Colectivizarea fortata

Realizat: Coschevici Xenia SM-0119

Profesor: Afanasii Ludmila
 Ce este colectivizarea?
În Uniunea Sovietică, colectivizarea a fost o
politică introdusă la sfârșitul celui de-al
treilea deceniu al secolului trecut, o
contopire a proprietăților funciare private și
a forței de muncă individuală în cooperative
numite ferme agricole colective (în limba
rusă колхоз, kolhoz) și ferme agricole de
stat (совхоз, sovhoz). Această politică avea
ca scop creșterea producției agricole prin
punerea agriculturii sub controlul statului.
Avea, de asemenea, și un important scop
politic, ca un pas înainte către comunism,
prin deposedarea culacilor (chiaburilor) de
proprietățile agricole și funciare și "Primul tractor" de Vladimir Krihațki
transferarea lor către pătura țăranilor săraci
colectiviști.
 Colectivizarea fortata in RASS

Colectivizarea agriculturii în RASS Moldovenească a fost un proces chiar mairapid decât cel
desfășurat în Ucraina. S-a raportat colectivizarea completă aagriculturii republicii în vara
anului 1931. Peste 2.000 de familii de culaci(chiaburi) au fost deportate în Kazahstan.
Autorităţile comuniste reduc preţurile de achiziţie pentru producţia agricolă de o aşamanieră,
încât aceasta îi determină pe ţărani să refuze să-şi vândă surplusurile de produseagricole. În
consecinţă, se declanşează criza colectărilor de cereale
 Anularea proprietatii private

ate
 Aplicarea constrangerii si a violentei fata de taranii instariti
 Descheaburirea/Desculacire
 – in 1931, 3000 familii sunt deporatate inraioanele indepartate ale URSSS
Foamete artificiala (in tara se produceau tone de ceariale, carne, unt, dar seducea in Rusia,
iar taranilor li se maturau podurile)
drept urmare multi fugeaupeste Nistru in Romania, chiar cu riscul de a fi impuscati (1300
familii)
         
Ponderea gospodariilor colectivizare
Către anul 1927 colhozurile întruneau 8% din numărul
totalal ţăranilor din RASSM.

Către 10 iunie 1930, în colhozuri mai rămăseseră doar24,9%

din gospodării, iar către 1 octombrie – doar 18,6%.

în februarie 1931 procentul colectivizării este majorat

pânăla 41,6%, iar către 1 iunie – până la 67% din numărul
total de gospodării ţărăneşti.

La 1 ianuarie 1933 ponderea gospodăriilor colectivizate

erade 62,1%, pentru ca, la sfârşitul aceluiaşi an, să
înregistrezeo creştere nesemnificativă, oprindu-se la limita
de 64,6%pentru următorii doi ani.
 Sistemul cotelor
Regimul comunist a introdus regimul
cotelor pentru ai forța pe țăranii
înstăriți să-și abandoneze pământul, să-
i ruineze, dar și pentru a compensa
lipsa de alimente din orașe și
necesitatea plății de despăgubiri de
război Uniunii Sovietice. Sistemul
cotelor presupunea ca țăranii să predea
statului o parte semnificativă din
producția gospodăriilor lor, uneori mai
mare decât producția. De cele mai
multe ori, țăranii erau lăsați doar cu
grâul de sămânță pentru anul următor,
iar uneori nici cu acesta.
Prin sistemul cotelor,
comuniștii au ruinat
gospodăriile agricole mari,
ceea ce a condus la sărăcirea
satelor românești în
ansamblu, inclusiv a
țăranilor săraci, pe care
comuniștii îi sprijineau
declarativ
SFARSIT