvoltându-se prin creștere progresivă. [16] Celulele
animale posedă în mod unic joncțiunile celulare numite joncțiuni ocluzive, de comunicare și de
ancorare.[17]
Cu puține excepții — în special bureții și Placozoa — animalele au corpul format din mai multe
țesuturi.[18] Acestea includ mușchii care permit locomoția și țesuturile nervoase care transmit
semnale și coordonează corpul. De obicei, există un tub digestiv intern, cu o singură deschidere
(la Ctenophora, Cnidaria și viermi plați) sau două deschideri (la majoritatea bilaterienilor). [19]
 -REPRODUCERE ȘI DEZVOLTARE-

Aproape toate animalele folosesc o formă de reproducere sexuală.[20] Ei produc gameți

haploizi prin meioză; gameții mai mici, mobili, sunt spermatozoizi, iar gameții mai mari, non-
motili, sunt ovule.[21] Aceștia fuzionează pentru a forma zigoți,[22] care se dezvoltă prin mitoză
într-o formă globulară goală, numită blastulă. La bureți, larvele de blastulă înoată într-un nou
loc, se atașează pe fundul mării și se dezvoltă într-un nou burete.[23] La majoritatea celorlalte
grupuri, blastula suferă o rearanjare mai complicată.[24] Mai întâi se invaginează (se întoarce
spre interior) pentru a forma o gastrulă cu un tub digestiv și două straturi germinale separate:
un ectoderm extern și un endoderm intern.[25] În majoritatea cazurilor, între ele se dezvoltă și
un al treilea strat de germeni, mezodermul.[26] Aceste straturi germinale se diferențiază apoi
pentru a forma țesuturi și organe.[27]
Cazurile repetate de împerechere cu o rudă apropiată în timpul reproducerii sexuale conduc în
general la depresie consangvinizată în cadrul unei populații din cauza prevalenței crescute a
trăsăturilor recesive dăunătoare.[28][29] Animalele au dezvoltat numeroase mecanisme pentru a
evita consangvinizarea apropiată.[30]
Unele animale sunt capabile de reproducere asexuată, ceea ce duce adesea la o clonă genetică
a părintelui. Acest lucru poate avea loc prin fragmentare, înmugurire (cum ar fi hidra și
alți Cnidaria) sau partenogeneză, unde ouăle fertile sunt produse fără împerechere, cum ar fi
la afide.[31][32]
-HRĂNIREA ȘI SURSELE DE ENERGIE-

Animalele sunt clasificate în grupuri ecologice în funcție de modul în care obțin sau consumă
material organic, inclusiv carnivore, erbivore, omnivore, detritivore,[33] și paraziți.[34] Interacțiunile
dintre animale formează rețele de hrană complexe. La speciile carnivore sau omnivore, prădarea
este o interacțiune consumator-resursă în care un prădător se hrănește cu un alt organism
(numit pradă).[35] Presiunile selective impuse unii altora duc la o cursă evolutivă a înarmărilor între
prădător și pradă, rezultând diverse adaptări anti-prădător. [36][37] Aproape toți prădătorii
multicelulari sunt animale.[38] Unii consumatori folosesc metode multiple; de exemplu, la viespile
parasitoide, larvele se hrănesc cu țesuturile vii ale gazdelor, ucigându-le în acest proces, [39] însă
adulții consumă nectar în principal din flori. [40] Alte animale pot avea comportamente de hrănire
foarte specifice, cum ar fi broaștele țestoase marine care consumă în principal bureți. [41]

Majoritatea animalelor se bazează pe biomasa și energia produsă de plante prin fotosinteză.

Erbivorele mănâncă material vegetal direct, în timp ce carnivorele și alte animale de niveluri
trofice superioare îl achiziționează în mod indirect consumând alte animale. Animalele oxidează
carbohidrații, lipidele, proteinele și alte biomolecule pentru a debloca energia chimică a
oxigenului molecular,[42] care permite animalului să crească și să susțină procese biologice, cum
ar fi locomoția.[43][44][45] Animalele care trăiesc în apropierea izvoarelor hidrotermale consumă
materii organice din arhee și bacterii produse în aceste locuri prin chemosinteză (prin oxidarea
compușilor anorganici, cum ar fi hidrogenul sulfurat). [46]
Animalele au evoluat inițial în mare. Linii de artropode au colonizat uscatul în același timp cu
plantele terestre, probabil acum 510-471 milioane de ani în urmă, în timpul Cambrianului
târziu sau Ordovicianului timpuriu.[47] Vertebrate precum Tiktaalik au început să meargă pe uscat
în Devonianul târziu, acum aproximativ 375 de milioane de ani.[48][49] Animalele ocupă practic toate
habitatele și microhabitatele pământului, inclusiv apă sărată, fisuri hidrotermale, apă dulce,
izvoare termale, mlaștini, păduri, pășuni, deșerturi, aer și interiorul animalelor, plantelor,
ciupercilor și rocilor.[50] Animalele nu sunt totuși deosebit de tolerante la căldură; foarte puțini
dintre ei pot supraviețui la temperaturi constante peste 50 °C.[51] Doar foarte puține specii de
animale (în principal nematode) locuiesc în cele mai extreme deșerturi reci
din Antarctica continentală.[52]
 DIVERSITATE

Balena albastră (Balaenoptera musculus) este cel mai mare animal care a trăit vreodată, cu o
greutate de până la cel puțin 190 de tone și care măsoară până la 33,6 metri lungime. [53][54][55] Cel
mai mare animal de uscat existent este elefantul african de tufă (Loxodonta africana), care
cântărește până la 12,25 tone[53] și măsoară până la 10,67 metri lungime. [53] Cele mai mari
animale de uscat care au trăit vreodată au fost dinozaurii sauropode, cum ar fi Argentinosaurus,
care ar fi putut cântări până la 73 de tone.[56]
Multe animale sunt microscopice; unele Myxozoa nu cresc niciodată mai mult de 20 µm,[57] iar
una dintre cele mai mici specii (Myxobolus shekel) nu depășește 8,5 µm când este complet
adultă.[58]
 BIBLIOGRAFIE

https://ro.wikipedia.org/wiki/Regnul_Animalia

https://www.theportugalnews.com/ro/stiri/
2021-06-11/de-ce-oamenii-iubesc-animalele-
de-companie/60351