COLECTIVIZAREA

AGRICULTURII
(1949-1962)
Realizat de Relenschi Iulia-Elena
PROCESUL DE COLECTIVIZARE
Partidul Comunist Român a desfășurat, în perioada
1949–1962, procesul de colectivizare. Acest proces a
dus la confiscarea aproape în totalitate a proprietăților
agricole private din țară și comasarea lor în ferme
agricole administrate de stat. Țăranul român a fost
transformat în muncitor la stat. În lini mari,
colectivizarea agriculturii în România a fost similară
cu cea efectuată în URSS. În ambele, colectivizarea a
presupus înglobarea terenurile agricole ce puteau fi
adunate într-o fermă colectivă.
SISTEMUL DE COTARE
Regimul comunist a introdus regimul cotelor
pentru ai forța pe țăranii înstăriți să-și abandoneze
pământul, să-i ruineze, dar și pentru a compensa
lipsa de alimente din orașe și necesitatea plății de
despăgubiri de război Uniunii Sovietice. Sistemul
cotelor presupunea ca țăranii să predea statului o
parte semnificativă din producția gospodăriilor lor,
uneori mai mare decât producția. De cele mai multe
ori, țăranii erau lăsați doar cu grâul de sămânță
pentru anul următor, iar uneori nici cu acesta.
 COLOECTIVIZAREA IN ALTE STATE COMUNISTE
Partidul Comunist Român a implementat în România o
colectivizare după model stalinist, aproape toată suprafața
agrară a țării a fost cuprinsă de acest proces. Din țările
comuniste est-europene doar în Albania s-a realizat
colectivizare la fel ca în România. URSS supraveghea și dădea
directive clare liderilor comuniști ai statelor din Europa
asupra modului în care trebuie să se desfășoare procesul
colectivizării. Toate statele socialiste din Europa, cu excepția
Iugoslaviei lui Tito, s-au aliniat directivelor Moscovei.
AGRICULTURA, O PROBLEMA DEZBĂTUTĂ ÎN
CAMPANIA ELECTORALĂ DIN 1946
După preluarea puterii, dar mai ales în preajma alegerilor din
1946, sloganele propagandistice ale PCR îndemnau electoratul să
voteze ca „țăranii să poată lucra în liniște și culege roadele de pe
ogorul lor” sau „Vreți să vă păstrați pământul cu care ați fost
împroprietăriți?” „Votați Soarele, semnul Blocului Partidelor
Democratice”. Comuniștii acuzau partidele istorice că „Ei vor să ia
înapoi pământurile țăranilor. Ei vor să poată ruina din nou pe micul
patron. Ei vor să răpească cuceririle câștigate de muncitorii manuali
și intelectuali”. Partidele istorice încercau să convingă țăranii de
pericolul la care urma să fie supusă agricultura, dacă comuniștii
câștigă alegerile.
COLECTIVIZAREA, O NECESITATE
ÎN VIZIUNEA COMUNIȘTILOR
Autoritățile comuniste își justificau necesitatea realizării
colectivizării prin faptul că socialismul nu poate fi construit
fără transferul mijloacelor de producţie în proprietatea
statului. Într-un raport prezentat de Dej era menţionat că se
reușise construirea unui număr limitat de ferme colective,
membrii acestora având obligația de a aduce tot pământul pe
care îl deţineau, cu dreptul însă, de a păstra o mică parte pe
care o puteau folosi pentru întreţinerea familiei. Din păcate,
de cele mai multe ori, ţăranii români rămâneau fără recolte.
PLENARA CC A PARTIDULUI MUNCITORESC ROMÂN DIN
3 - 5 MARTIE 1949
Aceasta a stat la baza „transformării socialiste a
agriculturii“, hotărâre adoptată modelului sovietic. Această
„transformare” avea să poarte numele de colectivizare. În
cadrul plenarei s-au trasat direcţiile în care avea să se
îndrepte agricultura românească. Colectivizarea agriculturii
este considerată una din cele mai violente reforme adoptate
și implementate de către Partidul Comunist Român, asta în
ciuda faptului că plenara a stabilit ca principiu pentru
crearea colectivelor „țăranii intră de bunăvoie în gospodăria
colectivă”.