Animalele și mediile lor de viață

Pe planeta noastra traiesc miliarde de animale raspandite in toate mediile de viata (terest subteran, acvatic,
aerian) si in toate zonele biografice. Tinand cont de unele caractere comune (infatisarea, raspandirea pe glob,
mediul de viata, modul de hranire si de reproducere comportamentul, etc), animalele sunt grupate intr-o unitate
de clasificare numita gen. De exemplu cainele, vulpea si lupul fac parte din genul Canis.
Totusi, se observa si unele deosebiri intre animalele de acelasi gen. In primul rand acestea nu se pot reproduce
intre ele. De aceea, ele se diferentiaza in functie de specia din care fac parte respectiv in cazul cainelui (Canis
familiaris), al vulpii (Canis vulpes) si al lupului (Canis lupus
Din aceste exemple se poate observa si faptul ca fiecare specie are, de regula, o denumire uzuala, populara si
una stiintifica (familiaris vulpes, lupus). Ea cuprinde vietuitoarele care a insusiri comune, traiesc in acelasi
mediu si se pot reproduce intre ele,
Lumea animala cuprinde peste 2 milioane de specii, care se clasifica in regnuri, increngaturi clase, ordine,
genuri.
Marca diversitate a speciilor de animale participa la realizarea unui sir de procese importante din natura, dintre
care:
-formarea rocilor (cochiliile si scheletele organismelor marine)
-formarea solurilor cu contributia resturilor organice,
-polenizarea şi răspindirea plantelor prin transportarea semintelor de catre animalele erbivore:
-crearea peisajelor naturale,
Morfologia animalelor.
Corpul unui numar restrans de animale este alcatuit dintr-o singura celula (animale unicelulare), in vreme ce al
majoritatii cuprinde mai multe celule (animale pluricelulare).
Dupa clasificarile moderne, organismele unicelulare, numite si protozoare, fac parte din REGNUL
PROTISTA, iar animalele pluricelulare din REGNUL ANIMALIA.
Celulele care alcatuiesc corpul acestora din urma au forme, structuri si functii diferite, grupandu-se in tesuturi.
Din tesuturi sunt alcatuite organele inima, plaman, ficat, oase, etc); organele la randul lor, alcatuiese sisteme de
organe, care indeplinesc diferite functii (circulatia sangelui, respiratia, digestia, locomotia, etc). Toate sistemele
de organe alcatuiesc impreuna organismul animal. Viata acestuia se desfasoara in stransa legatura cu mediul de
viata.
Sisteme de organe
1. Sistemele functiilor de relatie:
-Sistemul nervos
-Sistemul osos
-Sistemul muscular
2.Sistemele functiilor de nutritie:
-Sistemul digestiv
-Sistemul respirator
-Sistemul circulator
-Sistemul excretor
3. Sistemul functiei de reproducere:
-Sistemul reproducator

Caracterele morfologice au fost si sunt si in prezent cele mai importante criterii de diferenţiere a speciilor. Ele
se refera la aspecte legate de forma, de macro si microstructura. Se deosebesc urmatoarele categorii de caractere
taxonomice morfologice:
-Aspecte morfologice externe, adică particularitati ale formei corpului, ale structurii si coloritului productiei
piloase, penajul la pasari si parul la mamiferela mamifere:
-Particularitari anatomice (morfologia interna(sad) forma oaselor si raportul dintre dimensiunile acestora,
numărul segmentelor osoase; particularitari anatomice ale organelor interne: tub digestiv si organe anexe, cond,
pulmoni, rinichi si mai ales particularități ale organelor genitale, întrucât acestea pot determina izolarea
reproductivă - factor important în formarea speciilor;
-Particularități citologice ale nucleului şi, în primul rând, numărul de cromozomi, pot servi la diferenţierea
speciilor.
Fiecărei specii îi este caracteristic un anumit număr de cromozomi care pot prezenta dimensiuni, formă şi
structură diferite.
Caracterele fiziologice, de specie, folosite ca mijloace taxonomice sunt: particularități metabolice, particularități
serologice şi biochimice şi capacitate reproductivă.
-Particularitățile metabolice se folosesc pentru identificarea speciilor microbiene, atunci când identificarea lor
nu se poate face pe baza caracterelor morfologice și culturale. Se foloseşte activitatea fermentativă cu
dezvoltarea anumitor compuşi caracteristici unor specii microbiene. Se mai pot folosi, pentru diferenţierea unor
specii microbiene şi particularitățile metabolice ale acestora; imposibilitatea de a se dezvolta fără a avea în
mediile de cultura anumiți metaboliti esențiali, indeosebi vitamine sau aminoacizi.
-Particularitățile serologice şi biochimice: fiecare specie se caracterizează printr-un anumit tip de metabolism;
pornind de la aceleași substanţe folosite ca hrană, fiecare specie sintetizează diferite complexe chimice cu o
structură moleculară caracteristică numai pentru indivizii din specia respectivă, diferite de cele sintetizate de
alte specii. Folosirea metodei serologice la organismele superioare cere o atentie deosebită, întrucât nu toate
umorile sau elementele figurate au aceeaşi specificitate antigenică. Capacitatea reproductivă este cel mai
important caracter fiziologie al specie, indivizii ce aparţin aceleiasi specii se împerecheazã în mod normal între
ei şi dau produşi ce se pot reproduce mai departe. Indivizii din specii diferite nu se pot împerechea între ei sau,
daca însământarea se face de către om, produşii obținuți sunt sterili, nu se pot reproduce mai departe.
O delimitare categorică a speciilor pe baza fecunditatii nu se poate face deoarece se întâlnesc o serie de stări
intermediare şi anume:
-împerecherea și fecundarea sunt posibile pe cale artificiala dar produşii nu se pot dezvolta şi mor în primele
stadii de dezvoltare embrionară;
-împerecherea și fecundarea sunt posibile: produşii sunt născuti vii dar sunt în totalitate împerecherea şi
fecundarca sunt posibile: produşii sunt partial sterili, sau femelele fertile, masculii sterili;
-împerecherea şi fecundarea sunt posibile: produşii sunt în totalitate fecunzi, ca şi când ar fi vorba de aceeași
specie, dacă nu ar fi celelalte caractere de specie foarte diferite.
Caractere ecologice
În cursul dezvoltării lor, între diferitele specii care populează aceleaşi zone geografice s-au creat adaptări la
vieţuirea în comun. Aceste adaptări se referă la modul de procurare
Caractere etologice
La indivizii care aparţin aceleiaşi specii se constată anumite particularități de comportament. Cel mai important
criteriu etologic este afinitatea reproductivă a indivizilor din aceeaşi specie se referă la modul de procurare a
hranei şi se exteriorizează prin fenomene de comensualism și parazitism. Aceste caractere se folosesc în
taxonomia animalelor inferioare. indivizilor din aceeaşi specie şi respingerea fata de indivizii altor specii. La
păsări apar diferenţieri în ceea ce priveşte construirea cuiburilor, iar la insecte în construirea coloniilor.
Repartiția geografică
Când diferenţierile morfologice și fiziologice nu sunt concludente, se recurge la repartiţia geografică, diferitele
specii având anumite arii geografice de răspândire ce le sunt caracteristice.