III.11.
EVOLUȚIA ECONOMICA A RSSM ÎN PERIOADA REGIMULUI care, în schimbul producției industrici alimentare, se importau petrol şi cărbune,
TOTALITAR COMUNIST
Experimente in agricultura R.S.S.M. in anii 1954 194 Amoctele comise de regimul
comunist in primii ani edip tubel au constituit doar fara premergatoare a unor noi
experimente, menite a conduce la instaurarea unui cumin integral, as cut a fost
preconizat de fondatorii conical K.Marx, FEngels, VI.Lenin
Astfel, imediat dups incheierea colectivizārit podarilor sejal individuale, la
insistenta lui Nikita S Hruscion a fost declansath o amplă campanie de comasare
agospodinilor mici şi mijloci, care, In opinia liderilor de la Krumlin, deveniserà
deja " obstacol" In calea dezvoltarii departe a agriculturii socialiste. Ca rezultat al
panici de comasare, desfigurate conform hotarärii din 30 mai 1950 a C.C. al PC.
(b) din U.R.S.S, numirul total al coborurilor din R.S.S.M. s-a redus de la 2,001,
existente la momental incheieri colectivizári agriculturii, la numai 749 olime finele
anilor '50.
În accepția lui Nikita Hruşciov, oamenii muncii care manifestă o pasiune excesivă
faţă de G.P.A. şi încearcă să se îmbogățească, neglijează interesele societății
sovietice. O mărturie a amplei ofensive administrative întreprinse împotriva G.P.A.
din R.S.S.M. o constituie diminuarea forțată, în perioada 1953-1963, a suprafeţelor
cultivabile ale acestora (de la 141.400 la 99.400 ha), a efectivului vitelor cornute
aflate în posesia G.P.A. (de la 180.700 la 100.500), inclusiv a vacilor de lapte (de
la 100.600 la numai 55.300). Aceasta în pofida faptului că veniturile obţinute din
G.P.A. constituiau circa 40% din totalul celor agricole.
Datorită sporirii achizițiilor de stat, în 1963 Moldova producea 30,2% din
cantitatea totală de struguri-marfă, situându-se pe primul loc în U.R.S.S. la
cantitatea totală colectată, şi 14% din întreaga cantitate de fructe recoltate în
U.R.S.S. Moldova se situase pe locul secund la cantitatea de floarea-soarelui
achiziționată de stat, pe locul trei; patru şi şase, respectiv, la cantitatea de sfeclă de
zahăr, cereale şi legumeÎn schimbul sporirii cantităților de cereale, legume şi fructe
achiziționate de stat, Moldovei i-au fost construite circa 600 de întreprinderi
industriale. Volumului producției industriale în anii "dezgheţului hruşciovist" a
crescut de circa 12,4 ori comparativ cu anul 1940. Dar din acea perioadă, industria
Moldovei devenise total dependentă de 72 de centre industriale ale U.R.S.S. din
fontă şi oţel, mase plastice şi metale neferoase, tractoare şi automobile,
excavatoare şi maşini agricole etc.
Din Federația Rusă erau importate circa 250 de articole ale producției industriale,
iar din Ucraina - 368. In situația în care industria republicii nu se dezvolta pe o
bază proprie, ci pe materia primă importată, dreptul R.S.S.M. la suveranitate fixat
în Constituție, devenise o ficțiune. În plus, majoritatea întreprinderilor industriale
ale republicii au fost amplasate pe teritoriul fostei R.A.S.S.M., ceea ce a constituit,
de asemenea, rezultatul unei politici colonialiste cu bătaie lungă. Aşadar, în anii
"slăvitului deceniu" (1954-1964) s-a văzut rolul de "hinterland" (dependență de
metropolă) atribuit Moldovei, din care urma a fi extrasă o cantitate maximum
posibilă de culturi cerealiere, fructe, legume etc., în schimbul unei industrii,
aparent funcționale, în realitate - total dependente de centru.
Astfel, la 9 august 1974, în cadrul unei plenare semisecrete a C.C. al P.C.M., a fost
luată o decizie voluntaristă privind sporirea volumului producţiei agricole anuale
cu 38% pe parcursul anilor 1975-1980, ceea ce depăşea de 2 ori nivelul preconizat
pe ansamblul U.R.S.S. "Experimentul moldav" privind "specializarea şi
concentrarea producției agricole" a condus la agravarea situației generale a
Moldovei, găsindu-şi expresia în indicatorul sintetic privind speranţa de viață la
naştere. Astfel, Speranţa de viață la naştere s-a redus de la 69,1 ani în 1969/ 1970
la 65,6 în 1979/80 şi la 66,4 ani la mijlocul anilor '80. Indicatorii respectivi
referitori la populația R.S.S.M. au fost, pe parcursul anilor '70-'80, nu numai sub
media pe U.R.S.S., ci şi dintre cei mai scăzuți, comparativ cu toate celelalte
republici unionale.
Eşecul "experimentului moldav" a fost, în primul rând, un eşec al sistemului
centralizat de gestiune a economiei şi, în particular, a agriculturii sovietice care, în
pofida tuturor remanierelor de ordin administrativ, a constituit doar 20%
comparativ cu productivitatea muncii din agricultura americană. Astfel, creşterea
economică a R.S.S.M. în anii '60 '70 avea un caracter unilateral. Agricultura şi
industria alimentară şi uşoară dețineau rolul principal în economia republicii, care
depindea de materia primă a altor regiuni ale U.R.S.S. şi de piața de desfacere
sovietică, suplinind necesitățile economiei metropolei.
Cronologie
1950, mai 30-hotărârea C.C. al P.C. (b) din U.R.S.S. "Cu privire la comasarea
gospodăriilor colective mici şi sarcinile organizaţiilor de partid în direcţia dată".
1956, februarie 24-decizia Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.M. privind
comasarea raioanelor.
1953-1963-campania împotriva gospodăriilor personale auxiliare.
1961, august 2-fondarea Academiei de Ştiințe a R.S.S.M: 1965-1967-P.C.U.S.
inițiază o serie de reforme în domeniul agriculturii şi industriei. 1965, octombrie
16-în R.S.S.M. este desființat Consiliul Economiei Naționale şi reintrodus sistemul
ministerelor"unional-republicane" şi "republicane".
1974, august 9-demararea în R.S.S.M. a unui experiment de amploare în domeniul
"specializării și concentrării producției agricole", soldat deja la începutul anilor '80
cu un eşec lamentabil.
Vocabular
Cincinal -modalitatea de planificare pe perioade de cinci ani a progresului în baza
unui control riguros dirijat în toate ramurile vieții economice.
Industrializare - proces de transformare a unei tări agrare într-o țară industrială
dezvoltată din punct de vedere economic prin crearea marii industrii mecanizate.
Concentrarea şi specializarea producţiei agricole - comasarea și organizarea
producției în întreprinderi din ce în ce mai mari (asociații intergospodăre ști,
sovhozuri - uzine, combinate agroindustriale etc.); limitarea la fabricarea anumitor
produse.
III.9. POLITICA FISCALĂ STALINISTĂ ÎN RSSM, IN PERIOADA
REINSTAURARII REGIMULUI COMUNIST DFE OCUPAȚIE
Metodele totalitare de reinstaurare a regimului comunist. Reanexarea la finele
celui de-al doilea război mondial a Basarabiei de către Uniunea Sovietică (A) a
condus la profunde schimbări de ordin politic, economic, social, instituțional,
national şi cultural.
Armata Roşie, prin urmare, a instaurat în Basarabia regimul sovietic, regim
totalitar de tip bolşevic, trăsăturile caracteristice ale căruia au fost: concentrarea
absolută a puterii politice, economice, sociale etc.; în miina Partidului Comunist,
sistemul politic unipartidist; practicarea de către organele puterii politice şi de stat
a terorii în masă; centralizarea maximă a dirijării economiei de către stat.
Intrat în întregime sub controlul Armatei Roşii, teritoriul Basarabiei a fost supus
unui intens proces de sovietizare. Dintre metodele administrative-izolarea
Basarabiei prin suspendarea tuturor legăturilor cu România a fost folosită printre
primele, transformând noua republică sovietică într un uriaş lagăr de concentrare.
O mare parte a celor aproximativ 62.000 de basarabeni şi bucovineni refugiați în
România în 1940-1941 şi 1944 au fost repatriați cu forţa de autoritățile bolşevice
după intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României în urma loviturii de stat de la
23 august 1944 şi trimişi în gulagurile sovietice, în special în Siberia.
Un alt mijloc prin care Basarabia a fost integrată în componenta imperiului sovietic
l-a constituit destrămarea unităţii administrative a provinciei, ceea ce a făcut ca
frontierele acesteia să nu mai coincidă cu cele etnice. Şi după 1944 a rămas în
vigoare reîmpărțirea teritorial administrativă a Basarabiei, înfăptuită în 1940
Politica regimului comunist în Basarabia a cunoscut două etape: perioada stalinistä
1944-1953, când au fost promovate preponderent metode violente şi perioada
poststalinistă - 1953-1989, când politica sovietică a fost promovată mai mult prin
mijloace pasnice, decât violente.
Politica fiscală stalinistă. Sistemul fiscal sovietic a fost introdus în satele din
R.S.S. Moldovenească la 15 august 1940 prin hotărârea C.C.P. al U.R.S.S. "Cu
privire la impozitele de pe gospodăriile țărăneşti din Basarabia şi Bucovina de
Nord". În conformitate cu hotărârea în cauză, în locul impozitelor "burgheze",
gospodăriile individuale ale țăranilor, muncitorilor şi slujbaşilor cu venit din
sursele agricole, au fost supuse unui impozit agricol unic. După organizarea
colhozurilor, acestea au fost supuse, de asemenea, aceluiaşi impozit.
Impozitul agricol din sumna totală de venit a gospodăriei era calculat pe scară
progresivă: cu cât venitul gospodăriei era mai mare, cu atât creştea şi suma
impozitului.
Concomitent cu impozitul agricol, în raioanele din dreapta Nistrului a fost
introdusă încă o lege specială, care prevedea livrarea obligatorie la stat a unor cote
din producția agricolă, care era percepută la un preţ mult mai redus decât cel de
piață.
Sistemul de livrare obligatorie a produselor agricole la stat consta în diferenţierea
ţăranilor în categorii după mărimea ţarinei sau a lotului de pământ posedat şi
obligativitatea livrărilor în funcţie de apartenenţa la o categorie sau alta.
Față de satul moldovenesc postbelic, regimul stalinist prin intermediul acestor
impozite a promovat o politică de stoarcere a cât mai multor resurse materiale şi
financiare. Astfel, în anii 1944-1952 populația rurală din R.S.S.M. a platit statului
sovietic circa 400 milioane de ruble impozit agricol. Din 1947 şi până în 1952,
impozitul agricol unic plătit de o gospodărie colhoznică a crescut de 9,5 ori, a
muncitorilor şi slujbaşilor cu venit din sursele agricole de 2,4 ori, a țăranilor cu
gospodării individuale de 7,2 ori.
Introducerea unor impozite exagerate fi convingea pe ţărani de nerentabilitatea
extinderii producției gospodăriilor lor, de inutilitatea-ba chiar de absurditatea -
acumulării de avere, mai ales după catalogarea "chiaburilor" într-o categorie
socială aparte și etichetarea ei drept criminală.
Foametea din 1946-1947. Politica fiscală stalinistă a avut consecințe nefaste
pentru populația R.S.S. Moldoveneşti, provocând în anii 1946-1947 o foamete fără
precedent în istoria ținutului.
În anul 1946, ca urmare a unei secete devastatoare, recolta globală de cereale în
republică a constituit doar 365 mii de tone, ceea ce era de 2,5 ori mai puțin decât în
anul 1945 şi de circa 5 ori decât în 1940.
Conform unor estimări, în anul 1946 cantitățile minime necesare populației pentru
hrană, întreținerea vitelor şi seminţe constituíau cel puţin 410 mii tone cereale, deci
o cantitate mai mare comparativ cu producţia globală de cereale din acel an. În
condițiile create, firesc ar fi fost ca republica să fie scutită de colectările de grâne şi
alte produse agricole, ba chiar ajutată suplimentar, în vederea evitării foametei şi a
consecinţelor acesteia.
Ignorând realitățile, regimul stalinist a procedat tocmai invers, majorând impozitul
chiar pentru cele mai sărace gospodării ţărăneşti. Astfel, dacă în 1945 planul
general de mobilizare a mijloacelor financiare de la populația republicii a constituit
suma de 147 mii ruble, atunci în anul 1946 acesta a fost de 219 mii ruble, ceea ce a
însemnat un spor de 49%.
Conform unor analize bazate pe date documentare, numărul probabil al victimelor
de pe urma foametei şi a epidemiilor ce au însoțit-o, variază între 150.000 şi
200.000 de oameni. (D) Faptul că regimul stalinist a declanşat în mod premeditat
foametea din anii 1946-1947, este probat de alegerea, deja în a doua jumătate a
anului 1948, a unei noi direcții strategice a represiunilor, orientate de această dată
împotriva aşa-zişilor "chiaburi". (C)
Deportările. Conform doctrinei bolşevice şi practicii sovietice, în agricultura
Basarabiei urmau a fi înfăptuite modificări radicale, iar țăranii - încadrați neapărat
în colective agricole de producţie (colhozuri), considerate drept "unicul drum just
spre socialism al tăranilor muncitori". Cum însă țărănimea basarabeană nu
manifesta careva intenții de a alege "calea gospodăriei mari socialiste", autoritățile
sovietice au declanşat "ofensiva decisivă a socialismului" asupra satului dintre Prut
şi Nistru prin intermediul unor deportări masive ale gospodăriilor țărăneşti care se
opuneau acestui proces. cresterii mortalității populației Precizați cel putin 3 cauze
ale R.S.S.M. în anii 1946-1947.
La 17 martie 1949 conducerea partidului comunist şi a Guvernului din R.S.S.M. a
făcut un demers către I.V.Stalin, solicitând "permisiunea" C.C. al P.C. (b) din toată
Uniunea în vederea deportării din R.S.S. Moldovenească a "chiaburilor complici ai
ocupanților şi a activiştilor partidelor profasciste", în număr de 39.092 de persoane.
Liderii de partid solicitau "deportarea elementelor chiabureşti nationaliste din
Moldova şi indicaţiile de rigoare în vederea realizării acestei măsuri". Indicațiile
Kremlinului au parvenit la numai două săptămâni de la solicitarea acestora.
Deportarea din 6 iulie 1949 a fost o acțiune a regimului comunist efectuată mai
întâi de toate cu scopul de a accelera ritmurile cooperării gospodăriilor ţărăneşti.
Ea s-a efectuat în modul cel mai brutal, încălcându-se legile şi constituția R.S.S.M.
Nu s-a ținut cont nici de starea socială, nici de starea sănătăţii şi nici de vârsta celor
deportati: au fost ridicați şi copii, şi oameni în vârstă, ce nu prezentau vreun pericol
pentru regim şi transformările socialiste din republică.
Cronologie
1944, septembrie 12- convenția de armistițiu semnată de România, pe de o parte, şi
Națiunile Unite, de cealaltă parte. Frontiera sovieto-română a fost fixată pe râul
Prut.
1946-1947-din cauza foametei în R.S.S.M. au decedat peste 200.000 de oameni.
1949, iulie 6-operațiunea "Sud" (deportarea a 35.796 de basarabeni în Siberia)