Animale (numite și Metazoa) sunt organisme eucariote multicelulare care formează regnul biologic

Animalia. Cu puține excepții, animalele consumă material organic, respiră oxigen, se pot mișca, se pot
reproduce sexual și se dezvoltă pornind de la o blastulă (stadiu embrionar de formă globulară, cu celulele
dispuse într-un singur strat). Au fost descrise peste 1,5 milioane de specii de animale vii — dintre care
aproximativ 1 milion sunt insecte — însă s-a estimat că există peste 7 milioane de specii de animale în
total. Regnul animal variază de la o lungime de 8,5 micrometri la 33,6 metri. Au interacțiuni complexe
între ei și mediile lor, formând rețele de hrană complexe. Regnul Animalia include oameni, dar în
utilizarea colocvială termenul animal se referă adesea doar la animale non-umane. Studiul științific al
animalelor este cunoscut sub numele de zoologie.

Majoritatea speciilor de animale vii se află în Bilateria, o cladă ai cărei membri au un plan al corpului
bilateral simetric. Bilateria include protostomii — în care se găsesc multe grupuri de nevertebrate, cum ar
fi nematodele, artropodele și moluștele — și deuterostomii, care conțin atât echinodermele cât și cordatele,
acestea din urmă conținând vertebratele. Formele de viață interpretate ca animale timpurii au fost prezente
în biota din Ediacaran a Precambrianului târziu. Multe încrengături de animale moderne au devenit clar
recunoscute în înregistrările fosile ca specii marine în timpul exploziei cambriene, care a început în urmă
cu aproximativ 542 milioane de ani. Au fost identificate 6.331 de grupuri de gene comune tuturor
animalelor vii; acestea s-ar putea să fi apărut dintr-un singur strămoș comun care a trăit acum 650 de
milioane de ani.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Animalele sunt unice prin faptul că forma globulară a celulelor embrionului timpuriu (1) se dezvoltă într-o formă globulară
goală sau blastulă (2).

Animalele au mai multe trăsături ce le diferențiază de alte viețuitoare. Animalele sunt organisme eucariote
și multicelulare,[6][7] spre deosebire de bacterii, care sunt procariote și spre deosebire de protiste, care sunt
eucariote, dar unicelulare. Spre deosebire de plante și alge, care produc proprii nutrienți,[8] animalele sunt
heterotrofe,[7][9] hrănindu-se cu material organic și digerându-l intern.[10] Cu foarte puține excepții,
animalele respiră aerob.[11] Toate animalele au motilitate (capabile să-și miște spontan corpul)[12] în cel
puțin o parte a ciclului lor de viață, însă unele animale, cum ar fi bureții, coralii și midiile devin ulterior
sesili (lipsa unui mijloc de auto-locomoție). Blastula este o etapă în dezvoltarea embrionară, care este unică
pentru majoritatea animalelor,[13] și care permite celulelor să fie diferențiate în țesuturi și organe
specializate.

Structură[modificare | modificare sursă]

Toate animalele sunt compuse din celule, înconjurate de o membrană extracelulară specifică compusă din
colagen și glicoproteine elastice.[14] În timpul dezvoltării, membrana extracelulară animală formează un
cadru relativ flexibil pe care celulele se pot deplasa și reorganiza, făcând posibilă formarea structurilor
complexe. Aceasta poate fi calcificată, formând structuri precum oase și cochilii.[15] În schimb, celulele
altor organisme multicelulare (în principal alge, plante și ciuperci) sunt ținute pe loc de pereții celulari,
dezvoltându-se prin creștere progresivă.[16] Celulele animale posedă în mod unic joncțiunile celulare numite
joncțiuni ocluzive, de comunicare și de ancorare.[17]

Cu puține excepții — în special bureții și placozoa — animalele au corpul format din mai multe țesuturi.[18]
Acestea includ mușchii care permit locomoția și țesuturile nervoase care transmit semnale și coordonează
corpul. De obicei, există un tub digestiv intern, cu o singură deschidere (la Ctenophora, Cnidaria și viermi
plați) sau două deschideri (la majoritatea bilaterienilor).[19]

Reproducere și dezvoltare[modificare | modificare sursă]

Reproducerea sexuală este aproape universală la animale.

Aproape toate animalele folosesc o formă de reproducere sexuală.[20] Ei produc gameți haploizi prin
meioză; gameții mai mici, mobili, sunt spermatozoizi, iar gameții mai mari, non-motili, sunt ovule. [21]
Aceștia fuzionează pentru a forma zigoți,[22] care se dezvoltă prin mitoză într-o formă globulară goală,
numită blastulă. La bureți, larvele de blastulă înoată într-un nou loc, se atașează pe fundul mării și se
dezvoltă într-un nou burete.[23] La majoritatea celorlalte grupuri, blastula suferă o rearanjare mai
complicată.[24] Mai întâi se invaginează (se întoarce spre interior) pentru a forma o gastrulă cu un tub
digestiv și două straturi germinale separate: un ectoderm extern și un endoderm intern. [25] În majoritatea
cazurilor, între ele se dezvoltă și un al treilea strat de germeni, mezodermul.[26] Aceste straturi germinale se
diferențiază apoi pentru a forma țesuturi și organe.[27]

Cazurile repetate de împerechere cu o rudă apropiată în timpul reproducerii sexuale conduc în general la
depresie consangvinizată în cadrul unei populații din cauza prevalenței crescute a trăsăturilor recesive
dăunătoare.[28][29] Animalele au dezvoltat numeroase mecanisme pentru a evita consangvinizarea apropiată.
[30]

Unele animale sunt capabile de reproducere asexuată, ceea ce duce adesea la o clonă genetică a părintelui.
Acest lucru poate avea loc prin fragmentare, înmugurire (cum ar fi Hidra și alți cnidaria) sau
partenogeneză, unde ouăle fertile sunt produse fără împerechere, cum ar fi la afide.[31][32]

REGNUL ANIMAL