În procesul de formare a abilităţilor de scriere, însuşirea tehnicilor scrisului e practic imposibilă fără respectarea

cerinţelor ortografiei în cadrul realizării lucrărilor scrise (a principiilor ortografic, gramatical, logico-comunicativ).
Însăşi natura scrisului determină respectarea unui complex de cerinţe. Regula cea mai exactă a scrisului e următoarea:
"Scrisul reprezintă fixarea vorbirii umane printr-un sistem de semne grafice". Semnele grafice sunt literele care,
alcătuind silabe, cuvinte etc. sunt reglate de reguli speciale ale caligrafiei ,ale grafiei şi ale ortografiei.
Înainte de a gîndi cum să scriem litera,cum să realizăm legătura ei cu litera precedentă şi literele următoare,trebuie să
decidem ce literă să scriem. Cu cît mai puţin timp și efort va consuma elevul pentru aceasta, cu atît mai multă atenție va
fi acordată scrisului lizibil, corect, ritmic, coerent, ce este foarte important în primii ani de şcoală.
De aceea, anticipat scrisului, la lecțiile de limba română, e necesară analiza fonetică, analitico-sintetică şi ortografică a
cuvintelor, adică activitatea de prevenire a diverselor greşeli ortografice. Fiecare cuvînt, înaintea copierii de pe model,
preventiv se citeşte, se conştientizează. E cunoscut faptul că de automatizarea abilităţilor de citire, de scriere cărturară
depinde succesul formării abilităţilor grafice, care deservesc competenţele intelectuale .
S-a stabilit că copiii care au scris voluminos, însuşesc caligrafia mai greu decît cei ce scriu litere de dimensiuni normale.
Probabil, aceasta are loc din cauza cîmpului vizual îngust al începătorilor, ochiul cuprinde cu greu cuvîntul, nu percepe
ortogramele menite însuşirii. Apariția greşelilor deseori e cauzată de reprezentarea incorectă a literelor, a formelor, a
legăturilor, a scrisului neglijent al cuvintelor şi al textului în întregime.
În procesul realizării lucrărilor scrise, deseori întîlnim substituiri de litere, modificări de forme, caractere. Cauzele
devierilor de la normă în vorbirea scrisă a elevilor de vîrstă şcolară mică trebuie căutate în influența asemănărilor
elementelor unor litere:
a) optice (vizuale);
b) chinestezice (de mişcare a mîinii în procesul scrisului);

La predarea-învăţarea scrisului neînrerupt, nu se recomandă a cere de la copii scrierea neîntreruptă a formațiunilor

(silabelor, cuvintelor) ce conțin elementul ovalului, semiovalului sau a semnelor diacritice. Greşelile sporesc, odată cu
sporirea vitezei scrisului. Scrierea prea lentă influențează negativ ortografia, corectitudinea scrisului. Dacă în procesul
sporirii vitezei scrisului sporesc substituirile şi deformările în scrisul elevilor, la scrierea lentă apar omisiunile,
implantarea literelor de prisos. A fost observat că elevii omit mai frecvent vocalele: v(e)ver(i)t(ă), cas(ă), p(o)m şi
consoanele în grup în poziţie intervocalică: t(r)ac(t)or, ban(c)ar, vo(r)bă. Cauzele omisiunilor sunt diverse: unii copii nu
aud sunetele, alții nu pot realiza rapid analiza şi păstra în memorie imaginea sonoră a cuvîntului, ceilalți nuştiu a
respecta consecutivitatea sunetelor, literelor în cuvînt .
Cea mai răspândită pricină e discordanta dintre tempoul "pronunțării"rii" în gînd a cuvîntului şi tempoul scrierii lui. Cei
mai buni învățători, la etapa inițială a predării-învățării scrisului, utilizează metoda pronunţării silabice "cîntate": m-u-u-
u-r-a-a, pe de o parte, ca elevii să audă vocalele, pe de altă parte, ca mîna să reușească să scrie silaba în tempoul gîndirii,
să reproducă în scris cuvîntul în întregime. Treptat,timpul "cîntării" se micşorează, iar tempoul scrisului (viteza) creşte.
PAG 62, La lecţiile de limbă română, au un rol deosebit exercițiile de pronunţie silabică a cuvintelor şi comentarea
scrisului, care contribuie,deopotrivă cu preîntîmpinarea greșelilor fonetice, grafice şi ortografice, la sporirea vitezei
scrisului întregii clase. În cadrul formării deprinderilor de autocontrol, e necesar să dezvoltăm la elevi spiritul vizual,
ortografic şi caligrafic.
Tinînd cont de interesul major al elevilor pentru cuvînt, pentru imaginea lui grafică, în cadrul lecţiilor de scriere în clasele
a II-IV-a, se recomandă, la proiectarea exercițiilor speciale de caligrafie, să se aleagă materialul care conține dificultăți
ortografice sau e interesant în planul dezvoltării vorbirii. Odată cu conştientizarea formei literelor care sunt, în acelaşi
timp, şi ortograme, a felului de legătură cu literele precedentă și ulterioară, se memorizează literele-ortograme şi scrie-
rea cuvintelor în întregime sau a părţilor lor...
O asemenea cale practică e oportună pentru studierea în perspectivă a scrierii corecte a cuvintelor dificile în plan
ortografic, dar frecvent utilizate de elevi în lucrările creatoare: l-a, s-a, s-au, intr-un, ne-am, el, ea, ia, i-a.
Cercetările confirmă că tendinţa de a scrie frumos, lizibil, rapid contribuie la formarea scrisului corect. Interrelația dintre
caligrafie şi ortografie a fost subliniată de majoritaea lingviştilor şi pedagogilor din trecut şi prezent.